611 matches
-
regelui pentru momentul când va trebui să guverneze singur.<footnote www.questia.com, accesata la data de 21iul. 2009, passim footnote> Starea de sănătate se înrăutățea tot mai mult, insă și-a acceptat moartea cu demnitate. A rămas lucid, curajos, stoic și realist până la final. Pe data de 8 martie 1661, conștientizând că este pe moarte, și-a cerut iertare de la curtea regală; seară a avut o ultimă întrevedere cu Ludovic al XIV-lea, care a ieșit din apartamentele cardinalului plângând
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
numai datorită distracției crase, căci nu pare să fi băgat de seamă contradicția dintre Simon, cum este el Înfățișat de ereziologi, și Revelație. După ei, Revelația este opera neîndoielnică a lui Simon și precedă gnosticismul. A fost scrisă sub influența stoică, hermetică, platonică și filonică 36. Înainte de a merge mai departe, să examinăm sumar dosarul de gnostic al lui Simon. Mărturia cea mai importantă se datorează lui Irineu, care este sursa principală de informație pentru ereziologii de mai tîrziu, probabil pînă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
modelează membrele (melos, harmos) lui Adam din ceruri, din creștetul capului și pînă la unghiile picioarelor, Într-un prelungit episod de melotezie anatomică 69, urmat de atribuirea a treizeci de demoni diverselor părți ale corpului 70, prin Înșirarea, În manieră stoică, a celor cinci părți ale hegemonikon-ului sau „simțului interior” al sufletului-spirit, ca și a celor patru calități elementare și a celor patru principale pasiuni ale sufletului 71. Însă această făptură, Înzestrată cu tot ce i-au putut dărui Puterile și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și-a luat trupul omenesc cu el În ceruri.) Că era imposibil unui trup făcut din materie să urce la ceruri și, cu atît mai mult, să treacă de sfera sublunară constituia una dintre tezele ferme ale științei aristotelice și stoice. Gnosticii n-au cutezat s-o contrazică, iar creștinii, cînd au făcut-o, s-ar părea că n-au avut prea mult de cîștigat de pe urma atitudinii lor. Dată fiind imposibilitatea de ordin filozofic sau științific ca trupurile să ajungă dinaintea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nou și peren. Este "inovație", "descoperire", "invenție". În fine, timpul astronomic, în care orice crepuscul anunță noi zori și care readuce prin intervale un ciclu al imaginarului la punctul lui de pornire, pentru un nou tur de maturitate. "Marele an" stoic, "Ricorso", "Eterna Reîntoarcere". Pe scurt, trei istorii într-una: cea care plânge, cea care râde, cea care gângăvește. Fluviul, miracolul, bucla. Care ar trebui privilegiată? Depinde de dispoziție, de epocă, dar și de meserie. Filosofii arată o preferință destul de clară
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Justin Martirul și Filosoful a încercat să înființeze o școală în care să predea doctrina creștină pornind de la modelul școlilor romane 35. Școala din Alexandria 36 (Clement, Origen) care urmează metoda hermeneutică a lui Filon, convergență a gândirii ebraice și stoice, creează o sinteză perfectă pentru gândirea creștină prin unificarea celor două tradiții. Această construcție de imagine prin raționalizare și interpretarea în stil clasic a mesajului biblic constituie prima sursă a raționalizării noului imaginar. Mulți dintre părinții bisericii au avut o
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
radicală a fost realizată mitologiei greco-romană începând cu mileniul întâi, dar ulterior au fost cenzurate majoritatea direcțiilor filosofice. Dar, o parte dintre acestea făceau parte integrantă din imaginarul epocii și chiar dacă acesta a fost cenzurat, multe dintre concepțiile platonice, neoplatonice stoice sau epicureice s-au strecurat în opera apologetică și cea patristică. Mari gânditori, cum ar fi Maxim Mărturisitorul, Origen sau Augustin, nu au reușit să se îndepărteze total de imaginarul epocii, iar operele acestora reactivează aceste tradiții. Putem urmări o
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
el deplînge sa-crificiul intelectualilor și muncitorilor în Rusia, în beneficiul țăranilor. Totuși, călătoriile sale, interesul pentru Noua Școală sociologică de la Chicago, atenția față de transformările lumii economice și politice, arată manifestări ale alternanței. În mod recurent, există în operă un mecanism stoic pe care îl găsim în special în Memoria (capitolul 4): întoarcerea la Spinoza și la raționalismul clasic pentru care cunoașterea rațională a lumii, a suferinței, a înfrîngerii compensează iluzia individului că este singur pe lume cînd suferă. Între 1933 și
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
Autorul etichetează variantele extreme ale factorilor temperamentali în felul următor: Tabelul 6.2. Variantele extreme ale factorilor temperamentali Dimensiune Scor înalt Scor scăzut Evitarea suferinței Pesimist, temător, timid Optimist, curajos, îndrăzneț Căutarea noutății Explorator, deschis, cald, afectuos Energic, rezervat, deliberativ, stoic Dependența de recompensă Întreprinzător, hotărât, entuziast, perfecționist Detașat, rezervat, rece, independent Persistență Responsabil, cu scop, descurcăreț, autoacceptare, disciplinat Leneș, indecis, delăsător Autodirecționare Simțitor, empatic, săritor, plin de compasiune, principial Autoblamare, lipsit de scop, pasiv, doritor să se schimbe, nedisciplinat Cooperativitate
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
personalitate în perspectiva unui continuum cu personalitatea normală. Sistemul oferă o descriere amănunțită a valorilor pozitive și negative ale dimensiunilor. Pentru „căutarea noutății”, de exemplu, sunt avuți în vedere 40 de itemi, distribuiți în patru domenii: excitabilitatea exploratorie vs rigiditate stoică (11 itemiă; impulsivitate vs reflexie (10 itemiă; extravaganță vs rezervă (9 itemiă; dezordine vs înregimentare (10 itemiă. În perspectiva aplicării sistemului la tulburările de personalitate, se consideră că acestea pot fi caracterizate, în general, prin deficiențe în planul caracterului, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
e totuși recunoscută de fapt. Ca să stabilească un acord în varietatea modurilor individuale de a cugeta, neoplatonismul născocise o inteligență universală supraindividuală, iar Plotin practica, dincolo de dialectică, extazul ca să poată ajunge la o cunoaștere mai esențială. De asemenea în doctrina stoică, ce poate fi logosul seminal menit să fecundeze rațiunile individuale decât recunoașterea tacită a incapacității de a ajunge, autonom, la un acord universal? Dar în cugetarea modernă recursul atât de frecvent la Kant, la Hegel, la Marx ori la Bergson
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o regretabilă greșeală. Un idol nu poate ghici și prooroci despre Hristos. În realitate e vorba de un Apolloniu scriitor, autor de tratate Și probabil nu e altul decât Apolloniu din Tyr, care a scris o carte despre Zenon, filosoful stoic. Prezența acestor înțelepți, prooroci și gâciton în pictura sacră a Bisericii noastre e prezența unor reprezentanți ai marilor neamuri din antichitatea păgână. Prin analogie cu înțelepții și profeții Vechiului Testament, ci sunt înfățișați cu fața întoarsă din veacul mizeriei adamice
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
comunitară, comportamentul activ, integrarea socială, educațională. Tehnicile folosite sunt: desensibilizarea sistematică, tehnica aversivă, tehnica inhibiției condiționate, sugestia prin condiționare negativă, intervenția paradoxală, metoda stopului în gândire. Orientarea cognitivă (reprezentanți: A.T. Beck, A.J. Rush) își are originea în filosofia stoicilor greci ce accentuau rolul judecății persoanei asupra unui comportament. Această abordare terapeutică se axează pe rolul lucidității conștiinței, al capacității de testare a realității. Persoana este determinată să acționeze în funcție de testarea pe care o dă realității lucrurilor, faptelor și evenimentelor
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
își susține în continuare punctul de vedere, dându-și toată strădania și punând la încercare toată priceperea sa în apărarea dreptei credințe. În argumentarea sa a folosit multe citate din Biblie. În lupta împotriva pelagienilor, sectă creștină sub influența moralei stoice, potrivit căreia omul se naște fără povara păcatului originar și poate să trăiască în curățenie fără ajutorul grației divine, iar după moarte să ajungă în ceruri fără ajutorul lui Dumnezeu, Augustin formulează doctrina dreptei credințe, subliniind faptul că omul moștenește
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
momente de ascensiune, declin și renaștere. Nu există un consens în ceea ce privește originile acestei școli, unii autori considerându-l pe Aristotel ca fiind cel ce a pus bazele ei43, în timp ce alții consideră conceptul de lege naturală la fel de vechi ca și școala stoică 44. Doctrina a fost dezvoltată de juriștii romani, în special de Cicero, apoi a fost preluată de învățătura creștină, care prin patristică și scolastică, a încercat să o concilieze cu teologia. În epoca modernă, teoria a fost resuscitată și secularizată
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
unitatea și interdependența tuturor lucrurilor. Potrivit acestei concepții, natura umană era o parte a ordinii naturale. Stoicii, ca și Aristotel, au pus accent pe importanța rațiunii, ordinea rațională fiind în centrul tuturor lucrurilor. Trăsătura distinctivă a dreptului natural, în viziune stoică, era rațiunea. Dreptul natural este dreptul persoanei drepte sau înțelepte 49. În spațiul roman, eclecticul avocat Cicero a preluat și transmis ideea de lege naturală. În dreptul roman, termenul de lege naturală (jus naturale) era echivalentul latin al termenului filosofic grecesc
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
utilizau ca desemnând o lege considerată principiu absolut pentru toți oamenii, iar legea popoarelor (jus gentium), încorpora ideile acceptate în mod comun de onestitate și corectitudine, care au același înțeles pentru toată lumea civilizată de pretutindeni 50. În acord cu învățătura stoică, Cicero a identificat legea naturală cu imperativele dreptei rațiuni. "Adevărata lege este rațiunea dreaptă în acord cu natura; este universal aplicabilă, imuabilă și eternă; ne cheamă către îndatoriri prin ordinele sale și împiedică fărădelegea prin interdicții. Nu putem fi eliberați
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
din prețuirea unui „odinioară” patriarhal, în numele unei tihne călduțe. O ușoară amărăciune umbrește seninătatea nuvelistului, parcă pentru a oferi măsura exactă a realității, care nu este nici idilică, nici catastrofală, doar cenușie. Dintr-o „amară mizantropie”, se distilează o acceptare stoică, ușor olimpiană. Printre armele de apărare, povestitorului nu-i este străin în primul rând, umorul. În cele dintâi scrieri, acesta este cam încruntat, neguros, înseninându-se treptat și dobândind dezinvoltură, precum în Călătorului îi șade bine cu drumul. Printre elementele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
Kant în posibilitatea statornicirii păcii eterne într-o societate cosmopolită. Din acest punct de vedere, filosofia lui poate fi socotită o adevărată piatră de hotar în dezvoltarea unei direcții de gândire inaugurată încă din antichitate, în primul rând prin filosofii stoici. Pentru Kant a fost pe deplin clar că visul coexistenței pașnice între comunități despărțite de tradiții milenare va avea o șansă de realizare abia atunci când oamenii vor asculta în mult mai mare măsură de acea voce care vorbește mai puternic
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
pe Kant. Pentru el nu nesocotirea pornirilor naturale, reprimarea satisfacțiilor și plăcerilor simple ale vieții, era miza controlului rațiunii, ci dobândirea unui grad cât mai înalt de libertate. Un punct în care Kant se întâlnește cu cea ma bună tradiție stoică. Exersarea virtuții, subliniază el, trebuie întreprinsă nu numai cu curaj, ci și cu voioșie. Căci ea are de luptat cu obstacole pentru a căror înfrângere trebuie să-și adune toate forțele și, în același timp, să sacrifice multe bucurii ale
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
fie cât mai durabile, precum și indiferența lui uluitoare față de atracțiile celebrității. Cea din urmă nu a fost atât expresia unei firi fericite, cât a strădaniei sale constante de a-și reprima vanitatea, de a smulge din sine, după modelul înțelepților stoici, orice urmă de îngâmfare. Merită să fie invocate câteva fapte care ilustrează această atitudine. În perioada lungii sale tăceri de un deceniu, care a premers apariția Criticii rațiunii pure, Kant nu s-a lăsat câtuși de puțin influențat de insistența
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
fie considerată mai degrabă o datorie...” (Op. cit., p. 17.) 21. Metafizica moravurilor, ed. cit., p. 222. 22. Ibidem, p. 224. Tema poate fi întâlnită încă în Lecțiile despre etică din anii 1775-1780, într-un pasaj în care Kant invocă idealul stoic al înțeleptului. „Acest înțelept este un rege deoarece este stăpân asupra ființei sale și deoarece fiind propriul său stăpân el nu poate fi constrâns. Un asemenea înțelept era preferat chiar și zeilor, care nu au nici un obstacol de învins și
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
obstacolele.” (Leçons, d’étique, p. 80.) 23. Vezi Ibidem, p. 211. 24. Ibidem, p. 205. 25. Ibidem, p. 227. 26. Karl Vorländer, Kant’s Leben (1911), Felix Meiner Verlag, Hamburg, 1974, p. 226. 27. Metafizica moravurilor, Hamburg, p. 306. Filosofii stoici subliniau că a trăi în acord cu rațiunea înseamnă a trăi în seninătate și voioșie. Iată o însemnare, în acest sens, a împăratului-filosof Marcus Aurelius: „Eu mă simt voios ori de câte ori îmi păstrez sănătoasă rațiunea conducătoare și cu o astfel de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
chiar dacă termenii pe care Îi folosește ne fac să ne gândim mai curând la stoicism 3 (aporroia, anathymiasis, pneuma). Dar F. Brenk 4 a observat pe bună dreptate că una dintre noutățile aduse de Plutarh constă În folosirea unei terminologii stoice căreia Îi modifică semnificația inițială pentru a expune unele teorii platoniciene. Vom regăsi, desigur, trăsături aristoteliciene 5 (semnalate mai ales de R. Flacelière), stoice și, de asemenea, datorită unui studiu al lui A. Delatte 6, influențe mergând până la Heraclit și
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
și meteorologice și care pot să se amestece cu sufletele, afectându-le puritatea. 3. Trezirea facultății profetice se poate explica, dimpotrivă, printr-o răcire și o condensare care provoacă un fel de „călire” a sufletului. După Delatte, explicația este tipic stoică 5. În ceea ce privește rolul atribuit fluidului divin și sacru În producerea entuziasmului profetic, Plutarh se inspiră din Democrit. Deosebirea este că, la Plutarh, fluidul țâșnește din pământ. Tot la Democrit Întâlnim și reprezentarea sufletului aflat În starea de entuziasm profetic ca
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]