912 matches
-
scaun lângă cadă și o priveam cum se apleacă deasupra chiuvetei ca să-și săpunească părul ei galben. O dată m-a trimis să-i aduc din dulap o sticluță. Își clătea părul cu chestia aia după ce termina cu spălatul. Am dus sticluța înapoi și am pus-o pe raft, lângă poza bărbatului cu lama de ras, care începuse să se cam îngălbenească pe la margini. Spuma de ras din fotografie, ca și maioul, ajunsese foarte ștearsă, iar el avea urme de ruj pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
magazin intrau mai mult doamne în vârstă. Nu cumpărau tot timpul câte ceva. Se uitau la medicamentele de pe rafturi și citeau ambalajele, ce conțineau, pentru ce boală sunt și câte trebuie să iei. Câteodată una din ele mai cumpăra câte o sticluță, și aproape întotdeauna o aducea înapoi a doua zi, spunând că nu a ajutat-o cu nimic. Nu puteam să le dau banii înapoi dacă era deja desfăcută, și evident că era dacă o încercaseră. Se enervau și nu veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
să mă întorc, pentru că aș fi vrut să se mai uite o dată la mine cu ochii aceia ai ei, dar am rămas în spate. Domnul Williams m-a văzut că mă învârteam prin spatele lui, uitându-mă la etichetele de pe sticluțe, și mi-a zis să mă întorc în magazin și să îi zic fetei că o să fie imediat gata medicamentul. Când m-am întors în magazin, ea citea o revistă de benzi desenate de pe raft. I-am zis că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
era mai bine, așa că maică-sa a hotărât că se pot întoarce în Springhill. Îmi amintesc ziua în care a venit la magazin să-mi spună. Era una dintre acele dăți când domnul Williams era plecat, iar eu mutam niște sticluțe de șampon dintr-o parte într-alta pe raft, încercând să fac curat. Am auzit ușa închizându-se și pașii care se apropiau pe gresia veche. Era un mers ușor dezordonat, iar eu cunoșteam o singură persoană care să meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
amintea mormăitul unui urs. Costumul lui de carnaval era ca o piele verde, croșetată din lână, din cap și până în picioare, lăsând vederii liniile și curburile trupului său viril. Ducea, cu grația unei fete, un coș plin de sticle și sticluțe. - Cine mai e și ăsta? întrebase Oleg neliniștit. - Habar nu am, răspunsese Blanca visătoare. - Vând afrodiziace, se prezentase singur necunoscutul. Vă voi arăta cum într-o clipă se poate ridica veselia din om. Luase cu gesturi teatrale un flacon din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ajuta pe toată lumea să se apropie de Amor. „Eros“ a sărutat-o pe Blanca pe gură. - Blanca, vino aici, a spus Oleg supărat. Dar Blanca parcă era surdă. Se uita la „Eros“ care începuse să sărute toate femeile, distribuind bărbaților sticluțe cu afrodiziace. - Nu ești Eros, ci Diavolul în persoană, i-a strigat Oleg. - Sunt numai virtuțile lui! Femeile care nu fuseseră încă sărutate se uitau la Eros ca într-o oglindă unde se vedeau fără vârstă, fără timp. - Te voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
a atrage clientela. Dacă se-ntâmplă ca cineva să se așeze pe o bancă goală și plină de praf, atunci o face doar ca să-și tragă sufletul din cauza unei poveri prea mari sau pentru a înghiți nu știu ce acid dintr-o sticluță de farmacie ca apoi să se chircească și să cadă pe spate privind pentru ultima oară cerul umed al Moscovei. Era toiul verii, examenele de absolvire se terminaseră de mult, dar îmi venea tot mai greu să mă simt în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pentru o clipă, În oglindă, privirea Înspăimîntată a fiicei celei mici. (Daca nu erau chiar ochii ei Înspăimîntați.) Atunci alergă la dulap. Se auzi clinchetul cristalului. După care, zgomot de sticlă spartă. Doamna Brener se Întoarse ținînd În mînă o sticluță cu oțet sau apă de colonie ori săruri. Fetița ședea pe pat, trupșorul ei era convulsionat de spasme, ochii-i priveau În gol. Fetița Își privi năprasnic mama de parcă o vedea pentru prima oară În viață. „Toți sînt morți“, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
două zile capul și nu-și mai găsea starea, umbla de acolo-acolo, din ogradă în grădină și mă tot bătea la cap să mă ducă s-o descânte lelea Floarea. Ca să scap de gura ei, bag în brâu o sticluță de jumătate de litru, îmi iau bățul și mă lasă către lelica Floarea. În drum, fiind cale lungă, mă întâlnescă cu câțiva cunoscuți, intru în han, la Cristea Hacighean, m-am așezat la masă, și am cerut o jumătate de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
acasă, îl ia Casandra în primire că unde ai stat, că eu sunt bolnavă și te aștept cu descântecul. Îi spune că lelica era plecată și când a venit a spusă că ești deochiată și te-a descântat; gustă din sticluță de două ori, îți faci cruce în cele patru părți, iar cu restul te speli și a zisă că-ți trece. Eu m-am dusă în grădină, mi-am căutat de lucru, ca să nu mă bufnească râsul. Când m-am
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
consfătuirii noastre este de datoria dumitale să o semnezi,. Fără avizul domniei tale, nu putem avansa dosarul către următorii priori... Lapo Salterello Împinse Încă o dată călimara spre el cu un aer sfidător. Dante sări În picioare, lovind cu mâna peste sticluța care se răsturnă, revărsându-și conținutul Într-o pată Întunecată pe masă. Apoi, În zăpăceala celor de față, se răsuci brusc pe călcâie și se Îndreptă spre ușă fără nici o vorbă. Cei cinci bărbați se uitau unul la celălalt, interziși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ajunul zilei în care fusese descoperit trupul. Pe la ora șase, îmi spuse Josăphine. Câini și lupi, ora pumnalelor și a sărutărilor furate. Josăphine trage căruța și mai trage din când în când câte o dușcă, pentru a se-ncălzi, din sticluța pe care o ține mereu în buzunarul vestei. Pe străzi, în chip ciudat, în ciuda gerului, a ieșit, ca-n zilele de sărbătoare, toată mulțimea de schilozi: amputații, capetele sparte, trepanații, semi-nebunii, umblând dintr-o tavernă în alta, golind paharele pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
micului canal, deși cam îngust, chiar dacă cu căruța, și încă plină, știe că-i va fi greu. Chiar dacă acest ocol înseamnă mai bine de un kilometru. E frig. Gerul face ca totul să troznească. Lui Josăphine îi curge nasul, iar sticluța cu băutură e goală. Cerul capătă nuanțe gri-bleu și prima stea apare ca un cui de argint. Căruța spulberă crusta de gheață, pieile sunt rigide ca niște scânduri. Josăphine ridică o mână pentru a-și freca nasul care tocmai face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
treceau prin holul hotelului, rugându-i să se oprească, apoi Își deschise poșeta și căută cu disperare ceva ce putea să dea cadou. Își revărsă pe jos Întreg conținutul poșetei, de la portofelul cu efigia lui Snoopy, rujul de buze, niște sticluțe mici din plastic, și i le puse În mână copilului cu forța. În lift ne-am oferit să le ducem bagajul unui cuplu de bătrâni de origine hispanică și, deși ne-au refuzat, le-am adresat câteva cuvinte: „De unde ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să-mi facă un compliment. A rămas În picioare, Într-o poziție elegantă, În fața unui fotoliu pe care am invitat-o grăbit să ia loc. — Aș bea ceva, a spus Joanna, iar eu am deschis frigiderul și am scos o sticluță de șampanie. — Îți convine asta? Joanna a luat În mână sticluța. — E șampanie din California! a râs ea pe nas. Dar merge. Îmi place că ești tânăr și curățel. Aa, să nu uit! Cum plătești? Cu bani gheață, cu cecuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
poziție elegantă, În fața unui fotoliu pe care am invitat-o grăbit să ia loc. — Aș bea ceva, a spus Joanna, iar eu am deschis frigiderul și am scos o sticluță de șampanie. — Îți convine asta? Joanna a luat În mână sticluța. — E șampanie din California! a râs ea pe nas. Dar merge. Îmi place că ești tânăr și curățel. Aa, să nu uit! Cum plătești? Cu bani gheață, cu cecuri sau cu carte de credit? mă Întrebă ea ridicându-se din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
că ai fost curios. — De când trebuie Kripo să se bazeze pe sugestii ca să-i facă pe oameni să vină la sediu? — Aici ai și tu dreptate. Cu un zâmbet larg, Arthur Nebe făcu să apară din buzunarul de la piept o sticluță metalică aplatizată: — Bei? — Mersi, nu zic nu. Am înghițit o dușcă zdravănă din alcoolul distilat oferit cu solicitudine de către Reichskriminaldirektor și apoi mi-am scos țigările. După ce am aprins câte una pentru amândoi, am ținut bățul de chibrit în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
plin de bunăvoință. Dar asta e o problemă pentru evrei, și nu pentru dumneavoastră, Herr Strauss. Acum, cel mai important lucru e să dormiți bine noaptea. Spunând asta, își luă trusa medicală și scoase din ea o seringă și o sticluță pe care le puse pe noptieră. — Ce e aia? l-am întrebat cu o voce lipsită de convingere. — Atropină, răspunse el frecându-mi brațul cu un tampon îmbibat cu spirt medicinal. Injecția mi se păru rece atunci când pătrunse în braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
nări și funia din jurul gleznelor, mai că ai fi putut să te gândești că fata se afla în prima fază de trezire după un somn lung. Sergentul Deubel, un tip musculos, bine clădit, cu un gât mai scurt decât o sticluță de băutură și cu un piept precum un sac plin cu nisip, sosi cu un carnețel și un creion și se așeză un pic mai departe de mine și Illmann, sugând o bomboană, cu picioarele încrucișate aproape nonșalant, aparent netulburat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
prefaci este aproape la fel de obositor ca și să o faci de-adevăratelea, zise el. — Poate că ar trebui să-ți fac o injecție, propuse Kindermann. Puțină morfină ca să te ajute să dormi. Fără a mai aștepta un răspuns, scoase o sticluță și o seringă dintro trusă medicală și se apucă să pregătească acul, adăugând: — La urma urmei, nu-i așa, nu vrem să te simți obosit la apropiata Curte de Onoare? — O să te vreau acolo, desigur, Lanz, zise Weisthor, suflecându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
2, arătând spre comandantul Felix S 23. Totdeauna când visează despre munca lui din tinerețe, nu mai poate dormi, se trezește. Într-adevăr, după 4-5 secunde, Felix S 23 deschise ochii, duse o mână la spate, scoase de acolo o sticluță concavă pe care scria „Shell”, trase o dușcă bună și-și aprinse luminile de poziție. — Bună dimineața, spuse morocănos Felix S 23. — Da’ văd că vă respectați de cum se crapă de ziuă, zise roboata uitându-se cu înțeles la sticluță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
sticluță concavă pe care scria „Shell”, trase o dușcă bună și-și aprinse luminile de poziție. — Bună dimineața, spuse morocănos Felix S 23. — Da’ văd că vă respectați de cum se crapă de ziuă, zise roboata uitându-se cu înțeles la sticluță. — Sufăr cu bujiile, mormăi Felix S 23. Eu am fost construit inițial pe bază mecanică și, ulterior, când am fost reabilitați cu tranzistoare, au uitat să-mi scoată bujiile. Noaptea am arderi intense și, dacă nu-mi schimb des uleiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
amesteca - regionalism [2]pricepută la toate, învățată și deșteaptă. (DEX) 5(despre oameni) a se purta ciudat; (în special) a se agita fără motiv, a fi plin de neastîmpăr. Furie subită, acces de nebunie (DEX) [4]păhărel în formă de sticluță cu gâtul lung și îngust, cu capacitatea de 50 ml. din care se bea țuică sau rachiu (DEX) Referință Bibliografică: ANA, FIICA MUNTILOR, roman; cap. III / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1109, Anul IV, 13 ianuarie 2014
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
care nu-l mai văzusem până atunci. Era un pitic ce nu se zărea dindărătul măsuței nichelate pe care o împingea înăuntru. Pe etajera de sticlă erau înșirate tot felul de instrumente mai mult sau mai puțin chirurgicale. Dintr-o sticluță turnă în pahar un lichid albicios. - Bea, puișorule!, îmi zise el chicotind. Avea o mânuță de copil ce se străduia să-mi ajungă până la bărbie. Țineam gura încleștată. Mă uitam de-a lungul trupului meu, așa dezgolit, și nu-mi
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
cine vorbește?, s-a auzit iar glasul Ursulei, ivită pe neașteptate în pragul ușii. Ceilalți nu o luară în seamă. Așteptau, holbându-se la mâinile piticului ce se mișcau cu o dexteritate extraordinară. Aranja pe măsuță instrumente ciudate,pense și sticluțe într-o ordine numai de el știute. Apoi, cu un băț colorat se apropie și badijonă plasturele. O căldură puternică. Apoi piticul lovi cu un ac pe conturul desenului. O pișcătură nesemnificativă, urmată de altele, într-un ritm prestabilit, mă
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]