310 matches
-
mult și din aceea că, față de mine, cei mai mulți prieteni din copilărie sunt de fapt loseri ai tranziției. Sunt supușii unui genocid lent: legea selecției pentru integrare în capitalism după ce ai fost liniștit și netulburat „clasă conducătoare” în comunism. Mă simt stingherită și vinovată când dau ochii cu ei. E o atitudine maternalistă. Poate. Aici mai lipsește un tovarăș pozitiv de la libertarieni care s-o zică pe aia cu „cum îți așterni, așa dormi”. Vezi ce ciudat, caut trecutul, și el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Samantha ! spune Eddie când ajung jos în hol. Ai dormit bine ? — Foarte bine, mulțumesc, domnule Geigger, răspund foarte demnă. — Mă bucur ! Eddie se clatină în față și-napoi pe tălpile pantofilor. Pare ușor stânjenit. Adevărul e că amândoi par ușor stingheriți. Sub tot fardul, sub bronz, sub hainele scumpe, cei doi soți par ușor nesiguri pe ei. Mă duc la o banchetă și îndrept o pernă, încercând să par că știu precis ce fac. Bănuiesc că abia aștepți să-ți vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
totală și încordată, întreruptă doar de bâzâitul insectelor. Poate că n-ar trebui să te grăbești, spune Nathaniel. Se îndepărtează fără să mă privească și începe să se uite la frunzele unui arbust. Atitudinea lui sugerează clar că e ușor stingherit. Îmi vine tot sângele în față în clipa în care am revelația. Mă refuză, și încearcă să fie cât poate de blând. Nu vrea să iasă în oraș cu mine. Aaah. Ce oribil. Uite la mine cu fusta ridicată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
intensă lucire de interes În privirea tovarășului său. Care se prezintă, la rândul său: — Hasan, fiul lui Ali Sabbah, născut În Kom, student la Rey, aflat În drum spre Isfahan. Această enumerare amănunțită Îl face pe Khayyam să se simtă stingherit. Este o invitație la a spune mai multe despre sine, despre activitatea sa, despre scopul călătoriei. Nu-i vede rostul și pune la Îndoială procedeul. Păstrează, deci, tăcerea, Își ia răgazul să se așeze și să se rezeme de perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
N-am uitat să amintesc că „paradisul” nostru avea drept origine un vechi cuvânt persan, „paradaeza”, care Înseamnă „grădină”. Matthias Webb mă felicită pentru vădita mea erudiție, dar atunci când, Încurajat de elogiul său, i-am propus o colaborare regulată, păru stingherit și brusc indispus: — Vreau, Într-adevăr, să vă iau de probă, dacă promiteți să renunțați la această manie agasantă de a vă presăra textul cu expresii barbare! Mina mea trăda surpriză și neîncredere; Webb Își avea motivele sale: — Annapolis Gazette
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
M-a privit fără surprindere, ca și cum nici n-aș fi plecat, nici nu m-aș fi Întors. Privirea Îi șovăi, adoptă tutuiala: — La ce te gândești? Răspunsul Îmi țâșni de pe buze: — La tine. De la Istanbul la Tabriz. Un zâmbet, poate stingherit, dar care nu se voia, În mod vădit, o stavilă, Îi străbătu chipul. Iar eu n-am găsit altceva mai bun de făcut decât să citez propria-i formulă, devenită, Între mine și ea, un fel de cod de recunoaștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
n-o să mai fii sigură de ce-ai văzut azi. Eu n-am să mai fiu ca să te-adeveresc. Ai să rămâi singură în fața istoriei. Și ce-ai să te faci?“ - Și nu avea dreptate? - Probabil, nu știu, zâmbi Magda stingherită. Dar mi-am amintit de povestea asta, într-adevăr, de câteva ori. Odată când l-am pierdut pe Iacob. Atunci, în timpul slujbei la biserică, în timp ce popii făceau toate alea ale lor, știu că dintr-o dată m-au năpădit, așa ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și de pe corp, dar eu sunt deja țăndări... —Ai stat mult! remarc pe un ton neutru. Jake își dă imediat seama că ceva nu e în ordine. —Te-ai îngrijorat? mă întreabă. Îmi pare rău. Întotdeauna înot până departe. (Pare stingherit.) Nu e prima dată când fac pe cineva să se îngrijoreze. Ar fi trebuit să te previn. Scuze! Îngenunchează lângă mine, cu o expresie de vinovăție pe fața lui frumoasă și cu genele lungi și aurii încărcate cu perle de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
asta, zice el. Voiam doar să înțelegi. Speram ca și tu să simți ce simt eu. Să simt ce simți tu? Cum să fi știut eu ce-ți trecea ție prin cap? Ieri eram mai mult decât îndrăgostiți. Jake pare stingherit. — Da, păi... știi, poate că sexul a fost o greșeală... —O greșeală? A fost grozav, dar într-un fel am simțit că nu trebuia să facem ce-am făcut... ceva nu era tocmai bine... Dă-o-ncolo de treabă, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
tipul cu care eram. Îi relatez toată povestea - fără să pomenesc numele lui Jake, desigur - iar Davey îmi spune tot ceea ce voiam să aud. Nu mă ajută cu nimic. Îi spun lui Finn, dar el doar mă îmbrățișează grăbit și stingherit, și de atunci tot timpul când mă duc la lucru găsesc ciocolată pe birou, întotdeauna de alt fel: un Fulg de Nea de la Cadbury, o pralină împachetată în hârtie roșie, un fursec cu ciocolată de la cafeneaua din colț. Asta chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
plecând sfioasă capul. —Jim, prietene, zice Finn, luând ultimul scaun liber și așezându-se. Nevastă-ta e nebună de legat. (Îl bate cordial cu palma pe umăr.) Ar trebui închisă la balamuc. Jim se pune iar pe plâns. Finn, vizibil stingherit, se strâmbă la noi, apoi îl trage pe Jim mai aproape și-l îmbrățișează. Jim plânge așa tare, că doar frânturi de cuvinte răzbat printre hohote și suspine. Abia reușim să prindem din zbor câteva asemenea frânturi: —O iubesc... nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
vorbea cu ceva mai multă fermitate. Cu cinci ani în urmă, nu folosea cuvântul embrion. Acum o făcea, cu prudență și doar în treacăt. Punea bazele. Îi făcea să se gândească. Gândul la cei suferinzi îi făcea să se simtă stingheriți. La fel și ideea de a-i face pe infirmi să meargă din nou. Bineînțeles, nimeni nu știa dacă asta avea să se întâmple vreodată. Bellarmino, personal, se îndoia. Dar era bine să-i lase să creadă că acesta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
dea cu stânga-n dreapta, scapă Căpșuna, care știe bine relația noră-soacră, știa toate poveștile de mai an. Acuma chiar se face liniște, tot Maestrul salvează, se preface într-un mod vizibil că n-a auzit, înghite însă în gol, stingherit, deschide o discuție despre ultimul spectacol pus în scenă de prietenul său Laszlo, o dramatizare după un prozator japonez mai puțin cunoscut, unde e sacrul din noi?, suntem vinovați că l-am pierdut?, cam asta era tema, despre sacru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
înțelegere), să nu se chinuie la planșetă, la computer ca un salahor, a și terminat facultatea ca o lady. Eu am muncit chiar ca un salahor, dar toate mi-au mers de minune... Începusem să devin o femeie împlinită... (E stingherită, dar nu vrea să se audă, nu vrea s-o trădeze vocea.) După trei ani, am rămas însărcinată și am făcut-o pe Ani-Anita, dar eu îi spuneam Ani, la sfârșitul lui decembrie ’89, pe 21 decembrie 1989, seara, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
să aveți îndoieli, nu pricep de ce nu aveți încredere în ea. Doar e fiica dumneavoastră. Gata, hai să ne oprim aici! Nici nu știi ce greu mi-a venit să te chem ca să purtăm discuția aceasta. Într-adevăr, Pop părea stingherit. Se foia pe scaun negăsin du-și locul. Pe tot parcursul discuției fumase țigară de la țigară și își umpluse de două ori ceașca de cafea. No, hai! Ia, să uităm de lucrurile astea și să revenim la oile noastre! declară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că nu va scoate nimic de la Calistrat iar insistențele lui Toma nu făceau decât să-l enerveze pe acesta. Prezența bătrânului le stricase excursia, lui Cristian i-ar fi plăcut să fie singuri. Calistrat apăruse nepoftit și el se simțea stingherit. Ar fi vrut să o întrebe pe Ileana o mulțime de lucruri, însă moșneagul se afla acolo, în spatele lor, auzind tot ce vorbeau. Urcușul devenise mai dificil. Stânci masive se vedeau împrăș tiate printre copacii ale căror trunchiuri crescuseră contorsionate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că ochii Ilenei încep să arunce fulgere, se întrerupse. No, ce să mai vorbesc eu? Lasă-l pe el să povestească! Chiar așa, se întoarse ea spre inspector, cel mai bine este să te aud pe tine! Cristian se simțea stingherit. Ce să povestească? Acum, după ce totul se terminase, i se părea că nu se întâmplase mare lucru. Își dădu însă seama că nu va scăpa atât de ușor de curiozitatea femeii, așa încât, începu să relateze aventurile din noaptea ce trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ridică ea din umeri. Acum, Cristian curăța atent capacul coșciugului. Săpase de jur împrejurul acestuia astfel încât, atunci când îl va ridica, să nu cadă pământ înăuntru. Deși știa că ar trebui să se grăbească nu se putea împiedica să facă aceasta. Se simțea stingherit și chiar puțin dator față de Calistrat. În sfârșit, se declară mulțumit. Lăsă lopata deoparte și luă cazmaua de pe mal. Introduse vârful de metal sub capac și apăsă ușor. Nu se întâmplă nimic, capacul rămânea nemișcat. Apăsă mai cu putere, lăsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în definitiv, era în casa lui și trebuia să-l asculte. O politețe elementară îl obliga să o facă. Absolut deloc, rosti el, chiar mă bucur că ai venit. Lucrurile s-au mai schimbat pe aici de când ați plecat, spuse stingherit bărbatul mai în vârstă, dar ușurat că ginerele său nu-l refuză. Se vedea că își căuta cuvintele. Era clar că e frământat de problema pe care o avea și se gândise mult la această discuție, însă acum nu reușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Sunt obosit. No, iartă-mă! spuse repede Pop. Vrei să te odihnești și eu te țin de vorbă cu problemele mele. Care probleme? Nici nu mi-ai spus ce vrei de la mine. Mă crezi că nici eu nu știu? spuse stingherit bătrânul. Tu ai dreptate, nu am nimic concret, totul nu este decât o bănuială a mea, spune-i cum vrei tu, fler ori intuiție, însă situația mi se pare mai mult decât ciudată. Comportamentul basarabenilor ăștia și dispariția celor doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
plictisită retrăgându-și mâna ușor. Întinde-te pe marginea fântânii și reazămă-ți capul pe picioarele mele, dar să nu închizi ochii fiindcă pământul o să se învârtă cu tine și ai să vomiți! Pot să te privesc? Sigur, sigur, răspunse ea stingherită. Poate din cauza băuturii sau poate de la parfumul ei care mă învăluia, vedeam cum i schimbă culoarea ochilor. Punctele verzi ca de iarbă se micșorau și altele gri ieșite din spatele celorlalte se tot măreau până ce întregi irișii au căpătat o altă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
dat tânărul s-a oprit ca să-și odihnească mâinile. Dondică a ajuns în dreptul lui și l-a întrebat puțin jenat: Mă ierți, mi se pare sau chiar te cunosc de undeva? Băiatul a zâmbit acceptând scuzele și observând cât de stingherit era cel din fața lui i-a răspuns: Nu-i nimic, nu ai de unde să mă cunoști, dar dacă tot vorbim, să facem cunoștință. Te rog să mi spui cine ești, de unde vii și unde te duci? Pe mine mă cheamă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
rănile noastre ascunse, de complexele noastre. Dar un demon pragmatic ne ispitește. Câte lire turcești se obțin cu un dolar? Cineva aruncă puțină apă rece peste febra comercială. "Nu vă supărați, n-am venit aici pentru cumpărături". Urmează o tăcere stingherită. M-aș plimba prin Istanbul, uitîndu-mă la minaretele care străpung aerul îmbibat de umezeală, mi-ar plăcea ca, după Moscheea albastră și Sfânta Sofia, să merg la Cornul de aur, să văd vestitele sale grădini și chioșcuri, să mă duc
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
care se revărsa din ea părea să se amplifice cu fiecare clipă. Avea părul negru, un cap în aparență puțin prea mare pentru corpul său și îi întorcea privirea cu un surâs palid, tulburat axios, dar distant. - Înțeleg, zise ea, stingherită, de ce s-a interesat Discipolul de dumneata. Ea ezită. - Poate că am putea scăpa împreună? - Să scăpăm? zise Gosseyn ca un ecou. O privi fix. Femeia suspină, apoi ridică din umeri. - Discipolul se teme de dumneata. Așadar, această celulă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Îți spun, nu ai de ales. La următoarea noastră întâlnire, dacă nu lucrezi împotriva lui fără condiții, te voi ucide. Jurig îl privea, neîncrezător. Îi era greu să creadă că un codeținut îi putea da cu adevărat un ordin. Râse stingherit. Apoi, enormitatea insultei păru să-l fi atins. Se înfurie teribil, jignit la culme. - Îți arăt eu ție ce aleg eu, urlă. Se năpusti. Înaintarea era rapidă, dar greoaie. Desfăcu brațele, hotărât, parcă, să strivească și fu năucit văzându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]