1,511 matches
-
era nelimitată. Putea să vadă un obiect multiplicat precum albinele și auzea neauzitul. Căile notelor muzicale le știa înainte să fie țintuite pe portative, simțea înmugurirea înainte de căderea seminței din ciocurile păsărilor, dar păsările erau, de fapt, cioclii adunați în stol în jurul viitoarelor stârvuri omenești. Ei scrijeleau pe ziduri necrologuri, sentimentele aveau epitetul deja versificat, titlul de pe prima pagină al ziarelor de mâine aștepta demult pe tasta computerelor, conceput cu mult timp înainte de a se fi petrecut, așa cum producția de grâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de soldați mizeri, cu însemnele naziste pe vestoanele decolorate. În spatele lor, o bubuitură îi făcură să se lipească de pământul înghețat. Câțiva mutilați se opriră cu mâinile ridicate în fața soldaților. Se auziră câteva focuri de avertisment în aer, dar din stolurile de ciori înghețate nu se clinti niciuna. Paznicul înțelese că ceva nu e în regulă și asmuți din baracă dulăul care dormea lângă sobă. Străinii s-au oprit privind bestia. Un soldat trase un glonț. Glonțul trecu prin câine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-i cânt? După un minut, Lia apărea îmbujorată și, trecând prin viitor, Lia-Babă îi șoptea Mamei la ureche: Concertul în Re Minor pentru două viori și orchestră de Bach. Scufundat în timp, Milan tatăl ascultă compoziția mai rezistentă decât lumea. Stolul de îngeri care umplu spațiul casei era văzut de Mioara și de Lia-Babă. Pe atunci erau îngeri, șopti Lia-Babă, acum nu-i mai văd, au dispărut odată cu vremea. Dar ce cauți aici, Lie-Babă? O scenă de film are propriile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să le hrănești din palmă, apoi prinzînd încredere, cu tot mai mult curaj, aici se petrece ceva fantastic, îi mai auzeam spunînd pe unii dintre ei, iar eu îmbărbătat de atitudinea lor, haideți, ciuguliți, lingeți, bucurați-vă sufletele, veneau cîrduri, stoluri, turme. Pînă cînd ai apărut tu și totul s-a dus de rîpă, ușurel Părințele, despre ce vorbești? Cine scăpase frîiele din mînă? Posibil să mă fi luat puțin valul, evenimentele începeau să se precipite, tot tineretul ăla care era
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ale celor doi bunici ai săi, așa cum Îl obliga Ochenoaia mereu: Sărută-i mâna mătușei Aglaia, mătușei Aneta, babaii și lu’ moș Ion! Văzând că Mamaia nu insistă, observase și ea că nu se poate și apoi era copleșită de stolul de gânduri ce zburau prin pădurea supărărilor sale și ale celorlalți, copilul Își reluă, cu ambiții sporite, preocuparea ce-l pasiona de când sosise. Ochii săi urmăreau o cloșcă cu pui mărișori, de care se apropia tiptil, cu speranța că, doar-doar
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
transformau În pădure verde, musca aceea era o ghionoaie, Dorița Îl ținea În brațe și-l mângâia așa cum nu o mai făcuse și nu Încerca, nu putea să descopere de ce În răstimpuri Îi spunea ... Niță. Pe când se perindau cu Încetinitorul stoluri de fluturi albi, roșii și albaștri, lanurile de grâu și lucernă din Lunca Siretului, coșuri cu pești și plase cu raci, căpșunele parfumate care miroseau și a „lămâie”, moșul iubitor de copii și oameni obosiți, În marea sa bunătate Îl
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
azur, Clusium, Cluj-Napoca, 2001) care pare opera lui Vasile Alecsandri: „Colo-n zare / Pe cărare, / Raiul munților răsare, / Bat vânturile grele / Frumoasă toamnă unde te duci?“; „Spre zori / O căprioară rătăcită / Culege-un fir de iarbă / Din marile zăpezi, // Un stol de păsărele ciripesc / Spre mugurii noi“ etc. Din când în când se face auzit și sunetul poeziei lui Eminescu: „ți-am șoptit / Codrule ție, / Lasă zorile-n pustie / Dorul nostru / Cine-l știe. // Plânge-mă codru cu dor, / Doina frunzelor
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
planuri de viitor. Peste trei luni îmi iau concediul. Mă duc la munte, la... Păi anul trecut te-ai dus la munte și seara se făcea grătar, se răgeau manele, se bea cu nesimțire și cucoanele chicoteau încăldurite,ca un stol de papagali. Păi, mă duc la amicul meu Vasilică, mă lasă singur în cabana sa, spui bucuros că ți s-a oferit o faină alternativă. Te duci cu speranțe mari că... Dar Vasilică sună: Te rog, nu te supăra, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
inima). În spălător, 20 de oglinzi paralele, două câte două. Fereastră sau mormânt, nici o diferență. Și apoi ce mai contează cine trăgea zăvorul? Fiecare trecere ascundea atâta cât să scormone o cârtiță. În spălător, cristale reci ciupeau memoria precum un stol de grauri din cireșii cimitirului. Trecea dincolo. Din subconștient, visul se topește instantaneu, deschizi ochii, privești fereastra și visul s-a voalat. Te ridici, faci câțiva pași ca o continuare a reveriei, te lovești de forme, te suprapui peste decor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în felinare, precum lumânările din ceară curată. Peste 40 de zile vrei să colinzi despre o naștere în floarea de păpădie; scutece verzi pentru mântuitorul câmpiilor să împletești în icoană. Spargi zidul și, ca prin minune, înmugure busuiocul sub grindă, stoluri de fluturi se desprind din fotografiile înrămate, cotorul de pâine uscată în buzunarul paltonului coace spice ca un pământ sub unghia lui Dumnezeu. Aceeași durere apasă mereu altfel. Deschizi larg fereastra să golești casa de lumină, dar odaia, precum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în alt cer? Când m-ai trimis cu oile, trei săptămâni la Dorna, nu aveam cojoacă, nici bundiță de lână, nici bocanci, și era iarna. Bistrița era înghețată, zăpada până la brâu, norii coborau de pe Giumalău până în vârful brazilor ca niște stoluri de păsări moarte, vântul urla a lup flămând. Atunci mi-au degerat trei degete, vezi, părinte, aici erau. Le-am ascuns sub o piatră, iarna mi-a fost primul gropar, semnele ascultării nu mai pot însemna în numele semnului. Atunci, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
din săptămâna luminată avea să aducă întuneric peste obște. În cimitir, luna dormea sub o frunză de brusture. Arhimandritul lovea cu ciocanul într-o scândură de paltin parcă pentru a alunga ciorile; prinse ca într-un insectar pe obrazul cerului, stoluri de păsări moarte; călugării umpleau buzunarele cu licurici pentru noaptea cea de pe urmă; preoții ascundeau mucuri de lumânări aprinse în cerul gurii; egumenul își săpa mormânt sub o candelă aprinsă în cimitir. Ultima zi a săptămânii luminate stăvilea setea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
aprindă lumina. Dar când se uită la copil, ei da acolo unde stătea copilul era o zi senină de primăvară, soarele strălucea, prin fereastra din spatele lui, larg deschisă, copacii în floare revărsau miresme dulci-amărui, ba chiar și păsările veniseră în stol să ciugulească cine știe ce pe pervaz. Nu-i veni să-și creadă ochilor. Se întoarse să-i spună ceva mamei, dar ea, cu fața spre fereastră, rămăsese fără grai : o jumătate de fereastră era înghețată, gerul desenase flori mari de gheață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
făcut bine - a răspuns Gruia. „Parcă mă duce socoata că și noi ar trebui să Învățăm unele reguli de-ale lor” - a răspuns gândul de veghe. Gruia a intrat În spital purtând ca pe o povară șiragul vorbelor șetrăriței și stolul de gânduri fără număr ale lui. Mergea cu aceeași privire În jos și abia a auzit salutul unui coleg, care a trecut grăbit pe lângă el... ― Bună dimineața, domnule doctor. Vă așteaptă domnul profesor - l-a Întâmpinat sora șefă. ― Mulțumesc. Voi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
un fel de „haltă” pentru militarii ruși din lagăr și că aceștia le dădeau voie să vâneze. Așa se explica mâncarea bogată În carne... Somnul din acea noapte a fost pe sponci, fiindcă gândurile Îmi umblau prin cap ca un stol de vrăbii gureșe. În zori, am plecat, și pe la prânz, am ajuns În lagăr. Am tras În locul unde erau stivuiți buștenii și a Început Încărcarea. Colegul meu m-a Întrebat ce și cum. I-am povestit pe scurt. N-am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pâlnie la gură și se apucă să-l cheme, din fundul rărunchilor, pe deadul Vasile. Dar deadul Vasile era prea departe ca să-l audă și să-i vină într-ajutor. Îi răspunse numai ecoul, pe mai multe voci, și un stol de ciori se ridică întunecat dintre crăcile unor salcâmi răzleți și încă fără frunze. Apoi Culae iuți pasul și o luă la fugă, în căutarea unui adăpost. Întâmplarea norocoasă îi scoase în cale un bordei dărăpănat și învelit cu stuf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cristalină. Pe pat rămăsese cutia de la cadoul de la prietenul ei un glob mare, de sticlă, cu interiorul căruia fuseseră întemnițate petale roșii de trandafiri aproape boboc, mici discuri albe ce se vroia sau nori și o crenguță binecuvântată de brad. Stolurile erau larg deschise, însă lumina ce pătrundea în casă insuficientă. Geamurile, fără perdea, concurau cu orice alt lucru din casă în materie de neglijență. Pe sticlă se uscaseră picăturile de ploaie și vântul, o greșită limită subtilă între restul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ce ne plimba lin înspre plopii de pe marginea apei, printre tufișurile de nuferi înfloriți. Și pentru a adăuga un strop de gingășie, din lună picurau clopoței de argint ce ne intonau un cântec de veselie, desfătându-ne. În zare un stol de păsărele treceau de pe o parte pe cealaltă a lacului. Noi, fetele, ce facem? Putem avea un viitor strălucit.... Într-o zi în oraș îi văzui pe Angi și pe Amélie la braț. Îi urmării până când o conduse la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
religiilor mondiale, Chicago, 4 septembrie 1993, cap. I. Cu încredere și bucurie în viață înaintând pe calea ei: dar cum ne este indicată această cale? Adesea, pe malul lacului din orașul natal în Elveția, m-am întrebat cum se orientează stolurile de păsări care îl locuiesc, graurii, pescărușii, gâștele sălbatice: nu urmează nici un comandant, vreo autoritate care să le coordoneze mișcările; fiecare singur zburător pare să nu aibă idea unei strategii de grup. Și totuși întregul stol se mișcă într-o
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
întrebat cum se orientează stolurile de păsări care îl locuiesc, graurii, pescărușii, gâștele sălbatice: nu urmează nici un comandant, vreo autoritate care să le coordoneze mișcările; fiecare singur zburător pare să nu aibă idea unei strategii de grup. Și totuși întregul stol se mișcă într-o ordine bine determinată, cu evoluții deseori îndrăznețe chiar și de direcție, atunci când există în apropiere o pasăre de pradă. Cercetările recente în ornitologie au analizat acest fenomen și se vorbește ca și în cazul furnicilor sau
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și desenul, și filmul, și personajele mele sunt modul meu de a mâna cu comunitatea, cu prietenii și cu lumea înconjurătoare", scrie Ziarul Metropolis. Cine lipsește „Mi-a plăcut o vorbă a lui Fănuș Neagu: Noi facem parte dintr-un stol pe care nu l-ați cunoscut, al cocorilor de jertfă'. În anii `70-`80 am trăit într-o perioadă extrem de dură, de violentă, pentru că era acaparată de un sistem politic cel puțin bizar. Era o mare sărăcie. Atunci s-a
Horațiu Mălăele, de la timidul om, la marele actor by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/78723_a_80048]
-
Altfel zis suntem invitați la o "plimbare prin iatacul zeilor" vis prezumat al "cititorului ordinar" ce, "fatalmente, mai e și alegător, deci dublu motivat". Se ivește și un rezultat nescontat, un soi de parazitism al paginilor în chestiune, ca și cum un stol de vietăți mici s-ar hrăni cu trupul uneia cu dimensiuni majore: "Vine apoi că succesorii, de obicei adversari, trăiesc - și bine și multă vreme - numai din retorica acuzelor și a culpabilizării, renegînd orice merit celor pe care i-au
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
Altfel zis suntem invitați la o "plimbare prin iatacul zeilor" vis prezumat al "cititorului ordinar" ce, "fatalmente, mai e și alegător, deci dublu motivat". Se ivește și un rezultat nescontat, un soi de parazitism al paginilor în chestiune, ca și cum un stol de vietăți mici s-ar hrăni cu trupul uneia cu dimensiuni majore: "Vine apoi că succesorii, de obicei adversari, trăiesc - și bine și multă vreme - numai din retorica acuzelor și a culpabilizării, renegînd orice merit celor pe care i-au
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
iar în cabane pluteau lămpile locatarilor de odinioară, până ce un autocar aduna vilegiaturiștii care mergeau hurducăindu-se spre Lisabona, în timp ce valurile înghițeau plaja, cerul se întuneca de nori de furtună cu creste de pescăruși țipând peste stânci, coroanele copacilor eliberau stoluri de cintezoi demenți, iar nașa mea, fără să-i pese de furtună, își lua croșeta și visa la americance extravagante, gătite cu sandale și pălării de panama ca pentru o expediție la tropice. Un tren a sfâșiat noaptea perpendicular cu
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
își făcea rondul prin ploaie, intrigat, înălțând la cer genele lui de purcel de lapte, iar medicul, Iolanda, a sosit imediat după masa de prânz, adulmecând nenorociri, în impermeabil de cauciuc și cizme de pescar de bacalhau, împodobit cu un stol de papagali de mare care piuiau printre alge. Corbul, mai potolit în ciuda pinilor care zbârnâiau pe malul opus valurilor, s-a deșurubat pe scara de la etajul întâi mormăind calcule de vernier. Caporalul a arătat spre nașa mea cu degetul mic
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]