1,936 matches
-
vaporului María Alejandra, făcuseră loc, cu trecerea timpului, unei profunde convingeri potrivit căreia, În realitate, acela era destinul pentru care se născuse. Era diferit de celelalte ființe omenești, iar diferența nu consta numai Într-un chip diform și un trup strîmb. Era diferit și prin modul de a fi și de a gîndi, precum și prin inteligență, dorințe și sentimente. Pentru toate acestea, concepția lui asupra moralei, binelui sau răului trebuia să difere, ca logică, de aceea a celorlalți oameni. Răul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de astea. În Agenda medicală, îi arăt Bilax, laxativ. — O! Brandy întoarce mâna ca să arunce capsulele de Bilax în poșetă, și unele capsule cad, dar altele rămân lipite de sudoarea din palma ei. După ce-ți fac țâțele, sfârcurile sunt strâmbe și mult prea sus, zice. Folosesc o lamă ca să le radă și le repoziționează. Ăsta-i cuvântul. Repoziționare. Programul Brandy Alexander de Repoziționare a Sfârcurilor. Fratele meu mort, răposatul Shane, scutură ultimele laxative din palma ei umedă. Brandy zice: — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pe nas și atunci Bîlbîie a văzut că avea ochii albaștri, ușor îngălbeniți, o față mare, cu trăsături ferme, semănînd foarte mult cu un actor care te impresionează fără să scoată un cuvînt, doar încruntîndu-se ori doar zîmbind subțire și strîmb. S-a apropiat de birou, șchiopăta ușor, costumul de lînă, era destul de cald pentru luna aprilie, puteai crede că vara se năpustise deja peste lume, atârna în dreptul umerilor, mînecile păreau prea lungi. Cravata era desfăcută și un nasture de la cămașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
drept în ochi. Nu avea cum să scape. A început să rîdă, "vedeți, domnule inginer, eu îl cunosc numai pe prinț. Nu pot să știu dacă amîndoi sînt la fel, cum spuneți, de aceeași rasă." Inginerul Corvino schiță un zîmbet strîmb, se lămurise. Leonard Bîlbîie nu era un entuziast. Unul asemenea celor care se îmbulzeau în jurul lui Balbo și al prințului Șerban Pangratty. Era un pedestru, nu folosea termenul de "civil" pentru a nu se confunda el însuși cu soldățimea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Buzele lor țocăiau sonor și pielea le era lăsată și îngroșată în jurul orificiilor. Trupurile lor se legănau împreună de parcă ar fi fost o mașinărie străveche forțată să lucreze la viteză maximă până când la dezintegrare. Penisul erect al lui Nelson părea strâmb și murdar, ca un gunoi din tomberonul unei băcănii chinezești. Buzele și sânii lui Tess păreau mari-ca-la-panaramă, cu cicatricile de un roșu aprins. Și ce. Tess Clark a plâns în timp ce se priveau din toate unghiurile, în toate pozițiile. Au privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Nu știu dacă atunci o să mai am bani să-ți cumpăr un cadou. Ia-le acum. Luana îi mulțumi, cu intenția de a-și cere scuze pentru purtarea rece de până atunci, dar privirea chiorâșă a colegului, zâmbetul perfid și strâmb, o făcură să renunțe. La terminarea orelor fugi spre casă, grăbită să arate Sandei cadoul. Mamă, uite ce mi-a dat Damaschin azi. Femeia încremeni. De unde ai astea? Nu ți-am spus? De la colegul meu. Mi le-a dat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
talie să fie purtată la gât. Era o idee trăsnită care nu-i dădea pace. Desenă mai multe modele și cu mapa sub braț se prezentă la adresa cu pricina. Impresia dezastruoasă pe care i-o lăsă clădirea dărăpănată și firma strâmbă, agățată deasupra, îi tăie tot elanul. Patroana, doamna Alexina Alexe, era în ton cu tabla ruginită, pictată șui, pe care o spânzurase la intrare. Bătrână, durdulie, neîngrijită și prost îmbrăcată. O privi pe deasupra ochelarilor, fără să lase impresia că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
doamna Alexe amâna realizarea creațiilor fetei. Le punea în lucru doar pe cele proprii, învechite și lipsite de culoare. Dincolo de asta, angajatele din atelier se dovediră a fi prea tinere și lipsite de experiență pentru un astfel de țel. Cusăturile strâmbe și neprofesionale stricau și mai mult aspectul nereușit al hainelor. Luana se lupta cu morile de vânt și totuși continua să spere că, în final, va ieși ceva bun. Copacii dădură în floare și vremea se încălzi iar într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pete albe, care Își petrecea ziua-ntreagă alergând pe acoperișul de iarbă după șoricei și șopârle, a Început să se târască Încetișor, nesigură, de parcă Îmbătrânise dintr-odată, până când, Într-o dimineață, Adam a găsit-o moartă pe nisip, cu gâtul strâmb, răsucit spre cer. Apoi a fost Întâmplarea de la oraș. Un bătrân venise pe bicicletă din satul lui dintre dealuri să cumpere orez de la negustorul chinez. Tocmai se Întorsese de la Mecca, a povestit el, hagialâcul e o cinste, dar costă mult
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
planare, spre marea lor distracție. Transformau curtea În teren de tackraw, iar piciorușele dolofane ale lui Adam se dovedeau teribil de pricepute să facă jonglerii cu mingea grea de ratan, lucru care lui Karl nu-i reușea, din pricina piciorului său strâmb. Scobeau câte-o bucată de lemn aruncat de valuri pe țărm și strângeau semințe de lengkeng ca să joace congkak, un joc adus pe insulă cu multe sute de ani În urmă, așa cum explicase Karl, de către corăbierii arabi. Printre lucrurile lui
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
patului când se răsucea pe salteaua subțire, ușa de la dulap, care nu se Închidea niciodată cum se cuvine, fleacuri pe care altădată nici nu le-ar fi băgat de seamă. Până și Karl Îl irita, mersul lui șchiopătat din pricina piciorului strâmb, pielea rozulie, atât de nefirească pe fundalul peisajului verde-Închis, dar mai cu seamă bombănitul lui, niște vorbe nedeslușite Într-o limbă nedeslușită, rostite cu jumătate de gură fără măcar să-și dea seama ce face. Iar vorbeam de unul singur? Întreba
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și și-a dat seama că suna a minciună. A băgat mâna În buzunar. Nimic! În celălalt buzunar. Tot nimic! — Voi, ăștia mici, sunteți pe zi ce trece tot mai răi, a zis femeia cu aluniță zâmbind cu zâmbetul ei strâmb care nu era deloc un zâmbet. Ca niște câini lihniți, așa sunteți toți. Hai, cară-te de-aici! S-a Întors la docuri. În seara care se lăsa, se auzea un copil mic plângând. Trebuie că i-o fi sete
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
i-a zis. Ai fost foarte secretoasă, ce să zic! — Chiar deloc, a răspuns Margaret și s-a așezat. Am Încercat doar să nu trezesc toată casa! Căzuse și ea moartă de oboseală În fotoliu și se trezise cu gâtul strâmb, din pricina căruia resimțea tot felul de dureri sâcâitoare, mai ascuțite sau mai surde. I-au revenit În minte câteva dintre locurile pe unde dormise, pe dușumeaua de lemn a unei colibe Dayak, ascultând cum grohăiau porcii pe dedesubt, pe pardoseala
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Într adevăr de-a face cu o invazie, ar trebui să le dăm o lecție usturătoare dușmanilor oferindu-le centrala asta. Bill tocmai terminase o Întrevedere când a sosit Margaret. Stătea la umbra unei imense coloane Încovoiate, ca o rangă strâmbă, pe care era un paratrăsnet. — Vino să arunci un ochi Înăuntru, i-a spus Bill luând-o de mână. O să fii mirată. Fiecare etaj al clădirii glorifica un aspect al Indoneziei moderne și independente, i-a explicat Bill. Fiecare nivel
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
răspuns Margaret, nu-i nevoie. Nu vrem să vă mai răpim nici o secundă În plus. — Ah, uite-l, e-aici! A arătat cu mâna În spatele lor, spre un tânăr subțiratic și Înalt care se grăbea pe culoar târșâindu-și picioarele strâmbe. Hei, Hendro! Bărbatul s-a răsucit fără să se apropie. Nu arăta a doctor, purta pantaloni maron de calitate și o cămașă În carouri, ca de cowboy, avea ochelari fumurii, dar nu chiar ca cei de soare. Ochii abia i
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dinții de capătul răbdării, de obicei evita conflictele, atingea cu vorbe usturătoare numai atunci când era încolțit, dar inginerul bănuia că mai devreme sau mai târziu le va da pe toate naibii și-și va face lichidarea. Îi părea rău că strâmba dreptate a bătrânului tată ieșise deasupra, el personal îl aprecia pe acest tânăr cu ochi cărămizii. Odată îl întrebase: De ce nu te apuci tu să înveți, să dai la o facultate, undeva. Nu pot, îi răspunsese el fără să șovăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
legată afectiv și spiritual și spiritul ei feminin o îndemna să-l corcolească pe Ovidiu, dragul de el, să-l apere, cu fiecare nouă rememorare ea se convingea, încerca cu orice preț să se convingă de inexactitatea concluziilor lor, de strâmba lor judecată, în definitiv era absurd, absolut imposibil, îl cunoșteau prea puțin pe Ovidiu. Indiferent cât de perfect le-ar fi funcționat mecanismul de sortare și etichetare, tot nu era posibil să stabilești o concluzie certă, așa cum o rostiseră ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
deși, neapărat, mă ridică la nivelul femeii iar, dar nu pentru mult timp, dar mă opresc pentru o gură de aer cu mijlocul îndoit, cu mâinile puse pe șolduri și cu privirea înainte, gâfâind în strâmbătură, o gură de aer strâmbă să trag, cât să mă ajungă din urmă corpurile pierdute, să mă am, să-mi revin ca să mă pot risipi iar pe drumul dintre ochii mei și o pereche de ochelari, ochii mei și negrul care se face verde cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
ajung aici, cam atât mai știu din fizică, nu mă mai roade graba lucrurilor care trebuie făcute, nu trebuie făcut nimic, doar existat la modul privirii, urechii... ce tare a obosit sufletul meu și ce de minciună sleioasă, pe surâs strâmb din chip strâmb, umbli cu mocirla în jur și pe ce pui mâna se îmbolnăvește de tuse. O lume pe care mi-o smulg cu mâinile din cap și o arunc moartă, pulsândă încă și cu voință, o lume a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
atât mai știu din fizică, nu mă mai roade graba lucrurilor care trebuie făcute, nu trebuie făcut nimic, doar existat la modul privirii, urechii... ce tare a obosit sufletul meu și ce de minciună sleioasă, pe surâs strâmb din chip strâmb, umbli cu mocirla în jur și pe ce pui mâna se îmbolnăvește de tuse. O lume pe care mi-o smulg cu mâinile din cap și o arunc moartă, pulsândă încă și cu voință, o lume a stresului, a alienării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Copacii au început să tremure când vântul s-a pornit să cânte din naiul scorburilor. Dar același octombrie mi-a picurat în suflet ochii adânci ai amintirilor de altădată. Privirea mea rătăcește peste tulpinile florilor rămase fără frunze ce stau strâmbe asemenea crucilor de lemn dintr-un cimitir. Doar unele tufănele își mai înalță capetele și apoi se strâng iarăși zgribulite de frig. Mai stai toamnă! Nu pleca! Toamnă, nu-mi fura timpul ca să-mi dăruiești zâmbetul unui copil fericit ... căci
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
zăpadă, În curte și la stradă, sau câtă lume a avut În față la pâine și lapte. Poate să doarmă cât vrea, din partea mea, dar ai văzut cum Îi tremură mâna? De la o vreme refuză să mai scrie. Face literele strâmbe, chircite, inegale. Stiloul se Împiedică În hârtie așa cum și el se Împiedică mergând pe loc drept. Nu se mai desparte de umbrelă. Îmi trebuie un punct de sprijin, altfel mă prăbușesc, zice el. Dă vina pe război. Zice: Să treci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Scout păru să ajungă la o concluzie. Încuviință din cap spre doctor, apoi se întoarse spre mine și își strecură mâna pe după mijlocul meu. Din nou întunecimea din ea. Ești bine? am întrebat-o din priviri. Îmi aruncă un zâmbet strâmb, apoi vârî mâna în buzunarul meu și luă lanterna. — O fii în siguranță aici. Mă întorc cât pot de repede. Pe când se întorcea și o pornea printre hârtii cu pas grăbit, am reușit să îngaim un bine repezit. Cât ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nici arététoare nu știi sé faci, atunci ce știi, Vaculovski?, cé la altceva nu te pricepi la nimic. Mécar arététoare sé știi sé faci, dacé tot tréiești În pédure! - Eu aș putea sé fac un arététor, dar o sé iasé strîmb. Nu cred cé pot sé fac arététoare. - Ei, dar o sé ai purtarea nesatisfécétoare, dacé nu vrei sé faci un arététor! Tu, care tréiești În pédure, nu cred cé nu știi sé faci arététoare! Dar nu vrei tu sé-l faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
durerea față de amintirea altui cîine, cîinele copilăriei mele de la Iași. Codarcă al meu. Genunchii de fetiță erau prea fragili pentru greutatea lui. S-ar fi jucat cu mine, dar, fiind vehicul lung, cu labe foarte scurte, foarte groase și foarte strîmbe, era depășit de situație. Se mulțumea să mă împingă spre cușca unde încăpeam amîndoi. Mînca orice, de la biscuiți "Progresul" la pîinea mea cu unt. Îi păstram mîncarea în ghiozdanul de tablă. Și ochii uzi-gălbui, de cîine trist, cînd m-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]