240 matches
-
apă și de foc. Fața lui era pe jumătate arsă, iar mâinile acoperite de cicatrici. Omul-paie avea oroare de singurătate și de oglinzi, care aveau proprietatea de a-l multiplica În mii și mii de exemplare, transformându-l Într-un stog de fân sau Într-un acoperiș strâmb, alunecat peste o parte din sprânceana dreaptă. Braic Îndrepta sprânceana, dar vântul o strâmba la loc, făcând-o să se prăvale pe partea stângă... Stogul de fân era străjuit de o șapcă verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și mii de exemplare, transformându-l Într-un stog de fân sau Într-un acoperiș strâmb, alunecat peste o parte din sprânceana dreaptă. Braic Îndrepta sprânceana, dar vântul o strâmba la loc, făcând-o să se prăvale pe partea stângă... Stogul de fân era străjuit de o șapcă verde, trasă peste ureche, fapt care-i conferea omului de paie un aer destul de pișicher. Privindu-l de la distanță sau chiar de-aproape, aveai impresia că stogul de fân postat În fața ta Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să se prăvale pe partea stângă... Stogul de fân era străjuit de o șapcă verde, trasă peste ureche, fapt care-i conferea omului de paie un aer destul de pișicher. Privindu-l de la distanță sau chiar de-aproape, aveai impresia că stogul de fân postat În fața ta Îți face mereu cu ochiul. Erai tentat, pe loc, să-i răspunzi În același mod. Imediat după metamorfoză, din stogul numit Braic apărea o mână Înarmată cu un chibrit sau o brichetă care aprindea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
un aer destul de pișicher. Privindu-l de la distanță sau chiar de-aproape, aveai impresia că stogul de fân postat În fața ta Îți face mereu cu ochiul. Erai tentat, pe loc, să-i răspunzi În același mod. Imediat după metamorfoză, din stogul numit Braic apărea o mână Înarmată cu un chibrit sau o brichetă care aprindea un singur fir de pai, după care se evapora din piesaj... Stogul lua foc, arzând În vâlvătăi, Însă imediat se ițea din Întuneric o altă mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Erai tentat, pe loc, să-i răspunzi În același mod. Imediat după metamorfoză, din stogul numit Braic apărea o mână Înarmată cu un chibrit sau o brichetă care aprindea un singur fir de pai, după care se evapora din piesaj... Stogul lua foc, arzând În vâlvătăi, Însă imediat se ițea din Întuneric o altă mînă, uneori apăreau și două sau chiar trei, care aruncau În grabă câte o găleată de apă rece În creștetul omului de paie Braic, transformat mai Întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mână, apoi pe brațe. Curând avea să se ivească o movilă de flori și verdeață, un rug de lalele, hortensii și trandafiri, un osuar de gladiole, iar crucea care se Înălța deasupra purcoiului proaspăt, movila Însăși, va dispărea sub uriașul stog care exala miasma putridă a liliacului veștejit. Când va interveni poliția, zona distinsă a cimitirului era deja despuiată, prădată, „de parcă trecuse un nor de lăcuste“, cum va scrie presa (Rotte Fahne va publica un articol nesemnat În care vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și cu voia tuturor am vîndut dumisale...Matei brașovanul”. Știa el ce știa și bine a făcut pentru că alții au pățit-o, trebuind să desfacă afacerea... În timp ce îl ascultam pe bătrân, privirea mi-a fost atrasă de un șir de stoguri - ca la paradă - aflate cam la capul dinspre vale al Uliții Tărbujenești. „Ce caută atâta fânăret în mijlocul târgului” - m-am întrebat îndată. N-am aflat însă taina până nu l-am întrebat pe bătrân. Am o curiozitate, părinte. Mi-am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
e plin de fân. Unii încarcă, alții descarcă harabale mari cât o lume. De peste tot ne învăluie un miros plăcut de fân proaspăt...Privesc spre bătrân și îl surprind umblând cu nările în vânt, ca un copoi de vânătoare. Unele stoguri sunt clădite cu fân abia adus de pe pajiște, de aceea au o miroaznă atât de plăcută - mă lămurește bătrânul, deși nu ar fi nevoie, pentru că în copilărie am stat și eu între brazdele de fân abia cost, apoi la umbra
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
fân abia cost, apoi la umbra căpițelor clădite din fânul proaspăt adunat, sub dogoarea soarelui...Acum nu s-a întâmplat altceva decât să-mi amintesc de acele zile... Am încetinit pasul și până la urmă ne-am aciuat la umbra unui stog mai retras...De undeva se aude zvon de muzică...Întorc capul către bătrân. El îmi face semn că zvonul vine de la Curtea domnească...Asta m-a făcut să-mi aduc aminte de cele citite despre o „hotarnică cu pecetea porții
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Trag cu coada ochiului la bătrân...Parcă nu se mai satură să soarbă adânc în piept aerul plin de aromă de...costișă însorită. Îl las să se delecteze, ceea ce fac și eu la rândul meu...Mă desprind cu greu dintre stogurile de fân și fără să-mi dau seama pornesc în lungul Uliței Fânului, furat de gânduri...Îmi amintesc că Ion Buhuș logofăt a cumpărat niște case de la Drăgana, văduva lui Vasilie, ce a fost staroste de ciocli. După câțiva pași
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
aruncat aceeași soartă pe-un strop de lut ce-n învârtirea lui vă poartă. Sărman atom sentimental! Nu știi tu oare că viața voastră-i colosal de trecătoare?" * B3: Cobora pe Topolog, dintre munți, la vale... Și la umbra unui stog a căzut din cale. F3: În ce vară? F4: În ce an? B1: Anii trec ca apa... F2: El era drumeț sărman, muncitor cu sapa. B2: Oamenii l-au îngropat într-un loc, aiurea, unde drumul către sat taie-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
din gurile iadului. Caii au sărit în două picioare, nechezând ca în fața unui balaur. Până să-i strunesc eu, au pornit într-un galop nebun, unul într-o parte și altul în cealaltă a copacului trăsnit, care ardea ca un stog de paie. M-au târât și pe mine spre foc. Când am simțit arsura pe obraz, am dat drumul dârlogilor. În fuga lor nebună, au prins în dârlogii legați tocmai copacul care ardea! A urmat ceva ce nu se poate
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
scăpate de straiele groase, viermuiau grăbite să îndeplinească treburile zilnice. Săru” mâna, nene clucere! se hlizi Ilie, scoțându-și alene căciula. Ți-am poruncit să vii degrabă, oropsitule! se răsti, îngăduitor, boierul Iordache. Dar m-a suit moș Andrei pe stog și n-am putut coborî mai repede, îl încredință de supunere Ilie. Fiule, spuse cu seriozitate clucerul, de mâine trebuie să te înfățișezi Domniei! A dat norocul peste tine, năpârstocule! Dar de ce mă alungi de la casa domniei tale? Prostule, o să
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
o junică de trei ani, și pe Murgu, calul pur sânge, cu care Fetea se mândrea, cale de șapte poște, lăudându-se, mai ales, în fața cârciumilor din târgul Hârlăului, în timp ce negustorii adăstau și cinsteau adălmașul. Fimeie, am flămânzit! strigă, de pe stogul de fân, Fetea, încercând să nu cadă, în timp ce arunca, cu furca, pologuri de trifoi uscat. Bată-te să te bată, măi omule, ai uitat că azi trebuie să postești? Odată-i ajunul Crăciunului! țipă Natalița, încercând să se facă auzită
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
scotocească în haina fratelui lui și a găsit un briceag, un pachet de tutun și o cutie cu chibrituri, pe care a scos-o din buzunar, a adunat o mână de paie și le-a dat foc. În arșița soarelui stogurile cu paie din depozit au luat foc, care încetul cu încetul s-a întețit și ardea în vâlvătăi albe și roșii. Direcția în care ardea amenința casa stăpânului și a unui vecin al acestuia. Ca fulgerul s-a dat de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Trec frumușel prin fața noastră, eventual în costum de baie, le punem întrebări, le măsurăm și, dacă întrunesc punctajul, le dăm aprobare. Vorbiți prostii! Femeia e prin ea însăși o creatură divină. N-are nevoie de aprobarea nimănui. Trupul tău, un stog de grâu înconjurat de crini. Sânii tăi, amândoi precum doi iezi, gemenii unei gazele. Și voi vorbiți de punctaj, de juriu, vite încălțate ce sunteți! Dacă-i așa, înseamnă că s-a dus dracului camaraderia! Se așezau unul lângă altul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
însă, a câștigat. Dacă de aici ne tragem, a argumentat, ea, de ce să ne mai complicăm, cu câte și mai câte. Ultimul cuvânt l-a avut domnul primar Emil Boc. Și așa a rămas. De îndată ce s-a văzut în vârful stogului prostiei, s-a și apucat,înfrigurat, de treabă. Reorganizări, parareorganizări, una mai trăsnită decât alta. Dar, mă rog, așa e-n democrație. Și, mai ales, la început de drum. Primăria avea nevoie de mulți bani. De altfel, ca și restul
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Nu. L-au hăcuit, doar, pe sângerosul, pe nemilosul mitralior. După ce au făcut din el un fel de pachet de carne și oase, bune de aruncat într-o groapă, au cărat paie, de pe miriștea de alături, au făcut un mic stog, au aruncat leșul Miroiului deasupra, au aprins torța, au scuipat, pe șofer și pe ajutor, după care și-au continuat, marșul de luptă, alături de marea de ostași, care cucerea, terenul, de sub talpa hitleriștilor, palmă cu palmă. La două ore după
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
și? Ai mei au deschis focul din toate părțile. Și? Banditu (și ăsta!) a intrat în casă. Era rănit, dar a scăpat, că a ieșit pe din dos. Dar casa era înconjurată, nu? Era, dar s-a folosit de niște stoguri de fîn. A scăpat? întrebăm pe un ton care spunea că nu ne-ar fi displăcut o astfel de variantă. Pe moment. Totuși, i-am luat urma și ne-a dus pînă aproape de bîrlogul lui Popovici. Cîți oameni erau, tovarășe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
altă greutate decât cea fizică. Pe tine sigur te‑a durut când ai murit. Săracul de tine. Mă gândesc adesea la plimbările noastre cu bicicleta, când am trecut prin atâtea împreună. A fost ultima dată când ai râs. Nopțile din stogul de fân, pe un frig cumplit, lipiți unul de altul. Laptele și untul de țară, luate direct de la țăran, spălatul în jgheabul de la fântână. Discuțiile în camerele din fund ale cârciumilor, pe un fum gros să‑l tai cu cuțitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și a luat niște făclii: apoi a legat vulpile coadă de coadă, și a pus cîte o făclie între cele două cozi, la mijloc. 5. A aprins făcliile, a dat drumul vulpilor în grînele Filistenilor, și a aprins astfel atît stogurile de snopi, cît și grîul care era în picioare, ba încă și grădinile de măslini. 6. Filistenii au zis: Cine a făcut lucrul acesta?" Li s-a răspuns: "Samson, ginerele Timneanului, pentru că acesta i-a luat nevasta și a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
boii la nevoie. Și parii de la gardul împrejmuitor erau tot așa, dar nu ca cei de la poartă. Cociocoaia Zamfira era văduvă și făcea parte din neamul lui Ursache. Într-o seară a mers să ia un țol cu paie de la stogul boierului. Ajunsă la stog, a fost surprinsă de paznicul Jiba, care i-a propus să-și aleagă una din două variante: ori se culcă cu el ori o dă pe mâna boierului, că a prins-o la furat. Fiind văduvă
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
parii de la gardul împrejmuitor erau tot așa, dar nu ca cei de la poartă. Cociocoaia Zamfira era văduvă și făcea parte din neamul lui Ursache. Într-o seară a mers să ia un țol cu paie de la stogul boierului. Ajunsă la stog, a fost surprinsă de paznicul Jiba, care i-a propus să-și aleagă una din două variante: ori se culcă cu el ori o dă pe mâna boierului, că a prins-o la furat. Fiind văduvă, a ales să facă
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Merseră, firește, pe jos. De la Amara la Ruginoasa e o plimbare de jumătate de ceas. Titu admiră mulțimea de vite, de cai, de păsări, de servitori, de hambare imense pe picioare înalte, apoi clăile uriașe de paie și de fân, stogurile de coceni, dar fără entuziasm deosebit, ci numai ca să facă plăcere lui Grigore, care într-adevăr se bucura. De la Ruginoasa coborâră apoi până aproape de Izvoru, pe un drum de care, având în stânga moșia Amara și în dreapta moșia Ruginoasa, aceeași câmpie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu cântase cocoșii de miezul nopții, zise straja cu glas înăbușit. Acu nu știu cât să fie ceasul... O fi unu?... Că până am trezit oamenii, până am venit, o fi trecut vremea... ― Și de unde a pornit focul? ― Apoi întîi ardeau numai stogurile de paie și clăile de fân, dar pe urmă au luat foc și acareturile, că bate nițel vânt, nu tare, ca ș-aici... Logofătul apăru îmbrăcat. Din casă îl petrecu glasul nevestei, plîngător: ― Ia seama, Leonte... Fii mai lăsător și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]