824 matches
-
drept, Nichita nu și-a cultivat niciodată credința, dar în ultimii ani un nimb de trăire revelată îi devenise peremptorie. Nichita nu mai scria omenește pentru a-și delecta semenii, ci scria neomenește pentru a-și asculta daimonul. Fără această stihie teandrică, care și-a făcut loc în ființa lui Nichita, Noduri și semne par o făcătură ieșită din condeiul unui începător. Dar, citite în grilă teologică, nodurile devin puncte de încrucișare a unor sensuri extramundane, în vreme ce semnele devin mijloace de
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
maniheistă pe care o însuflețește, binele fiind totuna cu ordinea, în vreme ce răului îi revine chipul ingrat al haosului. Odată acceptată perechea celor două principii, din a căror competiție se nasc aberațiile lumii, autorul caută ilustrări mitice ale acestor symplegade: o stihie intră în coliziune cu cealaltă, iar în toiul coliziunii apar felurite ființe care iau parte la scenariul ciocnirii. Așa se ivesc personajele pozitive sau negative din cultura tradițională: cine e de partea haosului (anarhiei) e malefic, cine slujește ordinea (armonia
A călări pe nori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3009_a_4334]
-
există un pasaj în care un staroste de pescari povestește vechi întâmplări unor mai tineri vâslași căci, precum scrie acolo, oamenii mării pun mare preț pe prietenie, a celor de față, a celor din depărtări: fiindcă numai prietenia ține piept stihiilor, potrivnicelor întâmplări ale celor cu destin primejdios acceptat. Fericiți, tot astfel, cei ce, de pe țărmuri, concep prietenia ca pe tot atâtea borne ale existenței, înfruntând ispitele neantului, capcanele cotidianului, suma de obstacole ce par de netrecut în asprimea anotimpurilor vieții
Pavele, Pavele! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/15325_a_16650]
-
de un delir verbal, nestăpînit, vindicativ, de parcă aș fi împărtășit mulțimii ultimele gînduri de la înălțimea unui eșafod imaginar". Așadar e specificat de o emotivitate vie, tensionată, de nuanță viril-orgolioasă, ispitită de autoscopie ca și de transpoziție în claritățile ideii. Dar stihia istoriei l-a silit a se măsura cu pîclele absurdului totalitar, pe un ,cer potrivnic", trasînd ,contururi abracadabrante", înfricoșătoare. Eul sensibil, febricitant al tînărului autor, atras de observație și analiză, s-a văzut azvîrlit într-un turbion de anomalii al
Adevărul unui "fals exercițiu" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11093_a_12418]
-
unui om care reușește să se facă înțeles într-un domeniu unde intuițiile noastre, lipsite de reazemul sensibil al vieții cotidiene, încep să se clatine neputincioase. Este locul relativității generale, o zonă în care bunul-simț este silit să abdice în fața stihiilor matematice. Cînd vezi cum Einstein îți explică că un spațiu poate fi închis și în același timp poate să nu aibă limite, că așadar universul, finit fiind, este totuși unul nelimitat, că proprietățile geometrice ale spațiului depind de materia aflată
Un secol de relativitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11147_a_12472]
-
Crima comunismului nu "rămîne la fel de monstruoasă" ca și cea a nazismului? Nu mai puțin elocvente se prezintă portretele executate în apă tare ale unor personaje literare și nu numai ce întruchipează pactul demonic cu totalitarismul. Sînt ilustrațiile în text, personificările stihiei istorice pe care doar indiferența sau amnezia noastră le-ar putea feri de oprobriul pe care-l aplică asupra lor judecata obiectivă: "D. R. Popescu, fostul președinte al Uniunii Scriitorilor, desantat peste capul cobreslașilor și împotriva voinței lor, preaplecatul responsabil
Un spirit independent by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10618_a_11943]
-
edificiului. Tu ești necondiționatul meu, fierbinte din cap până-n picioare, ești ideea întruchipată, ca și mine, ești incredibila răsplată mie pentru nașterea și rătăcirile mele, și pentru credința în Dumnezeu, și pentru obidă. Sora mea - viața a fost închinată femeii. Stihia obiectivității s-a îndreptat spre ea cu o dragoste maladivă, insomniacă, întunecătoare de minți. Ea s-a măritat cu altul. S-ar putea continua: în consecință, m-am însurat și eu cu alta. Dar eu, cu tine vorbesc. Tu știi
Avanpremieră editorială - Rilke - Țvetaieva - Pasternak - Roman epistolar -1926 by Janina Ianoși () [Corola-journal/Journalistic/10814_a_12139]
-
în limbi străine. plouă și pe stîlpul unui pod se zbate un pește de stofă în dungi, pofta de joacă a bătrînilor întrece năzbîtiile norilor care coboară tiptil și răvășesc apa unde tocmai tu așezaseși o bărcuță de hîrtie, nimic, stihia se amuză. Metamorfozele sînt la ordinea zilei, împînzind priveliștea aidoma unor baloane colorate cărora li s-a dat drumul în infinit: ,zăpezile sînt animale cu un simț tactil foarte dezvoltat". Ori: ,roata acestui automobil cu cercul alb în jurul pupilei negre
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]
-
cu dor. la radio, e muzică italiană, caldă. Milva - Nulla Rimpiangerò. la fereastră, o lumânare, pentru Maica Domnului. și șoptesc „Cuvine-se cu adevărat”... și totul este așa de simplu și de frumos! precum zborul păsării, poemul libertății. și aștept stihia anotimpului... să ne punem zâmbete de dovleac, să ne luminăm palmele cu gutui sentimentale. și te aștept și pe tine, amore-amore, să Îți fiu vioară, la miezul nopții, când Îngerii se vor ridica din pietre, căci iubirea are palme de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
vieții cetății, că alcătuiesc o prelungire a lor, precum o formulă de psihologie colectivă tarată. E izbitoare indolența atît a obștii noastre în genere, cît și a intelighenției (de la care avem, orișicît, pretenții) față de fenomenele negative, față de, în speță, urmările stihiei totalitare și posttotalitare care ne-a copleșit și, sub nenumărate aspecte, nu ne cruță încă. Să nu ne lăsăm înșelați de aparențe. Înregistrăm un strat superficial, agitat, clamoros al ,nemulțumirii", id est al cîrtirii, al relativizării (pitorești, dacă o măsurăm
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
Căutând perechea, Implorând căldură, Ascuțind urechea Visului impura. Vraja cea curată Pe sub pleoape arde. Dragostea intrată Freamătă din coarde. Amândoi, caimacul Sevelor din vine, Îl sorbim pe placul Orelor senine. Gustam zborul verii, Noaptea ne îmbie, Sâmburii durerii Pleacă în stihie... AMPRENTA DRAGOSTEI Primăvară în amurguri Naște florile pe muguri. Noaptea cade peste ramuri Peste lume, pește lanuri. Blândă iapa alăptează Mânzul visurilor sale și din când în când nechează Surioarelor banale. Numai hărmăsarul-tată Stă de straja pe pășune Când mândria
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Porumbul, frundza măslinului cercînd, rătăcească, îndrăpt a să întoarce nu mai nemerească. Acestea, dară, toate, jelind tînguiască, vîlfa Inorogului cu arsuri dorească. Mute-se Arcticul, strămute-se Andarticul, osiia sferească în doaă să frîngă, toată iușorimea în chentru să-mpingă, stihiile toate tocmirea să-și piardză, orînduiala bună în veci nu mai vadză, toate îndrăpt și-n stingă să să-nvîrtejască, de jeale să să uluiască, de ciudă să să amurțască și dreptatea Inorogului în veci povestească“ (Partea a VlII-a). Cu
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
Bartas i s-ar datora secțiunea spațioasă din primul său volum, cuprinzând Quarternion-ul și un alt quartet, Cele patru monarhii, rămas neterminat, titluri întâlnite îndeobște pe lista poemelor ce ilustrează poetica biblică protestantă. Gustate de contemporanii englezi ai doamnei Bradstreet, „stihiile”, „umorile”, „vârstele omului” și „anotimpurile anului”, personificate într-o mai veche tradiție alegorică, n-au făcut impresie prea bună asupra poeților americani de mai târziu. „Toate aceste versuri didactice, abstracte, plate le-am citit îngrijorat de reputația ta,” i se
Începuturile poeziei culte pe pământ nord-american: Anne Bradstreet (1612-1672) by Geta Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/4174_a_5499]
-
psyché -ul homeric are cu precădere sensul de alter ego spiritual, adică de dublură aeriană a trupului, un fel de instanță geamănă care se desprinde de corp în clipa morții, devenind ceea ce îndeobște numim un „strigoi“. Deci psyché e o stihie, în nici un caz un „suflet“ în accepția modernă a termenului. Walter Otto respinge interpretarea afirmînd că la Homer psyché are două sensuri: 1) suflarea, viața și 2) fantoma care se desparte de trup în clipa morții. Cît timp trăiește omul
Dublul aerian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4189_a_5514]
-
a mea de a alege spontan soluția cea mai puțin bună. Curios, această propensiune către alegerea să-i zic greșită, mi-a adus în viață mai multe beneficii decît pagube.“ (p. 109) În zodia lui Barbu Cioculescu se ascunde o stihie protectoare care îi insuflă hotărîri lamentabile pe care mai tîrziu le consideră salutare. Așa se face că, ratînd întîlnirea cu oameni și șanse, scăpările îl fac să piardă în primă instanță, pentru ca tot ele să-i aducă cîștigul ulterior. Păcat
Tacticos și mustuos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4034_a_5359]
-
iar creația unui artist nu e expresia eului personal. Dacă vrei să iei peste picior un creator e îndeajuns să-i spui că are o tentă apăsat personală. Ce definește artistul de excepție e tonul impersonal, de exponent al unei stihii ce vine de dincolo. Prin urmare, a înțelege o operă nu înseamnă s-o percepi ca pe o expresie posibilă a eului tău (vezi Călinescu), ci ca pe o poartă care duce la numenul depersonalizat, unde expresia ființei tale nu
Velle non discitur (II) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3945_a_5270]
-
20, ibidem). Dar aceste maliții sunt simple condimente cu iz sarcastic, fără repercusiune asupra ideilor propriuzise, viziunea autorului fiind coerentă și mai ales crudă. De altfel fascinația pe care a exercitat-o cartea nu poate fi separată de cele trei stihii care fac din ea o apariție singulară: plasticitatea limbii, pesimismul viziunii și directețea verdictelor. Schopenhauer e orice altceva, dar nu un autor politicos, lipsindu-i respectul pentru protocolul de expresie de la începutul secolului al XIX-lea, de unde și franchețea cu
Velle non discitur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3963_a_5288]
-
Nicolae Labiș, doborît de „pasă rea cu clonț de rubin”, și la mai junii Mariana Marin, Ioan Flora, Ioan Es. Pop, Ion Mureșan. E o emanație a unei stări speciale în care conștiința luptă cu informul acesteia, precum cu o stihie fiziologică, dar totodată o „iluminare” sui generis, încercînd a o capta în imagine, în vibrație comunicabilă. Uneori disciplina reușește să domine (să nu uităm frazele riguroase formulate de un Edgar Poe sau de un Baudelaire). Alteori dispoziția bahică intră în
Poezia alcoolului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3967_a_5292]
-
deși la oaste... porunca-i poruncă și trebuie s-o asculți. L-au iubit Mitrofanii pe pilotul ce-și luase zborul spre văzduh și mândri au mai fost când s-a dus el cu elicopterul său să salveze oamenii de stihiile care s-au abătut peste ei în 1972, undeva în țară... De fiecare dată când doamna din secularul sat bănățean privește acum la televizor cum se revarsă puhoaiele și năvălește apa, înghițind satele și truda oamenilor, memoria retinei reînvie și
Agenda2005-30-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283992_a_285321]
-
amănunțind-o în cântece și descântece structurate într-un vast și obsedant "memento mori". Așa se explică tonalitățile depresive și semantica îndoliată ce nu cruță nici strădania poetului, această sumă de iluzii lipsite de efectul de realitate al naturii și stihiilor. Mai mult decât la alți poeți, peisajul este o stare sufletească și spirituală: "De la drum, acății suie uneori/ Destrămați în ceață, înveliți în nori./ Nu mai au nici umbră, nu mai știu de floare./ Sunetul metalic de păstăi mă doare
Iconografie transilvană by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/10490_a_11815]
-
Am alergat după himere, Cu sufletul tânjind de dor, Dar am găsit mereu durere, Și aripa-mi s-a frânt, în zbor. Ce este oare fericirea Și unde oare-o pot găsi? Am căutat-o printre stele Și printre multele stihii, Dar n-am găsit decât minciună, Trăiri haotice, pierdute, O lume plină de ranchiună Și de precoce senectute... Ce este oare fericirea Și unde oare-o pot găsi? Am căutat-o printre lacrimi Și în sintagma de “a fi!” Și
CE ESTE OARE FERICIREA? de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384782_a_386111]
-
câte unul, Lasandu-ma la urmă singur Pe calea care, de departe, Poate părea că nu există. Indruma-mi pasul spre absența, Și tainuieste-ma-n uitare, Invata-ma să rabd ca piatra De pe mormânt, pana mă sfarmă Din nou stihia Învierii. Lin, Maica Domnului... Pe bolta-nalta bizantina Lin, Maica Domnului răsare Vesmântul ei prelung-albastru O-nchide parca-ntr-o chilie De înstelări unduitoare. Însingurata frumusețe A chipului care veghează Mi-aduna mintea de pe drumuri, Puterea mâinilor eterne Mă limpezește
POEZIE by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/13732_a_15057]
-
mai roș ca păcatul, că-odată e nunta ce-o face-mpăratul. Pe tron riga Laur lucindu-i coroana așteaptă să intre prin doru-i Izvana. Curteni, blogorodnici... Prințesele lumii dantela și-o cântă ca șoaptele spumii. Dar unde-s cobzarii să-aprindă stihia? În fața lui Laur se-nclină solia: „Măria ta, Doamne...” Ceva se învoalbă, și varsă trei picuri din cupa lui dalbă. Dar ce buhă-n noapte cobindu-și străinul? Pe jar lăutarul tăcând toarnă vinul. În turnul de fildeș din abur
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
viscol turbat și îngheț. Până la vară, trebuie să-nvăț și primăvara cum să te-mbete, dar din ce, să nu știi, explozii de orgă și verde, să crezi că ți-e creanga străină, săruturi promise să-nmugure merii, dezlănțuiri până-n țipăt stihiei din duh și din ape, iar în pleoape verzuiul acord - ghiocel. Altfel, zloată murdară pe-un gând în ruină, ploaie și frig și zvârlite patine... Ea nu ar ști cum poate fi primăvară de nu i-aș cânta despre tine
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
Ediția nr. 1175 din 20 martie 2014 Toate Articolele Autorului Sfârșitul unei lumi începutul altei în iadul continuu ce nu are bune intenții dimineți tulburi invulnerabili ne vrem descoperi gleznă fragilă inimii ce port săgețile de foc cu ele hăituim stihiile captivi suntem izvorul desfată suflete însetații își înlătura chinul răsare întunericul în norul albastru soarele mic mozaic e-n lupta cer amăgitor griul neutru din infinit din viața și iubire învingător răsare nemuritorul suflet. Referință Bibliografica: Răsare întunericul / Gheorghe Șerbănescu
RĂSARE ÎNTUNERICUL de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360257_a_361586]