374 matches
-
peste hău Cum gândurile mele te alină, În noaptea asta dormi în visul meu Precum fecioara pe altare sfinte, Acum când te-ai întors din drumul greu Încerc să te descopăr în cuvinte, În noaptea asta vom dormi în vise Străfulgerați de amintiri trupești, Vom evada prin porțile deschise Tu mântuirea sufletului ești, În noaptea asta dorm în visul tău Pătruns de-o sfântă binecuvântare, Eu vreau să lepăd tot trecutul rău Să te urmez în drumul către mare Acoperit cu
SĂ POT SĂ DORM ÎN VISUL TĂU de VALER POPEAN în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362207_a_363536]
-
căpeteniile sunt cei care s-au cutremurat! Iar nu din cauza pildelor, vindecărilor sau tămăduirilor lui Iisus Hristos, ci din aceea a entuziasmului popular cu care a fost întâmpinat. Sufragiul mulțimii, al necăjiților, oropsiților, leproșilor, ologilor, săracilor, dezmoșteniților sorții, al celor străfulgerați de adevărul credinței - asta a cutremurat Ierusalimul în după-amiaza acelui neuitat aprilie!... De reținut și remarcat faptul că au priceput bine fariseii: istoria chiar este pe cale de a-și schimba cursul! Măsura omului tinde să se (im)plinească, ca și
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362092_a_363421]
-
astrelor (Povestea Magului...). Deznădăjduit, Ghilgameș se va întoarce spre cetatea sa, Uruk. La vederea zidurilor "cel care s-a împărtășit din toată înțelepciunea lumii, întrucât a văzut totul până la marginile pământului și s-a pătruns de taina tuturor lucrurilor, tresări străfulgerat de gândul că nemurirea oamenilor stă în faptele lor"10 Eminescu va opune prafului zidul faptei. El "tindea să creeze un univers în semicerc (...), având ca orizonturi nașterea și moartea lumii, între care se întinde arcul istoriei universale"11. Între
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
fost-a-ntunecată. Urizen șezînd în pînza-i de religie înșelătoare simțit-a moartea femeiasca, toropitoare amorțire, cum niciodată Înainte nu se mai năpustise-asupra strălucitorului chip omenesc; își simți porii Sorbind mortală tristă amăgire; orori ale Eternei Morți 415 Prin el străfulgerară. Urizen șezu încremenit pe stîncă să. Uitînd de Legile-i, fiindu-i milă, el începu să-mbrățișeze Femeia-ntunecoasă; cum viața nu se poate stinge, Viața se revarsă 293; Ochii săi afară izbucnit-au, apoi nările sale, ce au suflarea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
o diadă (eu-altul, magistru-discipol), dar poate surveni În cadrul unei monade autoreflectate, dedublate (relația apărând Între niveluri diferite de analiză ale aceleiași persoane). De câte ori nu ni se Întâmplă să Învățăm „de unii singuri”, să „ne vină mintea la cap”, să ne străfulgere „gândul cel bun”. O astfel de educație „de toate zilele” este cea care aureolează și dă sens celei pe care o căpătăm În școală. Nu numai de la alții Învățăm, ci - la un moment dat - și prin noi Înșine, printr-o
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Hai! Bruftuluiește-ți trupul. Dă-te jos din pat, obligă-l să lase căldura adunată... Scoate-ți cămașa... Încălzește-te cu lovituri de pumni și palme. Tratând cu dispreț milițianul care, adesea, își ține ochiul lipit de vizetă...” Infern dantesc, străfulgerat de lumini țâșnite din totuși preaplinul unei trăiri interioare profund umane. Este o carte a cărei densitate invită la refacerea scării de valori a literaturii de sertar de după decembrie 1989, meritând a fi luată ca reper. Fără a avea aceeași
CONSTANTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286364_a_287693]
-
drăcșori desculți. [BOGDAN] O, fericirea-mi, Roman, ține de mult... de-un an. Castelu-i singuratec, în codrii cei de brazi S-oglindă-adînc în lacul cu repede talaz; În vechea lui zidire mișcate tremur numai Perdelele în geamuri ce scânteie ca bruma... Străfulgeră în umbra-i a undelor bătaie Ajunse-n a lor fugă de rumena văpaie {EminescuOpVIII 94} A lunei... ce pe dealuri frumoasă se ivește Și muchi și vârfuri negre pe cer le zugrăvește, Muchi negre, urieșe, ca puii [de] balaur
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
idee despre ce ar fi trebuit să le spună celor alături de care se avânta în necunoscut la prima lor întîlnire oficială, dar, după minute bune în care mintea îi lucrase cu febrilitate, nu reușise încă să descopere nimic. Ideea îl străfulgeră abia când văzu fețele lor adunate. Realiză atunci brusc că oamenii pe care îi cunoscuse deja pe Arcă erau cu mult mai uniți decât originalele care compuseseră Corpul celor O Mie de Voluntari. Cu un gest studiat, Durdrin deschise apărătoarea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
vengeance” (RSV). Această expresie, unde ’Pl este în anexiune cu substantivul plural feminin neq"mÄÖ, se întâlnește, repetată, doar în Ps 94/93,1: ’Pl neq"mÄÖ YHWH ’Pl neq"mÄÖ hÄpa‘: „Dumnezeule al răzbunărilor, Doamne, Dumnezeule al răzbunărilor, străfulgera!” (t.n.) „Răzbunarea” este un aspect al dreptății lui Dumnezeu, care pedepsește răutatea, asuprirea, dând satisfacție dreptului și săracului prigonit. Semnificație de bază: cel care pedepsește pe făcătorii de rele (+ metaforă antropomorfizantă). 3.1.11.6. ’Ql gemulÄt: SC și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
În mine un rob În temniță - Încătușat. Pământule, dă-mi aripi: săgeată vreau să fiu să spintec nemărginirea, să nu mai văd În preajmă decât cer, deasupra, cer, și cer sub mine - și-aprins În valuri de lumină să joc străfulgerat de-avânturi nemaipomenite ca să răsufle liber Dumnezeu În mine...” (Lucian Blaga, Vreau să joc) Μ Lui Constantin Noica, acest filosof al limbajului, Îi datorăm una dintre definițiile cele mai plastice date vreodată actului de creație: „Sunt trei trepte ale cugetului
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
III, 568-570; Ioan Holban, Creangă după Creangă, CRC, 1990, 3; Cornel Ungureanu, Creangă al sărbătorilor, O, 1990, 3; Virgil Cândea, Viziuni ale Daciei arhaice în perspectiva istoriei ideilor, VR, 1990, 2; Florin Mihăescu, Vasile Lovinescu, ST, 1992, 1; Romanița Constantinescu, Străfulgerați de priviri feline, RL, 1992, 27; Mircea Braga, Pe pragul criticii, Cluj-Napoca, 1992, 99-103; Maria Genescu, Ivan Turbincă: o interpretare ezoterică, RL, 1993, 7; Cornel Ungureanu, Vasile Lovinescu și tradiția hermeneutică, O, 1993, 9; Simona Sora, Logica lui „hop-de-o parte
LOVINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287855_a_289184]
-
hârtie. Directorul a descoperit - în argumentarea noastră - că este la fel de vinovat ca și rectorul de neapariția publicațiilor Universității. Dacă rectorul nu avea repartiție pentru hârtie, fabrica „Letea” avea hârtie și nu căuta soluțiile necesare. Deodată, gazda noastră a reacționat ca străfulgerată de o idee pe cât de periculoasă, pe atât de salvatoare: „Adică vrei să furăm hârtie pentru Universitate?! Dar cum trimit eu hârtia la Iași?”. Fericit că a înțeles, am precizat că nu este nevoie de un drum așa de lung
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în realitate” (Nicolae Manolescu), O. este totuși un epicureu, care trăiește autentic doar în și prin text. O poezie difuză, un abur de ușoară melancolie, ce ține de sentimentul vremelniciei, învăluie pagina. În echilibrul clasicului, aparent mai senin ca oricând, străfulgeră uneori accente dramatice, amintind de neliniștea romanticilor. Alcătuirea operei, cel dintâi eseu din literatura română, revelează structura acestei personalități de tip estet, creator de stil în integralitatea manifestărilor sale. Aici contează înainte de toate modul rostirii, iar acesta este singular în
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
de Sutra). În final, a ajuns Într-o mănăstire budistă Zen, al cărei abate l-a sfătuit să mediteze pentru a găsi răspunsurile pe care le căuta. Apoi, după o asceză de 21 de zile, dr. Usui ar fi fost străfulgerat de o lumină puternică. A văzut simbolurile sacre despre care aflase În timpul cercetărilor anterioare și le-a Înțeles În toată profunzimea lor, primind o „Împuternicire” spirituală (ceea ce presupune un transfer de Înțelepciune, de clarviziune și de capacitate prin intermediul unui aflux
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
întins pe spate răsuflând greu, privind fumul. Fumul nu era prea limpede. Și nici chiar real. Poate nu era decât ceva în adâncul ochilor mei. Și-apoi nu mai fu acolo deloc și lumina din grinda de porțelan din tavan străfulgeră cu ascuțime încăperea. Asemenea fragmente, a căror valoare artistică este indiscutabilă, nu constituie excepția, ci regula discursului chandlerian. Intuiția și talentul l-au trimis spre o zonă în care miza pe efectul artistic este mai importantă decât parcursul dezlegării enigmei
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
spasm Îmi săgeta zona inghinală. Pe terenul de hochei mă Încovoiam adesea, cu ochii plini de lacrimi, În timp ce antrenoarea Stork mă lovea În fund. ― E doar o crampă, Stephanides! Aleargă și-ți trece. (Și acum, sărind ca să apăr ghiuleaua, mă străfulgeră exact o astfel de durere. Măruntaiele mi se răsuciră, erupând cu o durere ca o curgere de lavă. M-am aplecat Înainte, Împiedicându-mă de crosa mea de portar. Și apoi m-am rostogolit, am căzut...) Dar mai am Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-te! Avea o nuanță de supărare, de poruncă În voce. Am tras adânc aer În piept și am făcut ce-am putut. Luke a Început să cotrobăie Înăuntru. Câteva clipe a fost doar ciudat, așa cum sugerase. Dar apoi m-a străfulgerat o durere ascuțită. M-am tras Înapoi și-am strigat. ― Scuză-mă. Cu toate acestea, a continuat. Mi-a pus o mână pe pelvis ca să mă liniștească. Și m-a răscolit mai departe, evitând zona dureroasă. Ochii mi se umpluseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
funerare și se închină unor altare sinistre, pentru a dovedi că Pluto și umbrele de dedesubt există cu adevărat... Principele o ascultă în tăcere. Se îndreaptă apoi, târându-și piciorul, către pat. Când să se suie pe scăriță, rana îl străfulgeră din nou. Se împiedică de durere și cade grămadă pe mozaicul de jos. Cu un țipăt, Livia se repede asupra-i. Încearcă să-l tragă în sus, dar, corpolentă cum e, nu reușește. Bătrânul, deși piele și os, atârnă cât
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
catedrei. — Vorbeam despre cavalerii care servesc în finanțe... Cată mânios spre el: — Mi se pare ciudat că te sfiești să le bagi pumnul în gură. Libertul murmură cu timiditate în glas: — Dar poziția mea, cezare, este pseudo-oficială... Se oprește brusc, străfulgerat de gândul că exact acesta este și scopul împăratului, un fals dualism care să împiedice urmărirea mișcării fondurilor dintr-o parte într-alta. Tulburat, reușește totuși să-și continue ideea: — Întreaga administrație a finanțelor publice... Începe să enumere: — Tezaurul public
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
până-n picioare. O să-i pronunțe con fiscarea averii sau exilul. Doar nu e nevoit să dea socoteală cuiva... — Dacă este într-adevăr o problemă de trădare, grăiește domol Augustus, trebuie dezbătută în Senat. Va cere părerea celor din consiliu! îl străfulgeră pe Trio. O altă posibilitate nefastă la care nu s-a gândit. Uzanța cere să-l cheme și pe Libo, care își va pleda nevinovăția în fața confraților săi cu succes și elocvență. Este doar un om cult și are experiența
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Parcă și-ar înfige unghiile în carne, nu în marmură. Lasă în urmă fântâna cu ape țâșnitoare păzită de Thespiade, muze deșarte ce amăgesc gloata cea proastă cu dulceața cântării lor. După ultimul boschet, priveliștea se deschide. Rămâne țintuit locului, străfulgerat de frumusețe. Casa lui! O împlinire a splendorii, demnă de admirație. Marcus Agrippa a înălțat-o în această zonă mlăștinoasă de dincolo de Tibru, ca să nu fie supusă cutremurelor sau despicării pământului. Și, pentru că n-a voit ca temeliile unei construcții
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în calitate de pretor urban. Pufnește disprețuitor pe nări. — Va pretinde că ține de competența lui. — De ce? — Pentru că delictul de otrăvire este considerat o crimă! se răstește Asinius Gallus. Suspină epuizat. — Ramificațiile sunt adânci și depășesc sfera dreptului ci vil... Tace brusc, străfulgerat de un gând. Acesta este aspectul de care trebuie să se lege. Proștii l-au acuzat pe Libo de o crimă cu implicații religioase. Consternat, Scribonius Libo îl așteaptă să-și continue ideea. În schimb, Gallus îi zâmbește cu un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și se duce să vorbească cu bătrânul Nicolaus... — Cunosc unul, spune pe neașteptate. Tresare. Cine a vorbit? Nu-și recunoaște propria voce. Se oprește șovăitor. Tare ar vrea să-și ia cuvintele înapoi. Nu e bine să mă implic, îl străfulgeră o licărire de luciditate. Dacă iese rău, Germanicus o să se spele pe mâini. El va fi cel acuzat de practici ilicite... Se gândește însă la Mariamne și spune încet: — E un bătrân octogenar, Theogenes... Îi tresaltă inima. Chiar, de ce n-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nici plăcut. Noaptea cu siguranță, când se strecoară în pat lângă ea, o aude șoptindu-i: „Hai să ne facem datoria față de imperiu și de bunicu’!“ Imaginea plăsmuită îl înveselește peste măsură, pentru ca imediat să se încordeze din tot trupul, străfulgerat de o bănuială. Copila de lângă Agrippina n-are cum să fie a ei. Este fetița cea mică a Vipsaniei! Timpul se oprește în loc. Se află deci aici! Își rotește descumpănit ochii căutând să pătrundă cu privirea printre grupurile compacte din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lungul stâncilor abrupte ale golfului. Ținând cutia înfășurată în brocart, samuraiul și cei patru însoțitori ai săi se uitau muți la flamurile albe și la slujbașii și pedestrașii înșiruiți de-o parte și de alta a steagurilor. Pe samurai îl străfulgeră o întrebare: oare când se vor întoarce vii și nevătămați după câțiva ani și vor ajunge din nou în acest golf, vor veni la fel de mulți oameni în întâmpinarea lor? În clipa în care ieșiră din golf, samuraiul zări din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]