2,691 matches
-
al naibii de frumos! Si acum, la culcare, că mâine... Când soarele s-a ivit la orizont cu fața primenită de ploaia de peste noapte, convoiul tocmai cobora panta lungă a dealului ce străjuia marginea de miază-noapte a târgului. Pâcu morfolea muștiucul lulelei stinse, semn că are ceva de spus. Pâcule! Iți stă ceva pe limbă sau mi se pare mie? Dă-i drumul, că altfel ai să înghiți luleaua cu totul - l-a îndemnat moș Dumitru. Mă gândeam și eu așa...ca omul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
luleaua cu tutun... Mitruță Ogaș, ca cel mai tânăr dintre cărăuși, a alergat să aducă un cărbune din cuptor. Mulțămesc, Mitruță - a răspuns Pâcu la gestul flăcăului. Ai noroc, Pâcule, că Mitruță îi băiat săritor, că altfel ședeai cu luleaua stinsă mult și bine - nu l-a iertat moș Dumitru. Da’ ce crezi tu că eu nu am scule? a întebat Pâcu, zăngănind amnarul și cremea din pungă. Cu așa scule îți pleacă fimeia prin vecini, Pâcule - l-a tachinat din
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
face sugestii, Robert le pune o întrebare plină de bun-simț: — Vă e foame rău sau modic? Lionel o privește interogativ pe Liliane, care, speriată de prețuri, vrea să răspundă „Deloc“, dar în ultima clipă se răzgândește și, cu o voce stinsă, spune: — Modic. — E-n regulă, doamnă. Ca antreu, v-aș propune o spumă de trufe și un cocktail de creveți. Lionel și Liliane fac un schimb de priviri, ca între cunoscători. Aprobă amândoi sugestia, din cap. În timp ce Jean și-a
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
i chema Vasilică. Mi-amintesc de unul, Ionel, care nu voia niciodată să întindă mâinile și să zică: Ia-mă pe mine. Noaptea îl închideam afară (îl izolam), într-o baracă (într-un izolator) păzit de un câine (cu lumina stinsă). Aici, traducătoarea și-a șters o lacrimă, spre mirarea lui Lucien Racaille, care, din traducere, a înțeles că orfanii români o duseseră ca în sânul lui Avram. Lionel încearcă să-și aducă aminte cum arăta Florica tânără. Nu reușește. Se
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
la 330. Poate că pe ei nu sunt baobabi. Am să dau o raită pe-acolo. Poate găsesc oaia aceea mică de care avem noi nevoie. I-am spus florii mele: mă întorc curând. Am acoperit vulcanii, și pe cel stins, și pe cel care fumegă. Cu vulcanii nu se știe niciodată... Am plecat. M-au luat cu ele, până la primul asteroid, niște păsări călătoare. Pe urmă am trecut ușor de pe un asteroid pe altul, sunt doar la un pas distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ce-ți face. Nu te poți ajuta decât singur. (Se lasă perdeaua-nor, Micul Prinț trece la al patrulea asteroid. Tușește ușor, se ridică perdeaua-nor. Afaceristul este cufundat în calcule, ridică rareori ochii spre interlocutor. Are în colțul gurii o țigară stinsă) Bună ziua! Vi s-a stins țigara. AFACERISTUL: 3 și cu 2 fac 5; 5 și cu 7 fac 12; 12 ori 12 fac 144. Bună ziua. 144 și cu 200 fac 344. N-am timp s-o aprind. 344 ori 10
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
comoară. I s-a spus că va veni și timpul acela, dar deocamdată nu se poate. Ajunsă la morga spitalului, urmărind brancarda pe care se afla într-un cearșaf ceva nedefinit, un colet pur și simplu, rosti cu un glas stins, gâjâit, parcă venit de pe alte tărâmuri: ,,Cumplit m-ai lovit Doamne, Dumnezeule!" își plângea Simona cuvintele, ,,sunt vinovată de toate păcatele lumii, sunt o netrebnică, dar pedeapsa ta, Doamne, e nemaipomenită, Doamne, Dumnezeule! Doamne, bunule Dumnezeu, n-ai destui îngeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
care, deși nu semăna cu niciun alt glas auzit de ea vreodată până atunci, totuși îi era prieten... Pe când stătea odată la căpătâiul bolnavei, printre bolboroseli gâfâite și alte zgomote de neînțeles, Victor putu să audă, totuși, în vocea ei stinsă, vorbele acestea, ce se distinseseră limpede, sfâșiindu-l: - Victor, mulțumesc... Dar, chiar dacă tu ești alături de mine, în sufletul meu este doar frig și tăcere... M-au învins... Iar ele fură ultimele cuvinte de om lucid ale Mariei. Tot ceea ce a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
a binelea de toate lecturile sale scientiste atent făcute, iată că, în decursul ultimilor câțiva ani, acesta ajunsese să se debaraseze de mai toate dogmele sfinte ale creștinismului, lumea religioasă preschimbându-i-se aproape de tot într-o amintire „cu totul stinsă acum și foarte copilărească”, precum zicea el. Ce-i drept, încă mai păstra obiceiul de a merge regulat, în fiecare zi de duminică, la biserică, însă nu era nicidecum un obicei pornit din dorința sinceră și înflăcărată a sufletului său
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
icoană, ca la zâna cea bună din povești. Sunt atât de fericită să te văd alături de băiețel! și... aș dori ca timpul să se oprească pentru totdeauna aici și acum... Ai primit vreo veste din Spania? am Întrebat cu glasul stins, cu teamă... cu cea mai cumplită teamă pe care o poți citi În ochii unui condamnat la moarte. N-am primit nicio veste! Mai durează două-trei zile până când vor fi identificați toți... și brusc s-a ridicat În picioare și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
lacrimi. Cum să nu plâng când ești atât de departe? Nici n-ai terminat bine cele douăsprezece clase și ai luat drumul pribegiei... tocmai În Marea Britanie. Doamne, ce face timpul cu noi! Ne ucide lent, fără să-i simțim glasul stins care ne cheamă spre punctul final al existenței. De ce nu te-ai oprit În loc... În acel moment de bucurie și glorie a vieții? De ce?! Niciodată nu va mai fi la fel... Clipa, odată trecută, Își va pierde din strălucire. Ah
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
așa a fost. Seara s-au adunat mai multe femei, care țineau lumânări aprinse în mâini și citeau rugăciuni din carte. În fața icoanei Maicii lui Dumnezeu cu pruncul în brațe, ardea voios candela, pe care nimeni nu o văzuse niciodată stinsă. Bunica Dosia o privi ultima dată pe Cea prin a cărei inimă trecuse sabia durerii, Cea care îi fusese ajutor în toate încercările vieții și o întărise în credință și nădejde în Fiul ei. Apoi suspină ușor și-și dădu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
reală egalitate între cetățeni. Operele lui Aldstair MacIntyre (1981, trad. it. 1988) și Charles Taylor (1989, trad. it. 1993) au reluat dezbaterea care, după apariția bine cunoscutei Teorii a justiției a lui John Rawls (1971, trad. it. 1982), părea aproape stinsă. După cum se știe, Rawls susține că doar o „justiție neutră poate să protejeze cu adevărat o societate democratică pluralistă; cum această neutralitate riscă, așa cum stăteau lucrurile deja în gândirea liberală clasică a lui Locke, să favorizeze nedreptățile sociale în numele libertății
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
de sânge. Deodată se iscă o forfotă mare, doctorul strigă o asistentă care seamănă cu o faraoană. "Pregătește trusa". Aruncă altă privire spre ea și intră în cabinetul de vizavi. Se aud râsete, cineva spune bancuri. Femeile așteaptă cu ochii stinși, cu mâinile atârnate, par statui dezolate peste care a trecut o viață de câine. Un loc cu verdeață, un loc de odihnă, de unde a fugit durerea și întristarea...", popa tămâiază sicriul, babele bocesc înfundat în năframă. Se gândește la bunica
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
-mi strica această întâlnire". "La ce te referi?" "Vino cât poți de repede". Pune receptorul în furcă. O lehamite mai grea ca moartea i se strecoară în tot trupul. Intră în baie. În oglinda băii își vede fața obosită, ochii stinși. Ce caută în acest hotel? Ce așteaptă de la un bărbat care își poate alege orice femeie din lumea asta? Alex nu numai că e chipeș, dar este și mai tânăr decât ea. Nu cu mult, dar suficient să-i amintească
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
a-l pune în gura pipei, din care fumul deja năvălea din belșug. Pentru a-i mulțumi pe toți năzgâmbii lui nepoți, lua de la fiecare rămurica, se prefăcea a o folosi, după care o arunca socotind-o netrebuitoare. Aceasta, aproape stinsă, o dată ajunsă în vatra încă încinsă cu jăratic, se reaprindea. Întotdeauna, la asemenea prilejuri, Vișinel, unul dintre cei mai răsăriți copii din șatră se afla la dreapta, și Voica, o fetișcană plină de incuri, la stânga bulibașei, sorbindu-i fiecare cuvânt
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
știa dacă mai era timp de visare. Hurducăturile căruțelor pe drumurile cu atâtea hârtoape, le spulberaseră orice gând în afară de cel care însemna mâncare și odihnă. Cum nu se simțea îmbiat de mâncare, bulibașa trecu printre corturile așezate deja, cu luleaua stinsă. Se vedea cât de colo că era preocupat de ceva. Nu-și putea explica de ce trebuia să și alerge el oamenii și animalele în căutare de noi locuri!? Numai pentru că oamenii legii scotociseră câteva șatre? Aflase că și alte șatre
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
aprins o candelă minusculă. Mama venea deseori În timpul zilei (mai ales după-amiaza) și mă privea nesfârșit de mult (se uscase toată de când cu povestea mea), Îmi mângâia delicat obrazul, umerii, brațele, sărutându-mă de zeci de ori Într-o tânguială stinsă, spunându-mi șoptit și repetat “dragul mamei“ si vorbindu-mi despre tot felul de lucruri văzute, auzite ori simțite, În ideea că-mi voi reveni din acest gen de „comă”, cum o numiseră, În cele din urmă, mai muți medici
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
gâtul spre Înainte ca și cum ar fi vrut parcă să lase cu greu sunetele să-l părăsească și o clipă am avut impresia că sunetele Îi flutură, cu un fel de strălucire, pe buze. Un vânticel abia simțit, ca o șoaptă stinsă, șerpui fugar printre noi, precum un intrus curios, și dispăru aiurea spre niciunde, răsfirând nimicul din jur. Cu toată bunăvoința mea, trebui să recunosc - individul acesta Îmi trezea un fel de repulsie și Înfiorare În același timp! Modul său ciudat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
galeriei de viță de vie care ne Împresura geamul. Mișcând din cap Înainte și Înapoi, iute și sacadat, pasărea privea neîndoios În camera noastră. Mama tresări și Își duse dosul palmei la gură, când tata Începu să fluiere. Mai Întâi stins, unduios, ca un susur blând, ca și cum ar fi acompaniat pe cineva care valsează. Apoi fluieratul său se amplifică, deveni tot mai tare, mai asurzitor, până când se strecură pretutindeni, mișunând prin toate ungherele casei, zăngănind sticlele de la vitrină. Mama, chircită Într-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Apoi fluieratul său se amplifică, deveni tot mai tare, mai asurzitor, până când se strecură pretutindeni, mișunând prin toate ungherele casei, zăngănind sticlele de la vitrină. Mama, chircită Într-un colț, Își Îmbrobodi capul cu palmele desfăcute și se acoperi de gemete stinse. După ce fâlfâi neașteptat, pasărea Își luă zborul iar tata se opri din fluierat. De deasupra noastră, de la etajul Întâi, se auzi râsul gâlgâit și isterizat al doamnei Bolotă (cât mă enerva grasa asta!). Tata mi s-a părut că devenise
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cumplit. Ar fi vrut să se prindă cu mâinile de tâmple și să urle fără oprire, prelung, asemeni lupului singuratic la lună. Își simțea capul neverosimil de umflat, și ceva ca un clipocit nedeslușit Îi picura În auz cu zgomot stins, Înnebunindu-l. Se Întrebă cum de mai era conștient Încă, cum de mai putea raționa. Se gândea tot mai intens la ea. Îl cotropea sentimentul acela tăios al interminabilei așteptări și Întrezări vidul imens În care plutise mereu. Undeva, Într-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
meditativi, cu o umbră de Înfiorare deasupra capetelor. În singurătatea acelui loc, cu lumea pierdută la picioare, Milu era foarte grav. M-a privit din nou, fix, scuturându-și capul Într-o parte. Avea tenul alb, iar buzele murmurau ceva stins. S-a apropiat de mine și mi-a șoptit că să-l las pe el... că vrea el să zboare mai Întâi! Apoi, Închizând pleoapele, mă sărută rece pe gură și se Îndreptă spre marginea prăpastiei, scrutând adâncul. Și, dintr-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
găsit pereții blocului curați, așa cum Îi plăcea domnului administrator să-i vadă mereu. La baza lor, o pătură de praf Întunecat, ca de cărbune, se Întindea de jur Împrejurul clădirii. Spre seară, un vânticel neanunțat ridică praful acela străin, ca o cenușă stinsă, și-l risipi lin, dincolo de teii din apropiere, spre cerul Înalt. În dimineața aceasta Melanie a apărut foarte surâzătoare, cu mult mai devreme ca de obicei, aducând cu ea un buchet impresionant de margarete și o sticlă de șampanie Începută
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cred că te-ai amețit, drăguțo. Ea, Însă, se opri din râs și mă fixă mustrător cu privirea. Apoi, două lacrimi care nu pot ști cât erau de sincere i se desprinseră din ochii migdalați și se prăbușiră, cu zgomot stins, de masă. Ce Dumnezeu ai, Lola? am Întrebat-o nedumerit. Mi-a făcut semn că adică să o las În banii ei. De sub rochia roșie, inspirat decoltată, sânii micuți se ițeau pe jumătate, curioși. Era palidă, Lola, și...se făcuse
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]