565 matches
-
era brăduțul? Se bucura cât se bucura că nu mai are crengile goale, dar cu timpul începu să uite tot ce pătimise. Toamna când ceilalți copaci aveau frunzele ruginii și stacojii, brăduțul era iar nemulțumit de acele lui. Frunzele cele stacojii și aurii nu durează mult. Vântul le rupe și le aruncă", spunea cu înțelepciune mama puiului de brad. "Bucură-te că acele tale sunt verzi toata iarna", îi mai spunea ea. Dar într-o zi puiul de brad îi zise
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
ani) Părinții defunctului Eiji Wada Kichiro și Sanae Wada locuiau în zona rurală Shioda-daira în suburbiile Ueda, nu departe de izvoarele termale Bessho. Când am vizitat pentru prima dată casa familiei Wada, frunzele toamnei cădeau, dealurile erau înveșmântate în nuanțe stacojii și aurii, merii din livezi își lăsaseră fructele să cadă pe pământ. Era o imagine idilică a munților, tipică tomnei din Shinshū. Zona fusese centrul producției de fire de mătase, odată, aici erau suprafețe vaste cu duzi, ale căror frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
bretelele, îi strângea talia accentuîndu-i cei douăzeci și cinci de ani și-i acoperea rochia vișinie - o slujnică frumoasă și mai cu seamă picantă, care ceru încă de la ușă, cu un fel de impertinentă dezinvoltură, "o chilă de zahar". Negustorul, rubicond și stacojiu de ani și de "comestibile", își pierdu cumpătul, începu să joace pe cele două picioare groase în dosul tejghelei ca un curcan apoplectic, repetând aiurit, cu glasul alterat: "Zahar...fetiță?... zahar?... zahar?" Adela se îneca, "murea" de râs, cu batista
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu copilul la un sanatoriu și soția cu scleroză multiplă. La cantități mari de idei și scopuri mergeau cantități mari de oameni. Și toate acestea răzbăteau din conversația Angelei. El auzea și Își amintea totul, fiecare fapt prozaic, fiecare atingere stacojie. Nu voia să asculte, dar ea Îi povestea diverse. Nu dorea să-și amintească, dar Își amintea tot. Iar Angela chiar era o frumusețe. Era mare, dar o frumusețe, o femeie tânără și sănătoasă. Femeile tinere și sănătoase Își au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nuanță de roșu bolnăvicioasă și totul în cameră - inclusiv Sheba și Polly - era scăldat în această lumină. — Sheba? am zis, scoțând capul de după scară. Pot să te ajut cu ceva? — O, nu ea, în pula mea, a exclamat Polly. Umbra stacojie care-i cădea pe față îi dădea un aspect dramatic. Părea o mică diavoliță. — Să nu îndrăznești să vorbești așa cu o prietenă a mea, a țipat Sheba. M-am simțit flatată că Sheba mă apăra cu atâta vehemență. — Du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
dans. Mă încercau emoții inexplicabile și totuși în loc să fug, așa cum îmi stătea în fire, m-am trezit că deschid acea ușă. Dincolo de ea am găsit un hol pătrat, o masă exact lângă intrare, acoperită de o pânză plușată de culoare stacojie, roasă de ani, un teanc de bilete și un tip bâlbâit care-mi cerea șase lei ca să mă lase să intru. Am plătit imediat fiindcă auzeam voci cunoscute, am coborât scările spiralate apoi m-am întânit pentru prima oară în
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
depăna mărunt din picioare; ajunse la curte, se opri. Din săniuță coborî un târgovăț scurt și pântecos. Era îmbrăcat c-o blăniță de berbec; de sub căciula naltă și ascuțită, dintre palele late ale gulerului, ieși la iveală un obraz mare, stacojiu. Ochii mititei cercetară împrejuru-i. Care a băgat de samă la cal și la lăicere?... întrebă el c-o voce gâlgâită de om gras, cu gâtul scurt. Își scoase mănușile groase de lână c-un singur deget, își înălță căciula de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Te ciuruia pentru bani. Sunteți nițel cam în afara legii, i-am spus eu. Nu ești decât un mardeiaș. Roiu’. Grăsanul își înfipse bărbia în piept și se răsuci pe călcâie. O clipă mi l-am imaginat la volanul mașinii lui, stacojiu și cu răsuflarea tăiată, gândindu-se cum să iasă basma curată. După care scuipă pe jos și se uită chiorâș la mine. — Să-i spui falitului tău de amic că o să ne mai vedem noi Și o să te mai caut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
puteam vedea mai bine; un bărbat de vârstă mijlocie, cu părul grizonant pieptănat pe spate, cu o față lipsită de expresie și o gură aproape închisă când vorbea, parcă pentru a indica o capacitate fantastică de discreție. Purta o uniformă stacojie brodată cu aur, ca un lacheu ieșit din Prizonierul din Zenda. În spatele lui, un dulap de mahon ale cărui rafturi de sus erau formate din mai multe casete cu nume pe ele, conținând ceva ce păreau a fi scrisori pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ce nu puteau exista decît În vise. Ulterior, Jacinta nu mai știu să spună dacă vizita lui Zacarías fusese unul din visele ei sau dacă, realmente, Îngerul venise la ea În catedrala din Toledo, cu motanul și cu unghiile lui stacojii, proaspăt vopsite. Nu se Îndoi nici o clipă de veridicitatea acelor predicții. Chiar În după-amiaza aceea, vorbi cu diaconul parohiei, care era un bărbat citit și cutreierase mări și țări (se spunea că ajunsese pînă În Andorra și că o rupea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să-mi vinzi cartea aia cu ani În urmă, cînd ai avut ocazia. Am ajuns acasă cînd se crăpa de ziuă, tîrÎnd după mine costumul acela absurd de Împrumut și naufragiul unei nopți nesfîrșite, pe străzi umede și lucitoare de stacojiu. L-am găsit pe tata adormit În fotoliul din sufragerie, cu un pled peste picioare și cu cartea lui preferată deschisă În mînă, un exemplar din Candide al lui Voltaire pe care Îl recitea de două ori pe an, acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de minute. Voiam să simt de unul singur prezența casei, să o explorez Înainte ca Bea să apară și să pună stăpînire pe ea. M-am oprit o clipă să contemplu fîntîna și mîna Îngerului ridicîndu-se din apele cu tente stacojii. Degetul arătător, acuzator, părea ascuțit ca un pumnal. M-am apropiat de marginea bazinului. Chipul sculptat, fără privire și fără suflet, tremura sub suprafața apei. Am urcat treptele ce duceau spre intrare. Ușa principală era Întredeschisă cîțiva centimetri. Simții un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Într-o lacrimă de lumină. Am zîmbit. Am ascultat cum cheia de rotea În broască și am tras adînc aer În piept. 38 — Daniel, șopti ea, cu zîmbetul În contralumină. Fumul albastru al țigării Îi Învăluia chipul. Buzele Îi străluceau stacojii, umede, sîngerînd urme pe filtrul pe care-l ținea Între arătător și inelar. Există oameni de care-ți amintești și oameni pe care Îi visezi. Pentru mine, Nuria Monfort avea consistența și credibilitatea unui miraj: nu-i pui veracitatea sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să las În plata Domnului? — Pe o anumită Penélope. Mi-am Închipuit că trebuie să fie iubita ta. Palacios Își coborî privirea și se topi În amurg. Am rămas deconcertat, privind luminile mașinii cum se pierdeau În tenebrele albastre și stacojii. În scurt timp, am apucat-o Înapoi spre promenada Colón, repetînd acele ultime cuvinte ale Nuriei Monfort, fără să le găsesc vreun sens. CÎnd am ajuns În piața Portal de la Paz, m-am oprit să contemplu cheiurile, lîngă debarcaderul șalupelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Toate celelalte uși de pe coridor - și din toată casa - erau deschise, lipsite de Încuietori și de clanțe. Cu excepția aceleia. O stavilă de cărămizi roșii ascunsă În fundul unui coridor lugubru și ocult. Julián și-a pus mîinile pe plăcile de argilă stacojie. — Julián, te rog, hai să plecăm... Impactul pumnului său asupra peretelui de cărămizi a smuls un ecou gol și cavernos de partea cealaltă. Mi s-a părut că mîinile Îi tremurau cînd a pus lampa jos și mi-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pantofii mei erau pe un scaun. O lumină purpurie pătrundea pe fereastră, Împodobită cu reflexe irizate. M-am Îndretat spre balcon și am văzut că ningea În continuare. Acoperișurile unei mari părți din Barcelona se zăreau Împestrițate cu alb și stacojiu. În zare se deslușeau turnurile școlii industriale, ca niște ace prin ceața aprinsă de ultimele raze de soare. Geamul era presărat cu promoroacă. Am scris pe sticlă, cu degetul arătător: Mă duc după Bea. Nu veni după mine. Mă Întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
figuri și semne stranii, care Îl nelinișteau. „Prin urmare”, conchise el, „suntem pe cale de a o lua din nou pe arătură...” Arătarea postată dinaintea sa Își schimbase ușor Înfățișarea. Trăsăturile feței se lățiră, iar tenul, din alb, se făcuse acuma stacojiu... „Iată că băutura și-a făcut efectul. Nimeni nu-i imun”, gândi medicul. Între timp, piciorul căpătase o statură impozantă. Dacă la Început Noimann Îl privea de sus În jos, acum rolurile se schimbaseră... „Ia uită-te cum crește În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de tâmpla stângă. Hotărât lucru, ceva era În neregulă cu el. Probabil că o parte din conștiința sa se afla deja acolo. „Terapeuții garantează că o oră de spa catifelează pielea și ne reîncarcă bateriile după o săptămână epuizantă.” Tunica stacojie a „amiralului armatei moarte” căpătă pe moment o culoare sidefie, peste care se revărsa din abundență spuma albă. Din cauza durerii crunte pe care o simțea În dreptul sprâncenelor și a urechii drepte, Noimann Își ținea cu greutate ochii deschiși. Mesajul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
costumelor lui Noimann, care izvorau dintr-un dulap lung cât toate zilele ce stătea cu ușile larg crăpate În mijlocul câmpului. Tot acolo, ceva mai la stânga, se vedea și patul. Un pat imens cu baldachin de un verde Închis, cu ciucuri stacojii. Sub pat se vedeau zvârcolindu-se o ceată Întreagă de cizme soldățești, alături de niște pantofiori de balerină. Noimann avea, uneori, obsesia soldaților. Ei Îi apăreau În fața ochilor sub diferite forme, Îmbrăcați În uniforme de roșiori sau În cele de camuflaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și-a lăsat nevasta gata să nască. Altul avea de terminat casa pe care a început-o în toamnă. Altuia i s-a îmbolnăvit mama chiar cu două zile înainte de a pleca. Trebuia dusă la spital... Se însera. Un soare stacojiu își lua rămas bun de la cea de a doua zi petrecută în așteptare de cei chemați sub arme... ― Ia uitați-vă ce soare roșu, oameni buni! - s-a auzit un glas. ― Asta înseamnă că va fi ger zdravăn. S-ar
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
la mine că: „Ești un idiot! Nu știi să scrii citeț! Și cine-i ăla care ți-a semnat asemenea porcărie?...” în acea clipă a intrat domnul locotenent. „Eu am semnat, plutonier!” Când l-a văzut - cât îi majurul de stacojiu la față - s-a făcut alb ca varul. Nici nu știu când a dus mâna la chipiu, și-a aruncat bârdâhanul în față și a rostit un „Să trăiți!” de au zăngănit geamurile. „Ce-i, plutonier? Nu știi cum arată
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
perechi de pantaloni. Trei cămăși de vară. Trei perechi de șosete rulate. Un pulover, o geacă căptușită, un sacou sport. Trei victime. Cealaltă încăpere. Danny ieși din baie și ajunse într-o bucătărioară, așteptându-se să vadă un alt potop stacojiu. Însă găsi totul ordonat perfect: o perie de curățat, detergent de vase Ajax și un săpun - toate aliniate pe un raft, deasupra chiuvetei imaculate; farfurii curate într-un stativ de plastic; un calendar din 1949 țintuit de perete, cu paginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
le citesc comentariile. Ceva de genul „Echipa marelui juriu din L.A., care plănuia să conducă o anchetă despre influența comunistă în Hollywood, s-a văzut nevoită să-și amâne acțiunea din cauza lipsei de fonduri și a luptelor politice interne”. Fiecare stacojiu din AUFT știe ce s-a întâmplat deunăzi la Variety International, așa că ar fi mai bine să facem o pauză și să-i lăsăm să doarmă. Toți ochii se ațintiră pe irlandez. Mal se întrebă cum va răspunde la provocare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
studiourile de filme, atunci el va deveni un mic bogătaș. Avea un set de chei de la casa lui Ellis Loew și ajutorul funcționarilor de la municipalitate, care băteau la mașină și puneau documente la dosar. Avea o „listă de obiective”, cu stacojiii neatinși de marile jurii anterioare. Și mai avea lista mare: cea cu fruntașii AUFT, care puteau fi asociați cu murdării și infracțiuni, dar fără o abordare directă acum, când Procuratura lucra pe furiș, cu articole de ziar comandate în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
l-a făcut. 18. De aceea, și întîiul legămînt n-a fost sfințit fără sînge. 19. Și într-adevăr, Moise, după ce a rostit înaintea întregului norod toate poruncile Legii, a luat sînge de viței și de țapi, cu apă, lînă stacojie și isop, a stropit cartea și tot norodul 20. și a zis: Acesta este sîngele legămîntului, care a poruncit Dumnezeu să fie făcut cu voi." 21. De asemenea, a stropit cu sînge cortul și toate vasele pentru slujbă. 22. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]