1,253 matches
-
Par incredibile. Existînd martori, devin credibile. Voi aminti doar cîteva... Romanul "Saludos" era încheiat în 1987. Primul cititor a fost Gheorghe Iova. Nu călcasem nici o dată în afara granițelor. Acțiunea cărții începe într-un bistrou parizian, închipuit. Aveam nevoie de o străduță pe care să îl situez. Am găsit-o pe o hartă a Parisului: Rue de la Huchette, pe care se află și celebrul teatru în care sînt jucate piesele lui Eugen Ionescu. Nu știam dacă pe Rue de la Huchette exista vreun
Alexandru Ecovoiu: „Orice om caută, într-un fel sau altul, să-și schimbe destinul, atunci când nu-i este prielnic“ by Zoltan TERNER () [Corola-journal/Journalistic/6846_a_8171]
-
Nu le-am găsit pe hartă, le-am inventat. În anul 2000, am fost invitat la Paris pentru lansarea romanului "Saludos" în limba franceză. La prima ieșire în oraș, însoțit, am părăsit brusc grupul și m-am repezit spre o străduță aflată la ceva depărtare. Ajuns, tot ziceam, vorbeam singur: "Locul ăsta îmi place!" Cînd m-au prins din urmă, însoțitorii mei nu știau ce să creadă. "Locul ăsta îmi place!" le-am spus și lor. Nu înțelegeau nimic. Pînă cînd
Alexandru Ecovoiu: „Orice om caută, într-un fel sau altul, să-și schimbe destinul, atunci când nu-i este prielnic“ by Zoltan TERNER () [Corola-journal/Journalistic/6846_a_8171]
-
să devină nici mai mult, nici mai puțin, decât profet de curte: "Emilian Răulescu era isteț, talentat, lipsit de caracter, mișcat de o energie uriașă, foarte înalt și impresionant de gras. Se retrăsese din societate în casa sa de pe o străduță liniștită din centrul Bucureștiului și jurase să rămână rupt de lume atâta timp cât în mintea sa nu va încolți o inițiativă care să le pună net în umbră pe toate celelalte care îl zeificaseră pe Nicolae Ceaușescu. Ieșea numai noaptea, se
Cartea cărților by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7949_a_9274]
-
09.2008). E însă destul de frecventă și adăugarea în scris a articolului -i: "Paparazzii erau ciorchine în copaci" (Libertatea, 4.10.2008); "Paparazzii ziarului Libertatea au fost din nou pe fază" (ib., 28.09.2008); "Paparazzii s-au mutat pe străduța strâmtă din fața casei ei" (Jurnalul Național, 21.09.2008). Cum una dintre problemele critice ale ortografiei românești este scrierea cu unul, doi sau trei -i în final de cuvînt, nu e de mirare că găsim în internet și grafii aberante
Paparazzi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7976_a_9301]
-
de romantism nu pot înțelege, după cum se vede mai sus, mai nimic. Noi stim însă că, din strada Mîntuleasa, cînd ieși în Calea Călărașilor, azi bulevardul Corneliu Coposu, treci repede, ocolind acum doar trei blocuri, și mergi la dreapta pe străduța Dunărea Albastră și pe minusculă stradă a Zborului. Poetic, nu? Intri apoi pe Culmea Veche. Nu, nu te oprești să cobori în Crama omonima care te îmbie pe dreapta, ci pășești către Negustori, privind în jur. Pentru că noi știm că
Locuri de taină și desfrîu by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7804_a_9129]
-
a fost criticat de reprezentanții organizației PETA (People for the Ethical Treatment of Animals) după ce starul american a asistat la controversatele curse cu tauri organizate în orașul spaniol Pamplona. Evenimentul din acest an, în cadrul căruia oamenii aleargă alături de tauri pe străduțele înguste din Pamplona, s-a încheiat luni, scrie Mediafax. Charlie Sheen a călătorit în Europa pentru a participa la Festivalul San Fermin - evenimentul în cadrul căruia sunt organizate celebrele curse cu tauri - și a fost fotografiat, pe 11 iulie, în balconul
Charlie Sheen, criticat de PETA pentru că a asistat la cursele cu tauri din Pamplona by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/71156_a_72481]
-
plastice; în dormitoare se auzeau dușurile și radiourile. M-am dus pe faleză și am așteptat autobuzul la nesfârșit. Nimeni și nimic nu mă aștepta. Am mers ore în șir pe Quinta Avenida și până la urmă am luat-o pe străduțele întunecoase din Miramar ca să scurtez drumul. Dintr-o vilă se auzea o muzică deosebită. Era jazz, ultraclasic, bine ritmat. Se auzeau zgomote de farfurii, iar râsete stridente acompaniau pianul. L-am recunoscut imediat pe Frank Emilio. Militarul care păzea casa
WENDY GUERRA by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4921_a_6246]
-
mici și inofensivi) sau negative (provenite din disprețul pentru cei imaturi și slabi). De la puști s-au format și diminutive, încă mai marcate colocvial: puștiulică („Câți ani ai tu, puștiulică?”, ceimici.ro) și puștiulache („Un puștiulache agresiv iese de pe o străduță lăturalnică și mă izbește lateral...”, forum.softpedia.com, 29.07.2008). Nu există o limită foarte clară de aplicare a termenului puști și a diminutivelor sale la o anumită tranșă de vârstă: de obicei e vorba de copii, destul de des
Puști by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5946_a_7271]
-
biserică de mir. Sunt mai multe motive pentru care ar trebui să vizitați schitul: pentru a admira picturile murale și pentru a va bucura de puțină liniște. Adresa este stradă Schitul Dârvari, nr. 3, sect. 2, București. Străzi în trepte Străduța Xenofon oferă un peisaj superb. Aceasta își desfășoară treptele de la acoperișul caselor și până la nivelul străzii, ceea ce înseamnă că o să ai probabil cea mai amplă vedere a construcțiilor din zonă. Terasă MNAC Oricine ajunge aici se poate bucura de o
Cele mai interesante locuri din Capitală despre care nu vorbește nimeni () [Corola-journal/Journalistic/62574_a_63899]
-
După două zile este mutat la un alt cabinet. Deși este slăbit și nu se poate mișca, câinele se mândrește cu o identitate: îl cheamă Ravi, care în limba hindi înseamnă „soare". Cu toții speră că soarele va răsări și pe străduța lui. Îl așteaptă o altă intervenție dificilă la una din lăbuțele din față. La finalul ei, răsuflăm ușurați. Contrar așteptărilor, Ravi se transformă subit într-un vulcan de iubire și entuziasm. Ba face chiar trăznăi, șterpelind pătura unui coleg de
Povestea unui supraviețuitor. Ravi, cățelul care vorbește cu privirea by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/62000_a_63325]
-
muritori. Ce face V*** ca să merite această răsturnare de destin? Pesemne că trecerea de la o viață contemplativă, de indrăgostit fără speranță care plânge la icoana, portretul cu cheie al femeii iubite, Galateea lui, la asumarea iubirii, prin uciderea, pe o străduță a vechii Florențe, a acelui asupritor nenumit, tiranul tinereții Ceciliei, e cea care-l califică pentru fericire. Gestul lui de curaj și de nesăbuință îi schimbă sorții, așa încât reîntâlnirea cu prietenul care i-a ascultat greul sufletesc pus în frânturi
Remember by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6123_a_7448]
-
în centrul capitalei Cairo, relatează AFP. Cele două tabere au aruncat cu pietre, după care armata a format un cordon de securitate între partizanii președintelui și opozanți, împiedicându-i pe protestatari să avanseze. Lupta s-a deplasat atunci către o străduță vecină, unde partizanii regimului au aruncat cocteiluri Molotov, în timp ce puteau fi auzite focuri de armă. Aproximativ 150 de tineri adunau pietre de pe un teren, pe strada Mohammed Hagag, pentru a le duce la locul confruntărilor, în timp ce răniții erau transportați spre
Cocteiluri Molotov şi focuri de armă în Cairo. Partizani ai lui Hosni Mubarak au depăşit cordonul format de armată între cele două tabere - LIVE VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/61301_a_62626]
-
aia mama lucra la o brutărie, unde purta o bonețică trăsnită. Aveam întotdeauna o mulțime de mâncare acasă, chiar dacă era puțin râncedă. În ziua aceea Ajita și cu mine n-am ajuns până acasă, ci ne-am oprit pe o străduță liniștită din apropiere, unde ne-am sărutat în mașină, chestie care ne plăcea atât de tare, că nu ne mai puteam opri, de parcă eram lipiți unul de altul. Abia în dimineața următoare am mers cu mașina într-o pădure nu
Hanif Kureishi - Am ceva să-ți spun by Ariadna Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6143_a_7468]
-
trăsăturile lui sînt cuprinse de o agitație imposibil de strunit. - Avram, spune ea încet. Își pune mîna peste palma care ține fotografia. O susține. - Ce copil frumos, șoptește Avram. Ora închide ochii. Vede oameni stînd pe ambele trotuare care străjuiesc străduța ce duce spre casa ei. O parte dintre ei au intrat deja în curte, alții s-au oprit pe treptele din fața ușii de la intrare. O așteaptă cu toții în tăcere, cu ochii ațintiți în pămînt. Așteaptă să treacă pe lîngă ei
David Grossman - Pînă la capătul pămîntului by Ioana Petri () [Corola-journal/Journalistic/4828_a_6153]
-
și de America de Sud (Chile, Valparaiso). Anii bătrâneții, de „tihnă și împăcare”, între 1960- 1980, i-au adus în fine recunoașterea faptului că singura călătorie valabilă e aceea pe care omul o face în lăuntrul său. „Sufletul meu este adesea/ o străduță din Mykonos/ cum începe să însereze/ și femeile apar/ și așează cu erotism / jos pe drum.../ sticlărie complet albastră/ - pahare albastre/ carafe albastre/ viori, flori, pietricele, toate din sticlă albastră/ departe de soare/ pe pământul / de pe drum/ pe unde soarele
Călătoriile grecilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5140_a_6465]
-
dorinței trupești îl devastau iar. Versurile i se ștergeau de pe buze, lăsând loc strigătelor nearticulate și cuvintelor brutale nerostite, izvorâte din creier și forțându-și violent drumul spre suprafață. Sângele fierbea în el. Pribegea în sus și-n jos pe străduțe strâmte, întunecoase, scrutând bezna aleilor și a ușilor închise, avid să prindă măcar un sunet. Gemea în sinea lui ca o fiară văduvită de pradă. Simțea nevoia să păcătuiască cu o făptură din aceeași plămadă cu el, să se dezlănțuie
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]
-
unor osândiți și s-a topit într-un vaiet de exaltată implorare, un strigăt de abandon infam, un strigăt care nu era decât ecoul unei inscripții obscene de pe zidul mucegăit al unui pisoar. S-a pomenit într-un labirint de străduțe strâmte și murdare. Din aleile imunde se auzeau frânturi de certuri grosolane, fojgăieli și cântece năclăite, de bețivi. A mai înaintat puțin, plin de curaj și s-a întrebat dacă nu cumva nimerise în cartierul evreiesc. Femei și fete îmbrăcate
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]
-
pe cel de dinainte. Care e realitatea și unde începe ficțiunea? Oare minciuna trăită intens în imaginație nu devine adevăr? Un roman despre căutarea identității, filiație, maternitate, singurătate, teamă și spațiul interior în care ne putem refugia, ca pe o străduță îngustă din Praga. Romanul Două femei la Praga este în curs de apariție la Editura Humanitas, în colecția „Cartea de pe noptieră". Intr-o zi, după ce am mâncat din nou la restaurantul de pe Príncipe de Vergara, unde ne întâlniserăm prima dată
Juan José Millás - Două femei la Praga by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Journalistic/6473_a_7798]
-
ajute să trasez granița dintre născocirile lui Luz (sau Fina) și realitate, dar pentru prima oară în viață am găsit o oarecare plăcere în acea stare de incertitudine. Zilele sunt scurte iarna la Praga și lumina s-a scurs pe străduța îngustă spre care dădeau ferestrele ca un șuvoi de apă pe un canal. Maria José putea fi extrem de precisă în descrierea faptelor și găsea plăcere în asta. Mi-a făcut un tablou minuțios al vieții ei cu Luz (am renunțat
Juan José Millás - Două femei la Praga by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Journalistic/6473_a_7798]
-
cele întâmplate, dar nu spune nimănui nimic. Știe că distanța dintre soare și pământ este mai mică decât aceea dintre el și femeia care l-a iubit. Știe că ar fi zadarnic să întrebe în ce oraș îndepărtat, pe ce străduțe întortocheate fără nume, în ce templu mic și obscur, cunoscut numai de săracii săracilor, trăiește ea întunericul în așteptarea Zorilor aduși de Lumina Nemărginită -când Chipul Învățătorului îi va zâmbi - când Vocea Învățătorului îi va șopti, pe un ton mai
Lafcadio Hearn - Kimiko by Angela Hondru () [Corola-journal/Journalistic/6487_a_7812]
-
pentru totdeauna cu sute de ani în urmă. Străzile, intersecțiile, stâlpii de telegraf, pragurile caselor și toate celelalte erau parcă cioplite în piatră, trasate milimetric una lângă alta. În vreme ce la tatamare totul era altfel, cald și schimbător. Acolo străzile și străduțele își uitau parcă traseul de la o zi la alta și încet-încet, fără zarvă, șovăiau spre dreapta sau spre stânga. Și asta pentru că acolo nu exista caldarâm, ci doar pământ sfărâmicios. Pământul acesta era schimbător ca și omul: slăbea, se îngrășa
ISMAIL KADARE - Cronică în piatră Vremea nebuniei by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/4789_a_6114]
-
ici-colo de tufișuri și de iarbă. Câteva stânci și niște bolovani, rostogoliți cine știe de unde printre tufișurile rare, sporeau impresia de pustiu. Cartierul acesta făcea parte din periferia orașului, sortită unei dispariții lente. Nu era întâmplător faptul că străzile și străduțele purtau pecetea vremelniciei, ca și când nu s-ar fi îndurat să dispară definitiv. Și nu era întâmplător nici faptul că mărăcinii erau zi de zi tot mai cutezători, înmulțindu-se tocmai acolo unde nu te așteptai: în mijlocul drumului, lângă cișmea, în
ISMAIL KADARE - Cronică în piatră Vremea nebuniei by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/4789_a_6114]
-
Constantin Abăluță amintirile, reflecțiile, visele, reminiscențele livrești nu îl îndepărtează de observație. Iată, între aceste teme recurente, apariția în viața de fiecare zi a unei broaște țestoase. Ea trece printre trebăluirile muritorilor ca simbol al nemuririi: mică zeitate umblând pe străduțe obscure, vizitând vecini „banali”, sprijinind ușor, prin carapacea ei, încrederea în rostul existenței. În acest nou volum, poemul-cheie consacrat broaștei țestoase se numește „O întâlnire”, iar personajul care ne amintește că pentru păstrarea ordinii și echilibrului lumii e nevoie de
„Omul cu broaște țestoase“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4976_a_6301]
-
ca mine? E copilăresc: de ce ar trebui s-o facă? Asta înseamnă, în fond, că mi-e teamă să rămîn singură cu sentimentele mele. Încăperea în care stăteau cele două femei se afla la primul etaj și dădea spre o străduță lăturalnică îngustă, cu ferestrele caselor pline de ghivece cu flori, cu obloanele vopsite și trotuarele de pe-o parte și alta decorate cu trei pisici tolănite la soare, un pechinez și căruciorul lăptarului, care trecea mai tîrziu pentru că era duminică
Doris Lessing - Carnetul auriu () [Corola-journal/Journalistic/5788_a_7113]
-
din copilăria clujeană și din anii studenției, din orașul de pe Someș. Îmi îngădui să fac o paranteză și să spun cum, în toamna anului, iată, acum încheiat, deși am trecut de o mie de ori prin Cluj, am descoperit fascinat străduțele de burg medieval din preajma reședinței lui Matei Corvin, având certamente iluzia că nu treceam pe acolo, după ce trecusem prin imaginile rămase în memorie, construite de Călin Beloescu în foarte personalele sale curți și stradele, aparținând în fapt unei stereotipii culturale
Intrările și ieșirile din criză ale artistului by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5845_a_7170]