38,669 matches
-
poate da seama de coșmarul pe care l-au trăit pe vremea cînd securiștii tăiau și spînzurau în România și de umilințele la care au fost supuși după ce a dispărut Securitatea, dar nu și securiștii. Sper ca Andreea Pora să strîngă într-o carte-document toate istoriile acestor oameni neștiuți, cu destinul făcut țăndări de securiștii de ieri oamenii respectabili de astăzi. Și mă întorc la speranța că prietenii mei n-au uitat de ceea ce au început.
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13944_a_15269]
-
poate da seama de coșmarul pe care l-au trăit pe vremea cînd securiștii tăiau și spînzurau în România și de umilințele la care au fost supuși după ce a dispărut Securitatea, dar nu și securiștii. Sper ca Andreea Pora să strîngă într-o carte-document toate istoriile acestor oameni neștiuți, cu destinul făcut țăndări de securiștii de ieri oamenii respectabili de astăzi. Și mă întorc la speranța că prietenii mei n-au uitat de ceea ce au început.
Secretoasa elită de ieri a României by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13943_a_15268]
-
cotidiane franceze sau pe fluxurile de știri ale agențiilor puteau fi luate drept suport pentru știrile „Europei libere". Și nici măcar acestea în toate cazurile. Ceea ce producea un firesc sentiment de frustrare și descurajare. „Telefon de la Stroescu: îi propusesem să-i strîng presa franceză într-o ediție «Teze...». Dar îi e vizibil teamă de termenii prea tari: «paranoia» nu poate trece, spune el. - Chiar într-un editorial din Le Monde? Chiar. Așa că fac ei cenzură acolo. După care mai au îndrăzneala să
Lecția de demnitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13950_a_15275]
-
viu, și care se potrivea structurii mele. L.T.: Cei mai mulți dintre colegii d-voastră de generație s-au realizat, fie în direcția dansului clasic, fie în direcția dansului contemporan. La început, aproape toți care ați optat pentru dansul contemporan v-ați strîns în cadrul companiei Marginalii, înființată în 1992. Ulterior însă, unul cîte unul, v-ați desprins din acest prim nucleu, cautîndu-vă un drum propriu. De ce nu ați mai simțit nevoia să fiți împreună? M.M.: Eu vă pot oferi numai o frîntură dintr-
Mihai Mihalcea - Prietenul meu elefantul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13935_a_15260]
-
pur și simplu exploziv al celor ascunse. Mi-a scos slipul și s-a răsturnat pe spate, trăgîndu-mă peste ea. Nici nu mi-am dat seama cînd eram înăuntru mișcîndu-mă ușor și ritmic. Era umedă, caldă, și mușchii ei mă strîngeau ca o mînă pulsatorie" p.19), autorul plusează cu o concluzie care încarcă scena cu o doză excesivă de machism fapt ce conduce spre cea mai pură vulgararitate: Atunci am înțeles ce înseamnă o pizdă adevărată..." ( p. 19) Chiar dacă este
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
De-a dreptul inspirată este soluția regizorală de a scoate la vedere cele două "fețe" ale tinerei Isbjörg. Două tinere absolvente interpretează cele două ipostaze, una blîndă, inocentă, cealaltă nemiloasă, fioroasă, a leoaicei, protagonista, de fapt. În acest rol se strînge și complexitatea partiturii, și dificultatea ei. Ioana Calotă este distribuită în Isbjörg-leoaica, celălalt chip fiind interpretat corect de Mădălina Ghițescu. Pe Ioana Calotă o cunosc din examenele de la institut (U.N.A.T.C.), din spectacolul Hora iubirilor al lui Felix Alexa de la
Faptul divers by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13937_a_15262]
-
cumva să intre lumina fierbinte a zilei de vară, iar în acele portrete era atât de mult negru încât din cele două chipuri, al bărbatului încruntat și al femeii sfrijite și triste, nu izbutea să zărească, oricât și-ar fi strâns ochii, decât tocmai și numai încruntarea mânioasă a domnului și zbârciturile obrazului chinuit al doamnei. "Mein Grossvater; er war Pastor" - îl lămurea prietena bunicii, observând privirea sa ațintită asupra portretului. "Und die ist meine Grossmutter". Copilul înțelegea că fiorosul domn
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
-i dureros ochiul. "Șaloziom" - decreta el sec, la care bunica, îngrijorată, întreba: "E grav? Ce trebuie făcut?". "Cuțit!" - riposta scurt medicul, adăugând ironic spre copil: "Ești brav, mein Junge, îți dai ochiul pe mâna mea, nicht wahr? ". Doamna Sibyle îl strânse ocrotitor la piept șoptindu-i: Doctorul glumește, e o nimica toată, crede-mă, nu te doare deloc". Coborâseră în salonul întunecos, unde se aprinseseră lumânările electrice dintr-un candelabru așezat pe lacul negru al pianului. La lumina acestuia, privirea scrutătoare
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
de îndată micul nodul din pleoapa copilului. Cercetându-l, mirosul său de spital se amesteca cu acela de mormânt al plantelor din veranda închisă. Năpădit de valurile acestea grețoase, disperat, băiatul se refugia în parfumul tinerei femei lângă care se strângea pe micul taburet. Pastorul din portret îl fixa cu o și mai mare severitate. Încerca să nu se uite spre el, dar privirile îi erau irezistibil atrase de fiorosul personaj. Exclamă aproape fericit atunci când bunica lui decretă plecarea. Despărțirea dintre
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
care, continuând să-l țină de mână, spunea ceva despre spălăturile cu ceai de mușețel. Deodată s-a auzit și pe sine întrebând cu glas tare: "Sibyle, nu-i așa că tu erai ieri cu un vânător la...?". Bunica îl întrerupse strângându-l de mână: "}i-am spus, dragul meu, că nu era ea. Copilul acesta are prea multă fantezie. Își închipuie mereu lucruri care nu sunt..." Se făcuse tăcere în cabinet, când am auzit vocea Sibylei, pe care n-o vedeam
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
solicitanți din toate colțurile lumii. De aceea, de cum am văzut în ziare anunțurile despre faimosul Dr. Gefilte Fish, mi-am zis: "De ce să nu trăiești tu mai mult decît Matusalem?" și fără să stau prea mult pe gînduri mi-am strîns actele, m-am îndreptat spre agenție și - după prealabila achitare a sumelor stipulate - am făcut cererea de-a fi admis la sanatoriu. Nu mi-au putut spune pe loc cît va trebui să aștept; știam - și cei de la agenție mi-
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
la fel de răbdătoare, cu siguranță, ca și mine, și grupul pe care-l formam a fost condus la un autobuz, iar autobuzul, după un drum nu din cale-afară de lung prin întunecimea nopții, s-a oprit în pragul instituției, unde cineva, strîngînd actele de identitate, ne-a repartizat în camerele cu uși ce etalau fiecare ditamai inscripțiile cu numele beneficiarului căruia îi era destinată.(...) În dimineața următoare, abia deschisisem ochii și mă întindeam un pic în așternut gîndindu-mă la cum o să înceapă
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
fine, cine voia să studieze dialoguri reale era obligat să le înregistreze și să le transcrie pe cont propriu. Cercetări serioase nu se pot însă face fără un corpus bogat și alcătuit pe principii unitare în vederea acestui scop. Din materialul strîns în ultima vreme, datorită unor proiecte de cercetare de la Institutul de Lingvistică și Facultatea de Litere din București, între care au existat contacte și schimburi de informații, s-au publicat două eșantioane reprezentative: Laurenția Dascălu Jinga, Corpus de română vorbită
Cum vorbim by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14012_a_15337]
-
în care poezia se ridică ușor deasupra paginii, poemul e o demonstrație, la nivelul său lexical îndeosebi, a felului în care imageria poetică romantică românească cade în desuetudine. Casa noastră "zăcea în neguri ca pe mări/ o barcă fără ideal" strîns între labe de un urs, "m-am întors cu o nespus/ de delicată răsucire" "pe pereți ardeau lămpașe/ și-n lumina lor cea blîndă/ cîte-o zînă trecea sfîntă/ cu-o zîmbire ucigașă", "leacuri delirante" "deodată noaptea s-a crăpat/ sub
Glasuri dulci de la nadir by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14032_a_15357]
-
dinspre ceafă și începu să formeze cuvinte care nu-i ieșiră pe gură. - E și firesc, spuse Chanu. Oamenii aceștia sunt în fond țărani și simt lipsa pămîntului. Glasul pămîntului e chiar mai puternic decît glasul sîngelui. - Și, cînd au strîns destul, se urcă în avion și pleacă acasă? - De fapt, ei n-au plecat niciodată cu adevărat de acasă. Trupurile lor sunt aici, dar inimile le-au rămas acolo. Apoi, uitați-vă cum trăiesc: și-au recreat pur și simplu
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
De fapt, ei n-au plecat niciodată cu adevărat de acasă. Trupurile lor sunt aici, dar inimile le-au rămas acolo. Apoi, uitați-vă cum trăiesc: și-au recreat pur și simplu satul aici. - Dar nu vor reuși niciodată să strîngă suficient ca să plece înapoi. Doctorul Azad își luă o porție de legume. Purta o cămașă albă imaculată, iar gulerul și cravata îi ajungeau pînă la bărbie, încît aveai impresia că nu are gît. Nazneen văzu o pată unsuroasă pe cămașa
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
cu totul altă impresie, se punea mâncare, băutură pe masă în mijlocul satului sau la biserică, unde se adunau doritorii, în jurul mesei erau funii pe țăruși și o funie care înconjura masa... se băgau pe sub funie să fure... beau, mâncau, se strângea funia și care era prins în funie, era dus la oaste. Era o chestie pe care nu mi-aș fi putut-o imagina. Deci sunt povești care rămân; alte povești cu luptele acelea cumplite cu partizani; eu am umblat foarte
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]
-
să trăiești, trebuie să dovedești asta cu un document. Chiar și absurdul este plin de nuanțe. Curtea interioară a unui liceu. Un amfiteatru amenajat din gradene. Plin, plin. Toți stăm cu ochii pe cerul plumburiu, pe care norii s-au strîns din văi ascunse. Scena, aproape goală. Cîteva elemente, simple, de recuzită, cutii de carton, scaun, masă, un cuier cu o haină. Doi actori negri vorbesc, simplu, din nou acest cuvînt, despre absurd și viață, despre ce ne apropie și ce
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
la unsprezece și patruzeci și cinci, susținea maiorul, care pretindea că se și uitase la ceas. Că,... o dată văzuse bazinul calm dintre țărm și dig, fierbând, clocotind de năvala lor. Domnule, - făcea - bătând cu degetul în ecranul mare al cronometrului strâns pe încheietura brațului stâng de o curea lată de piele neagră,... fix la unșpepatrușcinci! - (ca și cum natura chefalilor, care era să nu fie niciodată la timp, ori să nu admită nici o măsură de timp omenească, acum acceptase deodată timpul, sosind și
Chefalii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10393_a_11718]
-
rămăsese doborât de atâtea amenințări, ci dimpotrivă tocmai proconsulul a fost cel care și-a ieșit din fire”. (Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, cartea a patra, XV, 23-25, în PSB, vol. 13, p. 161-162) „... Ca un atlet viteaz, fericita Blandina strângea noi puteri din mărturisirea ei, iar întărirea, odihna și chipul ei de a-și potoli durerea și chinurile ei erau cuvintele: Sunt creștină și știu că ai noștri n-au săvârșit nimic rău! Dar și Sanctus răbda vitejește în chip
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
întrecea în cruzime pe toate celelalte prin întinderea peste măsură a încheieturilor și mădularelor. Alții erau legați de stâlpi, față către față, fără ca picioarele lor să atingă pământul, iar din pricina greutății trupurilor, încheieturile trebuiau să se întindă și să se strângă forțat. Și ei îndurau chinurile acestea nu numai atâta timp cât dregătorul împărătesc îi interoga și cât timp era ocupat cu ei, ci vreme de aproape o zi întreagă, căci atunci când trecea la alți osândiți, el lăsa pe lângă ei pe unii din
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
exista. Căci aceasta era cea de a doua suferință pe care vrăjmașii o născociseră după cea a rănilor. După aceste chinuri unii mai erau puși cu spatele pe o masă cu ghimpi ascuțiȚi, dar cu picioarele depărtate unul de celălalt, strânse fiecare în butuci până la a patra încheietură, în așa fel încât, când îi scoteau de acolo, era cu neputință să se mai Țină pe picioare din pricina loviturilor și rănilor proaspete de pe întreg corpul. Alții, aruncați pe pământ, zdrobiți cu totul
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
și decât moartea însăși. Ea le-a dat, deci, să înțeleagă că nu mai există decât o singură cale de a ocoli toate aceste rele, și anume: fuga la Dumnezeu. Atunci, hotărându-se toate pentru aceeași soluție, ele și-au strâns frumos îmbrăcămintea în jurul trupului și, odată ajunse în mijlocul străzii, au cerut gardienilor să se depărteze puțin și în clipa următoare toate trei se aruncaseră în fluviul care curgea pe alături<footnote Notă Pr. Bodogae: Numele acestor mucenițe nu ne sunt
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
în fața răbdării lui supraomenești”. (Eusebiu de Cezareea, Martirii din Palestina, IV, 12-13, în PSB, vol. 13, p. 402) „Au apărut dintr-o dată iarăși în toate provinciile edictele de persecuție îndreptate de Maximin împotriva noastră. Guvernatorii și comandanții marilor unități militare strângeau prin ordine circulare, prin Epistole și prin ordonanțe publice pe curatori, pe strategi șu pe tabulari, pe conducătorii justiției și finanțelor din toate orașele ca să aducă la îndeplinire porunca împărătească. S-a ordonat să se depună toată râvna în reconstruirea
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
s-a rugat pentru frați. Și după câteva cuvinte referatul continuă astfel: Din cea mai curată dragoste au luptat ei lupta cea mai grea împotriva vrăjmașului<footnote Notă Pr. Bodogae: Adică împotriva diavolului. (n.s. 67, p. 192) footnote> pentru ca odată strânsă de gât fiara să sloboadă afară teferi pe cei despre care ea-și închipuise că i-a înghițit de tot. Căci ei nu se arătau trufași față de cei căzuți (Gal. 6, 4), ci printr-o milostivire cu adevărat părintească mai
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]