464 matches
-
sau regi ai poeziei, etichetarea nu exprimă o vocație, o dispunere particulară a facultăților psihice, o aplecare caracteristică spre literatură, ci numai pretenția nejustificată de a face operă. În universul lui Heliade Rădulescu chemarea nu joacă niciun rol - nici pentru stigmatizarea autorilor, nici pentru încurajarea lor. În fața inflației de scriitori, teama lui rămâne elementară, determinată de proliferarea scrisului, ca o activitate practicată fără pasiune și fără imbold interior de o populație abstractă. Heliade Rădulescu se teme de cei care scriu așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
pregătiți pentru a-i îndruma pe copii în vederea recuperării graduale a funcțiilor lor intelectuale. Academic vorbind, predarea de reabilitare părea a fi potențial benefică pentru elevii defavorizați; în orice caz, prețul substanțial care trebuie plătit la nivel personal, constând în stigmatizarea socială și izolarea de liceenii „normali”, nu putea fi trecut ușor cu vederea. Planul inițial a fost de a-i reintegra înclase de liceu normale după doi ani de segregare. Dar, din pricinamultor dificultăți neprevăzute, acest plan nu s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
din clasele integrate decât ale celor din clasele segregate). Câteva categorii sunt însă specifice grupei integrate, cum ar fi „integrarea cu succes” sau „un sentiment al libertății de alegere”, în vreme ce altele le sunt specifice celor din clasele experimentale- „discriminare și stigmatizare din partea sistemului”. Aspectele cele mai importante care sunt clarificate prin intermediul acestei analize vor fi discutate în secțiunile ce urmează. În procesul de interpretare vom folosi și date suplimentare ce apar de-a lungul interviului sau provenind din categorii mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
că atât absolvenții din cadrul programului experimental care sunt acum adulți tineri, cât și cei de vârstă mijlocie zugrăvesc în relatările lor imaginea unei minorități. În profilurile ambelor grupe, categoriile care trimit la probleme sociale ocupă primele locuri: izolare, segregare, discriminare, stigmatizare și complexe de inferioritate (categoriile 2 și 6 în grupa de vârstă mijlocie, respectiv 4 și 9 în grupa adulților tineri) - toate fiind de obicei atribuite, de-a lungul relatărilor, unor atitudini negative venite din partea majorității, adică a corpului de
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
consecințe nedorite. De altfel, cu deosebire în cazul delincvenței juvenile, pedeapsa prin instituții corecționale, cu atât mai mult închisoarea, ridică serioase semne de întrebare pe linia însușirii sau accentuării în asemenea contexte a mentalității și conduitei antisociale, precum și a consecințelor stigmatizării (prin întemnițare) asupra personalității tânărului în cauză (Rădulescu și Banciu, 1990). Nici în cazul pedepsei neinstituționalizate (informale), cea din derularea cotidianului, efectul asupra violenței nu este condiționat și întotdeauna pozitiv. E adevărat, multe studii confirmă faptul că oamenii, în decizia
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
supuși unor adevarate terori fizice și psihice pentru a fi transformați în "fetițe". Mulți cedează și, o dată "dezvirginați", devin "bulangii", adică femeile "șmecherilor" continuă deținutul în interviul citat. Acest statut le conferă o oarecare protecție din partea "șmecherilor", dar atrage și stigmatizarea. "Bulangiii" nu au voie să mănînce cu ceilalți la un loc și nu au voie să-și dea cu părerea într-o chestiune în care trebuie să se ia o decizie comună. Nu au voie să ia hotărîri nici măcar în
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
despre mersul proceselor unor colegi. Relația arestaților cu presa este una ambivalentă și tensionată 229. Transmisiunile unor știri sau reportaje din închisori pervertesc realitatea (așa cum o văd ei) sau ascund multe lucruri importante, maculîndu-le și mai mult imaginea publică, întărind stigmatizarea deja existentă. Anumiți reporteri sînt ținta unor ironii permanente, apariția lor pe micul ecran chiar atunci cînd transmit despre lucruri total străine mediului penitenciar trezind antipatii la unison. Pe seama lor se fac bancuri ce stîrnesc hohote de rîs neînțelese de
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
trebui să acorde ajutor prin formule de tipul: „este problema lor” sau că aceste persoane „sunt direct responsabile” de faptul că au ajuns Într-o astfel de situație, și deci, impas, nu merită să fie ajutate. Este o culpabilizare, o stigmatizare socială, a celor aflați În impas; dă Atitudinea de satisfacție manifestată de unii față de suferința celuilalt ascunde de fapt o trăsătură sadică, din punct de vedere psihologic, și cinică, din punct de vedere moral. A te bucura de răul altuia
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
patologiei organizaționale. 1.2. Un posibil câmp de cercetare al patologiei/psihopatologiei organizaționale Organizația și mai ales munca, interpretată atât din perspectiva condițiilor, cât și a organizării ei reale, este patogenă în măsura în care # reduce gradul de toleranță individuală sau contribuie la stigmatizarea personalității fragile a unor subiecți (Billiard, 2001, p. 204). Dacă pornim de la această afirmație putem creiona relativ ușor câmpul de investigații al patologiei/psihopatologiei organizaționale. Un asemenea demers devine și mai simplu dacă îl urmărim îndeaproape pe Dejours (2001), care
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Epuizarea emoțională presupune vidarea emoțională a persoanei, pierderea energiei și a motivației, apariția frământării și tensiunilor, perceperea muncii ca pe o corvoadă. Depersonalizarea se asociază cu apariția atitudinilor impersonale, de detașare față de cei avuți în grijă, de respingere sau de stigmatizare a acestora - toate fiind destinate să facă față epuizării resurselor interne. Reducerea realizărilor profesionale implică pierderea competențelor, autodevalorizarea, diminuarea stimei de sine și a autoeficacității. Se observă că burnout-ul este păstrat, ca și până acum, în sfera profesiunilor numite relaționale
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
victimă și conducere intervin relații oficiale, victima apare în calitate de acuzat. Uneori mobbing-ul poate deveni un caz juridic, situație în care posibilitățile victimei de a se apăra scad și mai mult. Faza a patra este cea mai dură, caracterizându-se prin stigmatizare, izolarea socială sau pur și simplu prin înlăturarea victimei de la locul de muncă, fapt care diminuează considerabil șansele acesteia de a se încadra în alte organizații, în alte locuri de muncă. Modalitățile concrete prin care se finalizează această fază sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
mobbing s-a instalat (lucru verificat prin frecvența și persistența sa), există anumite acte de legislația muncii care obligă autosesizarea managementului și conceperea unor programe cu adresabilitate individuală pentru protejarea și reabilitarea psihosocioprofesională a victimei. În speță, se urmărește prevenirea stigmatizării angajatului, păstrarea reputației și competențelor anterioare. În fine, o ultimă formă de intervenție la care se apelează, atunci când cele anterioare au eșuat, rămâne reabilitarea juridică a victimei. În această situație, mobbing-ul ia forma unui litigiu soluționat conform metodologiei dreptului civil
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
1991, 1994), cât și în teoria reproducerii culturale (Bourgois, 1989, 1996, Waterson, 1993, Bourdieu, 1980, Bourdieu și Passeron, 1977) întâlnim conceptul de marginalizarea socială. Marginalizarea are două dimensiuni principale. Așa numita parte "actuală" a conceptului de marginalizare se referă la stigmatizare sau la un statut social devalorizat care a influențează individul, fie de la naștere, fie în perioada socializării timpurii. Indivizii se comportă în așa manieră încât actele lor îi plasează în afara a ceea ce este considerat acceptabil/dezirabil într-un anumit context
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
programele din centrele de reabilitare. * Părinții trebuie să fie suportivi și să contribuie la reintegrarea tinerilor. * Campaniile trebuie să transmite mesaje clare și simple (Drogurile nu sunt bune). * Tinerii consumatori au nevoie să fie înțeleși și respectați. * Tratamentul discriminatoriu și stigmatizarea nu îi ajută pe tineri să renunțe la consum. * Crearea de centre, tabere care să permită tinerilor să practice sporturi și artă, activități în natură, oferă tinerilor oportunități de învățare în luarea deciziilor, folosirea timpului liber, găsirea de alternative sănătoase
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
drogurilor. 3. Principiul coordonării - asigurarea legăturii dintre măsuri, intervenții, factorii decizionali și sociali, pe baza consensului și cu respectarea autonomiei structurale, în scopul atingerii unui obiectiv comun. 4. Principiul respectării drepturilor omului - garantarea drepturilor și libertăților fundamentale în scopul evitării stigmatizării, discriminării, insecurității și excluziunii sociale. 5. Principiul interesului superior al copilului - va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii consumatori de droguri. 6. Principiul pragmatismului - adoptarea și implementarea de măsuri și intervenții fundamentate pe evidențe științifice. 7. Principiul
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
efectelor, riscurilor și consecințelor negative ale consumului de droguri în vederea neînceperii sau întârzierii debutului consumului de droguri; * creșterea nivelului de informare și sensibilizare a populației generale cu privire la aspectele medicale, psihologice și sociale ale consumului și dependenței de droguri în vederea diminuării, stigmatizării și marginalizării sociale a consumatorilor de droguri; * creșterea nivelului de implicare a mediilor de comunicare în masă în promovarea și susținerea programelor de prevenire a consumului de droguri. În domeniul asistenței consumatorilor de droguri, strategia națională antidrog își propune i
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
să exercite responsabilități în cadrul sistemului de producție, iar pe alții să se supună și să execute. Spre exemplu, colegiile comunitare din SUA, ca și grupurile școlare de la noi declasează și elimină elevii sau studenții din mediile populare prin interiorizarea eșecului, stigmatizare, înscrierea pe traiectorii școlare închise, eliminarea oricărei aspirații școlare sau sociale înalte. 2.2. Alte teorii de inspirație marxistă ale reproducerii socialetc "2.2. Alte teorii de inspirație marxistă ale reproducerii sociale" Teorii neomarxiste asemănătoare sunt și cele formulate de către
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
au poate rezultate mai bune la învățătură. Acolo unde copiii cu astfel de probleme devin izolați social și intelectual în cadrul claselor din rețeaua de învățământ, există certe posibilități de rezultate negative datorate așa zisei lor integrări. Pot să sufere din cauza stigmatizării, stereotipizării, pot învăța să evite situațiile solicitante, pot suferi respingere socială din partea altor elevi sau pot fi tratați în mod inadecvat. Clasa în care sunt trebuie să le încurajeze succesul școlar și social, iar lucrul acesta se întâmplă în acele
ABC ACTIVIT??I EXTRA?COLARE by MIHAELA BULAI () [Corola-publishinghouse/Science/83158_a_84483]
-
politică și din viață! Nu puteai face sau chiar discuta politica decât dacă erai înregimentat aberantei discipline de partid numită centralism democratic al Partidului Comunist. Sau doar dacă erai opozant și aveai curajul de a accepta și risca suferința, marginalizarea, stigmatizarea, detenția și eventual moartea. Din aceste motive, omul nou, dorit de comuniști, trăiește încă printre noi și este omul al cărui simț moral, civic și politic este atrofiat, mutilat sau chiar castrat: nu se informează din mai multe surse, pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
sau PCI*, în 1945, devin partide de masă pentru care antifascismul este ca și lupta pentru pace*, un mijloc de a-și mări influența. Totuși, dacă antifascismul reprezintă un formidabil vector de mobilizare, el mai este utilizat ca procedeu de stigmatizare prin amalgam, comuniștii calificând drept „fascistă” pe orice individ sau organizație susceptibilă, în ochi lor, de critică. Așa apar neologisme vizând social-dmocrația* - „social-fascismul” - sau troțkiștii* - „hitlero-troțkismul”. Așa cum au arătat Annie Kriegel și Franșois Furet - în Trecutul unei iluzii - antifascismul este
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
tabere” de neîmpăcat. După noiembrie 1917, „Roșii” le aplică această denumire „Albilor”, favorabili restabilirii monarhiei și care se definesc ei înșiși drept „contrarevoluționari”. Dar bolșevicii califică în acest fel toate forțele politice și sociale care le sunt ostile. Prin această stigmatizare, ei caută să-și descalifice concurenții direcți în câmpul revoluționar - socialiști revoluționari, menșevici, anarhiști*, soviete țărănești - acuzându-i mai întâi că fac jocul contrarevoluției, apoi - ca la Kronstadt* - că sunt contrarevoluționari. Această stigmatizare a concurentului cel mai apropiat va fi
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sociale care le sunt ostile. Prin această stigmatizare, ei caută să-și descalifice concurenții direcți în câmpul revoluționar - socialiști revoluționari, menșevici, anarhiști*, soviete țărănești - acuzându-i mai întâi că fac jocul contrarevoluției, apoi - ca la Kronstadt* - că sunt contrarevoluționari. Această stigmatizare a concurentului cel mai apropiat va fi practicată de ansamblul partidelor comuniste. Astfel, după congresul de înființare a PCF* în 1920, Lîon Blum, care a refuzat aderarea la Internaționala Comunistă*, este desemnat ca instrumentul sau aliatul contrarevoluției. Odată cu bolșevizarea și
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de ostilitate, reală sau presupusă, față de sistemul comunist, fie ei „chiaburi” victime ale colectivizării*, troțkiști sau insurgenți din timpul revoluției ungare din 1956. Majoritatea militanților comuniști au adoptate această definiție a contrarevoluționarului, această reprezentare fiind percepută ca o realitate iar stigmatizarea ei ca un precept. Aceasta a fost de altfel preluată pe cont propriu de către stângiști* și troțkiști pentru a stigmatiza cine știe ce adversar deosebit de detestat. COREEA DE NORD → RĂZBOIUL DIN COREEA, KIM IR SEN LOVITURA DE LA PRAGA Expresia „lovitura de la Praga
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și cinci de ani niciun candidat oficial n-a suferit niciodată un eșec în alegeri. începând din 1948 și până în 1953, sovietizarea este impusă de URSS, de sus și cu o foarte mare violență, exceptând Iugoslavia care reușește, cu prețul stigmatizării cotidiene, să-și prezerveze autonomia. Hegemonia sovietică se impune atât pe căile instituționale - tratate de „prietenie și de asistență” bilaterale, crearea CAER* bazat pe plan economic, Kominform pentru controlul partidelor comuniste -, cât și pe căi oculte - omniprezența „consilierilor” sovietici, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
armatelor de ocupație germană sau italiană, înainte ca situația să le permită, în 1943-1944, crearea unor mișcări de partizani de tip maquis, apoi a unor unități de gherilă. Obiectivul este, mai întâi, începerea unui ciclu de provocare/reprimare, în scopul stigmatizării ocupantului și a colaboratorilor lui, apoi incitarea maselor la revoltă și la intensificarea gherilei până la victorie. Această etapă a Rezistenței generează o mitologie hrănită cu antifascism*, care va fi revendicată de grupuri stângiste* europene după momentul Mai 1968* și consolidată
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]