2,423 matches
-
din această perioadă binecuvântată de Dumnezeu, plină fiind de har și de îndestulare, fiindcă datorită lor și rugăciunilor slujitorilor și credincioșilor acestei biserici, ce din veac au statornicit aici credința creștină - cea drept mărturisitoare și de-a pururi autentică ori strămoșească. Această lucrare - monografie și medalion, alcătuită de Părintele Vicar Administrativ al Arhiepiscopiei Timișoarei și Paroh al Bisericii “Nașterea Maicii Domnului” Timișoara Iosefin - Dr. Ionel Popescu se bucură de binecuvântarea și cuvântul călduros al ÎPS Părinte Ioan Selejan - Arhiepiscopul Timișoarei și
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PREOT DR. IONEL POPESCU, BUCURIA SLUJIRII PRIN CUVÂNT – ARTICOLE, ESEURI, ÎNSEMNĂRI, REPORTAJE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1486723245.html [Corola-blog/BlogPost/375483_a_376812]
-
Informațiile și datele consemnate în presa laică și cea bisericească a anului 1990, relatările obținute prin viu grai de la frații slujitori se regăsesc în articolele publicate în acest volum, rămânând, astfel, drept mărturii de însemnată credibilitate pentru Biserica noastră, dreptmăritoare, strămoșească și românească” (pp. 5 - 6). “Pe lângă cele semnalate deja, prin această lucrare, autorul dovedește și faptul că este un apropiat și prieten al Sfinților Ilie Profetul sau Proorocul, Andrei Apostolul cel întâi chemat și Iacov cel Mare, Vasile cel Mare
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PREOT DR. IONEL POPESCU, BUCURIA SLUJIRII PRIN CUVÂNT – ARTICOLE, ESEURI, ÎNSEMNĂRI, REPORTAJE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1486723245.html [Corola-blog/BlogPost/375483_a_376812]
-
bine să știm că și noi avem o datorie de onoare față de Limba Eminească, nu doar libertatea de a o mulge ca pe o vacă dătătoare de colastru oricărui aventurier avid după glorie fără a fi stăpân măcar pe cultura strămoșească. Mă uit uneori cu spaimă la copiii care scriu, cică, poezie, dar habar nu au cine a fost și ce a scris Eminescul nostru cel fără de prihană. Imitatorii lui nu ar fi fost decât penibili mimi din seriale pamfletiste tele-imbecilizante
CONFESIUNI DESPRE ARTA DE A FACE ARTĂ (LIRICĂ)... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 by http://confluente.ro/romeo_tarhon_1471524521.html [Corola-blog/BlogPost/379619_a_380948]
-
îndeajuns adevărata identitate. Hai să strigăm „Roo-mâ-niaaa”! Hai să ne iubim țara să o promovăm, să o respectăm și să ne iubim că în povești... pentru a încheia povestea mea cu final fericit și poate așa vom reînvia măreția sângelui strămoșesc din toate timpurile și din toate locurile. Sunt mândră că sunt românca până în măduva oaselor; sunt mândră că pot purta pe buze numele sfânt al României și pot spune ACASĂ, în patria-mi mumă! BALABAN Corina-Georgiana Liceul Teoretic „Mihai Eminescu
UMBRITĂ DE VEACURI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 by http://confluente.ro/Romania_mea_umbrita_de_veacuri_.html [Corola-blog/BlogPost/367265_a_368594]
-
a omului, creștinului sau credinciosului Sfinții Părinți ai Bisericii, inspirați și luminați de harul Sfântului Duh, acordă o importanță capitală Sfintelor Taine, ca mijloace de primire și rodire a harului dumnezeiesc în viața umană. Dintre acestea, Botezul, pe lângă ștergerea păcatului strămoșesc și a păcatelor personale, este socotit a fi Taina sălășluirii minunate a Mântuitorului Iisus Hristos în profunzimile, în „adâncul de taină“ al sufletului nostru, purificat prin apa baptismală, curățitoare și sfințitoare. Prin Sfântul Botez, Mântuitorul Se sălășluiește în sufletul creștin
POGORÂREA DUHULUI SFÂNT – CINCIZECIMEA SAU RUSALIILE – EVENIMENTUL ŞI PRAZNICUL ÎNCORPORĂRII, ÎNNOIRII ŞI SFINŢIRII CREDINCIOŞILOR ÎN BISERICĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1465971215.html [Corola-blog/BlogPost/342600_a_343929]
-
bucuria miracolului, șnururi de lână roșie. Se cunoaște că slavii au venit pe teritoriul țării noastre, ca popor migrator, în perioada celui de al VII-lea secol al erei noastre, peste tot ceea ce dacii dețineau ca ceremonialuri și vechi tradiții strămoșești. Cert este că ritualul nuntirii, în special cel al vestirii, nu puteau să fie decât obiceiuri ale unui popor stabil, cum erau dacii, și nicidecum ale unui neam migrator, ca slavii. Tradiția nuntirii, a pregătirii tainelor căsătoriei prin pețire, era
SĂRBĂTOARE A IUBIRII LA ROMÂNI, DRAGOBETELE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 787 din 25 februarie 2013 by http://confluente.ro/Sarbatoare_a_iubirii_la_rom_stefan_lucian_muresanu_1361854401.html [Corola-blog/BlogPost/351975_a_353304]
-
acestor necazuri sau încercări fără de voie, Părinții filocaliei ne dau detalii foarte importante. Sfântul Maxim Mărturisitorul, ca de altfel întreaga literatură ascetică, consideră toate aceste pătimiri fără de voie ca fiind pedeapsă pentru păcat. Cauza lor primă o constituie, desigur, păcatul strămoșesc. Prin aceasta, ne spune același Sfânt Părinte, omul a ajuns într-o cu totul altă direcție, în loc să acorde cinstea cuvenită Creatorului sau Ziditorului său, adică să îndumnezeiască lumea, creația. Aceasta corespunde, de fapt, definiției sau consistenței răului, care constă în
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Despre_suferinta_rabdare_si_nadejde_din_perspectiva_crest_stelian_gombos_1326451004.html [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
încercări trupești sau sufletești, cu speranța mângâierii și a răsplatei viitoare. Învățătura tradițională a Sfinților Părinți ai Bisericii Răsăritene este aceea că necazurile, suferințele, încercările, bolile fac parte din însăși condiția umană, o condiție supusă durerii și morții, din cauza păcatului strămoșesc. Sfântul Isaac Sirul consideră că necazurile fără de voie sunt neapărat folositoare oamenilor, indiferent de treapta lor duhovnicească. Pentru cei căzuți în păcate - spre a-i întoarce la adevăr și bine, pentru cei sporiți duhovnicește - pentru a-i conduce tot mai
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Despre_suferinta_rabdare_si_nadejde_din_perspectiva_crest_stelian_gombos_1326451004.html [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
introducem în ființa și viața noastră sau, cum se exprimă Sfântul Părinte, "fiecare dintre noi își alege pedepsele atunci când păcătuiește cu voie". Cauzele cel mai des invocate de scriitorii duhovnicești în explicarea suferințelor și a pătimirilor fără de voie sunt: păcatul strămoșesc, actualizat în multitudinea de păcate personale; lipsa de grijă și de rânduială în cele trupești și sufletești; neascultarea. În sinteză, cauza generală a tuturor încercărilor din viața omului o reprezintă păcatul personal, nebunia îndepărtării lui de Dumnezeu. Despre boala umană
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Despre_suferinta_rabdare_si_nadejde_din_perspectiva_crest_stelian_gombos_1326451004.html [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
locurile prin care l-au purtat pașii, atât în țară cât și în afara granițelor. Cu toate că a colindat meleagurile patriei în lung și-n lat, de la munte la mare și invers, dar și ținuturi din străinătate, nu și-a uitat glia strămoșească. Astfel, în „Trepiedul de aur”, scriitorul Puiu Răducan intenționează să treacă în nemurire locurile natale, plaiurile copilăriei sale, să pecetluiască cu litere de suflet ținutul Țepeștilor vâlcene în filele eternității. Și într-adevăr reușește s-o facă într-un stil
GUSTUL DULCE AL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 by http://confluente.ro/Gustul_dulce_al_copilariei_ion_nalbitoru_1393856790.html [Corola-blog/BlogPost/353703_a_355032]
-
ne lepădăm de încălțămintea netrebniciei și a cerbiciei noastre! ... De fiecare dată când am ajuns acolo am găsit o sărbătoare a întregii suflări românești de pretutindeni, care se bucură la modul cel mai sincer de această izbândă a Bisericii noastre strămoșești, care și în această zonă a fost de-a lungul istoriei destul de aspru vitregită de lucrarea și înrâurirea Bisericii sfinte a neamului nostru românesc; monumentul și obiectivul acesta fiind perceput ca un trimf al nostru constantând, încă o dată dacă mai
PARINTELE ARSENIE PAPACIOC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 by http://confluente.ro/Parintele_arsenie_papacioc_.html [Corola-blog/BlogPost/366742_a_368071]
-
creștină: jertfa! - Preacuvioase Părinte Duhovnic, de ce Sfânta Împărtăsanie este o Taină care se repetă în viața credinciosului. Harul primei Împărtășanii nu are putere de actualizare veșnică asemenea Sfântului Botez? - Sfântul Botez ne-a încreștinat și ne-a scăpat de păcatul strămoșesc. De păcatele noastre nu scăpăm decât prin alt botez, care este Taina Pocăinței. Sunt mai multe botezuri: botezul credinței din Vechiul Testament, botezul cu apă al lui Ioan, botezul cu Duh și apă al Mântuitorului nostru Iisus Hristos și botezul morții
PARINTELE ARSENIE PAPACIOC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 by http://confluente.ro/Parintele_arsenie_papacioc_.html [Corola-blog/BlogPost/366742_a_368071]
-
de ea? Iar dacă ei, adormiții, vor spune că nu mai au nevoie de țara asta, că acum au la dispoziție UE și SUA, atunci... Atunci, fără să-i mai întrebe altceva, bătrânii Basarabi să le tragă de sub picioare pământul strămoșesc stropit cu sângele lor și să-l ia cu ei în Cer, lăsându-i pe nepăsătorii românași în copacii europeni sau americani. Aoleu! Dacă Basarabii își vor lua în Cer, Țara lor cea ROMÂNEASCĂ, noi ce ne mai facem fără
UN BASARAB PENTRU ŢARĂ de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1410465490.html [Corola-blog/BlogPost/362357_a_363686]
-
Vieru se înscrie în șaizecismul basarabean, dezvoltând o sonoritate existențială, ale cărei rădăcini critica literară le-a identificat în sămănătorismul-poporanist cu lungi ecouri de mesianism poetic, în descendența Goga-Mateevici. Poetul basarabean evocă apriori nostalgia paradisului pierdut, a copilăriei, a vetrei strămoșești, descoperă puritatea naturii, bucuriile simple și reconstituie arhetipul mamei, ca simbol matriceal”. Printr-o analiză temeinică, scrupuloasă, Lidia Carmen Pircă - reușește să redea imaginea poeziei vierene în toată frumusețea și valoarea ei. „Rădăcinile de foc” ale poeziei vierene se află
CARTEA ÎN CARE MĂ OGLINDESC. ALBUM MEMORIAL: CEL CARE SE APROPIE IN MEMORIAM GRIGORE VIERU. ÎNSEMNĂRI ŞI ESEURI. (RECENZIE by http://confluente.ro/Cartea_in_care_ma_oglindesc_album_memorial_cel_care_se_apropie_in_memoriam_grigore_vieru_insemnari_si_eseuri_recen.html [Corola-blog/BlogPost/359569_a_360898]
-
bătăliile, deseori crâncene, de-a lungul istoriei, ale intelectualilor adevărați din sângerânda Bucovina, care nu vor, în ruptul capului, să-și uite obârșiile, datinile, cutumele, graiul și portul, bătăile inimii întru același ritm al iubirii de ctitori și de pământ strămoșesc, care este, totodată, ritm al bunătății, omeniei și cuminecării, al iertării tuturor celor ce au încercat, peste veac, să ne sugrume aspirațiile și idealurile noastre, de urmași ai lui Zamolxe, Zalmoxe și Deceneu, ai lui Burebista și Decebal, Ștefan cel
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ by http://uzp.org.ro/dan-lupescu-despre-dulce-de-suceava-amar-de-cernauti-de-doina-cernica-maria-toaca/ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
90, când grupuri de români, încă sinceri patrioți, umblau prin satele ucrainizate (s.n.) pentru a-și convinge conaționalii să ceară deschiderea școlilor în limba maternă, exista un suport din partea bunicilor crescuți în spiritul adevăratei credințe și cu dor de averea strămoșească. Prin biserici, în sfintele altare slujeau preoți de vârstă venerabilă, cu rezistența călită în timpurile de aspră prigonire a credinței. În predicile lor, fețele bisericești, care insuflau încredere și se bucurau de respect, îi deșteptau din pe românii asimilați de
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ by http://uzp.org.ro/dan-lupescu-despre-dulce-de-suceava-amar-de-cernauti-de-doina-cernica-maria-toaca/ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
bine a făcut Părintele Gavriil Stoica, datorită ținutei sale morale și preoțești, a echilibrului și înțelepciunii sale, a preocupărilor sale teologice și cărturărești, a dragostei sale față de Dumnezeu și (de) oamneni, a atașamentului său față de țara aceasta și de Biserica strămoșească!... Parcurgând viața și biografia acestui părinte duhovnicesc constat, cu uimire și admirație, tăria lui de caracter și verticalitatea cu care a fost înzestrat acest contemporan al nostru în fața căruia noi nu suntem altceva decât niște oameni supuși vremurilor acestui veac
DESPRE CONCEPŢIA ŞI VIZIUNEA PĂRINTELUI ARHIMANDRIT GAVRIIL STOICA CU PRIVIRE LA PĂRINTELE DUHOVNICESC ŞI IMPORTANŢA ACESTUIA ÎN VIAŢA CREŞTINULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 601 din 23 august by http://confluente.ro/Despre_conceptia_si_viziunea_parintel_stelian_gombos_1345721339.html [Corola-blog/BlogPost/355252_a_356581]
-
credința în Dumnezeu. „... Religia a fost un factor de primă importanță în asigurarea continuității neamului și limbii pe aceste pământuri declarate sacre adeseori. Credința în Zamolxes și apoi în Dumnezeu i-a determinat să fie uniți, să-și apere vatra strămoșească, limba în care și-au învățat copiii să vorbească și în care au formulat ruga lor către Divinitate de când se știu și pe care au lăsat-o moștenire tuturor neamurilor lumii, după cum demonstrează ultimele descoperiri arheologice.” - spune autorul cu același
PROF. ANICA TĂNASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 by http://confluente.ro/marian_malciu_1460745872.html [Corola-blog/BlogPost/340107_a_341436]
-
bucuria mare a sărbătorii, pe oare o trăiește și mai ales, mesajul teologic - bisericesc al sărbătorii: înnoirea, învierea pe care nu poate să o simbolizeze și s-o exprime în chipul cel mai plenar decât floarea. Firea omului pământului nostru strămoșesc, firea florei țării noastre clocotește în chip tainic și izbucnește în mod vădit de bucuria primăverii, atât a celei a firii neraționale cât și mai ales a firii raționale, a omului, fiul credincios al Bisericii moșilor și strămoșilor noștri. În
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Stelian_gombos_1397022855.html [Corola-blog/BlogPost/383441_a_384770]
-
de cuvintele Evangheliei, întipărind deci mai limpede, chipul și mesajul praznicului, denumirea de Florii vine să îmbogățească și să sublinieze interesul adânc și profund duhovnicesc al faptului dumnezeiesc, la care facem părtașă și firea lumii florale, a florei pământului nostru strămoșesc. Suntem singurii care facem părtașă sărbătorii flora sub chipul ei plenar: în starea ei de înflorire. În toate Bisericile creștine sărbătoarea Intrării Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim, se numește simplu Duminica Stâlparilor. Înțelegem și de aici mesajul icoanei, acela
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Stelian_gombos_1397022855.html [Corola-blog/BlogPost/383441_a_384770]
-
zicându-ne: nu știu!, căci nu numai obiceiul, dar însăși amintirea lui, însuși înțelesul cuvântului s-a șters din memoria noastră”. Dar să îl lăsăm în continuare pe Nicolae Gane „să scuture pulberea uitărei de pe acest vechi și frumos obicei strămoșesc”. Iată deci ce însemna mărțișorul în vechea societate românească: „Mărțișorul era un dar ce-și trimiteau românii unul altuia în ziua de 1 martie. El consta într-un bănuț de aur spânzurat de un găitan de mătasă împletit cu fire
MĂRŢIŞORUL ÎN TRADIŢIA POPULARĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 425 din 29 februarie 2012 by http://confluente.ro/Martisorul_in_traditia_populara_marian_malciu_1330501524.html [Corola-blog/BlogPost/359750_a_361079]
-
lor; trăiau în simplicitate și împrumutau vorbele și obiceiurile lor de la mama natură, care împodobea fruntea fiicelor lor cu flori de câmp (...) Toate însă s-au șters de buretele așa-numitei civilizațiuni moderne care, în locul comorilor de înțelepciune și tradițiuni strămoșești, n-a găsit altăceva mai bun de pus în loc decât minciunile de la 1 aprilie, care și acestea (...) au ajuns a se practica în toate zilele anului”. Perioada despre care amintește Nicolae Gane, în care mărțișorul era un dar ce și
MĂRŢIŞORUL ÎN TRADIŢIA POPULARĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 425 din 29 februarie 2012 by http://confluente.ro/Martisorul_in_traditia_populara_marian_malciu_1330501524.html [Corola-blog/BlogPost/359750_a_361079]
-
în care mărțișorul era un dar ce și-l trimiteau românii unul altuia la 1 martie, este una destul de îndepărtată, de vreme ce Simeon Florea Marain constata în anul 1899, în lucrarea „Sărbătorile la români”, vol. al II-lea, că „această datină strămoșească a început în cele mai multe părți, și cu deosebire în Moldova, a se pierde” și că „în ziua de azi (deci la 1899) mărțișorul este un dar ce-l dau numai părinții copiilor lor”. Să vedem, așadar, care sunt concluziile lui
MĂRŢIŞORUL ÎN TRADIŢIA POPULARĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 425 din 29 februarie 2012 by http://confluente.ro/Martisorul_in_traditia_populara_marian_malciu_1330501524.html [Corola-blog/BlogPost/359750_a_361079]
-
sensul credinței noastre și acesta este și sensul cuvântului botez. Este vorba de moartea prin afundarea în apă cu Iisus Hristos și revenirea la viață împreună cu El, lăsând să se scufunde, să rămână la fundul cristelniței, al apei, numai păcatul strămoșesc, păcatul neascultării adamice.nîn concordanță cu învățătura de credință privitoare la botez este și așteptarea învierii morților și venirea vieții veșnice. Într-adevăr, creștinul ortodox crede puternic în învierea celor răposați, după făgăduința Mântuitorului Iisus Hristos din Evanghelia după Matei
TEZA SI SINTEZA MARTURISIRII NOASTRE ORTODOXE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 by http://confluente.ro/Simbolul_de_credinta_sau_crezul_teza_si_sinteza_marturisirii_noastre_ortodoxe.html [Corola-blog/BlogPost/349151_a_350480]
-
s-a produs o interferență a unui cuvânt dacic cu unul latinesc. Margayami... lângă... kudra. Ce mult se aseamănă cu: merge... lângă... codru! S-a spus pe bună dreptate că, printre cuvintele românești cu etimologia necunoscută, unele trebuie să fie strămoșești, au¬tohtone. Exagerările, absoluți¬zările, în sensul negarii elemen¬tului prelatin din Dacia ori a reducerii nejustificate a importanței factorului romanic sunt neștiințifice și deci inadmisibile. Se știe că verbul românesc a țipă are două sensuri: „a strigă“ (cu etimologia
CODRU-I FRATE CU ROMÂNUL de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 by http://confluente.ro/Ion_carstoiu_1404122093.html [Corola-blog/BlogPost/360053_a_361382]