2,070 matches
-
ținea strâns de mână o fetiță ce se juca cu capul păpușii chinezești. O dimineață banală începea în timp ce ușile cabinei se închiseră etanș și liftul se puse în funcțiune. Mirosul de pizza se răspândi împrejur făcându-i pe ceilalți să strâmbe din nas. De altfel nici căldura nu le era pe plac, se așteptaseră la zile de caniculă, însă doar faptul că știau nu îi împiedica să fie irascibili. Lipsa spațiului le dădea senzația stranie de izolare, de excludere din lume
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și în toate lucrurile. Mă obișnuisem cu el. Numai în întuneric mi se reanimau gânduri pierdute, spaimele uitate și aceste idei înfricoșătoare și incredibile care se disimulau în nu știu ce ungher al creierului meu. Ele se puneau în mișcare și se strâmbau la mine. În colțul camerei, în spatele perdelei atârnând alături de ușă, erau o mulțime de idei și siluete informe și amenințătoare. Acolo, lângă perdea, stătea o nălucă înspăimântătoare. Nu se mișca; nu era nici tristă, nici veselă, de fiecare dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
toată fața: ce cap înfricoșător! Îmi trăgeam pleoapele cu degetele ca să deschid ochii cât mai mult, apoi le dădeam drumul; îmi întindeam gura, îmi umflam obrajii, îmi ridicam barba și o fragmentam în două părți pe care le răsuceam; mă strâmbam. La ce expresii grotești se pretau trăsăturile mele! Puteam astfel să văd clar toate fantomele, toate fețele ridicole, oribile, de neconceput, care se ascundeau în străfundurile mele. Îmi cunoșteam bine toate schimonoselile; le simțeam în carnea mea, fără să încetez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
bine, numai ea putea să înțeleagă. Când o priveam pe furiș, mă înfricoșa. Noapte profundă și tăcută, ca aceea care se abătuse asupra vieții mele. Noapte plină de fantome oribile care, de peste tot, din apropierea ușii, de pe pereți, de după perdea, se strâmbau la mine. Într-o clipă, camera devenise atât de strâmtă, că mi se părea că stau culcat într-un sicriu. Tâmplele îmi ardeau, picioarele erau incapabile să se miște. O greutate îmi strivea pieptul, la fel de împovărătoare ca aceea a cadavrelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
publicul. Actorul serios, cel care caută Într-una, cel care nu se mulțumește cu victoriile călduțe și care a Înțeles cît de profitabile-s, uneori, Înfrîngerile artistice, este un oximoron cinetic : sclavul amăgit de iluzia puterii. Țin minte cum au strîmbat din nas criticii, cam la toate premierele cu piese bulevardiere. Eram În Banat, cu mulți ani În urmă (peste douăzeci!), și trei critici, plus inspectoarea de la Consiliul Culturii, văzînd premiera mea cu Domnul vînează după Feydeau, nici măcar nu mi-au
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
apărîndu-i un album care-a urcat În fruntea melodiilor preferate ale melomanilor lumii (sic!). Și-mi amintesc că-n 1980, la Sibiu, cînd am montat Noaptea furtunoasă, cu ilustrație muzicală aleasă de pe discul lăutarului, o regizoare și un critic au strîmbat din nas, reproșînd că-l cobor pe Caragiale În țigănie. Mda... În Contemporanul din decembrie 2006, citesc un interviu cu marele pictor Dan Hatmanu. La un moment dat, intervievatorul spune :” ...Sunteți considerat cel mai preferat elev al său [e vorba
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
i-am aruncat, tot zâmbind: "Să nu uit! Salutări domnului Vijulie! O zi cât mai bună, tanti Cateluța!". Nu mi-am putut închipui că poate cineva să roșească atât de rapid. Probabil că mulți dintre criticii mei or fi țistuit, strâmbând din nas: "Cu ce șabloane uzate ne umblă și ăsta. A adormit și a visat că e gândac și pe urmă s-a trezit din nou la lumea reală! Patetic" mârâie cei mai americanizați -, "penibil", fac ceilalți. Ei bine, după cum
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
interesantă. Când vedeam lumină în cameră, difuză, cu penumbra produsă de camuflarea becului cu un ziar și când mai constatam că ea pregătise deja, între timp, și cina și mă aștepta cu muzica preferată, cu un vin deți săreau plombele, strâmbam din nas, a glumă, foarte scurt. Beam, la o cină scurtă, un ceai îmbunătățit cu coniac, după care o cafea-nechezol dacă mai găseam prin cămăruța confecționată ad-hoc dintr-un șifonier vechi și șchiop, apoi stăteam la taclale, tolăniți pe canapea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
sau Îți lunecă bastonul și o dată te trezești risipit de pardoseală, despărțit În două sau În mai multe bucăți. Ei bine, o singură particulă, doar una, rămăsese indivizibilă, indiferent ce s-ar fi Întâmplat. Acesta era bosonul Higgs (mama a strâmbat ușor din nas, aflând că savantul care-i dăduse numele era englez), pe care nimeni nu-l mai văzuse de 13,7 miliarde de ani, de la Big Bang. Doar câțiva hadroni bătrâni Își aminteau vag de niște particule dense ca
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
lui naturi. Ironia, sarcasmul, deriziunea, grotescul erau tot atâtea arme cu care el se apăra pe sine însuși. Lacrimii interioare îi opunea virulența unui verb coroziv, menit s-o strivească. [...] Arghezi nu vedea lumea printr-o oglindă strâmbă, ci o strâmba el însuși spre a-și disimula propriile-i afecte, de care se sfia în fața oamenilor și, poate, în fața lui însuși" (citat după Bâgiu, p. 337). Opera lui Valeriu Anania mai cuprinde și un volum de dialoguri închipuite, între Valeriu și
O monografie Valeriu Anania by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9188_a_10513]
-
Încă o oră de somn, el auzise glasul mamei sale și, mînat de instinctul sigur al puiului, veni În preajma ei, căutînd protecție. Christina Îl luă În brațe și Îl sărută recunoscătoare, fără motiv, ceea ce Îl făcu pe băiat să se strîmbe de neplăcere. Căci, aflată În impas, ea Însăși avea nevoie de protecție - și, ținîndu-și băiețelul În brațe, se simțea cumva protejată. Încurajat de dovezile de afecțiune ale mamei sale, Kiki o Întrebă: — Mami, ce Înseamnă MSAMDR? — MSAMDR?... Întrebarea copilului Îi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
lupul paznic la stînă, vor fi doar lupi paznici peste alți lupi, iar stîna va fi desființată, împărțită între lupi. Ce-i asta, o fabulă? întreabă Tîrnăcop. O fabulă spusă de un om beat, miroase de la un kilometru, zice Dendé strîmbînd din nas și arătînd din priviri spre balta de vomă a lui Roja. Ce idiot mai sînt, mi-am zis cînd am făcut primul popas, puteam să păstrez pistolul, nici dracu’ nu m-ar fi percheziționat, dar era prea tîrziu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
își amintește Monte Cristo. — Bună seara, săru’ mîna, salută respectuos Sena, plimbîndu-și din nou ochii pe capotul doamnei Mina. Frig al naibii, se gîndește, mai bine că n-a ieșit. — încă unul care-a nimerit din întîmplare în afacerea asta, strîmbă din nas domnul Președinte, desfăcîndu-și șireturile, aruncîndu-și ghetele cît colo. Abia că se cunoscuseră, dom’ Roja, zice Gulie, șmecheria încă nu căpătase o formă bine definită, deși cărțile erau deja făcute. Mai aveau nevoie doar de puțină acomodare, de interacțiune
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
lugubru ore În șir până ce eu, copil nevinovat l-am tras de barbă pe bunicul mahmur și i-am spus: de câte ori se aude mugetul vacilor În grajd, se aprinde câte o căpiță de paie. Bunicul semăna leit cu necuratul. Se strâmba la mine, și mă chema la cină. M-a trezit un zgomot surd venit de undeva din curtea din spate a casei. Ferestrele uriașe de la parterul casei de vizavi Îmi stârnesc o curiozitate morbidă. Silueta unei femei se vede ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
împreunate la spate, iar halatul larg, violet, pe care-l purta peste cămașă și pantaloni scotea un foșnet mătăsos. Se plimba în sus și în jos prin fața șirului de stampe japoneze care împodobeau peretele din față așa încât din spatele lui se strâmbau la mine fețe de bandiți. Capul lui, cu părul tuns scurt, se mișca pe fundalul în nuanțe de bleu palid al stampelor, traversat de tușe negre de cărbune. Aerul cald și uscat ca o adiere era pus în mișcare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
noastre erau foarte aproape unul de altul. Vreau să mă întâlnesc cu soția ta acum. Nu accept să fiu expediată așa! — Fă imediat ce-ți spun! am rostit. Am apucat-o de braț și am strâns-o până s-a strâmbat de durere. Și-a smuls brațul din strânsoare și s-a întors. — N-am nici un ban. I-am dat imediat o liră din portofelul meu, i-am făcut semn cu brutalitate să dispară și m-am întors în salon. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de bocanci pe masă, apoi luă loc În scaunul de lângă mine. — Pentru tine. Mi-a luat ceva timp, dar uite-le. Ridică două degete către Helmut și Îmi răspunse la o Întrebare pe care nu i-o pusesem. Cercetând Încăperea, strâmbă din nas când dădu cu ochii de doi tineri care stăteau la câteva mese mai Încolo. Dăunează sănătății. Tuși sec, arătându-mi țigările. — Sănătății tale? Mi-am aprins un chibrit. — Să fiu al naibii dacă știu ce caută băieții Hauptstein
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care-i făceau să roșească. Aceste promisiuni deschideau invariabil apetitul pentru Înc-o sticlă de șampanie. Când li s-a părut că sunt suficiente dopuri aliniate pe tejghea, femeile s-au prelins din poalele musafirilor, zâmbind când domnii Își dezmorțiră picioarele strâmbându-se de durere, și au Început să se plimbe, legănându-și șoldurile Îmbietoare, care contiunau să promită, Îndreptându-se către silueta obeză care stătea la o masă În cel mai Întunecat colț al Încăperii, cu un monoclu vârât sub ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
inginer În locul meu. Alex, inginerul, În pat zăcea, lângă agila Minette, pe care-o iubea. Vocea plăcută a lui Anton mă trezi din vis. A moștenit-o de la tatăl lui și cânta deseori când se Îmbăta. La bar Rigoberto se strâmbă. — Minette sună mai bine. Sincer, Îmi vine greu să te imaginez cu călușul În gură și cu o coadă Înfiptă-n fund. În timp ce madame Își dresează... Drace, cum să-i spun? Poneiul. Sau, În rol de guvernantă, să-ți spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
oglinzilor șifonierului. La final, scoțând firele de păr din perie, răspunse cu țigara tremurându-i Între buze: — Anton, cred că ar fi timpul să iei În serios chestiunea sexuală. Băgând de seamă că sunt Încurcat, Își domoli vocea și continuă strâmbându-se ca un gangster: Fii atent, amice, cum stau lucrurile. Dacă ai spart seiful, vezi ce faci cu prada. Și, adoptând postura femeii În manta roșie de pe reproducerea din spatele ei, adăugă: Ai Încredere În Dora asta, ea știe totul despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aude numele? — Fir-ar să fie, Sascha! Pur și simplu m-am gândit că aș putea s-o folosesc. N-ar fi trebuit să facă nimic, doar să-și arate puțin picioarele. Există oameni cărora le place așa ceva. Anton se strâmbă, observând ce făcuse cu țigara. Dar poate că va ieși oricum. Cred că știu unde vom filma ultima scenă. Îi va da filmului acel adaos necesar de periculozitate. Cerându-mi o altă țigară, mi-a spus că folosise câteva din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
odihnește mâna pe umărul băiatului, nu pare prea afectuos, nu-i așa? În momentul acela Dora Îmi răspunsese, cam repezit, după părerea mea, că ar fi timpul să iau problema sexuală „În serios“. Apoi, luând poziția unui gangster care se strâmbă, Îmi pusese ziarul În mâini și mi-a propus s-o vizităm pe prietenul ei care lucra la Fundație. Acum, după un an Își stinse țigara pe marginea scrumierei, afirmând calm că nu ne dăm seama mereu de ceea ce vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
acesta, confortul meu personal trebuia să mai aștepte puțin? Am făcut un gest În reluare, pe punctul de a mă Întoarce iar În vidul plăcut În care-mi petrecusem ultima parte a nopții. — Domnule Knisch? Wickert mă Împunse cu creionul. Strâmbându-mă, m-am străduit să deschid ochii. Pentru a se asigura că-mi captase atenția, Își aranjă geanta cu mai multă zarvă decât era necesar. Simțeam marginea a ceva tare - probabil, Cutia Pandorei. Apoi inspectorul Își consultă caietul din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de Doyle a încercat să-i dea mâncarea în gură cu propria ei furculiță, a bănuit că tragedia, cum îi zicea ea, plutea undeva în aer. Cum însă se amețise și ea cu fructele din două porții de crușon, a strâmbat plină de nesăbuință din nasul ei lung, de evreică, la presimțirea clară a mârșăviei ce se punea la cale și - vai, târfă înfierbântată! cocotă depravată! aventurieră descreierată ce e! - s-a lăsat prinsă cu totul în mrejele dezmățului și uitării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să fiu perfect. Ai mai auzit una ca asta la viața ta? Pur și simplu refuz să fiu perfect. Ce plod dat naibii. Vin la mine în vizită: — De unde ți-ai mai cumpărat și covorul ăsta? mă întreabă taică-meu strâmbându-se. L-ai găsit într-un magazin de vechituri sau ți l-a dat cineva de pomană? — Mie-mi place. — Ce tot spui, mă contrazice taică-meu, nu vezi ce ros e? Îi răspund cu seninătate: — E ros, da’ nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]