600 matches
-
lucrurile din afara sa, oricît ar fi de nobile, cum este dorința de glorie, pentru că tocmai gloria este lucrul cel mai caduc și mai meschin. După ce primele două cărți au prezentat aceste subiecte consolatoare de tip tradițional, ce provin din filozofia stoică și din filozofia cinică, în cartea a treia Filosofia începe să-i explice lui Boetius că nu are motive să se plîngă pentru nenorocirile sale, pornind însă acum de la o analiză globală a universului. Trebuie identificat adevăratul bine, care nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
divine. în faza sa de monê, divinitatea este transcendentă în mod absolut, însă în faza de proodos este imanentă universului; neoplatonismul se întîlnește aici cu doctrina puterii divine care ține la un loc părțile universului; e o concepție de origine stoică, însă trebuie amintit că, pentru stoici, divinitatea este absolut imanentă lumii. Apoi, creația este echivalentă cu proodos, care produce ființele făcîndu-le să iasă din divinitatea care le conținea (de exemplu, Numele divine 5, 9: 825A). Cristologia lui Dionisie nu se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fără mari incursiuni dincolo de pragul întâmplărilor și de cel al împrejurărilor istorice, sunt constante ale memorialisticii lui S., prezente și în volumul Așa a fost să fie... (1994). Scrierea interesează tot prin arta portretului, prin valoarea documentară și prin atitudinea stoică în fața încercărilor vieții. Înregistrând evenimentele trăite după cel de-al doilea război mondial, însemnările vin în continuarea celor din Fragmentarium clujean, ca și a celor din Fragmentarium berlinez (1942-1945), carte apărută mai târziu, în 2000. Dar Bucureștii nu sunt văzuți
STANCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289859_a_291188]
-
urmă, reprezentată de Iustin, Irineu și, în mare măsură, chiar de Hipolit, este caracterizată, potrivit spuselor lui Manilo Simonetti, de o anumită dimensiune populară, susținută de un materialism foarte accentuat (care conduce la un milenarism moderat), de origine iudaică sau stoică, precum și de un tip de interpretare mai curând literală a Scripturii (fără a exclude tipologia). Interpretarea literală a capitolelor 20 și 21 din Apocalipsă se află, de exemplu, la originea concepției milenariste, atât de evidentă în cazul lui Iustin sau
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
materialismul celei dintâi alegorismului celeilalte, ar fi un lucru mult prea simplist. Platonismul secolelor al II‑lea și al III‑lea d.Cr. este într‑un fel sau altul marcat de stoicism, în opera lui Origen fiind evidente elemente de origine stoică; opoziția trebuie însă interpretată cu mai multă prudență, îndeosebi din perspectivă asiatică. Într‑adevăr, cultura asiatică nu prezintă aceeași omogenitate ca cea alexandrină: antropologiei materialiste a lui Irineu, de exemplu, i se opune, prin Iustin, o tendință evidentă spre platonism
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
obsedat de „chestiunea țărănească”, prozatorul caută să dezvăluie drame care se petrec sub regimul „durerilor înăbușite”. E vorba de oameni încercați, cărora o tărie interioară le dictează să rabde suferințele fără să se jeluiască, să le ascundă sub o mândrie stoică. Singuratici, închiși în lungi tăceri, sunt totuși firi sociabile, simt nevoia de a găsi înțelegere. De aici „spovedania”, care intervine într-o împrejurare anume, când ei socotesc momentul potrivit să își destăinuie motivele apăsării sufletești. Istorisesc ce li s-a
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
de Anatole France, foarte prețuit în cercul „Vieții românești”. Diferența e - atrage atenția Tudor Vianu - că la scriitorul francez limbajul trece prin filtrul unui umanism „occidental și păgân”, asimilat în urma frecventării îndelungate a „poeților clasici” și a „filosofilor epicurieni și stoici”, pe când S. alege cuvintele după alte repere culturale, venind cu o formație diferită: autorul român raportează limbajul la un umanism „oriental și bizantin, extras și purificat din vechile cărți ale tradiției poporane și din întinsa literatură teologică a ortodoxiei”. E
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
Bursuceni, j. Bălti - 4.XI.1975, Moscova), poet și prozator. S-a născut într-o familie de intelectuali. Este fratele poetei Leonida Lari. Studiază la Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova (1973-1975). Ț. a nutrit interes pentru mării filosofi stoici ai Antichității, dar și pentru poezia europeană modernă. Cultivând o lirica de orientare neoexpresionistă, puternic influențată de Lucian Blaga și de reprezentanții de seamă ai expresionismului de limba germană - Georg Trakl, Georg Heym, Arno Holz, Rainer Maria Rilke -, s-a
TUCHILATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290278_a_291607]
-
de Tartuffe contemporan. Protagonistul, doctorul Radu Harega, traversează cele mai dure experiențe de viață: rănit în război, persecutat și arestat politic, în fine, reîncadrat. Pasionat de profesie, dar nefericit în căsnicie, continuă să lupte și să spere, cu o răbdare stoică, amintind-o pe aceea din parabola biblicului Iov. Folosind un limbaj colocvial nu o dată colorat, autoarea apelează și acum la jurnal și la investigația psihologică. Alternanța de confesiune și relatări „obiective”, precum și adăugarea, aparent dezordonată, de straturi peste straturi, ce
TUDOR-ANTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
autenticiste (manuscrisele „găsite” și scrisorile, bunăoară) și deconspirat printr-o pleiadă de inserții metatextuale. De altfel, jurnalul reprezintă structura favorită a autorului, după cum o arată și cele două tomuri diaristice - Jurnalul unui martor (13-15 iunie 1990, București) (1992) și Jurnal stoic din anul Revoluției, urmat de Contrajurnal (2002) -, unde sunt comentate avatarurile istoriei recente. Atât în jurnalul-jurnal, cât și în jurnalul-roman, personajul central este un intelectual inadaptat, care refractă faptul brut prin lentila unei conștiințe incomode. În fond, tehnica predilectă a
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
București, 1992; Singurătatea colectivă, București, 1996; Ruinele poemului, pref. Marin Mincu, Constanța, 1997; Post-ospicii, postfață Ștefan Borbély, Botoșani, 1997; Femeia ascunsă, București, 1997; Grijania, Pitești, 1999; Poemul animal (crepuscular), pref. Ion Pop, Deva, 2000; Undeva, la Sud-Est, Iași, 2001; Jurnal stoic din anul Revoluției, urmat de Contrajurnal, Pitești, 2002; Romanul-basm (Trup și Suflet), Cluj-Napoca, 2002; La plecare, București, 2003. Ediții: Poezia Taberei, pref. edit., București, 2000. Repere bibliografice: Liviu Antonesei, Poezie epică, biografică, ironică, CRC, 1980, 50; Ion Pop, Doi tineri
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
blânde, frumoase, cu mângâieri consolatoare, cu cântec și muzică. Ideile lui Socrate, în planul psihoterapiei sunt preluate de către stoici. Ele ne sunt expuse de L.A. Seneca în tratatele sale filozofice (De ira, De tranquillitate animi, De constantia sapientiorum etc.). Ideile stoicilor sunt preluate și de tradiția creștină, regăsindu-le mai târziu ca „tehnici” de rugăciune, de liniște sufletească și de comuniune cu divinitatea, în practica isihastă (Sf. Maxim Mărturisitorul, Sf. Grigore Palamas). Epoca modernă este inaugurată de N. Malebranche și R.
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
juvenilă a acelor hippies avant-la-lettre care erau cinicii și cirenaicii părea stupidă și lipsită de sens. Liniștea sufletească elogiată de stoici, alături de răbdare, de libertatea lăuntrică și de împăcare cu soarta păreau lucrurile cele mai de preț. De aceea morala stoică părea singura salvare și numai eudemologia intelectuală a epicureilor mai părea a avea virtuți similare. De aceea gramaticii se străduiau să acrediteze, contrar lui Platon, că Homer este „cel mai înțelept dintre poeți”, prezentându-l liceenilor și studenților ca pe
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
educative. Ce să creadă ei, de exemplu, despre adulterul Elenei care a declanșat războiul troian? Era ușor să interpretezi sirenele ca tentații carnale pe care preaînțeleptul Ulise a știut să le evite. Dar adulterul nu putea fi explicat în termeni stoici. De aceea exegeții nu s-au sfiit să stigmatizeze viciul recurgând la artificii pedagogice subtile: interpretări menite să accentueze blamul. În cazul Elenei, de exemplu, au adăugat intenționat un „fapt” pe care „divinul Homer” nu-l menționase: au inventat o
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Ulise s-a dus în lumea subpământeană i-a văzut de aproape pe toți morții și a făcut cunoștința lor, dar n-a ajuns să dea ochii cu regina lor”. Este vorba de un anume Ariston din Chios, un filosof stoic care, iată, avea opinii similare celor susținute de cirenaic. 7. Despre sistematizarea heptadică a „artelor liberale” de către Dionisios Thrax și Varro a adus argumente F. Marx, în „Prolegomena” la ediția pe care a alcătuit-o operei lui Celsus (Corpus Medicorum
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Porticului Pictat. Este greu de crezut că renumele de înțelepți ai neostoicilor nu-i influența pe creștinii din Imperiu supuși prigoanelor de tot felul. De-a lungul întregului al doilea veac și după sosirea migratorilor, creștinii au adoptat numeroase soluții stoice pentru a evita anomia și silniciile. Dar fără raționalitatea poruncitoare, imperor, a stoicilor, ci cu misticismul sans rivages, cu evlavia infinită și bona fides slăvită de evangheliști. Așa a apărut soluția monastică 1. Era un liman la capătul oceanului lumii
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
devenit renumit pentru că nu se dezbrăcase și nu se spălase niciodată; dimpotrivă, un alt eremit era admirat pentru că a trăit gol pe stâncile Sinaiului vreme de 50 de ani; ș.a. Aceștia erau fanaticii. Ei măreau limita ultimă a acestui misticism stoic sui-generis. Altfel, monasticismul și-a avut propria evoluție. Curând, în jurul câte unui monas celebru, s-au strâns adepți și s-a constituit o comuniune: monastirea. Aceasta era deja o instituție care avea nevoie de reguli de organizare și funcționare. Birocrația
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
1870, Pogoanele, j. Buzău - 14. III. 1945, București), istoric literar și editor. Este fiul Mariței și al lui Anghel Rădulescu, mic comerciant. Urmează gimnaziul și liceul la Buzău. Licențiat al Facultății de Litere și Filosofie din București, cu teza Morala stoică (1893), obține titlul de doctor în filosofie la Leipzig cu teza Über das Leben und die Philosophie Contas (1901). Funcționează ca profesor de liceu în București (la „Sf. Sava”, „Matei Basarab”, „Mihai Viteazul”, Gh. Lazăr”) și tot aici, din 1913
RADULESCU-POGONEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289112_a_290441]
-
Nicolae Cartojan, manuale de limba și literatura română pentru gimnazii și licee. Preocupat intens de educație, transpune în românește Lienhard und Gertrud, romanul lui J.H. Pestalozzi, și întocmește o sinteză privitoare la viața și opera ilustrului pedagog elvețian. SCRIERI: Morala stoică, București, 1893; Über das Leben und die Philosophie Contas, Leipzig, 1902; Probleme ale culturii românești, București, 1902; Johann Heinrich Pestalozzi, București, 1910; Studii, București, 1910; Despre Eminescu, îngr. Marcela Chiriță și Mioara Neagu, Buzău, 1995. Ediții: Titu Maiorescu, Istoria contimporană
RADULESCU-POGONEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289112_a_290441]
-
ani datează și primele încercări poetice, tot în limba germană. Meditații adolescentine, poeziile trădează aspirația către prietenie și dragoste, însoțită de un pesimism ușor melodramatic, specific vârstei. În versurile scrise mai târziu, la maturitate, acest pesimism dispare, făcând loc introspecției stoice. Calități literare au discursurile parlamentare, reunite în cinci volume, apărute între 1897 și 1915. Oratorul se dovedește un priceput mânuitor al procedeelor retorice, are știința de a folosi o limbă transparentă și precisă, o frază amplă și echilibrată. Aceste însușiri
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
că pe masă nu sunt nici tacâmuri, nici pahare. În credința creștină totul stă sau cade împreună cu misterul întrupării. Cum oare „vederea în ghicitură” se face „îndrăznire fără de osândă”? Prin ce miracol credința se altoiește-n faptă? De ce, oricât de stoici am vrea să fim, nimeni nu știe să creadă de unul singur? Credința noastră - ca un microb benign amenințat de ger - își caută un trup purtător; el, nevăzut, dă viață unei flăcări incipiente. Neprotejată, lipsită de căldura unui trup care
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
religioasă atât de rafinată dogmatic și sofisticată spiritual precum ortodoxia, condamnarea mariajului „creștin” cu structurile polițienești ale bolșevismului n-ar trebui să lase vreun echivoc. Turnătoria nu este doar o eroare circumstanțială, o slăbiciune psihologică sau un eșec al moralei stoice a datoriei. Judecat în termeni teologici, gestul reprezintă un păcat împotriva poruncii care spune: „Iubește-l pe aproapele ca pe tine însuți” (Levitic 19, 18; Matei 12, 31, unde Hristos o alătură de comandamentul iubirii lui Dumnezeu). Păcatul turnătoriei este
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
care denunțau ferm „fabulele” sau „născocirile” elinești pentru a proclama, după regulile univocității, un adevăr personal la granița dintre istorie și eternitate - nu puteau citi istoria umanității decât în lumina proclamației apostolice despre moartea și învierea lui Iisus Hristos. Conceptul stoic de providență nu era suficient în acest sens. Pentru orice creștin, întâlnirea cu Hristos se transformase într-o judecată de apoi a istoriei umanității și în apocalipsa unei biografii personale. Toată biografia creștinului capătă un sens din perspectiva botezului întru
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
altă trăire sau amintire, până și experiența sa în apropierea morții, situație-limită din care oamenii de rând, ca și geniile, derivă în al doisprezecelea ceas o filozofie de viață mai profundă, de obicei mai curând religioasă, în orice caz mai stoică, mai tolerantă, chiar sentimentală. Ținta favorită a răutăților lui „Chick” este „Abe Ravelstein”, profesor de filozofie politică la aceeași University of Chicago. „Chick” și „Abe” au fost multă vreme foarte apropiați, fără a fi în fond prieteni. Au fost chiar
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Kant în posibilitatea statornicirii păcii eterne într-o societate cosmopolită. Din acest punct de vedere, filosofia lui poate fi socotită o adevărată piatră de hotar în dezvoltarea unei direcții de gândire inaugurată încă din antichitate, în primul rând prin filosofii stoici. Pentru Kant a fost pe deplin clar că visul coexistenței pașnice între comunități despărțite de tradiții milenare va avea o șansă de realizare abia atunci când oamenii vor asculta în mult mai mare măsură de acea voce care vorbește mai puternic
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]