649 matches
-
gest molatic. Apoi, după ce sorbi puțină cafea, îl întrebă, oarecum visător pe agitatul Petrică: "Auziși, măi nea, că a murit mă-sa mare a lu' Obama?. În mod uimitor, deși păru să i se tulbure imaginea și se făcu instantaneu stacojiu în obraji, Petrică rămase mut. Își înșfăcă geanta și plecă fără să-i dea niciun răspuns colegului său. Bine, nici măcar nu-l salută la despărțire, ieșind ca o vijelie pe poartă. Când ajunse în bulevard, îl înjură cu glas tare
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dădea un aspect cât se poate de pitoresc, după umila mea părere. Își mai aranjă un pic buclișoarele vopsite într-o culoare care se voia a fi roșu Tițian, așa cum îi spusese coafeza, dar care nu izbutise decât o nuanță stacojie de o intensitate aproape electrică. În orice caz, realizarea hair-stilistei era una de mare excepție, arhitectura barocă a coafurii având un straniu iz de construcție ce omagiază arta culinară. Pe capul onorabilei profesoare păreau să se fi adunat, într-o
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pentru că i-o schimonosea vreun moderator isteric sau de reacredință. Nu. Pur și simplu asta e fața lui. Tu nu-i vezi umbrele, nefericita comparație nu-i vede niciodată luminile. Ea s-a văzut însă la Cluj, când sigură, când stacojie, cu cicatricile, fardurile, transpirațiile, umbrele și luminile ei. Nici mai bun, nici mai rău decât e. Am văzut un om cu program și proiect, coerent cu sine însuși în cei cinci ani de mandat, dar și cu mari vulnerabilități deschise
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
ape mari. 2. Cu ea au curvit împărații pămîntului, și locuitorii pămîntului s-au îmbătat de vinul curviei ei!" 3. Și m-a dus, în Duhul, într-o pustie. Și am văzut o femeie șezînd pe o fiară de culoare stacojie, plină cu nume de hulă, și avea șapte capete și zece coarne. 4. Femeia aceasta era îmbrăcată cu purpură și stacojiu; era împodobită cu aur, cu pietre scumpe și cu mărgăritare. Ținea în mînă un potir de aur, plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
m-a dus, în Duhul, într-o pustie. Și am văzut o femeie șezînd pe o fiară de culoare stacojie, plină cu nume de hulă, și avea șapte capete și zece coarne. 4. Femeia aceasta era îmbrăcată cu purpură și stacojiu; era împodobită cu aur, cu pietre scumpe și cu mărgăritare. Ținea în mînă un potir de aur, plin de spurcăciuni și de necurățiile curviei ei. 5. Pe frunte purta scris un nume, o taină: "Babilonul cel mare, mama curvelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
clipă ți-a venit judecata!" 11. Negustorii pămîntului o plîng și o jelesc, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa: 12. marfă de aur, de argint, de pietre scumpe, de mărgăritare, de in subțire, de purpură, de mătase și de stacojiu; nici feluritele lor soiuri de lemn de tiin, tot felul de vase de fildeș, tot felul de vase de lemn foarte scump, de aramă, de fier și de marmură; 13. nici scorțișoară, nici mirodeniile, nici miroznele, nici mirul, nici tămîia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
care s-au îmbogățit de pe urma ei, vor sta departe de ea, de frica chinului ei. Vor plînge, se vor tîngui, 16. și vor zice: "Vai! vai! Cetatea cea mare, care era îmbrăcată cu in foarte subțire, cu purpură și cu stacojiu, care era împodobită cu aur, cu pietre scumpe și cu mărgăritare... 17. Atîtea bogății într-un ceas s-au prăpădit!" Și toți cîrmacii, toți cei ce merg cu corabia pe mare, marinarii, și toți cei ce cîștigă din mare stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
unde eram, pe Dan Darabă (Dan lucra în cadrul Ministerului de Interne): ”Dane, ce-ai spune tu dacă l-ai vedea pe tovarășul Nicolae, pe o masă, aici, cu mâinile pe piept?” Noi toți am amuțit, iar Dan s-a făcut stacojiu. Îl avertizează pe Boho (așa îi spuneam noi lui Niki Bohosievici) să nu mai vorbească astfel, pentru că va trebui să raporteze undeva cele auzite. Boho însă nu se astâmpără și cu glas tare, repetă întrebarea în liniștea care se lăsase
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
Cu un răcnet, smulgând lancea atacantului, Daisuke prinse mai bine propria sa lance și Își lovi adversarul În piept. Tânărul războinic era un om suplu. Roșu la față, apucă lancea lui Daisuke cu o mână, iar cu cealaltă ridică sabia stacojie, privindu-l fioros. Totuși, neputând Învinge forța lui Daisuke, căzu de pe cal, Înapoi, În apă. — ăsta-i Nobunaga! răcni Hiyoshi, involuntar. Existau vasali care-i puteau face o asemenea grozăvie seniorului lor? Nu era oare vasalul chiar mai violent decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
se vedea numai sânge. În momentul când alunecase și căzuse, văzuse că, În imediata apropiere, nu erau nici inamici, nici aliați. Cadavrele zăceau Îngrămădite unele peste altele, iar ploaia răpăia pe spinările lor. Sandalele lui de paie erau mânjite cu stacojiu, În timp ce-și croia drum printr-un râu de sânge. Unde era seniorul cu dinții Înnegriți? Voia capul lui Yoshimoto. Ploaia chema. Vântul chema. Inuchiyo nu era singurul care-l căuta. Kuwabara Jinnai, un ronin din Kai, Îmbrăcat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
război. Shingen stătea pe veranda templului. Trupul său părea să fluture În briza care sufla către sală dinspre stâncile și pâraiele grădinii. Purta peste armură roba roșie de mare preot, care părea să fie făcută din florile Înflăcărate ale petuniilor stacojii. Era un om de statură medie, cu constituție solidă, musculoasă. Avea ceva În mod clar neobișnuit, dar, deși cei care nu-l cunoscuseră niciodată ar fi susținut că Îi intimida, În realitate, nu era chiar atât de greu abordabil. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Unul după altul, generalii se ridicară În picioare și-și luară rămas bun. Rostind puține cuvinte de despărțire, se Înclinară În fața seniorului lor, care stătea pe verandă. Consiliul de război Începuse Încă de dimineață. Iar Shingen purtase armura pe sub roba stacojie, exact așa cum făcea pe câmpul de luptă. Părea să fie cam obosit de căldură și de discuțiile prelungite. La câteva momente după Încheierea consiliului, ieșise pe verandă. Generalii plecaseră, nu mai era nimeni de față, iar În Bishamondo nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lămpi și de oameni din reședința seniorului, În cealaltă parte a spațioasei grădini centrale. O briză ușoară aducea cu sine mirosul de sake și, când vântul sufla În direcția lui, Îi auzea pe samurai bătând tactul și cântând: Florile sunt stacojii, Prunele sunt aromate, Sălciile sunt verzi, Vrednicia omului de inima-i e hotărâtă. Oameni Între oameni, Samurai ce suntem; Flori Între flori, Samurai ce suntem. Așa trece viața omenească. Fără plăcere, ce e ea? Chiar de ziua de mâine n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
tânguitoare, amintind de incertitudinea vieții. Dar cei cincisprezece mii de soldați băteau tobele războiului, Își desfășurau flamurile și treceau hotarul provinciei Kai; iar noblețea lor se reflecta În ochii oamenilor, la fel de sclipitoare ca În zilele lui Shingen. La fel cum stacojiul soarelui la apus este asemenea cu cel al soarelui când răsare, oriunde ai fi privit - fie la purtătorii drapelelor și ai steagurilor colorate ale tuturor regimentelor, fie la cavaleria În armuri, care călărea strâns În jurul lui Katsuyori - nu se zărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lui, făurită de Azuki Nagamitsu; nu cred c-aș dori s-o văd cu ochii mei. Ce trist pentru Kenshin că nu s-a născut pe vremuri, În zilele colorate când se purtau armuri cu platoșe de aur și fireturi stacojii. Mă Întreb ce părere are despre Azuchi, cu amestecul său de stiluri japonez, chinez și barbar din miazăzi? Toate schimbările de armament și de strategie din ultimul deceniu ne-au adus Într-o lume nouă. Cum ar putea spune cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
În compania celuilalt. — E timpul să plec. Dar m-am Înviorat. Acum, pot merge la luptă. Hanbei, te rog să ai mare grijă de tine. Când Hideyoshi părăsi Templul Nanzen, ziua era pe sfârșite și cerul de deasupra capitalei devenea stacojiu. Domnea liniștea, fără să se audă nici măcar o Împușcătură - atâta liniște, Încât te-ai fi putut Îndoi că era un câmp de luptă, atâta liniște, Încât sunetul unei lăcuste furișându-se prin iarba uscată foșnea În ureche. Era mijlocul toamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de așteptat. Când barca pornise de la castel, o altă barcă plecase de la Nasul Broaștei. Aceasta Îl aducea pe martorul lui Hideyoshi, Horio Mosuke. La proră, fusese fixat un mic fanion roșu, iar pe puntea de lemn era Întinsă o carpetă stacojie. Mica luntre care-l purta pe Muneharu, În roba morții, plutea ușor, așteptând ca barca lui Mosuke, cu pavilionul ei roșu fluturând În vânt, să oprească alături. Apa era liniștită. Munții din Împrejurimi erau Împăcați. Nu se auzea decât vâsla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Plini de sânge, oamenii lui Sakuma fugeau urlând spre locul unde era Maeda. — Nu intrați În panică! Nu vă faceți de râs! Genba, care fugea și el În aceeași direcție, Însoțit de un grup de călăreți, sări din șaua sa stacojie, Începând să-și mustre trupele, cu țipete răgușite: — Ce-i cu voi? O ștergeți după atât de puțină luptă? Certându-și războinicii, Genba Încerca să se Încurajeze și pe sine Însuși În același timp. Când se așeză, greoi, pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
355 Vecia se-arătă deasupra lor sub chipul Unui Om înfășurat În hainele de sînge-ale lui Lúvah și purtînd toate suferințele-i; Așa cum strălucește soarele jos pe pămîntu-nvăluit în ceață, la fel era și Viziunea. Dar noapte de porfira și stacojie dimineață și zi de aur coborînd Prin limpedele schimbător văzduh dezvăluiră cîmpuri verzi prin 360 Norii schimbători, ca niște paradisuri desfăcute în întins, Cu-orașe și cu sate și temple, corturi, turme de-oi, izlazuri Unde copiii lumilor elementare în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
CULORILOR (importanța culorilor în sistemul sportiv există de la începuturile omenirii și se observă referitor la emblemele din vestimentație și din numele și culoarea echipelor, ce trimit spre culoare, o parte a limbii țării din care face parte sportivul/echipa: pembé; stacojiu; vișiniu, o alta directă: sângeriu - acesta apare reluat, fără tabuuri în vorbirea sportivă unde, culoarea devine mereu un fluviu prezent, chiar dacă uneori e vorba de pânză freatică, tăinuită), -mască A SUSPENSULUI REFERITOR LA SPORTIVUL SAU ECHIPA CÂȘTIGĂTOARE (oricând exercițiile pot
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
când cascade cu valuri argintii, cu muget blând; când mici lacuri netede ca o oglindă, limpezi precum cristalul, lăsând să se vadă în profunzimile lor transparente o mulțime de pești, de la micul păstrăv al munților, cu pielea aurie pătată cu stacojiu, până la cel mare, iubit de somonii din Dunăre, și amândoi nu mai puțin dragi gastronomilor. Întrebuințarea apelor termale are efecte dintre cele mai salutare 77; dacă ar fi să ne raportăm la lucrarea publicată de dl doctor Klein, fost medic
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
înhață de picior. Când află biata Luna-Betiluna, începu să plângă: - Mi-a fost răpită sora, ah, Dora-Minodora! Petuniile, Crăițele și Cârciumăresele îngânau triste: - Doraaa... Minodoraaa... Auzi și Cavalerul Bujor-îmbujorat-de-Dor și se îmbujoră mai tare, iar Mușcata-Roșcata deveni de-a dreptul stacojie de furie.” (Anamaria Smigelschi - Luna-Betiluna și Dora-Minodora în grădină) Scrie răspunsuri pentru următoarele cerințe: A. Înțelegerea textului 1. Povestește conținutul fragmetului în 5-6 rânduri. 2. Identifică o trăsătură fizică și una morală a personajului Luna-Betiluna. 3. Explică de ce Regina-rea-Ciulina a
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
în 5-6 rânduri. 2. Identifică o trăsătură fizică și una morală a personajului Luna-Betiluna. 3. Explică de ce Regina-rea-Ciulina a furat-o pe Dora- Minodora. B. Limbă și comunicare 4. Găsește cuvinte cu înțeles asemănător pentru: au hotărât, tihnită, a răpi, stacojie. 5. Precizează funcțiile sintactice (părțile de propoziție) ale cuvintelor subliniate în text. 6. Menționează valorile morfologice (părțile de vorbire) ale cuvintelor: somnoroasele, sora, o (s-o fure), două. 7. Alcătuiește două enunțuri în care substantivul ace să îndeplinească funcția de
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
și ferestre atât de înguste că nici un cap de copil n-ar fi încăput prin ele. Nici o piatră nu indica pragul, ci numai o ușoară ridicătură de pământ." Iată mâinile lui Stan, fiul ucigașului: "Ileana cântărea mâinile mari, negricioase și stacojii, cu oase puternice și vene umflate ca valurile în toiul furtunii și adâncind între ele ravene păroase". Și acest tablou, somnul ucigașului Dragomir, tatăl lui Stan: "Și, luând din vatră un tăciune aproape stins căruia suflarea lui îi reda strălucirea
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
ale brașovenilor, soseau postavurile de Trichten, Görlicz, Köln și Nürnberg, stofele fabricate la Bruges ori la Malines (Mehelen), la Speyer, Bergamo și Florența 296. Sașii vindeau pe piețele românești (mereu doritoare de astfel de mărfuri) - zice N. Iorga - „Scharlach”, adică stacojiul écarlate (scarlatto - pentru italieni, cocârlat - pentru români) și Schay, foarte căutat de creatorii români, care îl numeau sai297. Din Răsărit negustorii aduceau mai ales camha (kamha), o țesătură scumpă din mătase cu flori de aur. I se mai zicea și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]