5,479 matches
-
țin să comentez mai mult o poezie de care nu mă rușinez (prea tare) nici azi. În schimb, următoarea, ŤVegheť, pleacă de la un vers al lui Giuseppe Ungaretti: ŤCara, lontana come in uno specchioť, îngânându-l pe vreo 40 de stihuri sâcâitor de vorbărețe... ŤÎn zoriť (devenită, prin antologii : ŤApune Lunať), e o poezie Ťde notațieť, ușor pretențioasă și exclamativă. Am fost tentat să elimin ultimul distih, stimabil: ŤSoarele suie roșu peste lume/ și trage orizontul din adâncuri.ť, din cauza acelui
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
versificator specializat în producții la comandă socială: Sunt omul care trece prin zid, / pentru că eu am suit / toate zidurile acestui oraș!" "Cea dintâi ninsoare", "Înainte de plecare" (devenită "Euharistie"), Ť"Mă ridicam din mare" și "Veche baladă" (scurtată de vreo zece stihuri) îmi par mulțumitoare - de unde și reluarea lor prin culegeri ulterioare. Profund falsă este ŤPlecările constructoruluiť, cu titlul ei proletcultist cu tot! ŤȘantier navalť s-ar fi potrivit printre stihuirile de acest gen din Vântul cutreieră apele, deși a fost scrisă
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
poet i se cerea mai multă seriozitate! Sar vreo cinci poeme, mai degrabă citețe, oprindu-mă la ŤOm în cosmosť, scris cu ocazia lansării cosmonatului sovietic Gagarin. Versurile ce se doreau entuziaste se revelă glacial retorice, încheindu-se cu un stih cules din preistoria personală a proletcultismului : "înalt preludiu comunist de vise"... Din sfărâmăturile unui poem consacrat, în 1960, cuceririi cerului de către om, s-au ivit, parcă fără știința mea, trei poezii adevărate - printre cele mai bune din întreaga mea creație
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
lui, mi-a povestit cum primise un asemenea cadou de la o dactilografă. Bătând la mașină un vers plat de-al lui: Ťumbra mâinii mele peste sânul tăuť, ea l-a transfigurat prin simpla înlocuire a mâinii cu inima, de unde unde stihul admirabil (și cu mult mai senzual!) Ťumbra inimii mele peste sânul tăuť! Poemele mai sus citate au fost comentate în scris de Gheorghe Grigurcu, Ștefania Mincu și alți critici. În "Câmpia", eu însumi mi-am oferit o cu totul altă
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
aluziv devine o ne--ce-sitate... estetică. Printre primele texte publicate, în care poate fi ghicit dublul înțeles, ar putea fi amintit poemul arghezian Fabula fabulelor, publicat inițial în "Viața românească" din ianuarie 1955 și reluat de autor chiar în fruntea volumului Stihuri noi (1946-1955), apărut în 1957. Că poemul trebuie citit printre rânduri o dovedește republicarea lui de către Virgil Ierunca în revista pariziană din exil "România muncitoare". El problematizează tocmai deschiderea limbajului esopic. Primul înțeles se referă la situația oricărei fabule, iar
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
ale mândrului și balcanicului "iubăreț", Goethe tipărea partea a doua din Faust, Edgar Allan Poe își publica poemele, Stendhal dădea la iveală Roșu și negru: "Tată de cuvinte, mult a mai suferit Anton Pann de pe urma inimii sale care-i stârnea stihul". Căci, vorba lui Ienăchiță, poezia se face și din inimă nu numai din cap. La fel, mărețe idealuri și fondator de limbă este și "Iliade, Heliade...", și Cârlova, "drag os de aur", și Bolintineanu, care se dedă mai abitir la
Nichita Stănescu și critica literară by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8570_a_9895]
-
o rectitudine morală extraordinară", și Mihai Ungheanu care, ca redactor-șef al Luceafărului precursor, i-ar fi procurat publicației aservite ideologic "o doză mare de curaj cetățenesc". Edgar Papu nu rămîne dator, tămîindu-l pe noul pontif publicistic C.V.T., ale cărui stihuri sunt comparate cu cele ale lui Arghezi. Dar autorul Cuvintelor potrivite îi apare depășit, deoarece "în Miorița lui Corneliu Vadim Tudor (...) blestemele se situează într-un perfect acord tonal cu revolta poetului, revoltă, la rîndul ei, cu o adresă precisă
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
Nietzsche, perspectiva se schimbă: voința de putere este peste tot și în toate regnurile, de la piatra care zace pe marginea drumului pînă la floarea care își răspîndește polenul, de la animalul care își delimitează teritoriul pînă la poetul care își notează stihurile. Mai mult, voința de putere nu trebuie înțeleasă ca un substrat al universului, un fel de temei obscur și nediferențiat din care apoi vor lua naștere toate ființele. Nu există o singură voință de putere, ci o infinitate de voințe
Bazarul cu iluzii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8597_a_9922]
-
isoanelor și a recitativului melodic ușor melismatic, imprimă lucrării un iz psaltic. La piesa intitulată La casa cu grădiniță pentru trei voci egale, realizată pe versuri populare, remarcăm eleganța melodicii susținută de ritmica complementară, ce conferă cursivitate discursului. Cele Două stihuri bizantine pentru cor mixt, ne introduc în atmosfera religioasă a rugăciunii. Acompaniamentul realizat la toacă și clopote conferă un plus de expresivitate. În Cântec și joc pentru cor de voci egale, pe versuri populare, compozitorul demonstrează o bună cunoaștere a
10 MINIATURI CORALE de Constantin Catrina by Mariana POPESCU4 () [Corola-journal/Journalistic/84019_a_85344]
-
complementar. Cântec trist, pe versuri populare, are configurația unui cântec doinit de tip arhaic, aducând în prim plan cunoscuta temă a bradului, din folclorul funebru. Folosirea clopotelor și a tobei mari constituie un element coloristic de mare expresivitate. Piesa intitulată Stihuri de pocăință are la bază psalmul 120 - Veniți, veniți fiind realizată pe o melodică ușor melismatică, de sorginte psaltică. Spune-mi tu puiuț de cuc este un diptic pentru cor de voci egale, pe versuri populare În prima parte întâlnim
10 MINIATURI CORALE de Constantin Catrina by Mariana POPESCU4 () [Corola-journal/Journalistic/84019_a_85344]
-
cap de cal străin / cu glas de furnicar" (A stăruit). Altă dată poetul nu șovăie a se înfățișa într-un rol mizerabilist, sfidător firește, dar și cu un fond ireductibil de supunere înfricoșată la misterul celest ce se pogoară în stihurile d-sale: "sprijiniți cu o pomană / arta mea / versurile mele care coboară / fulgere din cer / sprijiniți-o cu un dinar / pentru o bucată / de pîine și-un pahar / de vin prost" (Cerșetorul de lux). Ori, pe o regresivă stare bucolică
Un romantism ermetizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7756_a_9081]
-
Astfel efuziunile apar nu numai reconstituite sintetic, ci și potențate grație unei colaborări cu instanța autoscopică ce dispune de propriile-i latențe poetice, aidoma unei oglinzi ce se privește în altă oglindă: "A scris poemul / despre cum a scris / poemul" (Stihul). Dacă ne referim la traiectul biografic ce transpare în această producție, la rezervorul său de amintiri revărsîndu-se intermitent în text, impregnîndu-l cu o sumă de percepții genuine, ne dăm seama că avem a face cu un strat ruralist, filtrat, distorsionat
Un romantism ermetizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7756_a_9081]
-
Eu voi fi fost; doar moartea dă porunci. De faci altcum, vor râde înțelepți, De tine-aici, de mine, între drepți. LXXIV Cândva luntrașul mă va recunoaște, și vom pluti spre vămi: să nu-ți mai pese. A doua oară stihul mă va naște, Iar duhul meu în tine își va țese Memoria. Iubirea ți-e-nchinată, Apleacă-te și ia ce-ți aparține, Acolo-s eu, sămânța mea curată; Pământului, ce-i greu i se cuvine, și viermii-nveselește, cum borhotul Din
Sonete de Shakespeare într-o nouă traducere by Radu ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/6894_a_8219]
-
n-am să schimb acum veșmântul În care-mbrac același vechi discurs, Încât mă tem că fiul meu, cuvântul, Părintele-și trădează; timpul scurs, Prietene, mi-a însoțit rostirea Cu slava ta, ce straiul prețios Mi-a pus în vechiul stih, spre înnoirea Metaforei îmbătrânind frumos: Cum stins ori viu e soarele, așa Mi-e dragostea, arzând ce-i ars deja. LXXXIV Exiști. Ce-ar fi de spus mai mult? Din toate Cuvintele, e laudă mai vie? O pot găsi? Ce
Sonete de Shakespeare într-o nouă traducere by Radu ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/6894_a_8219]
-
picurat în versul meu netot, Veșmânt modest, când el vorbea... să-i tacă Splendorile, să nu orbesc de tot. Iubire, de sunt mut, nu-mi face vină, Oglinda doar îți știe chipul drag. Pe lângă ea, umilă-i orice rimă, Iar stihul meu, plictisitor, beteag. N-ar fi păcat să șlefuiesc o piatră Deja desăvârșită, ca s-o stric? Să te pictez, n-am har destul și artă, Spre darul tău înalt, nu duc nimic: Poemul meu e umbra-ți doar, pălindă
Sonete de Shakespeare într-o nouă traducere by Radu ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/6894_a_8219]
-
coexistă în chip firesc. Excelenta poezie a Cristinei Dascălu - ce sună și arată ca a nimănui altui poet, în sens bun - cuprinsă în acest tom, conține creații ușor accesibile, scurte, desăvârșite în ceea ce privește atât imaginarul poetic, cât și figurile semantice, precum și stihuri complexe, niște „povestiri” în versuri ce par să reflecte inspirația baladelor din literaturile engleză, franceză sau română, care îi sunt foarte familiare autoarei, precum și influențe folclorice. Poeta este mediatorul experimentat, evocator și plin de empatie între misterele pământești și cele
Mărturii necunoscute despre Cristina Emanuela Dascălu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2561_a_3886]
-
de Marenne cugetări care par uneori banale, dar nu sunt, pentru că ele îmbină armonios mai multe lumi, cum este aceea în care se manifestă diferit dulceața celor trei bunătăți: „Trei lucruri - spune abatele - dacă nu sunt foarte bune, sunt rele... stihurile, vinul, harbuzul” (p.332), între care numai harbuzul este dulce în sens propriu. Dulceața celorlalte este din altă lume... În general însă, desfășurarea acțiunii este dominată de semnificațiile și de efectele aproape magice ale vinului, încât se poate spune pe
Vinul și literatura by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2871_a_4196]
-
Ție, ispititoare Fiică a Omului,/ Ție, Răstignito în brațele/ poftitoare ale crucii/ întru naștere și înviere,/ Ție, îți robesc vecia mea trecătoare” (închinare). „Vinovata dragoste” a poetului schimbă așadar placa adorației. Nu fără a reveni însă de la convertirea venerică la stihurile unei cogitații asupra condiției umane critice, în care conceptul caută tonalitățile liturgice: „înaintea jertfei ți-ai/ adunat ucenicii la sîn/ și cu invidie le-ai zis:/ «Adevărat, adevărat grăiesc vouă, fericiți/ sînteți că puteți să vă/ cufundați în voluptatea/ morții
Lirică meditativă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3924_a_5249]
-
și sulfină.// Liniște și pace peste tot se cerne,/ Picurînd din cupa zării de-alabastru,/ Peste văi și dealuri noaptea își așterne/ Șalul de-ntuneric și de cer albastru” (Noaptea în Buceag). Cum nu ne-ar putea emoționa și asemenea stihuri exhortative, adresate unei pasivități civice, care, iată, se prelungește peste fruntariile timpului istoric? „Va veni cu vremea iară,/ Voi, făuritori ai pîinii,/ Peste plaiuri, peste țară,/ Să fiți pururea stăpînii!// De-or veni dușmani din puste,/ Din deșerturi, de departe
Un poet basarabean by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4310_a_5635]
-
cu sensuri opuse: "Icoana stelei ce-a murit/ Încet pe cer se suie; / Era pe când nu s-a zărit,/ Azi o vedem, și nu e". În primele două versuri mișcarea are loc de la nonexistență către existență, pe când în ultimele două stihuri mișcarea este inversă, dinspre ontic către extincție. Este surprinsă astfel în aceste patru versuri una din cele mai expresive și mai tulburătoare ritmicități cu balans cosmic. Strofa finală, reia alternanța între un vers enunțiativ, fără conținut mobil, și un vers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
lor, și la posteritatea noastră! ... De la ei ni se trage mulțimea scrierilor vechi. Cu cât mai multe jafuri, năvăliri, maziliri, tăieri de „necredincioși” și mai ales de oi carpato-dunărene, cu atât mai multe pagini de cronici, plângeri la „zidurile Vavilonului”, stihuri la stema țării și altele. Cum românii au fost, din vechime, mari crescători de animale, cu carnea au rezistat lăcomiei asupritorilor, iar cu pielea au rezistat năvalei timpului. Astăzi, în ce privește ultimul punct, nu mai avem probleme: fabrici de hârtie câte
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
acolo, sus. Patima lui era să povestească de Yak. La oglinjoară, acolo unde alții au iconițe, el lipise o poză cu iacul, decu pată din cartea de zoologie. Asta îl inspira: Despre Yak, înfățișat în herbul Moldovei, a scris Dosoftei stihurile: „Capul cel de buăr a hiară vestită Sămneadză putere, țărâi nesmintită Pre câtu-i de mare hiara și buiacă Coarnele-n pășune la pământ îș pleacă.“ La cruntul supliciu al lui Doja, cine credeți că se afla tupilat sub podium, primind
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
poezie, încât reține următoarele versuri: "Malino, mome Malino,/ Ia flenzi mome v^grădincă,/ Ia chici țfete ghiulovo..." (Malino, fată, Malino - ia coboară în grădină - să împletești cununi de trandafiri...). Dilco, văzînd curiozitatea românului pentru cântecele populare îi comunică și următoarele stihuri al căror haz îl vor fi amuzat pe cel ce le rostea, în primul rând: "Ot dol ide popiște/ Sas dálgoto brădiște/ Șarină gaida pissănă/ Săs măniște nizănă." Rezonanța lor pe româneșt (în tălmăcirea poetului nostru) nu e mai puțin
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
vervă în răspăr ce nu se denivelează, nu se epuizează. Harul de parodist al autorului, prezent de altminteri la modul copios în revistele literare, e indiscutabil. De remarcat un bun simț care-l împiedică a luneca în trivialitate, făcînd ca stihurile hazlii să păstreze, cu o discretă deferență, răsfrîngerea originalului reprodus de fiecare dată spre a îngădui comparația. Binecunoscuta Noapte de vară a lui G. Coșbuc are aerul a se prelungi cu bonomie în satul actual, vag "modernizat": "Soarele apune numai
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
omului îi era/ tot mai puțin frică" (13 aprilie 2006). Cu toate că - să precizăm - mentalitatea presocraticilor nu se subsuma ateismului, substanțelor primordiale atribuindu-li-se o sorginte divină... Putem spune, în consecință, că un misticism păgîn, de lume incipientă, străbate aceste stihuri ce riscă însă, tocmai prin tiparul lor abreviat, de inscripție a se plasa într-un spațiu prea larg, vidat prin neglijarea fenomenologiei curente a eterogeniei celor ce sînt. Intuind o atare primejdie a plonjării în excesivă abstragere, autorul își compune
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]