1,130 matches
-
articularea căreia contribuie în primul rând narațiunile TV); 2. publicul de televiziune acționează neselectiv, iar privitul la televizor se desfășoară mai curând ca un ritual. Ipoteza studiului a fost următoarea: expunerea la mesajele televizuale contribuie la adoptarea viziunii despre lume (stereotipă și deformată) oferită de către televiziune. Pentru testarea ipotezei, echipa de cercetători a combinat, în mod original, analiza de conținut a mesajelor TV (pentru evaluarea lumii simbolice, oferite de televiziune) și o anchetă în rândul receptorilor programelor TV (pentru a urmări
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
Fie că e vorba de predica propriu-zisă sau sintetică, de omilie, pareneză sau panegiric, ceea ce frapează în aceste rostiri este că ele trec dincolo de cadrele înguste ale cazaniei, așa cum poate fi întâlnită la Coresi sau la Varlaam, cu configurația ei stereotipă și substanța abstractă. Firește, A.I. nu improvizează, el urmează regulile omileticii, având în minte pilda oratoriei bizantine (și îndeosebi pe Ioan Hrisostom și pe Theofilact). Cuvântările lui, care conțin pasaje de fină exegeză teologică, nu sunt însă nicidecum o expunere
ANTIM IVIREANUL (c. 1660 – 3.IX.1716). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
Smith, 1987, p. 101). Caracteristici generaletc "Caracteristici generale" Conceptul de ritual este folosit, cu sensuri sensibil diferite (dar nu radical diferite), În mai multe discipline. După Roy Rappaport (1999, p. 24): a) În psihiatrie, el „se referă la comportamentele patologice stereotipe, precum și la anumite interacțiuni umane convenționale, repetitive, dar, cu toate acestea, de natură adaptativă”; b) În științele sociale, el „desemnează o paletă largă de manifestări sociale, nu neapărat religioase, sau aspectul formal al unor asemenea manifestări”; c) În etologie, el
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
actorii ritului; b) aspectul formal: „Cel mai adesea, deși nu Întotdeauna, recunoaștem anumite ritualuri sau etichetăm anumite evenimente drept ritualuri, prin perceperea caracterului formal. Comportamentul În ritual tinde să fie punctual și repetitiv. Secvențele rituale sunt compuse din elemente convenționale, stereotipe chiar” (p. 33); c) invarianța; d) performarea: „Dacă nu există o performanță, nu există rit. Instrucțiunile liturgice pot fi scrise În cărți, dar asemenea Înregistrări nu sunt prin ele Însele rituri” (p. 37); e) caracterul non-instrumental: deși include elemente de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
eticheta, ritualizările" În acest sens, numeroase studii abordează limitele conceptului de ritual. Altfel spus, ele dezbat posibilitatea (sau dificultatea) de a integra În categoria riturilor și alte forme de manifestare socială, care se individualizează și ele prin caracterul repetitiv și stereotip, prin funcții sociale sau psihologice și prin faptul că sunt codate de o anumită tradiție sau convenție socială. În această discuție, prima disctincție care trebuie făcută este Între obicei (custom, coutume) și obișnuință (habit, habitude). Termenul obicei (sinonim cu datină
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
diferențe de nuanță, conceptul de obicei poate fi folosit (conform tradiției din cercetarea folclorului) drept sinonim pentru ritual sau ceremonie. La modul cel mai general, termenul obișnuință poate fi folosit ca un cuvânt Înglobant pentru o mare varietate de acțiuni stereotipe, Îndeplinite de indivizi sau de mici grupuri. Termenul nu apare În dicționarele de concepte antropologice sau sociologice. În The New Encyclopedia Britannica (vol. V, p. 602) găsim următoarea definiție: „Orice comportament repetat În mod regulat, care nu solicită sau solicită
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
nu se află pe același plan cu obișnuința de a vizita săptămânal părinții, de a utiliza anumite formule de protocol, de a bea cafeaua la aceleași ore ale zile și cu aceleași gesturi. Ca și riturile, aceste comportamente sunt repetitive, stereotipe, formalizate de o anumită tradiție, convenționalizate de anumite coduri sociale și relativ neinstrumentale. Pot fi ele, prin Însumarea acestor caracteristici considerate rituri În toată puterea cuvântului? Numeroase acțiuni, prin caracterul lor de rutină periodică, repetitivă sau compulsivă, pot să se
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
s-a făcut prin modificarea comportamentelor de hrănire, atac, apărare etc. Astfel, ...comportamentul ritualic reprezintă un set de acțiuni formalizate care implică doi sau mai mulți indivizi, aflați Într-o relație de comunicare activă și reciprocă, având un comportament structurat, stereotip și repetitiv de-a lungul timpului, produs prin coordonarea membrilor pentru atingerea unui scop sau unei acțiuni sociale (Ch. Laughlin Jr et alii, 1979, p. 29). Specialiștii În etologie (J. Huxley, 1966, 1971; K. Lorenz, 1966, 1971; Ch. Laughlin Jr
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pentru a Îndeplini funcția de etalare a puterii, aceste comportamente s-au bazat pe exagerarea unor mișcări, pe repetarea lor insistentă, pe reducerea complexului motric la gesturi simple, adeseori concentrate În posturi reprezentative (parade). Întregul complex a devenit ritmic și stereotip. Paradele pot fi de curtare a partenerilor, agonistice (de semnalare a teritoriului) sau de luptă (inhibarea adversarului prin etalarea unor elemente corporale amplificate); d) dezvoltarea unor părți ale corpului cu valoare „expresivă”: coada cocoșului sau coarnele unor ierbivore au devenit
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de la rigorile militare până la cele ale protocolului diplomatic, ar fi compatibile cu - să spunem - pelerinajele, sacrificiile, vrăjitoria sau riturile funerare. Mi se pare că o asemenea operație conceptuală este excesivă, deoarece, chiar dacă riturile implică atribute precum caracterul convențional (codat social, stereotip, repetitiv) sau funcția de comunicare, aceasta nu Înseamnă că orice comportament care Întrunește asemenea atribute devine, automat, ritual. În acest sens, două observații mi se par pertinente. Referindu-se la dimensiunea comunicațională, R. Rappaport (1999, pp. 52-53) atrage atenția asupra
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Antichitatea, clasicismul, barocul), C. a devenit mai cunoscută ca teoretician și comparatist. Bună cunoscătoare a artelor, Arta grădinii (1992) se remarcă printr-o inteligentă îmbinare a comentării tehnicilor arhitecturii peisagere cu mitologia, istoria și literatura diverselor spații și epoci. Evreul stereotip (Schiță de istoria culturii), apărută în 1996, este o carte în care autoarea încearcă să explice anumite fenomene politice și artistice din perspectiva impactului pe care evreii și Biblia l-au avut asupra identității Europei. Aceste preocupări sunt continuate în
CONSTANTINESCU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286381_a_287710]
-
Grimm și poezii de Teresa de Ávila, iar în colaborare cu soțul său, Ioan Constantinescu, a transpus, în 1998, Amnezia, comedie de Henning Krauss. SCRIERI: Povestiri biblice, postfața autoarei, Iași, 1990; Teoria literaturii, Iași, 1991: Arta grădinii, București, 1992; Evreul stereotip (Schiță de istoria culturii), București, 1996; Exotismul în literatura română din secolul al XIX-lea, Iași, 1998; Cultura poetică, București, 1999; Dicționar de personaje biblice și reprezentarea lor în arte (în colaborare cu Baruch Tercatin), București, 2000. Traduceri: Teresa de
CONSTANTINESCU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286381_a_287710]
-
în rest în limite normale. La alții, în schimb, apar și trăsături agresive și probleme de comportament care le accentuează limitările și le reduc capacitatea de adaptare. Există și caracteristici negative care pot prognostica probleme mai grave: autovătămare, agresivitate, mișcări stereotipe, probleme de comunicare și hiperactivitatea (Aman, Hammer & Rohahn, 1993). În funcție de gradul de severitate, unii indivizi cu retardare mintală ușoară (sindrom Down ușor) se descurcă destul de bine din punct de vedere cognitiv, însă mai încet și cu obiective modificate. De obicei
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
mai expuși riscului de comorbidități decât restul populației. În plus, diagnosticul este mai complex, deoarece caracteristicile patologice obișnuite pot fi modificate din cauza retardării. Cele mai frecvente comorbidități (tot conform DSM-IV-TR) sunt: ADHD, tulburările de dispoziție, tulburările de dezvoltare pervazive, mișcările stereotipe și tulburările psihiatrice datorate unei afecțiuni medicale (cum ar fi un traumatism cranian). Comorbiditățile variază și în funcție de etiologia retardării: de exemplu, sindromul X-fragil este însoțit frecvent de ADHD și fobie socială, iar sindromul Prader-Willi, de anxietate și ADHD. Atenție Conform
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
adaptative (DSM-IV-TR) și 3 arii generale (AAMR) Scala Gilliam de evaluare a autismului (Giliam Autism Rating Scale, GARS)/ de la 3 ani până la 22 de ani Scală de evaluare a comportamentului Coeficientul de autism. Cele patru subscale se referă la: comportamentele stereotipe, interacțiunea socială, comunicare și gradul de perturbare a dezvoltării Scala de evaluare a autismului infantil (Childhood Autism Rating Scale, CARS)/ după 2 ani Scală de evaluare a comportamentului Clasifică simptomele de autism în funcție de severitate: ușoare, moderate, grave Scala de diagnostic
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
prin astfel de intervenții precoce se previne agravarea declinului cognitiv (Guralnick, 1998). TULBURĂRILE PERVAZIVE DE DEZVOLTARE După cum sugerează și numele, această categorie cuprinde tulburări severe care afectează în mod pervaziv mai multe sfere ale funcționării: gamă restrânsă de activități (comportamente stereotipe, interes scăzut), lipsă de interacțiune reciprocă și limitarea abilităților de comunicare. Majoritatea copiilor cu astfel de tulburări suferă și de retardare mintală. Această categorie cuprinde patru tulburări: autismul, sindrom Rett, tulburarea dezintegrativă a copilăriei și sindromul Asperger. Indivizii care îndeplinesc
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
48 de luni), par să evolueze în mod corespunzător. Totuși, în primul sau al doilea an de viață, deteriorarea funcțională își începe cursul previzibil, caracteristic și progresiv: decelerarea creșterii capului, pierderea funcției de mișcare a mâinii (înlocuită acum de strângerea stereotipă a pumnului), renunțarea la activitatea socială, pierderea funcției de coordonare și disfuncția gravă a limbajului și a competențelor psihomotorii. Sindromul Rett se asociază, de obicei, cu retardare mintală gravă sau profundă și afectează doar fetele. Pe parcurs, se poate obține
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
sau micțiune, joc sau abilități motorii. Acest fenomen este însoțit de cel puțin două manifestări de funcționare atipică și perturbare calitativă a interacțiunii sociale (lipsa de reciprocitate), comunicării (stereotipie, lipsă de inițiativă) și gamei de activități (tipare comportamentale repetitive și stereotipe). Autismul și sindromul Asperger Autismul este o tulburare pervazivă de dezvoltare care se caracterizează printr-o triadă de simptome: interacțiunea socială perturbată (lipsa de implicare în activități sociale și de reciprocitate), o gamă vizibil restrânsă de activități și interese (gândire
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
Tulburările din spectrul autist Tulburarea autistă Conform DSM-IV-TR (APA, 2000), pentru punerea diagnosticului de autism, este nevoie de dovada funcționării perturbate „calitativ” în sfera interacțiunii sociale și a comunicării și a restrângerii substanțiale a gamei de activități din cauza tiparelor comportamentale stereotipe și repetitive. Simptomele și criteriile de diagnostic din DSM-IV-TR sunt prezentate în secțiunea „Pe scurt 11.3” (pentru diagnosticul de autism, sunt necesare șase simptome, două din prima categorie și câte unul din celelalte două). În plus, trebuie să se
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
contact vizual, gesturi, mimică) Relații interpersonale precare Dorință spontană de a împărtăși experiențele (arată, indică cu degetul) Reciprocitate socială/emoțională Perturbarea calitativă a comunicării: este necesară prezența a cel puțin un simptom Limbaj întârziat sau absent Abilități conversaționale deficitare Folosirea stereotipă și repetitivă a unor tipare lingvistice atipice (ecolalie, inversiunea pronominală) Absența jocului simbolic sau a imitării sociale Gamă restrânsă de activități/interese: este necesară prezența a cel puțin un simptom Preocupări monovalente (alinierea obiectelor) Preocuparea pentru anumite părți ale obiectelor
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
nu se implică spontan în jocuri de simulare sau sociale. Spre deosebire de cei cu sindrom Asperger, copiii cu autism înalt funcțional învață mai târziu să vorbească, întâmpină probleme în dialog și au mai mari șanse de a folosi tipare lingvistice repetitive, stereotipe și personale (Eisenmajer et al., 1996). Deși copii cu sindrom Asperger au un vocabular mai bogat decât cei cu autism înalt funcțional, și ei întâmpină probleme în ceea ce privește formularea pragmatică, înțelegerea și intonația (Ramberg, Ehlers, Nyden, Johansson & Gillberg, 1996). Rezultatele cercetărilor
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
efecte de intensități diferite, după teren (și invers). B. Aspectul calitativ. Răspunsurile sunt „specifice” în două situații extreme. a) Când sunt reflectorii pentru natură și pentru intensitatea cauzei (alospecificitatea sau exospecificitatea). b) Când exprimă numai particularitățile „terenului”: răspunsuri monotone, standard, stereotipe - conforme cu structura și cu funcționalitatea sistemului viu. C. Aspectul temporal: efectul poate urma imediat cauzei sau: poate fi prelungit în timp sau: reacțiile pot fi amânate sau chiar suspendate. 2.2.3. Constituția și tipul psihologic Expresivitatea și capacitatea
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
în codificare și în decodificare). Stereotipurile de gen pot fi o sursă a diferențelor în exprimarea/ decodificarea elementelor non-verbale. Apartenența la un anumit gen și legătura cu exprimarea unor elemente non-verbale reprezintă, însă, un domeniu insuficient exprimat. Influențați de gândirea stereotipă, s-ar putea să nu acordăm suficientă atenție elementelor non-verbale care nu se potrivesc schemei legate de gen. Există o legătură indisolubilă între competența indivizilor (socială, emoțională, non-verbală și contextul socio-cultural). Societatea în care trăim oferă prescripții normative asupra modului
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
anxietate generalizată cuprinde mai multe categorii de manifestări psihice, vegetative și psihomotorii. Starea de anxietate este exprimată printr-o mimică oarecum caracteristică, o stare de tensiune resimțită și fizic, incapacitate de relaxare, instabilitate, ușoare mișcări de nervozitate ale mâinilor, mișcări stereotipe ale feței, grimase. Poate să apară așa-numita agitație anxioasă, tradusă prin nevoia de deambulație, alteori apare inhibiția anxioasă. Dispoziția anxioasă este percepută ca o amenințare, ca un pericol iminent nedefinit, de care pacientul nu poate scăpa. Ea se conjugă
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
bolnavilor respectivi. d) Bolnavii oligofreni: conștientizează și exteriorizează cu greu, mai ales simptomele obiective ale bolii (observație personală). În privința simptomelor subiective, se pot înscrie, uneori, în categoria bolnavilor “transparenți” (dintre a celor “văicăriți”) dar, de regulă, acuzele lor sunt monocorde, stereotipe. e) Bolnavii retrași, “distrați”, solitari Preferă să “sufere în tăcere” spre a-și păstra independența și a rămâne în lumea lor. Necesită o abordare limitată la a nu li se “tulbura” liniștea dar medicul trebuie să acționeze pe linia unor
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]