256 matches
-
asta pentru a judeca ceea ce vezi?). Ce se întâmplă cu mass-media românească? Cum a involuat aceasta atât de mult de la primii ani de după noua deschidere, perioada postrevoluționară din 1989? Văd din ce în ce mai des cum reprezentanți ai mass-media românești se dau în stambă, cum violeaza intimitatea oamenilor, indiferent de statutul social al oamenilor, observ plăcerea diabolică și perversă cu care niște oameni cruzi, care au îmbrăcat chipurile uniforma adevărului absolut, a imparțialității și moralității atacă pe toate fronturile, deciși să învingă fără a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
tinereța mea îi aștepta de mult, mă învăluiră ca flăcările unui rug. Era de vină și ploaia, și noaptea, și necunoscutul fioros al locului, și lumina care descoperise ochi așa de mari și de negri... Fata, în rochia-i de stambă albastră, în cămașa-i albă cu altițe, încinsă tare cu brâu îngust, pieptănată strâns, cu cosițe, mă privea cu ochi de întuneric, și nu știa ce să spuie. Pusese lângă vatră gazornița și mă privea cu frică parcă. Zisei iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și, cu inima bătând, ca totdeauna, mă îndreptam spre ascunzișul cunoscut. Pe bălțile întinse stăpânea pacea, numai din când în când trecea pe sus un freamăt de aripi sau un țipăt scurt, singuratic. Chiva mă aștepta, în rochia-i de stambă, în ghetele-i cu tocuri nalte, pieptănată strâns cu cosițele în cunună, cu ochii lucind. Cum mă alăturam de dânsa, zâmbetul îi lumina toată fața, și întindea spre mine amândouă mânile cu palmele întoarse, ca spre apărare. Nimeni nu bănuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
luminau praful din jurul ghetelor rupte ale soldaților. Răcorindu-și furia de ani de zile față de foștii paznici, femeile scuipau printre sîrme, strigînd și rîzÎnd. O belgiancă Începu să urle În japoneză, rupînd bucăți de pînză decolorată din mînecile rochiei de stambă și aruncîndu-le la picioarele soldaților. Jim se agăță de cărucior, trăgînd de mînere, cînd domnul Maxted, obosit, Încercă să se așeze pe scîndura de lemn. Băiatul nu se simțea legat de femeile care scuipau și de bărbații lor cuprinși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
bărbați erau În picioare lîngă soțiile și copiii lor, strînși grămadă. Mai mulți dintre deținuții mai bătrîni muriseră În cursul nopții. La vreo trei metri mai departe, doamna Wentworht, care jucase rolul lui Lady Bracknell, zăcea În rochia ei de stambă decolorată, uitîndu-se la cer. Alții erau Înconjurați de mici bălți de apă formate de apăsarea trupurilor lor În iarba moale. Pe Jim Îl durea brațul de atîta pompare. Așteptă ca doctorul Ransome să sară din camionul sanitar și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În centrul terenului de fotbal. Prea epuizată ca să se mai miște, se uită la Jim cu aceeași privire disperată pe care i-o aruncase cînd mîncase gărgărițele. Ploaia de peste noapte spălase și ultimul strop de culoare de pe rochia ei de stambă, dîndu-i paloarea cenușie a muncitorilor chinezi de pe aeroportul Lunghua. Doamna Vincent ar construi o pistă de aterizare stranie, reflectă Jim. — Jamie... Îl strigă pe numele de alint pe care domnul Maxted, Îl scosese pe neașteptate din vreo amintire dinainte de război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cădeam ca o fiară, amețit de mirosul ascuțit al trupului cald și moleșit de somn adânc. Mă apropiam de Șari tiptil, când se crăpa de ziuă și așa cum fata dormea cu lampa aprinsă, în semn de așteptare, cu cămașa de stambă roșie suflecată deasupra mijlocul ei o aduceam binișor cu șalele pe colțul divanului, unde se trezea buimăcită, cu bulbul dinăuntrul ei agățat în craca scurtă și împietrită de sângele înspumat al trupului meu dogoritor. Nu pot să uit ochii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în cap cu o halbă care se sparge fărâme și cum șiroaie de sânge i se preling din coafura în neorânduială de-a lungul obrajilor, pe plastronul alb, ieșit din vesta larg răscroită, sub care se zărea cămașa lui de stambă colorată. Turbat, Marcu apucă un ciob al paharului și-l sparse între dinți. Apoi înșfăcând un scaun, făcu o roată prin aer și-l repezi ca un proiectil în oglinda cea mare, care se prăbuși în țăndări cu un zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cap. Era o procedură standard: dacă ai fi spus presei tot ce știi, s-ar publica, s-ar face presupuneri, reconstituiri, sau s-ar discuta În direct la televizor. Apoi toți nebunii din lume ar Începe să se dea În stambă, spunând că sunt noul Monstru din Mastrick sau cine știe ce poreclă pe care presa se decidea să o dea celui care a răpit, a ucis și a mutilat niște copii mici Înainte să le violeze cadavrele. Dacă nu țineau totul secret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
a fost, bine? Intervii dacă greșesc ceva. Stând tăcută În colț, agenta Watson lua notițe, trecând neobservată. — Geordie Stephenson vine din Edinburgh tot plin de el, căutând să facă o mică afacere. Cât e sus se dă un pic În stambă. Așa face jocurile pariorilor, și pierde serios. Numai că nu-și poate acoperi datoriile. Și nu prea le convin chestiile astea la Turf ’n Track. Logan făcu o pauză. Cât ți-au strecurat să te ocupi de el, Doug? Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
sociabilitate. Sammler trebui să se uite pe scrisori trimise de Bruch la Post, Newsday, Times, În care Îi ataca pe cei care le făceau recenziile muzicale. Iarăși partea gâlcevitoare, ridicolă a lucrurilor, iarăși Bruch cel mânjit grosolan, complexat, dat În stambă, bădărănos. Tocmai când Sammler voia să se odihnească. Să-și revină puțin. Să se pună În ordine. Iar spectacolul dadaist neastâmpărat, gutural al lui Bruch era contagios. Du-te, Walter, du-te odată ca să pot să mă rog pentru tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cu zgomot abia perceptibil pe fundalul vocilor lor ridicate, își ia geanta și pleacă. Singură. Îi tremură buza de sus. Degetele netezesc inconștient o cută inexistentă. Telefonul alunecă în geantă. Hotelul rămâne în urmă. Româncă, vârstă incertă, fustă albastră de stambă. Singură. La moartea Leei, mama și cu mine am moștenit casa de pe Intrarea Vâlcului. Ne-am dus acolo într-o dimineață, pe la zece. Am deschis poarta mare, de fier și am intrat. Totul era stins. Lea a murit într-un
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
îmbrăcată. —Matei, tu o faci ca să nu mă simt prost că am plecat așa de acasă? Nici vorbă, îți spun serios că îmi place foarte mult cum îți stă. —Mincinosule, doar n-o să cred că-mi stă mai bine în stamba asta decât în rochiile de stradă. — Nu arăți cu nimic mai prejos, fiindcă tu ești frumoasă în toate! — Mie, de pildă, îmi placi când ești îmbrăcat în costumul tău crem de firmă cu care a-i fost în seara aceea
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
o zi a căutat pe net altele noi. O nouă pereche. Undeva există oameni care-și fac un rost din cusutul vaginurilor minuscule în formă de buzunar și a scroturilor ca niște portmonee. Care îmbracă păpușile astea în rochițe de stambă înflorate și în salopete. Dar, de data asta, Cora a vrut ceva durabil. Așa că a căutat pe Internet. A comandat o pereche de la un producător de care nu mai auzise. Și de data asta a făcut confuzia între anatomie detaliată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
dorințe năvăleau să tragă spre ei și să le pupe pe acele fetițe roz, pufoase și grăsuțe, cum erau fetele vecinului Adler, care rămăsese, încă rămăsese multă vreme, să țină băcănie la Dornești, unde continua să vândă biscuiți, bomboane, orez, stămburi, chibrituri, tutun și gaz de lampă. Asta până la plecarea lui (și a fetițelor sale albe, grăsulii și pufoase) către Pământul Sfânt, către țări noi și către favoritele stihii. În îndepărtatul Ev Mediu, acei cavaleri cruciați făcuseră la fel, bătătorind neștiutele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
târziu de noapte, Svetlana, un zdrahon de femeie, în sarafanul mov de rigoare, fostă, înainte de Revoluție, șefă de sindicat în cea mai mare fabrică textilă din zonă, renumită pentru performanțele ei muncitorești de a sustrage zilnic din fabrică valuri de stambă și de pluș, ce măsurau sute de metri lineari, trebui să-l extragă beat-mangă de la petrecere, aburcându-l în spate și depozitându-l pe un pat cu baldachin de damasc galben. În timpul operațiunii, magnatul din Bărăgan aproape că se sufoca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
bilet. Ea m-a prins ușor de încheietură: - Vă rog să-mi aduceți carnetul. Nu am de ce să vă examinez, m-am lămurit de mult. Trecea pe culoare în anii III-IV. Mă intersectam cu ea, îi priveam fustele lungi de stambă sau de stofă subțire, prinse în talie pe elastic. Era foarte modestă și foarte simplu-elegantă fiindcă eleganța îi venea din chip. O salutam fără să mă uit în ochii ei. Abia la sfârșitul anului IV am îndrăznit să o întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Nu-i situație profesorală în viața mea în care explic studenților că lucrul în sine nu se explică, ci doar cunoașterea noastră care orânduiește lumea după categoriile intelectului și intuiției, să nu simt cum mă atinge o fustă lungă de stambă și cum îmi aplec ochii plină de sfiiciune în fața acelei priviri căprui care îmi spune: nu te opri, mergi, îndrăznește, treci dincolo! Vezi tu, eu nu-mi amintesc să mă fi sfiit în fața altcuiva, indiferent cine era: mare autor, mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
înconjurat de oameni mari dispuși să îi facă plăceri. Da, sigur că e banal să descopăr ce mult îmi place să fiu răsfățată și cât de rar mi se întâmplă. 21 septembrie, duminică dimineața Ieri m-am cam dat în stambă. A venit pe aici Christina C. Și se presupunea că ea este mai reactivă emoțional, când colo, am început să-i povestesc despre tata, și m-a pălit un plâns pe care nu am fost capabilă să îl rețin deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
iată, acum cinci minute am mai și reușit. Cred că nu e rău, dar aștept părerea altora, în special a Mariei, mai ales că ar urma să se publice într-un volum și o revistă, ambele internaționale, plus datul în stambă în public la Departamentul IU și la New York. Intru în linie dreaptă în etapa în care trebuie să lucrez la ultimele capitole din cartea pentru Polirom și, cu asta, bilanțul ar fi foarte bun: un curs, un studiu internațional și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
înalte iar pe dânsa a ținut‐o la coada vacii, ca să‐i întoarcă cu sapa pământurile de la bietul tata, care a murit îndată după războiul din 1916‐1918! Să‐ i îngrijească de păsări, de animale într‐ o singură rochițică din stambă pe vară! ‐ Într‐un an fusese secetă mare. Nu se mai găsea nimic pe câmpuri de mâncare pentru animale. ș‐ atunci s‐ o dat voie să le ducem în pădure, unde mai apucau câte o frun ză din vlăstarii copacilor
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
loc, așa de repede, ca pe un clește înroșit în foc... Trebuia să-i pregătească scena, să uite de carnetul cu nume, o repetiție e o repetiție, se face pe scândură, nu? Atârnase în mijlocul camerei trei pânze lungi - cumpărase niște stambă ieftină, purpurie -, le prinsese cu piuneze de tavan, un fel de cameră în altă cameră, construise din trei laturi, o scenă de fapt, așezase în sala palatului, într-un colț, un taburet învelit și el în pânză, pe care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
afaceri În general... despre modul În care lucrează oamenii... despre viața Însăși. Entuziasmul din glasul lui Connor e ca sarea pe rană. Deci, ia să mai recapitulez eu un pic și să văd cât de spectaculos m-am dat În stambă. Așa care va să zică. Sunt În avion, așezată lângă marele și genialul Jack Harper, o adevărată sursă de Înțelepciune În toate domeniile afacerilor și marketingului, ca să nu mai vorbesc din domeniul marilor mistere ale vieții Înseși. Și eu ce fac ? Îi pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
dar eu și prietenele mele ne Întrebam - ești cumva actrița cea nouă din Hollyoaks ? Pentru numele lui Dumnezeu ! Oricum. Nu-mi pasă. N-am venit aici ca să vedem nu știu ce staruri de mâna a șaptea prizând cocaină și dându-se În stambă. Am venit doar să bem ceva Împreună și să ne relaxăm. Comandăm daiquiri de căpșune și nu știu ce amestec rafinat de nuci (4 lire 50 un castronel. Nu mă Întrebați cât am dat pe băuturi). Și trebuie să recunosc, acum că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cu un costum uriaș de gorilă În brațe. OK. Înșfac repede rochia. O să fiu Albă ca Zăpada. Mai am un pic și-mi vine să plâng. Superba mea rochie, care Îmi pune corpul În valoare, zace Într-o sacoșă de stambă, unde o să aștepte până la sfârșitul zilei. Iar eu am pe mine un costum care mă face să arăt de șase ani. O fetiță de șase ani, fără pic de gust și simț al culorilor. În clipa În care ies dezamăgită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]