325 matches
-
ale lui Spinoza corolare. În urbea de pe mal de nemișcat râu după două mii de ani de când s-a săvârșit din viață-un zeu (povestea ce v-o depăn este veche) e singur Bürger, și-n această clipă, acuma chiar, tot stanțe șlefuiește. Cauzele Apusurile, neamurile toate. Și zilele, niciuna n-a fost prima. Și apa ce sorbit-a din izvor Adam. Și rânduitul Paradis. Și ochiul ce-ntunericul scrutează. Și lupii care-n zori se-mperechează. Cuvântul. Hexametrul. Și oglinda. Și Turnul
Jorge Luis Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/3168_a_4493]
-
presare; mașini-unelte (inclusiv prese) pentru prelucrarea metalelor prin curbare, pliere, îndreptare, aplatizare, forfecare, perforare, crestare; prese pentru prelucrarea metalelor sau a carburilor metalice, altele decât cele de mai sus: 8462.10 - Mașini (inclusiv prese) de forjat sau stanțat și ciocăne, stanțe, capete de presare: 8462.10.10 -- Cu comandă numerică p/st 20 8462.10.90 -- Altele p/st 20 - Mașini (inclusiv prese) de curbat, pliat, îndreptat, aplatizat: 8462.21 -- Cu comandă numerică: 8462.21.05 --- De tipul celor utilizate în
EUR-Lex () [Corola-website/Law/146940_a_148269]
-
cangur înjunghiat, dar e cu totul altceva să încerci să-l faci să înțeleagă că o întindere informă de pietriș este echivalentul muzical al Opusului 111 de Beethoven.” „Fiecare nou-născut - explica Bruce Chatwin - moștenește o parte din cântecul străbunului întemeietor. Stanțele lui sunt proprietatea lui privată inalienabilă și-i definesc teritoriul. Poate însă să «împrumute» altora stanțe de-a lungul unei dâre a cântecului și să obțină astfel drept de trecere de la vecini.” Încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, etnologul
Din guugu yimithirr cetire by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5966_a_7291]
-
întindere informă de pietriș este echivalentul muzical al Opusului 111 de Beethoven.” „Fiecare nou-născut - explica Bruce Chatwin - moștenește o parte din cântecul străbunului întemeietor. Stanțele lui sunt proprietatea lui privată inalienabilă și-i definesc teritoriul. Poate însă să «împrumute» altora stanțe de-a lungul unei dâre a cântecului și să obțină astfel drept de trecere de la vecini.” Încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, etnologul englez W. E. Roth arătase că așa-zisa pribegie a aborigenilor face parte dintr-un gigantic
Din guugu yimithirr cetire by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5966_a_7291]
-
poetice. Toate aceste dimensiuni ale sensibilității bacoviene reies foarte exact dintr-o carte a cărei carieră n-a fost nici pe departe la nivelul pe care o asemenea performanță editorială ar presupune-o. Este vorba de ediția bibliofilă George Bacovia, Stanțe Burgheze, cu 32 de desene inedite ale autorului și cîteva ciorne, apărută la Bacău, Editura Look Design, într-un tiraj total de 319 exemplare, cu prilejul împlinirii a 120 de ani de la nașterea poetului (reproducem în pag. 1 un desen
Ut pictura poesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14755_a_16080]
-
sfîntă și cea de femeie depravată. Acuzînd erotismul mistic al versurilor acestei "poete de salon" din apusa lume aristocratică, Jdanov dă verdictul asupra creatoarei: "o călugăriță și o curvă" care n-a înțeles rolul poeziei în socialism și otrăvește cu stanțele ei optimismul unei lumi animate de planuri cincinale. Rezoluția va intra în programa de literatură din licee și din facultățile de specialitate, fiind studiată de generații întregi, va fi publicată în toate marile cotidiane și anunțată de toate posturile de
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
încarcă cu un timbru mistic, și din acest motiv e de prisos a te căzni cioplind versuri inerte. Iar semnul recunoașterii unei poezii e ușurința cu care cuvintele vin să se așeze în strofele ei, nimic nefiind mai nepoetic decît stanțele scrise cu program și cu ore de lucru, după un grafic interior pe care îl bifezi mândru în catastiful ambiției zămislitoare. Transpirația e simptomul lipsei de talent, iar versul scremut e nonvers, poezia venind fără voia ta, din ceruri, din
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
mâni a tale rază/ N’ar putea măcar să crează/ Că vreodată ne-am iubit.” (Pasăre cu pene albastre). Ritmurile populare consună cu o filosofie de aceeași sorginte, care spune să te ferești de prea multă fericire. Însă, dovadă stând toate stanțele elegiace care alcătuiesc, în bună parte, volumul, nici măcar prudența nu ajută...
Dragostea moare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3654_a_4979]
-
este mai bună decât repetarea) care lucrează cu toate motoarele stârnite de cunoașterea și prelucrarea de o manieră profund personală a tradiției. Maniera care l-a consacrat, dacă putem spune astfel, este a poemului scurt, de 18 versuri, în trei stanțe (explică Vancu mai bine decât mine). Ceea ce spusese Eliot în eseurile sale, anume că tradiția nu poate fi moștenită, ci dobândită printr-o grea strădanie, dacă vrei să contezi ca poet după 25 de ani, este absolut adevărat - și nu
John Berryman – „o geografie a tristeții“ by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2661_a_3986]
-
omenească proximă, greu de contracarat de către un profet în propria-i cetate: Poetul dănțuie singur printre ruine/ poetul psalmodiază pentru bestii și fiare/ poetul se roagă la diamante și sînge/ poetul întreabă unde sînt noile temple, poetul își recită singur stanțele printre hoituri/ poetul se mănîncă singur pe sine// și se transformă în vorbe" (ibidem). "într-o epocă pîndită de apocalipsă, trebuie să-ți creezi o conștiință apocaliptică dacă e să supraviețuiești și fizic și psihic și spiritual", mărturisește autoarea. Dar
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]
-
Simona Vasilache Mari sensibilități șovăitoare iau calea stanțelor rebele. Cînd, uneori, se întîlnesc cu eleganța unui rol, furia lor nestăpînită se face suferință fină, ca a oaselor delicate puse să ducă poveri, ca a ochilor măriți, cu ironie, de prelungirea în-tr-un cearcăn. Nu tristețea obișnuită, ternă, a melancoliilor
Urcarea la cer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7584_a_8909]
-
și noi în miezul lor de ceară,/ pe care l-au clădit sărind din stup -/ Vorbim și vorba s-a făcut văzduh,/ Atâtea vorbe-n negrăit zburară" ( Vorbim și vorba s-a făcut văzduh). Sentimentul zădărniciei poate fi cântat în stanțe grațioase, precum și acela al despărțirii de viață: "Nu mai visez! A început plecarea,/ câte-un popas din când în când mai fac./ Privesc în jur cum toate se desfac/ Și cum se-n-dreaptă către iarnă zarea// Dau un regat pe-o
În fericite aruncări de zaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6824_a_8149]
-
mai dispune de comprehensiunea fenomenalităților: "Orb, ca Homer, pentru lumea fenomenală, trăind în absolutul interior care e moartea voinței, îndurerat de sublima sa abulie (Apus)". Antologia este cu Hyperionul eminescian care implora să fie dezlegat de "greul" veșniciei. Ultimul volum, Stanțe burgheze, apărut în 1946, reflectă, fie și într-un mod indirect, circumstanțele istorice care nu erau tocmai favorabile contemplației. Adesea, în aceste stihuri tîrzii, "ajung ecouri ale acelor împrejurări, comentate cu o abia ascunsă ironie, însă de la o înălțime astrală
Radu Petrescu despre G. Bacovia (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16643_a_17968]
-
poeme galante și chiar poezii ocazionale (specie des cultivată în no man’s land-ul literaturii noastre de raftul doi). Unele din acestea resimt puternice influențe: sunete nichitastănesciene, eminesciene, reluări ale unor teme sau motive din Bacovia (din Lacustră sau Stanțe burgheze, de exemplu) și chiar, un (involuntar) pastel pillatian ("Eu n-am să uit cît voi trăi Nărteștii/ Ce mi-au adus în gînd iluminare/ Cu veri abrupte și cu ierni polare/ Și cu Berheciul inundîndu-l peștii...etc."). Poemele în
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13706_a_15031]
-
scuturat de alegoriile lui Homer și Hesiod, grecii au devenit ei înșiși. Obstinația lui Nietzsche împotriva miturilor e evidentă, mitul fiind o boală a minții de care scapi fie îmbrățișînd conceptul, fie pășind pe scena tragediei. Ce Eschil spune în stanțe e aceeași intuiție pe care Democrit se va strădui s-o spună în concepte: viziunea e aceeași, doar expresia e alta. E expresia unei sănătăți pe care o recunoaștem după detaliul că, în Antichitate, grecii nu au dat sfinți, ci
Hybrisul grecesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3602_a_4927]
-
Cu deosebire se cere la asta tratarea artistică a exametrului, după cum am pomenit și mai sus. Declamațiunea se mai nuanțează încă și după cele două mari antiteze: a epopeei antice și a celei romantice. Abstrăgând de la diferința dintre exametru și stanța modernă, epopea antică cere în declamațiunea sa un alt ton fundamental decât cea romantică. Epopea antică e după natura sa mai obiectivă, e mai puțin întrețesută de reflexiune și sentiment, ea dezvoaltă acțiunea înainte-ne mai mult în decurgerea ei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
față de un merit oarecare. Își împreunează mâinile la spate și începe să măsoare încă perea în lung și-n lat. — Dintre cei care greșesc, fie cu voie, fie fără, datorită tinereții, lipsei de experiență, neștiinței sau indiferent cărei alte circum stanțe... — Poate e de ajuns să-i mustri cu cuvinte tari, să-i cumințești cu amenințări, intervine Livia calină. Se lipește de el și își freacă obrazul de al lui. Bătrânul simte cum îl cuprinde o undă de căldură. Senzația e
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aten ția Flaccus. Și îi este frică pentru că nu știe cum să mai dea înapoi. Și de ce să nu le permită să se facă de râs până la capăt? îl îmboldește un gând ghiduș. Va lăsa procesul să ajungă în in stanță. Livia are cu siguranță printre creaturile ei vreun pretor corupt, dispus să accepte anchetarea cazului, apoi să instruiască un judecă tor oarecare din prima decurie, cea a senatorilor. Ia subit o decizie. O să-l învețe pe Libo să tacă mâlc
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se numea Epistole... și alte poeme și aducea în peisaj o personalitate puternică, un autor care își stabilizase afacerile cu poezia, scriind exclusiv în formă fixă, în special epistole horațiene, dar și epigrame erotice după Martial, ba chiar și câteva stanțe mai exotice dedicate unor misterioase Amaterasu și Xochiquetzal. Datorită în special satirelor conduse după regulile (și adesea sintaxa) latină, poezia lui Decuble din acel volum putea fi (cu un dram de iresponsabilitate asumată) considerată o poezie „horațiană“: nu doar pentru că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
faza actuală, să mă desprind total de cele lumești. Nu mai departe de această după-amiază, În loc să reflectez la cele citite sau să-mi continui lectura, am parcurs, cu mănușile În mână, ultimele 50 de pagini ale primei monografii consacrate autorului Stanțelor burgheze: Existența poetică a lui Bacovia de Svetlana Paleologu Matta (Editura Ateneul Scriitorilor, Bacău, 2012, traducere de Lucia Olaru Nenati, 182 pagini). Am luat-o cu mine nu atât de gura traducătoarei, care m-a somat să scriu ceva despre
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
N-au nici un efect inhibitoriu asupra procurorilor anticorupție, ba din contră, îi motivează și mai tare. — Am înțeles. Cazul Bârsan cum evoluează? — Suntem în faza de strângere a probelor. Au fost noti ficate toate acuzațiile, iar acum solicităm de la in stanțele de judecată dosarele în care parte era acest Chiriac - e un dosar destul de dificil; doamna Bârsan, cu toate puterile omului pus sub învinuire, formulează o serie de plângeri și de memorii; seamănă oarecum, sub aspectul conduitei procesuale, cu doamna Georgeta
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
atunci când sunt hidratate, crom VI solubil în cantitate mai mare de 0,0002% din totalul masei de ciment uscat ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 47.2. ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── B Dacă se folosesc agenți reducători - fără a prejudicia aplicarea altor reglementări legale privind clasificarea, ambalarea și etichetarea sub stanțelor și preparatelor periculoase -,pe ambalajul cimentului sau al preparatelor ce conțin ciment trebuie să fie marcate în mod clar, vizibil și durabil informații privind data ambalării, condițiile de depozitare, precum și perioada limită de depozitare în care agentul reducător se menține
EUR-Lex () [Corola-website/Law/148951_a_150280]
-
să susure. Nu e nici o rușine. De ce să te strâmbi atunci? Știu versuri nemuritoare întemeiate pe adâncirea dialectului apei sau vântului. Întreg Eminescu e aici. Sau, dacă vrei - ni se pare că bătrânul antart e în cinste în cenaclul tău - stanța nemuritoare a lui Jean Papadiamandopulos: " Le calme ruisselet traverse de lumière Reflète les oiseaux et les ciels du printemps O, Lyre! mais de l'eau qui va creusant la pierre Au fond d'une autre noir plus forte est la
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
d-l Singevin, ceea ce este cu totul pasionant. Încât aceste rânduri îi sunt cu deosebire destinate. D-l Singevin ne-a mâhnit deunăzi numindu-l pe Moréas "mare poet de mâna a doua". Ori, noi îl considerăm pe Moréas din Stanțe, la fel ca și pe Rimbaud din Iluminații, un foarte mare poet, pur și simplu. Iată motivele: La Rimbaud admirăm geniul "euristic", o lume și un mod nou de a simți anexate domeniului poetic. El evocă aventurile, și mai temerare
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
geniul "euristic", o lume și un mod nou de a simți anexate domeniului poetic. El evocă aventurile, și mai temerare, desfășurate la marginile spiritului: marile înfăptuiri ale lui Galois sau ale lui Niels Abel. La Moréas (Moréas tot cel din Stanțe) nu e vorba de invenție, ci de purificare și de reducție. Veți binevoi să ne iertați mania inocentă - adevărată deformare profesională - de a recuge, pentru a-l compara și a-l înțelege mai bine, la cutare matematician. Moréas evocă neostoit
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]