1,700 matches
-
a putut ajunge la Baia Mare din motive previzibile, de ordin financiar) -, cele trei artiste se regăsesc, prin lumea lor simbolică și prin repertoriul lor de forme, în același univers și în același spațiu expresiv. Profund diferite ca gîndire și ca stilistică individuală, ca registru iconografic și ca aspirație dincolo de nivelul opac și imediat al formei, împreună ele construiesc un sistem vizual cu trei momente perfect complementare și cu o logică infailibilă a discursului global. Din acest punct de vedere, expoziția celor
Salonul internațional de gravură mică (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16771_a_18096]
-
stilistician. însă, în studiul de față lipsa referințelor reduce relevanța acestui tip de analiză. Cititorul trebuie să decidă singur unde se termină observația tradițională (Tudor Vianu, Mihaela Mancaș etc.) și unde începe aportul personal. De multe ori observațiile precise de stilistică duc la extrapolări poetice și filosofice care nu-și au locul. Studiul lui Dan Mănucă ascunde sub o fațetă eseistică (și ea cam demodată) o retorică super-tradițională. Noii "termeni" propuși de autor ("novice", "discipol" etc.) îi facilitează acestuia pendularea între
Măștile criticii tradiționaliste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16822_a_18147]
-
programă analitică, se deosebește sub mai multe aspecte. O primă deosebire o constituie specializarea prin delimitarea față de literatură: testele propuse au în vedere numai cunoștințele de limbă română și acoperă o tematică cuprinzătoare, din care nu lipsesc nici elementele de stilistică introduse în învățămîntul preuniversitar, ceea ce permite o mai mare varietate a textelor, care, și în această lucrare, constituie suportul principal al testelor: fragmentele supuse discuției sînt extrase din opere beletristice, de cele mai multe ori, dar și din lucrări cu caracter științific
"Gramatica" by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16836_a_18161]
-
caracter științific sau administrativ. Testele se organizează tematic urmărind problematica domeniilor lingvistice indicate de programele școlare. Structura testelor (texte și "cerințe") variază în funcție de specificul temei supuse examinării: testele care detaliază problema abordată (Substantiv, Adjectiv, Articol, Verb, Părți de propoziție, Lexic, Stilistică etc.), se organizează diferit față de cele cu caracter recapitulativ, dar și față de cele care au în vedere clarificarea unor aspecte mai accentuat teoretice (Segmentarea frazei, de pildă). Atît alegerea temelor, cît și fixarea - în cadrul fiecărui test - a problemelor propuse spre
"Gramatica" by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16836_a_18161]
-
schițează cu discreție și traiectoria unei vieți pe care amploarea și îndrăzneala proiectelor o sortiseră, probabil inevitabil, eșecului. Surprinzător pentru un cercetător a cărui operă face autoritate în domeniile sale diverse de specializare - nu numai în folcloristică, dar și în stilistică și în studiul literaturii - tocmai această perspectivă generală a fost mai puțin studiată și, desigur, mai puțin înțeleasă; privită cînd ca rezultat al indeciziei unui autor tentat, pe rînd, de diferite domenii nu prea apropiate, cînd ca fantezie a unui
Procesul Caracostea by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16882_a_18207]
-
concentrează, simplifică, stilizează existența, dă prioritate unor proclamații anticonformiste, antirăzboinice, antiburgheze (în sensul ostilității față de cei ce desfigurează visul). Două articole apărute în urmă cu cîtva timp în România literară, constată, odată mai mult, că la Bacovia "principalele elemente de stilistică simbolistă și mai larg modernistă, recte simbolul și metafora, sînt destul de rar folosite". Nu este în discuție, notează Ion Bogdan Lefter, un deficit de vocație a tropismelor ci o adecvare deplină a manierei la efectul de sugestie urmărit. Maniera, cum
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
noi să vorbesc despre condițiile de studiu și cercetare pe care le-am văzut acolo, voi spune doar că Institutul, înființat în 1920, se bazează pe o tradiție creată de personalități marcante ale disciplinei noastre, îndeosebi în domeniul analizei și stilisticii muzicii vechi; treptat s-a impus și o direcționare spre alte domenii mai noi ca iconografia muzicală (volumele editate în condiții grafice de excepție sunt cvasi-unicate în domeniu) istoria dansului, etnomuzicologie (cu aplecare spre patrimoniul regional al Tirolului), sociologie etc.
Întâlnirea de la Innsbruck by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16917_a_18242]
-
apoi, Anastasia/Catacomba. Deși Ileana Micodin, Ilie Boca, Doru Ulian și Teodor Rusu nu fac parte nemijlocit din această grupare, în esență ei sînt perfect compatibili cu ea, atît prin estetica implicită, cît și prin gîndirea lor plastică și prin stilistica propriu-zisă. Iar faptul că cei unsprezece se regăsesc împreună la această ediție a ,,Permanenței" de la Tescani nu este nici întîmplător și nici lipsit de o semnificație culturală mai adîncă. Dincolo de compatibilitatea umană și de comunicarea lor directă, ei lucreză, într-
Permanențe 2000 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16916_a_18241]
-
mai îndepărtate de sculptura de atelier și mult mai aproape de ceea ce presupune, ca formă și ca expresie, sculptura monumentală, arta ambientală sau de for. Fără să-și părăsească și, cu atît mai mult, să-și trădeze vreo clipă viziunea și stilistica pe care și-au impus-o în timp, participanții la recent încheiata ediție au rămas mai mult decît predecesorii lor în spiritul și în substanța materialului. Relația lor cu blocul de marmură a fost în mai mare măsură o colaborare
Cărbunari 2000 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16898_a_18223]
-
măsură. Fericită relație trebuie că s-a stabilit între un împătimit al științei de religie și ascultătorii/cititori ai celor bisericești. Ca orice lucrare de o asemenea importanță, prin anvergura ei, care a solicitat o scriitură diferențiată și cu o stilistică adecvată, preotul procedează la o expunere rațională, chibzuită, pe departamente care, deși beneficiază de genul proxim, posedă, ipso facto, o diferență specifică. Așadar, cartea are trei capitole: I ș Sfinții străromâni (cu 22 indicatori), II ș Sfinți străini cu moaște
Sfinții neamului românesc. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_220]
-
chiar controverselor dintre Șerban Cioculescu și Vladimir Streinu, de asemenea colaboratori, sub coordonarea lui Tudor Vianu, comentatorul regretă că după dispariția acestuia din urmă "s-au eliminat elemente importante ale limbajului poetic eminescian, încât au prevalat criteriile lexicografice, nu cele stilistice." Profesorul Gh. Bulgăr, fost lector de limba și literatura română, lungi perioade, la Paris, a ținut să marcheze împlinirea frumoasei vârste de 80 de ani, tot cu un volum consacrat lui Eminescu, vechea sa iubire statornică. Îi spunem și noi
Momentul Eminescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/17039_a_18364]
-
Ion Cornea la notațiile fragile ale lui Teo Boicescu, de la retorica lui Emil Darie, animația gestualistă a lui Constantin Neacșu și a lui Laurențiu Ene, viziunile vag simboliste ale Mariei Gaghel Crișan și pînă la abstracționismul liric al Ecaterianei Popa, stilistica individuală este foarte diversă și bine susținută în detaliu. Cei doi graficieni, Petti Velici și Tudor Popescu, deși radical diferiți ca temperament, se completează aproape organic. Primul, mai aproape de zona decorativului și cu o evidentă spaimă de gol, este completat
Artiști plastici vâlceni by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17026_a_18351]
-
Luminița Marcu Ștefan Gencărău este lector de stilistică și dialectologie la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca și lucrarea sa despre Caragiale, devenită carte, a fost la origine teză de doctorat. După cum ne explică una din paginile de gardă, demersul autorului este unul interdisciplinar și propune o investigare a
Caragiale numărat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17088_a_18413]
-
bună măsură, ea este o luptă cu percepția stereotipă, cu prejudecățile și cu privirile opace. Intenția lor de a face altceva este valabilă doar pentru Vlad și Coita, cunoscuți în cercuri foarte largi, deoarece pentru Tiron și Ciubotaru, a căror stilistică este, ca să spunem așa, mai puțin populară, participarea poate trece, pentru necunoscători, mai curînd ca o reconfirmare a existenței. Odată clarificat contextul moral și psihologic al expoziției, rămîne de evaluat modul în care au fost finalizate intențiile acesteia. Cum, altfel
Schimbarea la față by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17129_a_18454]
-
afectivă a povestitorului. Elementul cel mai prezent în conștiința vorbitorului e desemnat prin ăsta, în vreme ce ăla presupune mai puțină focalizare: "ăsta ș= cel despre care vorbescț s-a întâlnit cu ăla șcel pe care l-am pomenitț". Iorgu Iordan, în Stilistica sa, a descris pe larg folosirea afectivă a demonstativelor familiare și populare; după părerea sa, pronumele de depărtare ar avea o valoare expresivă mai mare, mai ales în exprimarea unor grade de ostilitate și dispreț, uneori asociate cu sensuri stabile
Ăla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15844_a_17169]
-
registru sunt concepute și lucrările lui Radu Dumitru și Mihai Marcu jr., construcții monumentale ca proporții și volumetrie, dar și extrem de rafinate prin jocurile suprafețelor și prin dialogul componentelor. Lucrările lui Dinu Câmpeanu și Gheorghe Iliescu Călinești, puternic individualizate prin stilistică și prin expresia propriu-zisă au, totuși, în comun, o anumită concentrare a volumului, o energie lăuntrică pe care originea lor monolitică o conservă în mod evident, dar și recursul la anumite modele culturale, citatul discret din precedente acreditate. Lucrarea lui
Pe Argeș în sus (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15892_a_17217]
-
de semnificație nici faptul că plătește o datorie închinând articolul lui H. Jacquier. Este de reținut că mai bine se acordă cu programul revistei de filosofie articolele lui Radu Stanca, De la stilul istoric la stilul filosofic (nov.-dec. 1943) și Stilistica - o nouă disciplină a filosofiei? (ian.-febr. 1944), singurele, de altfel. Este prea evidentă intrarea acestui al doilea inițiator al Cercului în domeniul preocupărilor gânditorului Blaga, a cărui demnitate de teoretician pe probleme de morfologia culturii nu e amintită decât
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
formal, cei patru sculptori s-au înscris firesc în spiritul sculpturii de simpozion, realizînd lucrări monumentale ca expresie, puternice ca volumetrie și mai degrabă fruste din punct de vedere expresiv. În ansamblu, artiștii și-au urmărit riguros ideile formale și stilistica deja acreditată, unii, cum este cazul lui Mircea Bochiș, continuîndu-și proiectul din ediția trecută, alții, cazul lui Mircea Roman și al lui Ioan Marchiș, dezvoltînd motive deja consacrate în repertoriul lor de imagini. Djabrailov însuși, chiar dacă este mai puțin cunoscut
Construcție versus administrație (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16005_a_17330]
-
ținut la îndemînă de satul nostru, socotit acesta drept un mirabil rezervor de creație specifică înaltă. Nu vom imita, nu vom repeta minorul, ci îi vom urma "elanul stilistic interior", atît majorul cît și minorul nefiind decît rodul unei matrice stilistice identice. Mai convingător, poate, decît oriunde, "România eternă" primește în scrisul lui Blaga o confirmare modernă. S-ar zice că dintr-o obscură nelămurire cu sine, oscilînd între contrarii (substratul literar al gîndirii sale ce se voia, bovaric, distilată la
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
bune, să-și repare greșeala" (Evenimentul zilei = EZ 2798, 2001, 15); "după cinci ore bune de navigat pe Internet" (EZ 2426, 2000, 3). E limpede că bun are în aceste contexte o valoare pragmatică sau argumentativă (corespunzînd cu ceea ce, în stilistica mai veche, era considerat "semnificație afectivă"). Contextele în care poate apărea bun cu această valoare sînt de mai multe feluri: nedeterminat - ani buni; cu adjectiv nehotărît (cuantificator nedefinit) cîțiva ani buni; cu cuantificator numeric: doi ani buni. Ultima combinație dovedește
"Ani buni" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15677_a_17002]
-
într-un fel sau altul, în dizgrație - iar această ,,dizgrație" mergea, de multe ori, pînă la a le controla șevaletul și penelurile spre a se constata dacă ele prezintă urmele vreunei folosiri recente -, fie și-au schimbat sever expresia și stilistica, asumîndu-și declarat doctrina și tipologia formală a realismului socialist. Dacă, dimpotrivă, avem în vedere intervalul 1965 - 1995, atunci sensul schimbării este unul afirmativ, unul care include în același timp semnele relaxării morale și dovezile certe ale funcționării limbajului. Generația de
Mișcările unei generații by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15682_a_17007]
-
se vede, Călinescu îi reproșa, și în noiembrie 1945, că n-a scris o carte de critică literară (în portrete), ci una științifică. Dar asta dorise chiar Vianu, ținînd să realizeze o carte de istorie literară pe fundamentele clare ale stilisticii moderne, în care esteticianul era un efectiv specialist, iar Călinescu nu era. De aceea, tocmai hrănind ideea că singura îndeletnicire valabilă e critica literară, analiza stilistică, ca o modalitate de a propune, totuși, o istorie literară, nefiind legitimabilă și neagreată
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
de a propune, totuși, o istorie literară, nefiind legitimabilă și neagreată ("nu știe omul unde să te așeze"). Cartea lui Vianu, doctă și serioasă pînă la infinitul mic, e, totuși, repet, o istorie a literaturii examinată din unghiul strict al stilisticii, disciplină nouă și înnoitoare atunci și, poate, încă astăzi. Cartea, cum se știe și o spune și autorul, urmărește proza românească într-un întreg secol, de la Heliade Rădulescu la Gib Mihăescu și Camil Petrescu. În prefața la ediția princeps, autorul
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
care se exercită asupra datelor naturii moarte." Și, cu toate aceste precizări conjuncturale, repet, cred că, azi, putem considera vestita carte a lui Vianu drept o istorie literară, nu critică, ci științifică, călăuzită de aspectul pur și primordial aici al stilisticii. Viziunea sau metodologia cărții, examinînd proza românească timp de un secol de manifestare, e perfect unitară, cum se și cuvenea. Heliade, ca și Bălcescu și Russo, oricît de deosebite ar fi temperamentele lor individuale, coincid prin acea tendință activă, practică
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
peste cea a sămănătoriștilor minori pentru a constata că în Sadoveanu a văzut Vianu o culminare a curentului realismului liric și artistic. Acest întreg capitol e remarcabil cu totul, reușind să ni-l restituie pe marele prozator prin trăsăturile lui stilistice strălucite. Mă opresc tocmai la capitolul Arghezi prozatorul de mare har, a cărui operă prozaistică ocupă un loc privilegiat. Și voi încheia cu capitolul "Doi ctitori ai romanului". Rebreanu și Hortensia Papadat-Bengescu. E relevant că apariția, în 1920, a lui
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]