468 matches
-
În interior, ele figurează — sub forma unor crochiuri contextualizate ironic — caravane rurale sau capete bovine, „sămănătoriste”, alături de reprezentări Erotic Style — un nud feminin, un chip de femme fatale (hetairă înconjurată de șerpi) — sau o adunare de domni frunzărind reviste. Sînt stilizări împinse către abstractizare, destul de nonconformiste pentru o epocă impregnată încă, în ipostazele ei moderne, de stilul Art Nouveau. Coperta întîi înfățișează o mulțime de domni caricaturali cu joben, învălmășindu-se și fugind, în panică, pe treptele unei clădiri vaste. Imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vede bine (și) aici că punctul de întîlnire dintre constructivism și „mașinismul” futurist la Contimporanul este dat de atitudinea pozitivă față de tehnică, urbanistică și industrie, așa cum punctul de întîlnire dintre constructivism și expresionism este dat de cultul „anonimatului” colectiv, al „stilizării” și al „esențializării” formelor artistice, iar cel dintre constructivism, dadaism și onirismul suprarealist - de elogiul artei nonfigurative, sintetice și sincretice, bref de refuzul imitației exterioare. VI.4. Declinul. Etapa postavangardismului „eclectic” (1929-1932) În 1928, Contimporanul își încetează apariția, revenind - în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
autentiștilor” autohtoni (Camil Petrescu, Eliade, Sebastian). Paradisul suspinelor preia de la Gide convenția jurnalului găsit și comentat. Aceasta este însă parodiată, de fapt, răsturnată în ideea - antimimetică, manieristă... - potrivit căreia „minciuna” ficțiunii e mai prețioasă decît orice „adevăr” documental. Teatralitatea și stilizarea expresionistă caracterizează - nu mai puțin - nuvelele „Luntre și punte“ și „Cu inima’n cap“ (v. și analizele lui Ov.S. Crohmălniceanu din Literatura română și expresionismul), iar elementele de „magie erotică” și de obsesie sexuală dilatorie bîntuie și prin scurtele proze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a încercării de a sugera „o stare sufletească de completă epuizare și desorientare”: „Am fi transpuși într’o lume haotică, morbidă, dar reală cel puțin”. Însă „fuga de real” e privită drept „falsificare ostentativă”, inclusiv a... „anarhiei spirituale” autentice: „Toată stilizarea devine o poză grotescă”. Fără a adera la opiniile pozitive ale majorității criticilor moderniști privind „capodopera” Ulise, autorul reia aprecierile lui E. Lovinescu din Istoria literaturii române contemporane referitoare la caracterul „static” și „decorativ” al acestei formule poetice; chiar dacă „imaginația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
chiar mai rău. Interesant este că Emilian (ca și E. Lovinescu!) nu face vreo diferență între „primele poeme” - scrise în România, publicate în Contimporanul - și poemele din faza dadaistă franceză, ambele constînd în „asocieri neprevăzute de cuvinte sau imagini” și „stilizări ilogice, reduse uneori la simple jocuri lexicale”. Stupefiat de faptul că „aceste capricioase aiurări departe de a’l compromite pe autor, dimpotrivă îl supravalorifică”, el constată, pe bună dreptate - citînd din antologia noii poezii franceze de la Ed. Krà - că „s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și Buster Keaton), după ce în manifestul revistei Urmuz îl apropiase de Iisus... Necesitatea de legitimare internă a avangardei autohtone prin intermediul unui mit fondator devenise imperioasă. Cercul Contimporanului încercase deja să-și găsească o legitimitate în „abstracționismul” artei populare și în stilizările artei bizantine. Legitimarea externă, prin Brâncuși și Tzara, nu era nici ea suficientă. În subcapitolul „Urmuz și avangarda” al monografiei sale din 1970, Nicolae Balotă a insistat avenit asupra acestei mitizări interbelice, vorbind despre „fervoarea religioasă” a adepților dadaisto-constructiviști și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din tradiția hasidică), peisajul bucovinean al Herței, cu tîrguri putrede și natură agrestă, în ecorșeuri expresioniste. Membru fondator al revistei de orientare tradiționalist-spiritualistă Gîndirea, Adrian Maniu prelucrează, după Primul Război, teme ale tradiției istorice autohtone și ale poeziei htonice în stilizări imagiste de peisaj rural și iconografie bizantină, cu un puternic filon expresionist și primitivist. „Clasicizantul” postsimbolist Ion Vinea manifestă, la rîndul său, evidente afinități cu latura expresionistă a Gîndirii - unde va colabora o vreme -, vădind o irepresibilă nostalgie a tradiției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de ce el a fost privit totdeauna cu mai multă simpatie decât sinceritatea brutală a celui teutonic. Determinarea omului german ca o existență frământată în antinomii, în contradicții și tensiuni, incapabilă de a se menține numai la nivelul normal și la stilizarea formală a culturii, explică de ce îl poți numi oricum, numai "cult" în sensul obișnuit, nu. Germania are o existență aparte în Europa. Astfel, pentru ea, ceea ce înțelegem noi prin cultură nu este de cele mai multe ori decât mediocritate stilizată. Rusia și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a textelor creștine despre corporalitate, introducând argumentele lui Michel Henry în favoarea unei mai juste comprehensiuni, filozofice și teologice, a relației dintre trup, revelația sinelui și dilemele alterității. Ambiguitatea erosului păgântc "Ambiguitatea erosului păgân" Dorința sexuală este o constantă biologică universală. Stilizarea acestei dorințe (fie prin eroism ascetic, fie prin rafinament estetic) ține de specificul uman al abordării erosului. Genealogia lui Foucault pleacă de la constatarea caracterului problematic al sexualității pentru subiectul european. Fie inhibate, fie exhibate, plăcerile erosului sunt mereu însoțite de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
probabil de inspirație alexandrină). Revelația Sineluitc "Revelația Sinelui" În lumina acestor precizări, vom putea spune că analiza lui Michel Foucault rămâne opacă față de un dublu fenomen. Mai întâi, este vorba despre relativismul moderat al tradiției creștine primare cu privire la tehnicile de „stilizare personală”. Variind de la un om la altul, asceza în sens creștin nu are ca temelie individualismul subtil al gândirii clasice. Modul de constituire a subiectivității este mediat de transformarea ascetică a corporalității (echivalând cu ceea ce Dumitru Stăniloae numea „plasticizarea rațiunilor
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
similare producții ale lui Stephan Roll: Te invit, agricultor al măduvei și nervilor mei, Ară-mă, treieră-mă, seamănă-mă, plouă-mă, Deschide-mi supapă de siguranță aorta, Iată: noaptea intră În odaie cu toată stima... La fel, „pastelul” comportă stilizări conforme noului univers imaginar, printr-o ostentativă transcriere În cod modernist: Drum dinam bandajat excepțional Casele se Îmbrățișează În visul de var Tinctură de iod acest amurg cu rădăcini și amnar, CÎt miresmele se Împart ca afiș electoral. Sau lirica
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
adesea În ecuația imaginii, ilustrînd registrul dinamic al imaginarului. Îi regăsim dimpotrivă În modelarea spațiului exterior (În ultimă instanță universul Întreg e văzut ca o imensă scenă) și În aproximarea unor stări de spirit individualizate, În structurarea decorului sau În stilizarea gesticulației. Titlul micului volum din 1931 spune deja mult despre culoarea spectaculară a viziunii „integralistului” Voronca. „Invitație la bal” e Întîi de toate o chemare la sărbătoare, la libera expresie de sine și la o Încrezătoare Întîmpinare a lumii prin
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Voi trece cu-anotimpul"...), ființă neliniștită, străină, solitară În veghea ei: "Neliniștea mea crește sau se retrage undă / Străin sînt. Singur și treaz ca alte ori". CÎnd Își intitulează un sonet al șaptelea din ciclu Fuga poetului, Voronca procedează la stilizări similare: imaginea Poetului e și aici modelată după cea a călărețului-oștean, prinsă Într-o efigie tratată la modul decorativ: Viu mînzul. Plajă. Spumă și zăbală Și-apusurile prinse de oblînc Un soare pal În brațul stîng În brațul drept o
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Poe, ca și celelalte varietăți de fantastic romantic, este vizionar, construiește un univers care concurează cotidianul sau i se substituie cu ușurință acestuia. Atmosfera rarefiată, lumina scăzută îl fac să aparțină unei alte ordini, în care formele și culorile au stilizări și intensități bizare. Iraționalul raționaliștilor se păstrează mereu între claritate și ipotetic. Chiar în cazul în care nu intervine într-o transcriere de fapte de fapte cotidiene, ca la Mérimée, neobișnuitul are tonul și savoarea unui joc intelectual. Sunt foarte
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
știre trebuie comentată astfel: "Rusia nu va putea privi protocolul în nici un caz ca un mandat european pentru, acțiunea ei". Unele detalii din cuprinsul protocolului [nu ne] sunt încă bine cunoscute, dar totuși este verisimil că s-a primit o stilizare care nu impune Angliei nici o îndatorire în caz de a nu se încheia pacea cu Muntenegrul și de-a nu dezarma Rusia. Dezarmarea Rusiei atârnă de încheierea păcii cu Muntenegru și de primirea protocolului din partea Turciei, după care un delegat
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
dacă aș fi în locul tău de care nimeni nu are poftă, mi-aș face și eu o imagine în încrustare lemnoasă despre propria istorie. Dacă aș fi eu Cântăreața, aș distruge oribila polifonie în favoara unei voci solitare cu o stilizare flaușată. Deci ca cântăreață m-aș ridica ca să cânt (declamă) Să cântăm cântatele cârpe fără de început Nu mai există acum opreliște Gândește, până când corzile vocale se uzează Mai durează cu siguranță încă o jumătate de oră Până când tot rezervorul s-
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
elevării și purității, care le conferă statutul de model și de salvatoare ale unui univers corupt, ce și-a pierdut inocența. Cu toate acestea, și ele rămân simboluri și alegorii ale unor virtuți, nu reușesc să se desprindă de o stilizare voită și să devină individualități bine conturate, poate și din pricina influențelor literare franceze și italiene din epocă, sunt mai terestre, dar nu complexe, vizează mai mult un scop didactic decât un ideal realist de portretizare a feminității, și, în plus
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
laudatio cărților, pentru că pleacă de la literatură pentru a se întoarce tot la ea, poetul nu uită să sublinieze importanța vechilor scrieri în oferirea unor modele de viață și de dragoste autentice. Iubirea este privită ca o artă, cunoaște o adevărată stilizare, asemănătoare cu arta poeziei. Scrierea este alegorică, are aspectul unei fabule și valorifică motive cunoscute în epoca medievală: paradisiaca grădină a iubirii (prefigurând o atmosferă curtenească, galantă), descrierea templului lui Venus, zeitate protectoare a îndrăgostiților, care guvernează întreaga fire, inscripțiile
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
elevării și purității, care le conferă statutul de model și de salvatoare ale unui univers corupt, ce și-a pierdut inocența. Cu toate acestea, și ele rămân simboluri și alegorii ale unor virtuți, nu reușesc să se desprindă de o stilizare voită și să devină individualități bine conturate, poate și din pricina influențelor literare franceze și italiene din epocă, sunt mai terestre, dar nu complexe, vizează mai mult un scop didactic decât un ideal realist de portretizare a feminității, și, în plus
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
laudatio cărților, pentru că pleacă de la literatură pentru a se întoarce tot la ea, poetul nu uită să sublinieze importanța vechilor scrieri în oferirea unor modele de viață și de dragoste autentice. Iubirea este privită ca o artă, cunoaște o adevărată stilizare, asemănătoare cu arta poeziei. Scrierea este alegorică, are aspectul unei fabule și valorifică motive cunoscute în epoca medievală: paradisiaca grădină a iubirii (prefigurând o atmosferă curtenească, galantă), descrierea templului lui Venus, zeitate protectoare a îndrăgostiților, care guvernează întreaga fire, inscripțiile
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
necesară, pe deplin justificată de rolul pe care-l joacă, și acelor fenomene până atunci numite secundare ce asigură continuitatea, printre care și parodia. Tezele expuse de Șklovski și Tînianov vor reconsidera deci fenomenul, în calitatea lui de "procedeu stilistic (stilizare parodie) și ca una dintre modalitățile de manifestare a succesiunii dialectice a școlilor literare"22. La capitolul conexiunilor dintre parodie și umor, substanțiale precizări face Boris Tomașevski. Îi datorăm asocierea poemului epic eroi-comic renascentist cu binomul parodie/ roman. Acesta reprezintă
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
asupra folosirii diferitelor limbaje în situații cu care nu intră în concordanță, considerând comicul de limbaj una dintre modalitățile cele mai transparente de realizare ale parodiei literare și unind, așa cum va face și Tînianov, parodia cu o operație atentă de stilizare: "Dacă stilizarea e însoțită de o tratare comică a stilului lexical, avem de a face cu o parodie a stilului. Caracterul parodic se obține prin neconcordanța dintre stil și materialul tematic al limbajului (s.n.) (de pildă, descrierea unor fenomene contemporane
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
diferitelor limbaje în situații cu care nu intră în concordanță, considerând comicul de limbaj una dintre modalitățile cele mai transparente de realizare ale parodiei literare și unind, așa cum va face și Tînianov, parodia cu o operație atentă de stilizare: "Dacă stilizarea e însoțită de o tratare comică a stilului lexical, avem de a face cu o parodie a stilului. Caracterul parodic se obține prin neconcordanța dintre stil și materialul tematic al limbajului (s.n.) (de pildă, descrierea unor fenomene contemporane într-un
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
apariția unui "criticism al genurilor". Indiferent dacă ne aflăm în "unele perioade ale elenismului, în epoca Evului Mediu târziu și în cea a Renașterii"34 sau în plin postmodernism, convenționalismul celorlalte forme e dezvăluit cu vehemență chiar de parodiile romanești. "Stilizările parodice ale genurilor și stilurilor directe ocupă un loc important în roman. În epoca de avânt pregătitor a romanului (...), literatura este inundată de parodii și travestiuri ale tuturor genurilor elevate (numai ale genurilor, nu ale unor scriitori anumiți sau ale
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
propriu-zis manifestă un grad de participare/ afectivitate mai mic sau mai mare. În unele cazuri, "intențiile semantice și expresive" sunt judecate ca aparținându-i, în altele le denunță drept obiecte verbale specifice, cu o viață a lor, implicând procesul de stilizare. Doar că stilizarea apare, întotdeauna în romanul modern, însoțită de scaz (poveste); procedeul parodic se realizează prin introducerea scaz-ului, în accepțiunea de poveste rostită de altcineva/ cu vorbirea altcuiva, "de dragul vocii străine, o voce determinată sub raport social, care aduce
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]