249 matches
-
păpuși... Dar și omul mare se putea adăposti binișor. Acuma e goală. Dumnealor o păstrează, cum s-ar zice, ca temniță pentru ofițeri, și de aceea stă mereu pustie. Numai vreo săptămână a stat, astă-toamnă, când erau aici bosniacii, un stegar tânăr de tot, cine știe pentru ce vină. De atunci n-a mai călcat nimeni... Apostol nu-și mai putu lua ochii de la chioșc. Primarul tăcu zăpăcit, iar groparul se muta mereu de pe un picior pe altul, ca și cum ar fi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
a fost prins Bologa și de ce a vrut să dezerteze. Fiindcă Bologa era scump la vorbă, sublocotenentul începu să-i înșire diferite "cazuri de dezertare". ― Am avut chiar în regimentul nostru unul, nu de mult... acum vreo patru luni... Un stegar, polonez de origine... băiat bun... Cine știe ce i-a venit, destul că l-au prins, iar el a mărturisit cavalerește că "da, am vrut să dezertez..." Și totuși a fost numai împușcat!... Vezi?... Căci dezertarea simplă se pedepsește cu moartea prin
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mesei. Scândurile nu se împreunau bine și crăpătura dintre ele era astupată, neagră, deși tabla trebuie să fi fost frecată de curând cu leșie și nisip. Pe marginea dinspre perete, în litere săpate cu briceag, scria: "Aici am suferit... zile". "Stegarul bosniac, se gândi Apostol, amintindu-și vorbele primarului. Oare de ce nu spune câte zile?" Simți atâta lene în creieri, că nu-și mai urmări gândul. Își dădu seama de aceasta și făcu câțiva pași, să-și vie în fire. Îi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
că așa erau timpurile, în format de buzunar, remarcat prin tonul profetic al discursului poetic, cu o puternică vibrație patriotică și de o reală autenticitate, exprimată în titluri de felul acesta «Cununa de aur», «Țării mele», «O, țară», «Țara», «Mormântul stegarului», cuprinzând puține poezii, este cronologic al doilea volum din creația sa, care îi va aduce lui V. Voiculescu nu numai laurii unui premiu academic, ci și intrarea în 1920 în Societatea Scriitorilor Români. Era o confirmare a ceva! Eu mi-
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
iar pe gâtul ars de soare avea o cicatrice lungă. Se zvonea că absolvise școala militară din Nakano, dar nimeni nu știa cu siguranță ce hram purta pe-acolo. Lângă el stătea un student care îndeplinea rolul de ajutor de stegar. Nici despre acest student nu se știa mai nimic. Avea o tunsoare rotundă și purta întotdeauna uniformă. Nu știam nici cum îl cheamă, nici în ce cameră locuiește. Nu l-am întâlnit niciodată la cantină sau la baie și nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
16, 18, 20, Lacului, Aleea Cutezătorilor, Cucului, Leonard; casieria din str. Ialomița: străzile dr. Koch, Ialomița, C. Aradului (case); casieria din Piață Küttl: străzile V. Madgearu, Rădulescu Motru, Romulus, Corbului, Șoimoș, Zoe, Giurgiu, C. Porumbescu; casieria din str. Uranus: străzile Stegarilor, Ursului, Cosminului, Basmului; Stamora Română, Otvești, Ghiroda Nouă (p), Giarmata (p), Bărăteaz, Dudeștii Noi (p).
Agenda2005-33-05-util ptr dvs () [Corola-journal/Journalistic/284088_a_285417]
-
otomană era Într-o ofensivă imposibil de oprit. Trupele moldovene erau cuprinse de haos. - Semnal către răzeșime! strigă Oană, parând cu garda spadei lama unui iatagan, răsucind apoi Încheietura și zburând, cu vârful, capul unui Cuceritor. Retragere ordonată, un pas! Stegarul Isailă nu-și crezu ochilor. Și totuși, era adevărat. Săgeata roșie indica retragere cu un pas. Ridică sabia și strigă: - Semn de la măria sa! Retragere un pas, așa cum v-a Învățat căpitanul Oană! Răzeșii din primul rând al Încleștării făcură deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
transmise și comisul Toader. Cele două corpuri de oaste, istovite de lupta neîntreruptă, se regrupară lateral, ieșind din luptă. Răzeșimea mai făcu un pas Înapoi. Apoi Încă unul. Urdia otomană se Întindea deja În toată valea Bârladului. - Nu uitați - strigă stegarul Isailă - nu uitați ce aveți În spate! - Dealurile! se auzi o voce obosită. - Bătălia nu e pierdută! Ne retragem ÎN SUS ! Vom fi pregătiți pentru contraatac! - Așa să ne ajute Dumnezeu! spuseră mai mulți. Ștefan reveni, Înconjurat de Apărători, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Au iscoade care gonesc În mare viteză... cinci călăreți... l-au reperat! Dio! Omul nostru e În raza săgeților mongole! Să coboare imediat! Giuliano transmise semnalul de anulare a misiunii. Privi reacția observatorului și nu-i veni să creadă. - Commandante... stegarul Girolamo refuză executarea ordinului... - E nebun? tresări Angelo, Încruntat. Să coboare imediat! Observatorul continuă transmiterea semnalelor, Încrucișând steagurile roșii În dreptul pieptului și coborându-le vertical. - Cum? Cuceritorii transmit atitudinea de non-combat? Brațele jos, armele În teacă? E real? - Se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
suferința și renunță la mine!!... În fața acestui argument am cedat și am chemat pe cineva care l-a transformat în lemne de foc. Astăzi, în ziua de 11 iunie, nu pot să uit declanșarea Revoluției de la 1848 - al cărui însuflețit stegar a fost N. Bălcescu. Cele trei imperii vecine (turc, rus și austro-ungar) au hotărât soarta noastră intervenind în forță. Trei luni mai târziu, 13 septembie 1848, compania de pompieri a căpitanului Zăgănescu se opune eroic oștii otomane, iar patrioții revoluționari
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
mulți alți oameni buni. Cu alte cuvinte, orice act se întocmește după toate canoanele și fiecare martor prin iscălitură sau punerea degetului întărește cele spuse în document. Dacă vrei să mai știi, la 25 noiembrie 1722 (7231), chiar și „Dumitru stegar de la steagul mării sali domnii și nevasta dumisale” și-au cumpărat casă pe Ulița Fânului. Pentru că am vorbit de vodă, tocmai mi-am adus aminte de o danie făcută de domnitor unui slujbaș al său. Și ca de fiecare dată
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
De fruntea‐mi senină te‐apropii? Simt răcoarea mutei, a măicuței, a gropii! Părăsitu‐m‐ au visul, voioșia, pădurile, Uitatu‐m‐ au ceruri și ape sihastre și tremuratele prietene astre ... Ah, maică, sicriu pregătește, Așterne de moarte măsurile, Făclieri și stegari și alaiuri tocmește. Ah, totu‐ i tăcere, și zidul uitării tot crește și crește ... Nu‐ i nimeni în jur, nu e nime Nici unda nu bate, nici undele știme. 60 Demostene Botez (n. 29 iulie, 1893, satul Hulub, comuna Dângeni
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
o slujbă, una zicea că m-am născut atunci, înțelegeam și nu înțelegeam... — Mâine este a treia marți după Paști, nu vii să mă vezi la Iene, Caloiene, sunt dascălul, mă, am să cânt pe nas!, învăț lumea de ploaie. Stegarul, popa și dascălul, mă, mi-a înșirat fata, ăștia sunt cei mai importanți din Caloian, apoi, m-a chemat între fete, pe malul Oltului. — Păi, e voie? Te ascunzi și tu, după aia ne întâlnim aicișea, la poale de munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
-n alta pe cei care le stăteau în drum, germanii se răspândiră pe esplanada din fața pretoriului; în timp ce Gaetulicus, uluit, abia apucase să se întoarcă puțin, grupul cavalerilor barbari se deschise ca un evantai și în mijlocul lui, printre însemnele ridicate de stegari, apăru Împăratul. Gaetulicus privea încremenit, de parcă și-ar fi făcut apariția un zeu - dar ceea ce văzu în clipa următoare îl paraliză de spaimă. În piață sosi în goană un cavaler german; în mâna stângă strângea frâul unui alt cal, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în falsificarea propriei personalități, cazul lui Fundoianu e mai grav, căci, abandonîndu-și disponibilitatea naturală pentru un „tradiționalism specific autohton” în linia pastelismului pillatian („un început de plasticizare a unei simțiri și o înfiripare de gînd în legătură cu un peisagiu”), poetul devenit „stegar al curentelor nouă” s-a simțit „obligat să’și deformeze scrisul, în credința că-l va putea cota pe piața literară á la hausse”; „sugestiile modei” și „rigiditatea ideologiei estetice susținută printr-un permanent efort de voință” i-au frînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Corneliu Mihăilescu din Integral (nr. 4, I, 1925) sau exprimarea „admirabilă” a concepției artistice brâncușiene de către Ion Minulescu într’un articol - „C. Brâncuși” - apărut tot în Integral (nr. 2, I, aprilie 1925). De altfel, însăși discutarea „cazului” Brâncuși - „revendicat drept stegar” de către „extremiștii noștri în artele plastice” ca dl Corneliu Mihăilescu, M.H. Maxy, Victor Brauner, Marcel Iancu - indică o vizibilă schimbare de atitudine, stimulată probabil de recunoașterea mondială a artistului și de originea sa nealogenă: „La noi, artistul cel mai reputat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai țân minte... sânt mulțâșori... Teodor, fiu al lui Nestor, nepot al lui Vasile, strănepot al lui Ioan, din strămoșii Grigore și Teodor Cantemir zis Silișteanul, care a slujit sub steagul lui Hristos, sub Ștefan-Vodă, zis cel Mare. Constantin, ca stegar în armata polonă, în luptele cu Svezii, datorită unor fapte de vitejie, a fost cinstit cu dregătoria de căpitan peste o mie de ostași. Pe la 1640, capăta voie de a se întoarce în țară, cu scrisori de trecere și de
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
a cărei țintă n-o cunosc și care a început să-mi însemne viața de când am ales să-l ajut pe Titus, mă încredințez ție și stelelor mele.“ Duse amuleta la buze. Două zile mai târziu, la calendele lui ianuarie, stegarul Legiunii a patra aduse la Colonia Agrippinensium vestea că o parte a armatei din Germania Superior refuzase să-și înnoiască jurământul față de împărat. Statuile care-l înfățișau pe Galba fuseseră distruse, iar patru centurioni care încercaseră să le apere fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fie. „Acel copil era Pamfil Șeicaru?” scria „Curentulʺ din 12 ianuarie 1931, despre cuvântul rostit de invi tatu l de la Bârlad. „Crescut în această ideologie, Pamfil Șeicaru este azi o fală în cugetări luptătoareʺ - încheia G. Tutoveanu și închina pentru stegarul „Curentuluiʺ, directorul nostru d. Pamfil Șeicaru. În cuvântarea de răspuns, Pamfil Șeicaru mulț umea celor care vorbiseră, cu elogii și cuvinte de înalt ă ap reciere la adresa poetului și omului G. Tutoveanu, mai ales: „Datoresc tuturor celor care au vorbit
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
dar căzînd de pe culmile de aur, udă făptura cititorului. Gingașul necrofil ne arată amenințător că nu e bine deloc să se nege „realizările, acele ramuri industriale cum sînt cele ale aeronauticii, electronicii și automobilelor, sute și mii de locuințe moderne”. Stegarul Îl sărută pe Ceaușescu pe dinți, pe falanga-i dezgolită, pe patriotism, pe independență și pe suveranitatea națională, „idei asupra cărora acesta revenea mereu”. În realitate nu revenea, pentru că nu plecase vreodată, stătea pe ele tot timpul. După introducere În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un parfum dulce. Pe tata îl chema Hui Cheng Yehonala. Când închid ochii, îl văd stând în halatul gri din bumbac. Era zvelt, cu trăsături de confucianist. Din înfățișarea sa delicată e greu de imaginat că strămoșii săi Yehonala erau stegari manciurieni care trăiau în șaua cailor. Tata mi-a povestit că se trăgeau din poporul Nu Cheng din statul Manciuria, din nordul Chinei, între Mongolia și Coreea. Numele Yehonala însemna că rădăcinile noastre puteau fi identificate în tribul Yeho din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
statul Manciuria, din nordul Chinei, între Mongolia și Coreea. Numele Yehonala însemna că rădăcinile noastre puteau fi identificate în tribul Yeho din clanul Nala, încă din secolul al XVI-lea. Strămoșii mei au luptat umăr la umăr cu Nurhachi, conducătorul stegar care a cucerit China în 1644 și a devenit primul împărat din dinastia Ch’ing, care a ajuns acum la cea de-a șaptea generație. Tata a moștenit titlul de stegar manciurian de rang albastru, deși titlul îi oferea puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mei au luptat umăr la umăr cu Nurhachi, conducătorul stegar care a cucerit China în 1644 și a devenit primul împărat din dinastia Ch’ing, care a ajuns acum la cea de-a șaptea generație. Tata a moștenit titlul de stegar manciurian de rang albastru, deși titlul îi oferea puțin în afară de onoare. Când aveam zece ani, tata a devenit taotai - sau guvernator - al unui orășel numit Wuhu, din provincia Anhwei. Am amintiri plăcute din acea vreme, deși mulți consideră Wuhu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
conducătoare a Chinei: — Manciurienii sunt cei care apreciază și promovează arta și cultura chineză. Când pe spiritul tatălui meu punea stăpânire băutura, el devenea și mai însuflețit. Ne alinia pe noi, copiii, și ne întreba detalii despre vechiul sistem al stegarilor. Nu se oprea până când fiecare copil nu știa cum era identificat fiecare stegar după steagul său, care putea fi: tivit, simplu, alb, galben, roșu sau albastru. Într-o zi, tata a desfăcut o hartă a Chinei făcută sul. China era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
chineză. Când pe spiritul tatălui meu punea stăpânire băutura, el devenea și mai însuflețit. Ne alinia pe noi, copiii, și ne întreba detalii despre vechiul sistem al stegarilor. Nu se oprea până când fiecare copil nu știa cum era identificat fiecare stegar după steagul său, care putea fi: tivit, simplu, alb, galben, roșu sau albastru. Într-o zi, tata a desfăcut o hartă a Chinei făcută sul. China era precum borul unei pălării, înconjurată de țări obișnuite și dornice să-și jure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]