933 matches
-
recunoască starea de înfricoșare pe care o simțea. Și apoi, cui să se plângă? Toți erau înspăimântați și așteptau să se termine cât mai repede acest halucinant coșmar. După ce au ieșit din Valea Cucutei, au observat în depărtare, în albul sticlos al zăpezii, un punct negru în mișcare. Era silueta lupului ce se ținea după nuiaua lui Tudorel. Pe urmă îl observară și pe el cu nuiaua sclipitoare ca un fulger. Simțind mirosul lupului din depărtare, armăsarii iar au început să
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
drum, Vor să nu devină Țara, Praf și scrum! Tineri sunt... Mii de pancarde... La Grindeanu vin țipând, Și se-mping și sar râzând, Daniel face mătănii, Vrând nevrâd! Gură fac ca roata morii , Politrucii mincinoși, Ne privesc cu ochi sticloși, Râd, zâmbesc pe sub mustață, Hoți zeloși! Aia mari, acum din sfadă, Stau pe-ncăierate puși.... Noi cei mici de-un țel aduși, Vrem la libertatea noastră, Vis și uși! Colo-n colț acum răsare, Un Iordache - al știm noi cui, Lași
ŢARA PE ULIŢĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370547_a_371876]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > DATINI Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1823 din 28 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului DATINI Un vuiet satul străbate: Anul Nou la ușă bate! Clopoțeii sună-n geamuri, Flori sticloase-mbracă ramuri. Vin căiuții cu fanfara, Urșilor cântă vioara, Un mascat urât, cu plete, Sperie băieți și fete. Lemnele trosnesc în sobe, Se-aud fluiere și tobe, Plugușoarele răsună, Satu-i plin de voie bună! Să deschidem poarta mare, Chiar de
DATINI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368259_a_369588]
-
trupul nemișcat. Apoi glasul îi amuți. Cu mâinile ude și trupul tremurând, Costel își trase mama de umăr. Corpul i se întoarse încet. Avea gura larg deschisă. Din colțul buzelor i se prelingea un fir de sânge gros, întunecat. Ochii sticloși îi înțepeniseră pentru totdeauna iar fruntea strivită părea să-și fi adunat o adâncă și tristă mirare. Copilul amorțit începu mai întâi să scâncească, apoi să izbucnească în hohote prelungi de plâns întretăiat de vorbe fără sens. - Am vrut să
HAVUZUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362733_a_364062]
-
Stins, la lună, urlă lupul. LACRIMI MIGRATOARE Vântul rece rupe mirări Din malul surpat al gândului Clipa își duce pruncii spre alte jertfe Tot mai alb mi-e vestmântul de spaime Mă-mbăt cu lacrimi migratoare Ochii- mi tot mai sticloși și străini Nu mai leagă retină de retină În cel drept se arată picături de lumină În cel stâng,umbrele asfințitului. BLEGUȚUL De câte ori mergea alături O atingea pe mână Înfiorîndu-se. De câte ori o întâlnea Îi lua mâna, bucurându-se. De câte ori stăteau
GEORGHE NEAGU + APĂ ŞI LACRIMI (POEME) de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362748_a_364077]
-
spiritual al Alteței Sale Regale față de actori. Nu îi uită nici o clipă, nici atunci când sunt aniversați, nici când ne lasă mai singuri, plecând pe rând la pururi misterioasele depărtări de conștiința umană, peste văzduhul ce le cuprinde stelele pe albastrul sticlos, infinit. Nu a uitat niciodată pe vreun actor, este alături de Alteța Sa Regală Principesa Moștenitoare Margareta a României, spre a-i omagia și a le înmâna distincții regale în numele Majestății Sale Regelui Mihai, îi elogiază personal, preschimbă fiecare ocazie de întâlnire
ALTEŢA SA REGALĂ PRINCIPELE RADU AL ROMÂNIEI. LIRA THALIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353204_a_354533]
-
lor victorios, vestitorii Primăverii intrară în pădure, unde le pieriră cântecul, când văzură ce dezastru făcuseră slujitorii Iernii. Mulțime de copaci cu crengile rupte gemeau, cu trunchiurile sfârtecate sub loviturile de bici ale lui PUI de GER, ucenicul vrăjitorului GER STICLOS. Acest fățândache făcea pe fiorosul și se străduia să bage spaima în toate viețuitoarele pădurii, pocnind din biciul alburiu în dreapta și-n stânga. Îmbrăcat, ca și maestrul său, cu o manta cenușiu-alburie, cu ochii vineții-sticloși și nasul roșu, mare și
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
aici! îi răspunde Grosetto și treage un glonț în direcția lui. Pirații răspund cu o ploaie de gloanțe, care, din fericire, nu fac victime. Cu fiecare rotire, cercul se strânge tot mai mult. Încep să le văd fețele încruntate, ochii sticloși, maxilarele strânse, zâmbetele. Și deodată se aud scrâșnetele cârligelor de abordaj cu două capete și funie care se înfing de marginea punții. Nu se mai aud nici motoarele bărcilor, semn că pirații s-au oprit și încep asaltul final. Mă
DRUMUL APELOR, 26 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352749_a_354078]
-
Acasa > Orizont > Meditatie > ION IANCU VALE - MARȘUL SUICIDAR AL PROTEZELOR Autor: Ion Iancu Vale Publicat în: Ediția nr. 570 din 23 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Undeva, pe întinsa Câmpie a Tăcerii, Ultimul Far semnalizează palid și intermitent. Fire sticloase și rare de iarbă străpung fără convingere cochilia roșietică și fărâmicioasă a solului. Curenți incandescenți de aer învolburează pânze albe de praf, generând tornade rebele. Miasme fetide viciază aerul, incitând Marea angoasă spre a-și flutura aripile cenușii. Cortegii șerpuitoare
MARŞUL SUICIDAR AL PROTEZELOR de ION IANCU VALE în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354722_a_356051]
-
Acasa > Literatura > Naratiune > DE IERI... Autor: Mirela Borchin Publicat în: Ediția nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului - Cum ați putut să mă uitați așa?! Cum ați putut...?! mă ținea de antebraț și ochii îi erau sticloși, tăioși, acuzatori. - Nu v-am uitat, Doamna Profesoară..., m-am bâlbâit eu. - Ba m-ați uitat... Nu mi-ați dat un telefon atâta vreme... Era adevărat. Pentru mine vremea trece repede. Și de când am dat într-o seară cel puțin
DE IERI... de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347212_a_348541]
-
scări bănuiam toți că era în fața ușii, așteptându-l pe tata-mare să iasă de la noi. Cartuș, nedumerit de ce se întâmplă cu el, a protestat în felul lui, după care, bucuros, se uita la noi cu urechile drepte și cu ochii sticloși. Avea un aer mulțumit cu noua vestă, iar tata-mare era în extaz. -Băiatul meu! îi spunea într-una. Și mulțumit, tata-mare s-a întors spre mami: -Ai făcut o adevărată pomană. A îmbătrânit și el săracul. Cu frigul ăsta îi
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > PRINDE CLIPA NEMURITOARE Autor: Ionel Davidiuc Publicat în: Ediția nr. 537 din 20 iunie 2012 Toate Articolele Autorului ,,PRINDE CLIPA NEMURITOARE Se crapă zorii, sticlos e cerul, Multă zăpadă și aspru gerul . Iarna-n splendoarea ei argintie-i Ca în frumoasa-ți copilărie ! Ți-aduci aminte? De dimineață, Erai pe schiuri, bujori în față, Erai cuminte și mă urmai, Îmi cereai sfatul, mă ascultai. . . Pornit
PRINDE CLIPA NEMURITOARE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 537 din 20 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357613_a_358942]
-
gânduri, idei și ură, Admiră munții, codrul, izvorul, Ți le-a dat ție, Mântuitorul!. Și-apoi e timpul, lumea să știe Cum cânți Natura în poezie! Pe foi condeiul, lasă-l să zboare Și . Prinde clipa nemuritoare!” . . . Se crapă zorii, sticlos e cerul, Multă zăpadă și aspru gerul. Iarna-n splendoarea ei argintie-i Ca în frumoasa-ți copilărie! ". . . =3 FEBRUARIE 2005=Poezie ,,dictată” de Îngerul meu păzitor. Parcă ieri mămuca ne învăța rugăciunea: ,,Înger îngerașul meu, roagă-te la Dumnezeu
PRINDE CLIPA NEMURITOARE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 537 din 20 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357613_a_358942]
-
meu Octavian).Ideile se simt commode încorsetate în chinga versului clasic care despuiate de fenomenal și cultivând imaginea hieratică a contururilor, eul liric e suspendat de rețeaua imaginii închingată în versul clasic cu rimă încrucișată.Dar,uneori,anihilat de aspectul sticlos al metaforei: Se va găsi,cânva,un camp/Să-ți conturez din zare chipul/Și să-ți aduc merindea,tâmp/ Eu...risipită cum nisipul...( Se va găsi...). Vedeniile poetei sunt forme ale revelației prin care eul liric,narcotizat de ispite
CLAUDIA VOICULESCU-SUDUL TÂRZIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358955_a_360284]
-
ploaia pe buzele tale și te-a sărutat un curcubeu ademenit de culori. Te-am sărutat și eu din ochiul de picătură cât un refren din cântul păsării, o intrigantă jucăușă care vestea răsăritul. În căușul mâinii într-un lac sticlos îți apărea chipul, chemam razele soarelui și ele veneau cu gândul la dragoste. Inima-mi plutea-n miezul cuvintelor, o simțeam ca pe o aripă gata să pornească zborul într-o bucurie ascunsă. Referință Bibliografică: Într-o bucurie ascunsă / Llelu
ÎNTR-O BUCURIE ASCUNSĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 950 din 07 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360404_a_361733]
-
băteau sec, că am fost tentat să cred că-i o procesiune de îmormântare. Totul părea așa de trist, mai ales acest ținut sterp și ars fără milă de un soare de-o culoare roșu-sângeriu cu reflexe de-un argintiu sticlos, greu de suportat. În acel moment am simțit că pe șira spinării mi se urca un șarpe rece și mi-a ajuns pe ceafă, că m-am cutremurat. „Acești comandanți îi felicită pe bieții soldați în numele păcii, îi încurajează să
EXPERIMENTUL DIABOLIC (2) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360004_a_361333]
-
numar total de cititori:cititori- numar de abonati:abonati->accesari / articol->accesari / cititor->voturi / articol->cititori / articol I. INEVITABIL, de Nuța Istrate Gangan, publicat în Ediția nr. 1678 din 05 august 2015. la capătul fiecărei nopți te așteaptă o dimineață sticloasă ca o cobra în așteptare își ascute veninul pe sabia sângelui tău nu nu poți muri liniștit viața își repetă delirantele greșeli desigur pielea știe tăișul ochii au văzut durerea în carne și oase nu ești zâna intangibilă nu ești
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > INEVITABIL Autor: Nuța Istrate Gangan Publicat în: Ediția nr. 1678 din 05 august 2015 Toate Articolele Autorului la capătul fiecărei nopți te așteaptă o dimineață sticloasă ca o cobra în așteptare își ascute veninul pe sabia sângelui tău nu nu poți muri liniștit viața își repetă delirantele greșeli desigur pielea știe tăișul ochii au văzut durerea în carne și oase nu ești zâna intangibilă nu ești
INEVITABIL de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/359680_a_361009]
-
rămânând ... Ai încercat arome din mine să deguști, Dar n-ai simțit parfumul din anii-mi tinerești Din note reci de liră azi nu mai poti să muști, Din veninosul iris sorbi ochii goi, funești. M-ai rătăcit în boabe sticloase de nisip, Neprețuită perlă închisă-ntre carcase Sau printre vechi mesaje lăsate într-un șip Din strigătu-ți, durere ce-n piept mi se lăsase ... Ți-aș fi (R.T.) Ești ca o frunză crudă mustind de clorofilă, Ca un lăstar de
DIALOGURI LIRICE RALUCA NICOLETA BOCU ŞI ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340454_a_341783]
-
casă de avocatură care să se ocupe de obținerea autorizațiilor pentru firmă, dar și chiria pe șase luni. La decorarea magazinului a ales să folosească materiale naturale și s-a ferit din răsputeri de imaginile lucioase, cu fructe cu coaja sticloasă. A vrut ca în bannerele publicitare fructele să aibă imperfecțiuni, așa cum au adesea și în natură. „Coșurile de răchită le-am luat de la Buzău. În București erau 50 de lei bucata, acolo erau 30. Am cumpărat 60 și m-am
A renunțat la cariera în vânzări ca să își deschidă un aprozar. „Am dovedit că pot vinde mofturi scumpe. De ce să nu pot să le vând oamenilor lucruri esențiale ieftine?”. Generația B () [Corola-blog/BlogPost/338424_a_339753]
-
și cu orgoliul rănit că nu mai pleacă din loc nici după ce am desprins-o de la povară), Unchiu a trecut pe lângă mine, cu mârțoaga lui. Doi pași la stânga, doi pași la dreapta, doi înainte. M-a privit grav, cu ochi sticloși, și mi-a zis sentențios: - Noa... tu pe ahasta... la loc rău... să n-o măi bagi! Apoi a zâmbit șmecherește și-a plecat mai departe. Doi pași la stânga, doi pași la dreapta, doi înainte...
„- Asta-i iapă calumea! A metale... vai ș-amar...” Lecția pe care mi-a administrat-o Unchiu Niculaie () [Corola-blog/BlogPost/338928_a_340257]
-
Dorința pe care o afirmă Crișu Dascălu e de revizuire a propriului fel de a gândi, în mansardă. Încete ore se risipesc în final, sub privirea poetului, ca în Privesc orașul furnicar: „Termite lungi târau întinderi, / Supt saltul stelelor, posac, / Sticloase semne, stând altminteri, / Într-un același sarcofag. // Dar truda, prinsă de lumina / Căzută-n văzător baraj, / Se-ngroașă alb într-o vitrină, / Printre mulțimi, în ermitaj”. Poezie cerebrală, de o muzicalitate care înalță ideea. Aceasta este pe scurt trăsătura volumului
CRIŞU DASCĂLU: A înțelege altfel sinele, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339689_a_341018]
-
mai mulți ca să vină cumpărătorii. Bani pentru o existență modestă. Rezistență în a persevera în orice anotimp pentru trai, pentru continuitate, pentru a atinge sensul existenței care întârzia, dar nici un pescar nu observa. Timpul trecea, ei deveneau tot mai impenetranți. Sticloși. Împietriți în sentimente și vorbe. Comunicarea se reducea la câteva cuvinte și interjecții de mulțumire sau de indignare față de natură. Mișcări de brațe pe oglinda luminoasă a apei. Liniștea s-a tulburat pe neașteptate. A intervenit cineva în natură. S-
SINGURĂTATEA PESCARULUI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341771_a_343100]
-
nălucă. Peste munți și dealuri, coline cu ploi, Gândul mi se duce, se preface-n sloi. Înghețat mi-i suflul, fără de simțire, Se-ncălzește doar cu neagra-ți amintire. Uitatu-m-ai în al meu castel de gheață, Împroșcat-ai ochii mei sticloși cu ceață. Prințesă-nghețată în colivia-mi solitară, Aștept prințul să-mi văd din nou, ca odinioară. De-o vreme, răcitu-m-am de tot, de toate, Gerul împietrit-a până și-a mea moarte. Referință Bibliografică: Prințesa de gheață / Maria Cristina
PRINŢESA DE GHEAŢĂ de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342644_a_343973]
-
te iei în gură cu noi?...” După ce-l necăjeam îndejuns, îi aruncam cîte-o coajă de mălai pe care o prindea în gură printr-o săritură atletică, apoi se așeza cu botul pe labe, mârâia și ne privea cu niște ochi sticloși, că ne apuca frica și o rupeam la fugă să batem băteam mingea pe ulița, până nu ne mai țineau picioarele, iar când eram frânți de oboseală o auzeam pe măicuța ta care ne striga: „Spălarea, copii!... Hai la masă
SCRISOARE UITATĂ (MAMEI CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340525_a_341854]