573 matches
-
metamorfoza, se pot face nevăzuți, pot ghici gândurile etc. Mai mult decât atât, performarea actelor magice implică o „știință” aparte, care nu numai că Îl individualizează pe cel care o posedă, dar Îl și izolează, Îl marginalizează sau chiar Îl stigmatizează: Magia a fost frecvent legată, atât În conștiința populară, cât și În cea științifică, de lumea supranaturală și de ocult. Magia și ocultul Împărtășesc anumite calități și asocieri comune. Amândouă se bazează pe un concept de adevăr plasat Într-o
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
religios, cele două rituri verbale sunt apanajul exclusiv al divinității. În universul magic, chiar și oamenii, fie cei dotați cu puteri oculte, fie cei aflați Într-o situație-limită (de obicei, În pragul morții), pot efectua aceste acte care consacră sau stigmatizează. Deoarece schimbă statutul existențial, binecuvântarea și blestemul sunt operatorii simbolici folosiți cu predilecție În mitologie, pentru a explica originea unor ființe și/sau calitățile lor deosebite (În bine sau În rău). Spre exemplu, miracolul mierii (unicul aliment dulce produs de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
o anume mentalitate : Nolem esse medicus sine opio. în prima jumătate a secolului al XIX-lea, farmacistul transilvă- nean J.M. Honigberger susținea că memoria lui Sydenham „ar trebui respectată” și, în plus, ar trebui protejată de cei care l-au stigmatizat numindu-l „șarlatan și criminal”. Honigberger avea această poziție empatică fiind, la rândul său, un opioterapeut convins. „Opiumul e în Europa, ca și în India - scria el -, unul dintre cele mai importante mijloace curative” (62, pp. 108, 308). De fapt
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
societate în care toți să fie egal de inculți, egal de săraci, egal de guvernabili prin frazele d-lui C. A. Rosetti. În realitate liberalii și sunt în toate țările partizani ai liberului schimb și nu se sfiesc de-a stigmatiza cu porecla de "reacționară'' orice măsură de protecție; pentru că în alte țări liberalii știu ce vorbesc, se 'ntemeiază pe principii și 'nțeleg foarte bine că, sub firma liberalismului, nu pot debita idei reacționare. Numai la noi e altfel. Înclină țara
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
nu adevărat că nu există, între șefii partidului chiar, nimenea care să crează în onestitatea acestui partid? Daca n-ar fi decât această mărturisire, ea ar fi îndeajuns pentru a face cu neputință perpetuarea la guvern a unor asemenea elemente. Stigmatizați de chiar șefii lor cu epitetul de putregaie și de oameni corupți, orice ar pretinde că vor să facă de acu-nainte, la ce ne putem aștepta de la ei? Din coada de câine sită de mătasă nu se face. Corupția
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
va fi desigur un adevăr indiscutabil pentru confrați, de vreme ce - la venirea acestui bărbat din Constantinopol - era privit ca unicul ce rămăsese credincios drapelului liberal, unicul care era cheia bolții partidului. Ei bine, d. Dimitrie Brătianu, indignat de candidaturile oficiale, a stigmatizat la Argeș purtarea ministeriului, adecă a frățîne-său, declarând că "nu primește a reprezenta județul Argeș cu prețul candidaturii oficiale". Iar "Națiunea" de la 5 mai cuprinde următorul memorabil pasaj: S-a, zis de multe ori că Constituțiunea noastră a fost un
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Agricole, Sfinția Ta! se grăbi Rim să ofere un subiect. Mă interesează... ― Degeaba! Nu vei putea afla din această lecție mai multe decât știi deja, zâmbi Abatele. ― Trufia, Sfinția Ta, e un păcat pe care până și creștinismul înapoiat îl stigmatiza. Nu vei putea spune niciodată ceea ce știe un quint... ― Nici tu nu ești modest, frate Rim. Quintul înclină din cap, aprobând fără vorbe. ― De acord! Și ce-ai vrea să știi, spionule? întrebă Abatele. ― Mai întîi, ar fi interesant de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
este principiul care îl urmărește pe Epicur și îl leagă de individ și nu de societate cum credea Aristotel; cumpătarea se raportează la plăcerile trupești, dar nu la toate; epicurianismul este un hedonism de un fel aparte, diferit de cel stigmatizat de Aristotel. Epicur face din plăcere temeiul existenței noastre, sensul ei, dar nu eșuează în amoralismul la care l-ar fi dus un hedonism vulgar împreună cu egoismul implcat de acesta. Pierre Gassendi a publicat în 1647 "Viața și moravurile lui
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
o alterare a imaginii de sine a elevului în cauză, care-și va pierde tot mai mult încrederea în propriile posibilități și va ajunge să dezvolte o teamă față de eșec, cât și în plan social, fiindcă un eșec școlar permanentizat „stigmatizează”, induce o marginalizare socială a elevului în cauză (respectiv o limitare a dreptului elevului la o calificare profesională autentică și la exercitarea unor roluri sociale apreciate și recunoscute ca fiind valorizante pentru personalitate). Dintre indicatorii care sunt utilizați, de obicei
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
de mâna a doua, într-un cuvânt - mai exact, două: între greci și barbari. Antiphon promulgă o egalitate absolută între toți oamenii, indiferent de țara, sângele sau rasa lor. O obscenitate pentru grecul din vremea aceea! Prompți în a-l stigmatiza pe cel care nu le vorbește limba, decretată singură și unică, ci se mulțumește cu sunete greu de auzit și imposibil de înțeles - să reamintim că, etimologic, termenul „barbar” se referă la cineva care bolborosește niște onomatopee incomprehensibile -, grecii recuză
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
trimite la parfumuri, realități impure printre impurități; revendică artificiul asociat în mod obișnuit genului feminin și deci, pe atunci, pasivității, păcat cardinal la greci; subliniază că toate ocaziile de a te bucura sunt bune, inclusiv cele pe care socialul le stigmatizează; în sfârșit, abilitează simțurile, toate simțurile, ca mijloace de a accede atât la cunoaștere, cât și la adevărurile faptice, subiective și relative - încă o piatră aruncată în grădina lui Platon... -4Ludic, agonic și comic. Atâta vreme cât anecdotei i se va refuza
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
care țin de a fi. Compararea anumitor texte permite o mai bună înțelegere a funcționării interioare a gândirii cinice. Sigur, Antistene asimilează plăcerea cu răul suveran, el ne îndeamnă să ne ferim de toate plăcerile, oricare ar fi ele, și stigmatizează voluptatea identificată cu slăbiciunea. Numai că, în același timp, frecventează bordelul și se justifică spunând că, atunci când simte nevoia de plăcere sexuală, rezolvă problema cu prima femeie pe care o întâlnește acolo - spre marea mulțumire a celor urâte și dizgrațioase
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
monstruos s-a născut încă din timpul vieții lui. Evident, stoicii pregătesc terenul, ei care contribuie la afânarea solului creștin, în așa măsură încât dolorismul lor intră în simbioză cu știuta religie a pulsiunii de moarte și o constituie. Patrologia stigmatizează până la exces epicurismul ca fiind o filosofie a plăcerii grosiere, bestiale, triviale, fără să țină seama de viața filosofului și de învățăturile lui, între care există o strânsă relație. Iată „faptele”: Epicur este autorul unor scrisori licențioase - în realitate, redactate
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
minciuna, numai să-i fie bine statului, fiindcă individul nu există decât pentru comunitate? Epicur crede exact inversul! Fragmentele puse laolaltă de Diogene Laerțiu prezintă un filosof care ne sfătuiește să ne ținem cât mai departe de politic și-l stigmatizează pe tiran. Platon aspiră să organizeze viața privată, să legifereze în ceea ce privește viața sexuală a indivizilor, să pedepsească pe oricine refuză să-și subordoneze libertatea personală statutului de cetățean al statului Leviathan? Epicur crede în contractul între indivizi consimțind la edificarea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a accentuat această trăsătură: scripeți, roți dințate, angrenaje, înainte ca revoluția industrială să adauge pistoane, tracțiuni, presiuni și ca referința la motor să dispară apoi în favoarea alteia: discul dur informatic. în orice caz, cauzalitățile oarbe par să anime o filosofie stigmatizată pentru simplificările ei exagerate. Opoziția dintre viață, idee, imaterialul spiritualiștilor, și mecanică, atom, materia adepților imanenței pure, acționează ca un topos al istoriei filosofiei. Totuși, platonicienii nu exclud particulele concrete, lumea reală, după cum nici epicurienii nu exclud sufletul sau spiritul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
socială. Parteneriatul asigură furnizarea promptă a acestor servicii în comunitățile care au cea mai mare nevoie de ele (comunitățile sărace, comunitățile rurale). În cadrul acestui parteneriat sunt respectate drepturile omului și prin asigurarea confidențialității persoanelor asistate astfel încât, acestea să nu fie stigmatizate și marginalizate de către comunitate. P. p.p. funcționează eficient dacă modul de lucru este bazat pe încredere și colaborare între participanți. Deseori, ele antrenează diferite culturi și implică investiții semnificative de timp și compromisuri. Însă nu trebuie neglijat faptul că beneficiile
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
în număr prea mare, în raport cu restul, caricaturile de acest fel.) Dar caricatura însemna pentru Ion Sava o metaforă absolută, o viziune dantescă asupra lumii, cu aceeași semnificație etică și existențială ca și la Hieronymus Bosch. Metafora teratologică ce divulgă și stigmatizează virtuala noastră monstruozitate cotidiană este, în concepția caricaturală a lui Ion Sava, o funcție purificatoare. De aceea, caricatura este pentru el drumul, propriu-zis „metoda” prin care ajunge la poezie. Poezia din acel mic portret de „Dobrogeancă”, de pildă, pământie, umilă
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ei avuseseră numai cuvinte de laudă. Pe de altă parte, într-o cauză de nulitate a căsătoriei datorată impotenței, de această dată, a soțului, ei nu-l scutesc pe nefericit de nici una dintre cele mai îngrozitoare condamnări cu care se stigmatizează, se marginalizează, se linșează un impotent, când o astfel de impotență se datorează homosexualității. Par pur și simplu gata să-l dea pe mâinile unui călău care să-l închidă într-un lagăr, așteptând să-l extermine în vreun cuptor-crematoriu
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
lumii naturale acele specii de plante sau animale care au o valoare economică și le reconsideră pe cele concurente, parazitare sau care diminuează În vreun fel producția speciilor valorizate. Astfel, plantele utile devin „recolte”, speciile care concurează cu ele sunt stigmatizate ca „buruieni”, iar insectele care le atacă sunt considerate „dăunători”. La fel, arborii apreciați devin „cherestea”, iar speciile care concurează cu ei devin copaci „inutili” sau „subarboret”. Aceeași logică se aplică și În cazul faunei. Animalele foarte apreciate devin „vânat
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
anatemizată pentru vina de a fi prizonieră a intereselor sale egoiste și de a deprecia, prin aceasta, tradițiile aristocratice generoase este un loc comun în literatura beletristică, precum și în cugetarea politică și sociologică a secolului al XIX-lea. Burghezia este stigmatizată pentru păcatele ei, atât dinspre dreapta conservatoare, cât și dinspre stânga revoluționară. Iar romantismul a punctat decisiv în această cruciadă, aureolând revolta spiritelor sensibile împotriva societății prozaice și pragmatice până la cinism instaurată de burghezie. Burghezia produce inegalitate, în vreme ce susține discursul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
detașeze cu mai mare concretețe. Atunci când sunt argumentate numai pe cale deductivă, ipotezele lansate de G. în domeniul biografiei eminesciene rămân riscante. Așa este, de pildă, demonstrația dezvoltată în A doua viață a lui Eminescu, potrivit căreia poetul a fost marginalizat, stigmatizat pe nedrept cu pecetea nebuniei și chiar eliminat fizic printr-o acțiune concertată a liberalilor, exasperați de vehemența și precizia atacurilor gazetarului impenitent de la „Timpul”. Alcătuirea unui asemenea scenariu este o operațiune ingenioasă și tentantă, dar oricând atacabilă, în absența
GEORGESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287222_a_288551]
-
partea tulburătoare din toată această evoluție eterogenă a generațiilor este că generația ’60 s-a războit cu un trecut pe care partidul Îl etichetase deja ca fiind negativ: era un trecut Încă foarte recent, e adevărat, dar el fusese deja stigmatizat la nivel oficial ca disfuncțional, anacronic sub aspect ideologic. Există un anumit consensualism fericit, adaptativ În toată povestea aceasta, fiindcă, datorită lui, generația ’60 ajunge să se războiască nu cu sistemul ca atare (așa se face că nu am avut
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
sau dialog, lungi solilocvii în care autoscrutarea nu contrazice darul de a privi iscoditor în jur închipuie o partitură adecvată pentru eroii săi contemplativi ori pentru eroine ce despică firu-n patru, disimulându-și, sub un aer de bravadă, sfiala, vulnerabilitatea. Stigmatizați de boală sau de nenoroc, adolescenți febrili ori purtați de reverie, introvertiți și imaginativi, îi întorc chipul de enfant prodigue printre reflexele oglinzii mate, tulburi. Statice aparent, mai toate povestirile sfârșesc prin a focaliza incertitudinea, impasul, entropia; exorcizarea unui rău
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
iar a treia și a patra Bisericii în ansamblul său, Salvian denunță idolatria creștinilor care se manifestă mai ales sub forma lăcomiei de bani și a atașamentului de bunurile pământești. El îi îndeamnă să lase lumea și bogățiile ei și stigmatizează lipsa de credință manifestată de clerici. Orice cuvânt al lui Dumnezeu trezește dușmănii, iar acum am ajuns într-un moment în care dușman al lui Dumnezeu a devenit creștinul, clericii nefiind excluși, adică aceia pe care Cassian îi voia ca
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
îndemn la înnoirea sufletului (2, 9). Un subiect care se potrivea cu Paștele era polemica antiiudaică, fie pentru a califica drept ipocrit postul ținut de ei și pentru a recomanda o atitudine neîndurătoare față de aceștia (1, 21), fie pentru a stigmatiza vinovata lor lipsă de credință (4) sau incapacitatea de a înțelege sensul spiritual al preceptelor Legii (6), fie pentru a insista asupra faptului că ei i-au respins continuu pe trimișii lui Dumnezeu până la uciderea lui Cristos (10, 20, 21
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]