368 matches
-
a spus cine e? — Nu, zice Suze, apărând în hol. A zis doar că să‑l suni. — Am înțeles. Mă uit din nou la mesaj. Dar cum părea după voce? Suze își încrețește puțin nasul. — Cum să‑ți zic. Destul de stilat. Destul de... curtenitor. Formez numărul, intrigată. David Barrow. Mi se pare aproape familiar. Poate e producător de film sau așa ceva! — David Barrow, îi aud vocea - și Suze are dreptate, e un tip stilat. — Bună ziua, spun. Rebecca Bloomwood la telefon. Mi‑ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
încrețește puțin nasul. — Cum să‑ți zic. Destul de stilat. Destul de... curtenitor. Formez numărul, intrigată. David Barrow. Mi se pare aproape familiar. Poate e producător de film sau așa ceva! — David Barrow, îi aud vocea - și Suze are dreptate, e un tip stilat. — Bună ziua, spun. Rebecca Bloomwood la telefon. Mi‑ați lăsat mesaj să vă sun? — A, domnișoara Bloomwood. Sunt directorul departamentului clienți de la La Rosa. — Aha. Mă strâmb, ușor nedumerită. La Rosa? Ce naiba o fi asta? A, da. Buticul ăla la modă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
piele, cu pălărie de aceeași culoare. Vine să-și întâlnească destinul, femeia pentru care, în viitorul apropiat, va încerca de două ori să-și pună capăt zilelor. Tang Nah e liberal. Un burghez tipic din Shanghai. Un bărbat cu înfățișare stilată, cu o înălțime peste medie, ochi cu o singură pleoapă, nas lung, drept, și gură senzuală. Are o bună educație, e expert în literatură occidentală. Printre romanele sale preferate se numără Amantul doamnei Chatterley. Bea ceai și vorbește englezește la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
putea să devină o victimă a acestui vis. O eroină tragică perfectă. Ar putea să plângă, se gândește ea, zâmbind. Mao își face apariția în aplauze furtunoase. Mulțimea ovaționează cât poate: Tovarășul președintele Mao! El începe cu o glumă populară stilată, pe care foarte puțini o pricep. Fata e ca lovită cu leuca. De parcă l-ar fi întâlnit pe Buddha însuși. Bărbatul de pe scenă vorbește despre legătura dintre artă și filosofie, despre rolurile unui artist și revoluționar. Tovarăși! Cum ne descurcăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
lor, lucrătorii obscuri ai pământului, inocenții teribili, ucigașii și visurile lor, roiul uriaș de albine, felul în care se împerechează și omoară în tăcere. O, Cerul știe cât de mult te compătimesc! strigă ea cu un glas teatral. Replica e stilată și emoționantă. Poruncește, tovărășe președinte, iată sabia mea. * Gata cu lucratul de una singură. Gata cu traiul într-o splendidă izolare. Trupul meu nu s-a simțit nicicând mai tânăr. Pe 9 aprilie, mă plictisesc ascultând autocritica lipsită de substanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
umblat, ascultat, mâncat, Beaubourg, United Manchester, Scala din Milano, Pinacoteca de la Florența etc. Traian Manu nu-i altceva decât tot un boșo, atent la picăturile de ochi, de nas, la pastilele de tensiune, la gelul pentru varice? Un boșo mai stilat, dar nimic altceva altcineva decât tot un boșo. Și totuși, mi-ar place să fiu el, chiar dacă va trebui să Îmi tot iau pastilele de tensiune și să gâfâi când urc scara, mai ales dacă vorbesc: — De ce nu ați luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
fi aruncat într-un șifonier etichetat „victimă a modei“. Ah, s-a gândit Julia. O soție de fotbalist! Încă un exemplu de triumf al prostului gust, susținut de prea mulți bani. Fata era drăguță și ar fi arătat infinit mai stilată - și mai în largul ei - dacă s-ar fi îmbrăcat cu o pereche bine croită de jenși și cu un tricou. Flexându-și gâtul înțepenit, Julia s-a uitat la ceas. Mai avea cinci minute până când să fie eliberată de sub casca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de sus se înghesuie unul într-altul, încercuind bețișorul acela arzător, mișcările ei sunt încă studiate, ca și când zeci de bărbați ar pluti în jurul ei în fiecare secundă, în ciuda semnelor lăsate de bătrânețe, în ciuda mușcăturilor ulcerului, în rochia ei brodată și stilată, este încă impresionantă, cât de frumoasă fusese pe vremuri, se arunca asupra noastră cu sărutări umede, ca un vânt de iarnă, dispărea și revenea, croindu-și drum prin pădurea prostituției. Poate că și eu am fost prea bună, făcusem atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
care-l respir e fumu’ de la bombă, și asta m-a făcut bolnav mult timp. Acum sînt bine, atîta că-mi sună-n cap. Ce fel de băutură e asta? — Gin tonic. Gin cu Schweppes. Asta era o cafenea foarte stilată Înainte de război, și ginu’ Ăsta costa cinci pesete cînd un dolar făcea șapte pesete. Tocmai ce-am descoperit că mai au tonic și costă la fel. Mai e doar o ladă. — Chiar că-i o băutură bună. Povestește-mi cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
doresc aceleași lucruri în viață. Vanessa și Barney sunt mult mai potriviți decât ar fi fost ea și Finn. Acesta din urmă își bate joc intenționat de formalismul clasei din care face parte, poartă haine excentrice, a renunțat la accentul stilat, foarte pretențios - deși, în condiții de stres, se pare că îl folosește involuntar. Lui i se potrivește mai degrabă o fetiță în genul anilor ’70, care studiază artele frumoase, poartă fuste mini sofisticate și ascultă rock, muzica preferată a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
se întinde până la munții din zare. O Alfa-Romeo neagră ne face semn cu farurile și oprește zece metri mai încolo. Alergăm. Suntem niște norocoși. Sabina urcă lângă șoferul blondin, la vreo patruzeci de ani. În mașină se aude un jazz stilat, cu mult saxofon și puțină trompetă. Șoferul îi spune Sabinei că face afaceri în Italia, că e după un divorț care îi luase jumătate din avere, că merge în capitală la o întrunire importantă, că afară secretul e să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe care chiar îl iubesc și-l admir cel mai mult -, de parcă restul articolului ar consta din câteva mici vagoane de cale ferată, iar citatul ar fi locomotiva. Simt că nu pot vorbi despre stil, despre ce înseamnă o ființă stilată, dacă nu încep exact cum voi începe. Crezusem inițial că micul fragment face parte din Pentru Esmé, cu dragoste și abjecție, dar am avut surpriza să-l găsesc în Omul care râde. Iată ce zice Salinger, întrerupând o poveste cu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mai aștepta tramvaiul, merse pe jos spre casă pe un traseu care trecea prin Sauchiehall Street, Cathedral Square și pe malul canalului. Se imagina la școala de artă, artist respectat printre artiști: important, admirat, dorit. Intra pe coridoare cu fete stilate care se opreau din conversații petrecîndu-l cu privirea și șușotind cu mîinile la gură. El se prefăcea că nu observă, dar dacă se întîmpla s-o privească pe una din ele, ea se înroșea sau devenea palidă. Se avînta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
devin suspecte ideologic. Ca într-un film hollywoodian clasic, Pratt așază în centrul istoriei sale o iubire care nu supraviețuiește separării războiului. Între Pietro Bronzi și Luciana, logodnica sa, se interpune umbra fratelui, Luca. Dragostea interzisă este mărturisită în decorul stilat și decadent al balului pe care guvernatorul insulei Rhodos îl oferă coloniei sale cosmopolite. Elegant și stoic, Pietro acceptă judecata inclementă a despărțirii. Ofițerului de aviație nu îi mai rămâne decât promisiunea unui câmp de luptă care să însemne sfârșitul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
plăcută. Beția puterii nu e o născocire. Nu pricepeam, e adevărat, un lucru. De fiecare dată când mă duceam în sala cu oglinzi ritualul era același. Francisc se dădea la o parte și pornea după mine ca un servitor bine stilat. În dreptul lavaboului se oprea și tușea semnificativ. Cunoșteam semnalul. Trebuia să mă spăl pe mâini. O făceam sub privirile atente ale cerberului mut care, când terminam, se dădea politicos la o parte. După acest ritual simbolic, eu pătrundeam într-o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
se Întreba ce ar scoate Jean Genet din ea. Cola aia dietetică cu aromă de cireșe și vanilie, brățările cu mărgele, mirosul acru de spermă și bucuria copilărească puteau coexista pe o stradă ordinară din Istanbul? Cârciuma era un local stilat, dar vesel În apropierea Pasajului Florilor. De Îndată ce s-au așezat, au apărut doi chelneri cu un cărucior cu mezes. — Armanoush, ce-ar fi să ne surprinzi din nou cu vocabularul tău culinar? i-a cerut mătușa Zeliha. — Păi, să vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ani. Era Însoțit de o femeie la fel de corpolentă și insipidă, Îmbrăcată Într-un costum care atârna pe ea fără pic de grație și care părea să spună limpede că nu e din Manhattan. Ambii păreau mândri, dar contrastul cu mulțimea stilată era evident. Dan Zachary se apropie de un mic podium pe care Roger Îl improvizase În loft-ul său și Își drese vocea. — Bună seara, doamnelor și domnilor. Vă mulțumesc că vă aflați aici. Din nefericire, atât guvernatorul, cât și senatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
potențiali investitori În distribuirea filmului. Nu cunoștea pe nimeni, mai puțin pe Victor Robertson, președintele Pan Palisade Pictures, cel pe care Îl oprise pe Fifth Avenue. Robertson Îi aruncă o privire fugară, plăcut surprins de transformarea puștoaicei Într-o doamnă stilată, dar era prea ocupat pentru mai mult de un scurt schimb de amabilități. Scopul lui era să strângă bani pentru documentarul pe care plănuia să-l distribuie Înainte de alegerile din toamnă. Pentru că se simțea oarecum ca peștele pe uscat printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
restaurant și un bărbat Îndesat de vreo patruzeci de ani, care bea o bere la barul de stejar, ridică privirea și le măsură din cap până-n picioare pe când se Îndreptau spre piscina de afară. Kitty purta o pereche de pantaloni stilați, de catifea vișinie, un tricou asortat și o eșarfă În aceeași nuanță de vișiniu și tot acest vișiniu era neobișnuit În L.A., unde toată lumea se Îmbrăca În culori pastelate, de vară. Femeile se așezară la o masă rotundă de lângă piscină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
colorată! Cu o seară Înainte nu-i fusese dat să vadă decât lucrări urâte, atârnate pe pereți urâți, și muncitori cu ciocane mișunând peste tot. Acum, după ce se aranjase scena și toate lucrările fuseseră expuse, nu mai părea ieftină, ci stilată. Fiecare dintre galerii avea stilul său unic și cel puțin o piesă care merita pomenită. Modern, nebunesc, neobișnuit, superficial, amuzant, pete mari de culoare, pânze mici În alb și negru, baloane, prostioare, postere, gravuri, picturi murale, instalații... dar și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
un bărbat, gândesc că un bărbat, Înțeleg cum funcționează creierul unui bărbat. Întotdeauna m-am simțit una de-a lor. Discuția lor se Încheie când sosi Giulia, o fostă actriță care Începuse să aibă succes ca fotograf. Înaltă, slabă și stilată, purta ochelari cu rame negre și o pălăriuță drăguță, verde, de sub care-i ieșea părul negru, tuns scurt. Se uită dezaprobator la Olga și o trase pe Kitty deoparte. — Cine e? De ce-ai invitat-o? — E noua mea colegă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de-a fi În regulă. Se Îmbracă exact ca o țărancă. Era adevărat, Olga purta o pereche de jeanși cu multe imprimeuri roșii, care ar fi mers la o petrecere În aer liber În Miami, dar arătau ridicol În decorul stilat art deco, de la Bar and Books. Dar când o femeie e tânără și frumoasă, bărbații nu se mai Împiedică de astfel de amănunte. Haide, slăbește-o și tu, zise Kitty. A venit acum un an din Rusia, a locuit Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
plăcută. Beția puterii nu e o născocire. Nu pricepeam, e adevărat, un lucru. De fiecare dată când mă duceam în sala cu oglinzi ritualul era același. Francisc se dădea la o parte și pornea după mine ca un servitor bine stilat. În dreptul lavaboului se oprea și tușea semnificativ. Cunoșteam semnalul. Trebuia să mă spăl pe mâini. O făceam sub privirile atente ale cerberului mut care, când terminam, se dădea politicos la o parte. După acest ritual simbolic, eu pătrundeam într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
adresat și Își imagină că-l confundase cu altcineva. De altfel, era Îmbrăcat diferit față de momentele În care trebuia să fie - pentru puștii lui și pentru părinții acestora - timidul profesor de italiană, tânărul intelectual sacrificat pe altarul școlii. Era strălucitor, stilat și cool. Nu purta ochelarii aceia rotunzi, ci lentile de contact. Practic, era o altă persoană. Pentru că, cuprins de entuziasm În așteptarea deosebitei cine din seara aceasta pe Colinele din Maremma și pentru cele trei zile În hotelul șic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
scrie bine În ”pocite” limbi străine. Pe cei ce stau printre străini Să-i înțelegem mai putem, Dar cei ce trăiesc în țară Ăștia pe cine vina dau? Unul ce vorbește agramat E incoerent, dar cu stil aparte Se dă stilat și literat, Dar n-a deschis în viața lui o carte. Mărțișoare Printre frunze ruginite Adiere de parfum Se prelinge și străbate Pân’ la mine, nu știu cum. Mă aplec să caut taina Sub covor de foșnitoare Firicele încolăcite Cad în palma
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]