13,648 matches
-
în CA al TVR. În schimb, libertatea de mișcare a oamenilor între Est și Vest a devenit o certitudine. București-Paris, o rută ce părea utopică în urmă cu doar cîțiva ani, a devenit un drum la fel de banal și ușor de străbătut precum București-Cluj, iar cărțile și scrisorile circulă fără nici un fel de opreliște între Est și Vest. Eugčne Ionesco și Emil Cioran, două dintre blazoanele spiritualității românești părăsesc această lume, dar în presa și în librăriile din țară apar nume noi
Melancolii și decepții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12751_a_14076]
-
trecutul să se producă până la transfigurarea lui în prezent, trăirea devenind astfel nemijlocită. Agendele trebuie citite și recitite în totalitate, în așa măsură încât să le porți în tine și să le ai mereu proaspăt în minte. Contradicțiile care le străbat trebuie să-ți devină familiare, să nu te mai șocheze ci să se dovedească parte integrantă și definitorie pentru personalitatea lui Lovinescu. Abia după aceea ajungi să le poți pătrunde substanța, în toată complexitatea ei, și să-ți dai seama
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
întâmpla, pe neașteptate dar destul de frecvent, ca vorba să se lege și ideile să se închege. Participam atunci la un fenomen unic în existența mea. Gândurile își răspundeau și înaintau împreună într-o explorare aproape primejdioasă. Descopeream resurse neștiute și străbăteam teritorii neumblate până ce atingeam o limită de nedepășit. Rămânea nedezvăluită numai o ultimă esență, nedivulgat numai un ultim secret. Când, foarte târziu, ne duceam să ne culcăm, nu izbuteam să dorm. Mă simțeam prea tulburat. Eram și fericit și frustrat
Et in Arcadia ego by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/12824_a_14149]
-
avion. Gitanas redirecționa cea mai mare parte a acestor bani în activitățile sale auxiliare, dar, conform angajamentului, îi dublă salariul lui Chip o dată cu creșterea profiturilor.ș...ț Marea revelație a lui Chip avusese loc la ora șase, marți dimineață, în timp ce străbătea, într-un întuneric aproape absolut, un drum acoperit cu pietriș lituanian, între cătunele Neravai și Mișkiniai, la cîțiva kilometri de granița poloneză. Cu cincisprezece ore înainte, în timp ce ieșea din aeroport, fusese aproape călcat cu mașina de Jonas, Aidaris și Gitanas
Jonathan Franzen - CORECȚII by Cornelia Bucur () [Corola-journal/Journalistic/12292_a_13617]
-
nimic în schimb și că faptașul este, probabil, un aiurit. Sau, mai curînd, un fraier. Nobilele sentimente ale prezentului pe care îl parcurg... Lumina luminează în întuneric, și întunericul n-a biruit-o". (Ioan, 1,5). Poveștile și farmecul lor străbat secolele cu aceeași prospețime. Pe care nimeni nu o biruiește. Pe șapte octombrie 2004 pe la ora 18.30, actorii trupei de la Teatrul Mic care joacă în Povestiri din Canterbury se pregăteau pentru spectacol. În același timp, un băiețel de pe o
Pelerinaj spre lumea poveștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12311_a_13636]
-
Franța, după Arta romanului (1986). Scrise direct în franceză, cele trei sute douăzeci și două de pagini, împărțite în nouă părți, abordează diverse aspecte ale "artei născută din râsul lui Dumnezeu": spiritul umorului, înrudirea cu muzica, valoarea sapiențială etc. Cartea e străbătută de o ironie nostalgică față de trecutul trădat. Dincolo de testamentele trădate ale artiștilor (Kafka, Janacek, Gombrowicz, Beckett, Fuentes, Rushdie), trădate de prieteni, de critici, de traducători, Kundera lasă să se întrevadă o trădare mai amplă, trădarea "societății romanului", cum numea ironic
Milan Kundera - Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12293_a_13618]
-
că "grecul trăiește în ritmul naturii", că din totdeauna măslinii, vița de vie, migdalii, grânele, stupii și alte asemenea ascundeau zei și muzici (dar cât de reconfortant să vezi cu ochii tăi că divinul nu este exterior lumii!). Și totuși, străbătând insula Evia, cea mai mare - după Creta - din Grecia, abia separată de continent prin golful Eubeea și strâmtoarea Evripos (cu ai săi curenți pe care Aristotel a încercat în zadar să-i explice) nu mă așteptam la o descoperire atât
Concert în livada cu măslini by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/12314_a_13639]
-
mai mare - după Creta - din Grecia, abia separată de continent prin golful Eubeea și strâmtoarea Evripos (cu ai săi curenți pe care Aristotel a încercat în zadar să-i explice) nu mă așteptam la o descoperire atât de șocantă: după ce străbați în lung munții împăduriți ai insulei, cu versanți mai înalți și mai abrupți decât în Făgăraș, cu serpentine multe și obositoare, care te fac să încetinești, să oprești la mânăstirea Sfântul Ioan Rus (ale cărui relicve au fost aduse aici
Concert în livada cu măslini by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/12314_a_13639]
-
Minor), să faci câteva popasuri unde bei apă clară și mănânci miere, ei bine, după ce te prinde noaptea pe drum, care se lasă brusc și te aruncă într-o obscuritate profundă, angoasantă (de-ți amintești misterele eleusine, unde acei mystai străbăteau în beznă drumul cu multe ocolișuri unde, din când în când, se arată ființe înfricoșătoare) ajungi în fine în nordul insulei . și vezi în vale o pată de lumină - ca o altă lume în marea de beznă. În mod straniu
Concert în livada cu măslini by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/12314_a_13639]
-
valoare nu se îndoia, exigența față de sine îl făcea să se considere cu modestie, departe de orice infatuare. Avea conștiința că ajunsese la un liman, dar că e numai la un început de drum, și ar fi voit să-l străbată cu întreg entuziasmul convingerii și încrederii care-l însuflețea. Știa prea bine că începuse și se formase ca un autodidact. Dar mai știa și că aceasta îl ferise de subordonări care să-i afecteze fondul genuin, imboldurile native, originalitatea. Era
Un proces de conștiință – Țuculescu pe patul de suferință by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12339_a_13664]
-
Povestind un spectacol văzut în Mexic cu Medeea lui Seneca (spectacolul de altfel nu i-a plăcut, după cum a scris în articolul publicat într-un ziar mexican, intitulat " O Medee fără flacără"), Artaud evocă spațiul pe care "actorul tragic îl străbate înconjurat de metafore create neîncetat de către el, cu voce, cu gesturile, cu mișcările lui, acele gesturi cu dublă încărcătură care ascund și revelează un invizibil". Pentru a putea recrea pe scenă forțele vieții, mimesisul trebuie părăsit, crede Artaud și, în
O Utopie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12360_a_13685]
-
și al creației proprii, în special. El scrutează, în bogate însemnări de jurnal care se întind pe durata a cîtorva decenii, orizontul uman și istoric al unui timp încărcat de ostilități și de evenimente dramatice, pe care el l-a străbătut cu discreție și cu o neînduplecată rectitudine morală.
Despre unitate și treime by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12388_a_13713]
-
întîmplă doar o dată. Și, cine are chef, poate să mai răsfoiască și cartea cu același titlu, apărută acum patru ani la Nemira, de unde am extras și noi rîndurile de mai sus. La început vrei să vezi despre ce a scris. Străbați textul iute-iute. Pe urmă, simți iuțeala cuvintelor pe vîrful limbii și o iei de la început. Savurezi cuvîntul-imagine pe îndelete, cu limba pișcată, dar și ea viguroasă și dornică să pecetluiască sentințe cot la cot cu Perjo. Perjo cel talentat, cel
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12392_a_13717]
-
în căușul palmei, rostind ca toate fetele: Gărgăriță riță, unde oi zbura, acolo m-oi mărita" Și, zicând acestea, o aruncă în sus" Gărgărița își reluă zborul prin văzduh. Și zbură așa peste pădurea verde, peste apele râulețului ce o străbătea și în care se zbenguiau peștișori argintii" Trecu și pe sub un noruleț vânăt, umflat, cam obraznic, care o întrebă, pe când lăsa să cadă asupra ei câțiva stropi de ploaie grei ce o dezechilibrară - da' un'-te grăbești așa, surioară!?" - Mă
Prințesa urgisită (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12451_a_13776]
-
sub forma bolșevismului care avea "semnificația simbolică" deturnată a unei promisiuni evanghelice, cea a unui paradis terestru făgăduit mulțimilor. Autorul Metafizicii se situa la antipodul socialismului degenerat în totalitarism nu doar prin religiozitate, prin "grija tainică a mîntuirii" ce-i străbate întreaga acțiune, ci și prin ideea reabilitării individului, a personalității ocultate de o aritmetică a colectivismului mistificator. El constata cu mîhnire o "scădere a religiozității", o reducție a contactului cu absolutul produsă de înțelegerea eronată a factorului religios în baza
Despre Nae Ionescu și Cioran (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12467_a_13792]
-
obiect (...) chipurile tăcute ale veșniciei, relevându-le ca pe niște realități în sine, fără nici o intenție de a le explica (s.n.)". Dimpotrivă, aceste "chipuri" ar constitui - conform universitarului clujean - substanța însăși a liricii lui Blaga, dincolo de care nu se poate străbate datorită caracterului impenetrabil al miracolului: "Poezia blagiană se organizează în spațiul misterului sensibil". Pentru a marca postura insolită a lui Blaga în perimetrul poeziei moderne, V. Fanache propune, în capitolul secund al cărții (Dialogul "revelațiilor fără cuvinte") termenul de "transcendență
Ruptura de utopia moderinistă by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/12468_a_13793]
-
domn atipic, taciturn și oarecum retras, un scriitor mare, Samuel Beckett, care a refuzat, într-un fel, gloria și mondenitățile - nu se poate uita gestul de a nu merge să-și primească, la Stockholm, Premiul Nobel - un longeviv care a străbătut secolul cu aerul unui necunoscut mărginaș din Dublin, stînd, uneori, la taclale cu, de pildă, Peron, Jean Louis Barrault, Cioran, Madeleine Renaud, Peggy Guggenheim, Duchamp, Giacometti, Lucia Joyce, care s-a regăsit spiritual în spațiul cultural francez, care și-a
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]
-
titluri sunt simple instrumente de lucru. Nu mă refer decât la opere care au o tangență directă sau indirectă cu Țuculescu. Printre acestea se numără în primul rând Peisaj cu coșare și casă. De la autor și până la mine tabloul a străbătut un drum urmărit pas cu pas, insinuându-se privirilor mele în repetate ocazii. Nici un popas în loc și timp nu mi-a scăpat, dar lucrarea nu și-a dezvăluit adevărata finalitate decât atunci când posesorul ei a devenit pictorul }uculescu. Când am
ION ȚUCULESCU, un erou al probității intelectuale by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12454_a_13779]
-
după spusa lui Leonardo). Extraordinar de ciudate sînt portretele realizate de artiști la vîrste diferite: abia aici îți dai seama cît de străini ne sîntem nouă înșine, ce șir de măști de nerecunoscut se înlănțuie în fiecare eu. Nu poți străbate galeria de autoportrete fără să faci diverse descoperiri, fără să tresari găsind cîte un nume neașteptat. Sînt, de pildă, cîțiva fotografi celebri în această antologie, între care și Nadar, care are, la 1865, o suită de 12 autoportrete din diverse
500 de autoportrete by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12497_a_13822]
-
humuleștean, un nex spiritual de dăinuire a "înstrăinatului" de mai tîrziu, dar și conturul genuin al "dalbei țigănii". Acolo vede Budai și tinda unor biserici zugrăvită cu muncile iadului, iar umorul inscripțiilor adecvate subiectului cu siguranță l-au captivat. Parpangel străbate iadul ca Dante infernul (are "un purtător", iar însoțitorul, la rîndu-i, o "povață"), dar imaginile cu draci "în pielea goală" sînt "tocma" ca "pă păreții bisericii noastre". Cizelarea lui spirituală se face în trepte de amplitudine progresivă: bucoavna din satul
August - Septembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12514_a_13839]
-
fi nimerit printr-o falie temporală (pasionat de SF el însuși, cercetătorul îmi va ierta, sper, analogia ...neștiințifică), deși el e mereu tentat să devină un ucenic vrăjitor-alchimist, singura cale, îngustă ca o lamă de sabie, pe care o poate străbate ca un cercetător al vremilor noastre, este aceea a reducerii propriei fascinații față de obiect, în favoarea probității și obiectivității, a restituirii ,din afară" (pentru că, într-adevăr, în ,dinăuntrul" original, nici el, nici noi, nu vom ajunge niciodată...). Nu este o postură
În librăriile pariziene - Un succes pe tema eșecului by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/11417_a_12742]
-
postume." (Ion Pachia Tatomirescu) * ,- Ce-ți inspiră imnul beethovenian al bucuriei? m-a întrebat soția mea într-una din seri. - Să-ți spun ce simt cu adevărat? Ei bine! Află că ori de câte ori ascult acest imn, un îndemn lăuntric de-a străbate treptele devenirii mă cuprinde și mă îndeamnă să trec dincolo de granițele eului meu profund." (Leon Dură) Divergența mă lovește-n foale."; , Dacă admitem,/ cu mâna pe biblie,/ că axioma ontologiei ne pupă,/ fără a ști cine suntem,/ atunci este vorba
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11422_a_12747]
-
și atrăgătoare. Tocmai de aceea senzația pe care o ai, citindu-i cărțile, este că în ele nu se întîmplă nimic. În cărțile ei nu de acțiune poate fi vorba, ci de atmosferă, dar o atmosferă cel mai adesea nostalgică, străbătută de tonul unei tristeți constante și iremediabile. Nu este nimic consolator sau mobilizant în scrisul lui Yourcenar, și tocmai de aceea cărțile, scrise parcă de o ființă ce s-a resemnat cu singurătatea ei rafinată, i le citești ca să te
Scrisul Margueritei Yourcenar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11443_a_12768]
-
tablou ,Bou jupuit". Până să-l termine, carnea s-a înverzit, putrezită. Cum nu-și permitea să cumpere alt ,model", și-a luat o căldare de sânge. A împroșcat oasele ca să pară roșii, dar lichidul a îmbibat podeaua și a străbătut până la atelierul lui Chagall. Marc Zaharovici, care, și pe gerul cel mai cumplit lucra gol pușcă (avea doar un singur costum) - deși, har Domnului, era, după cum am spus, un om bogat -, a țâșnit nud în stradă strigând cât îl ținea
EL by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11442_a_12767]
-
cât și fizică. Revelația scriitorului a avut loc în anii 1940-1944, el a văzut Holocaustul cu ,ochii minții", nu a avut soarta lui Fundoianu, nici a altor milioane de evrei, dar nota la 10 noiembrie 1942, în Jurnal: ,M-a străbătut o clipă gândul că într-o noapte ca asta am putea fi toți măcelăriți în casele noastre". Era atmosfera creată de interzicerea pentru evrei a practicării unor profesii (avocatură, educație școlară, artă, literatură, publicistică etc.), legea chiriilor, confiscarea aparatelor de
Mihail Sebastian, azi by Boris Marian () [Corola-journal/Journalistic/11448_a_12773]