476 matches
-
pe Bootie. Domnul Atotputernic Îmi spusese că trebuia să fac asta. Așa că am rămas În apă cum Îmi ceruse Domnul Atotputernic, Împotriva voinței mele. Numai un soldat și-a Îndreptat gura puștii spre mine, dar era foarte tânăr, iar În loc să strănute scurt, pușca lui a scos un bubuit așa că nu a putut să tragă decât În sus. Stuful de pe case ardea, șoproanele cu orez, la fel, fum negru peste tot. Mi-am văzut familia și pe ceilalți săteni târându-se În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
am urcat din în metrou, dar cu un vagon mai în față. Nu voiam să stau în mirosul ăla îngrozitor, așa că la următoarea stație, Shin-nakano, am coborât. În timp ce mergeam, a început să-mi curgă nasul. „E ciudat. Oi fi răcit?“ Strănutam. Tușeam. Normal, mi-a trecut prin cap că aveam gripă, ceva de genul ăsta. Imediat totul mi s-a întunecat în fața ochilor. Toate simptomele astea au apărut dintr-odată, din senin. Mi-am dat seama că ceva nu era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
vârtejul produs de mulțimea de molii minuscule, zburătăcind orbite de lumină prin cameră, se domoli. Moliile acoperiră uniform pereții, mobilele, hainele, lăsând să plutească, suspendat în aerul încăperii, o pulbere fină ca polenul, care provocă celor doi o criză de strănutat. Când se dezmetici puțin și când prăfăria din aer se rarefie, Filip se putu uita în interiorul lăzii. Ceea ce văzu îl surprinse și mai mult. Din semiîntuneric fu străpuns de privirea de sticlă a unui leu cu gura roșie căscată și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
țepoase mustind de larve de molii. Ți-l prezint pe Leo, fostul meu colaborator, făcu Carol prezentarea, indicând cu un gest al mâinii conținutul lăzii. Conștiincios, corect și competent, ca orice cadavru. Acum știu unde te-am întâlnit, spuse Filip, strănutând din nou. în parcul municipal, lângă chioșcul fanfarei. Treceam câteodată pe acolo în desele mele traversări ale orașului, ca mesager. Erai fotograf. Stăteai pe o bancă așteptând clienții, citind dintr-o carte sau uitându-te blajin cum se jucau copiii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
vârtejul produs de mulțimea de molii minuscule, zburătăcind orbite de lumină prin cameră, se domoli. Moliile acoperiră uniform pereții, mobilele, hainele, lăsând să plutească, suspendat în aerul încăperii, o pulbere fină ca polenul, care provocă celor doi o criză de strănutat. Când se dezmetici puțin și când prăfăria din aer se rarefie, Filip se putu uita în interiorul lăzii. Ceea ce văzu îl surprinse și mai mult. Din semiîntuneric fu străpuns de privirea de sticlă a unui leu cu gura roșie căscată și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
țepoase mustind de larve de molii. Ți-l prezint pe Leo, fostul meu colaborator, făcu Carol prezentarea, indicând cu un gest al mâinii conținutul lăzii. Conștiincios, corect și competent, ca orice cadavru. Acum știu unde te-am întâlnit, spuse Filip, strănutând din nou. în parcul municipal, lângă chioșcul fanfarei. Treceam câteodată pe acolo în desele mele traversări ale orașului, ca mesager. Erai fotograf. Stăteai pe o bancă așteptând clienții, citind dintr-o carte sau uitându-te blajin cum se jucau copiii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
îi sunt scanate produsele. Acasă, își va face groaznicul sendviș cu ton și cafeaua ca de rumeguș. Va mânca în fața televizorului, așa cum fac oamenii singuri. Iar apoi se va ocupa de generoasa provizie de șervețele... la ce-i folosesc? Plânge? Strănută? Se masturbează? A fost o mică confuzie când fata de la casă a greșit și a inclus laptele și pâinea printre produsele lui. — Nu, nu, a mormăit supărat bărbatul. Mi-a aruncat o privire antipatică, a apucat micul despărțitor de metal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Dar nu mă puteam pieptăna acum... De aici, de unde mă aflam, ușa părea o oglindă. Din partea cealaltă Însă, era chiar transparentă... Am Împins ușa cu umărul și m-am strecurat Înăuntru. Am simțit o căldură plăcută gîndilîndu-mi nările și am strănutat fără să vreau, dar cred că nu numai din cauza căldurii, ci și a mirosului de scrobeală și țesături proaspăt vopsite amestecat cu parfum. În stînga erau etalate mostre, reviste de modă și Îmbrăcăminte confecționată la comandă. Alături de ele, cutii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pe tavă, dar nu, nimic din toate astea nu e suficient de bun pentru el. Domnul aici de față fuge și se cațără în copac. Nu e deloc recunoscător pentru tot ce s-a făcut pentru el. Fata începu să strănute scoțând zgomote ascuțite, ca de șoricel. Nu-i mai faceți vânt cu creanga aia murdară, strigă cineva. Probabil că tot praful i-a intrat în nas. — Praf sau nu, e un semn rău-prevestitor, spuse un alt adept. Pinky o disprețuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
buze ca un buchet frânt. Am pus cecul pe pat. În timp ce mă îndreptam spre scările de la capătul coridorului, am auzit ceva, cât se poate de clar și ritmat, un sunet care imită suferința acceptată, sunetul produs de copilul gata să strănute, am auzit ceva care îmi spunea că Eileen era o fabrică de zgomote căreia îi sărise călușul. * Fat Paul se aplecase și trăgea de zăvoarele mari și negre. Și tot acum, Doris Arthur intră în Shakespeare, întrebându-se încotro să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
stația de taxiuri de pe Eighth Avenue, Shadow s-a oprit. A scâncit. Și-a ațintit privirea spre nord, către raiul păcătos de pe Twenty-Third Street, Chelsea, capătul lumii, unde nu exista lesă și botniță. Shadow s-a zbătut în lesă, a strănutat, și-a împins botul înainte. Părea năuc, înfometat, avea momente când semăna cu un lup, răspunzând unei naturi mult mai dure. — În fiecare seară are momentele lui de slăbiciune. Dar uneori se zbate din toate puterile și am impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
continua să vorbească. Când m-am trezit, Martin plecase și în încăpere nu se mai auzea nici un sunet. Imediat după revărsarea zorilor am coborât în stradă pentru ultima dată. Apoi m-am întors. Ce mai era de spus? Polițistul care strănuta, tristul agent de circulație, poștașul negru și chel cu bascheții lui. Și oamenii, trecând din noapte în zi cu treburile lor dintotdeauna. Ce ar mai fi de spus? Ce ar mai fi de spus? Am aliniat sticlele de scotch, tranchilizantele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nouă. Vinul, și mierea, și grâul tot Le-au strâns, pe grabă, cine-a putut... Tuse, și plânset visele scot, Du-te, oriunde, frunză de lut... Și-o păsărică în grădina brumată, În liniștea rece, a iarnă-a făcut, Am strănutat pe o stradă curată, Frunzele toate încă n-au căzut. A fost odată... va fi odată... Nu spune zarea, dar spune omul- Numai acuma e niciodată... Adânc, prezentul, închide tomul... Mă duc, tot acolo, în marea clădire. E ora, de la
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
scos unul dintre dopuri cu degetele mari, țintind către acoperișul pavilionului. L-a lovit și a sărit înapoi cu așa un recul încât ne-am ferit instinctiv amândoi. Șampania a țâșnit în gura mea și în sus pe nas. Am strănutat și am băut încă pe atât. — Este ceva cu băutul direct din sticlă, i-am explicat. Se urcă direct la cap. Sebastian puse sticla jos și mă luă în brațe. —Sunt iertat? m-a întrebat. —Bineînțeles! Este genul de lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
la capătul Pantelimonului. — Vă duc și p-ormă mă retrag. Se pornește circulația și se descurcă oamenii. Mă privea cu coada ochiului, vesel, bătând un ritm neauzit în roata volanului. De căldură începuseră să-mi curgă lacrimile. Îmi venea să strănut. Mă chinuiam să-mi înghit strănutul. Mi-a văzut grimasele. — Dacă e chestia cu rățuștele, a oftat el, am pungi acolo. Garantate. Tarom, autentice. Ceruite, estetice, nu pătează, nu se sparge, nu curge. Vorba aia: „Randament și discreție la capacitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
până sub bărbie, după o Încercare nereușită de a-mi intra În gură, apoi s-a terminat cu pupatul și a Început strănutatul. Primul m-a stropit pe gât, dar a reușit să se prăbușească Înainte de adevărata dezlănțuire și a strănutat o pată uriașă și umedă pe partea din față a fustei mele. — Ce fetiță cuminte, am mormăit Încurajator, simțindu-mă ușor vinovată că o țineam În aer, la o lungime de braț distanță În timp ce tremura din tot corpul, dar Începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Întrunirea WASP perfectă - foc adevărat În șemineu! fără telecomandă! fără butuci cumpărați din oraș! - cu pijamale ecosez J. Crew, rațe sălbatice decorative din lemn, suficient alcool ca să ai nevoie de licență și doi cățeluși golden retriever pleoștiți și supraponderali. Am strănutat, mi-au curs ochii și am tușit În așa un hal Încât mama sa, permanent abțiguită („Vai, scumpo, Încă un pahar de sherry o să rezolve imediat problema!“) a Început să facă „glume“ pasiv-agresive cum că ar fi contagios, iar tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
bucătăria crescătorului. Era adorabilă... singura fetiță dintre pui răcise puțin și nu avea pe nimeni care să-i redea sănătatea energică de cățeluș. Doar că răceala nu i-a mai trecut, iar micuța Millington nu s-a mai oprit din strănutat. După trei săptămâni de Îngrijiri non-stop - Cameron s-a implicat, trebuie să-i recunosc meritele În privința asta - micuțul nostru bulgăraș de fericire nu se Însănătoșea, chiar și cu cei peste 3 000 de dolari pe care-i cheltuiserăm pe consultații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
gin tonic tare, iar eu aveam pe cineva care era atât de Încântat că mă vede În fiecare seară Încât se scăpa pe ea când ajungeam acasă. Toată lumea a avut de câștigat. Millington s-a oprit Într-un târziu din strănutat și a intrat Într-o stare de narcolepsie lângă mine, cu trupul ei micuț lipit de piciorul meu, ridicându-se și coborând odată cu respirația ei ritmică, În armonie cu televizorul care mergea În permanență, ca să am un zgomot de fundal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ta că m-ai invitat, Ann. Sper că nu deranjez. —Prostii, Sammy. Voi doi ne-ați făcut seara frumoasă. Acum hai Înăuntru Înainte să Înghețați. Am urmat-o dincolo de ușa simplă, de pin, după ce am scos-o pe Millington, care strănuta, din geanta ei specială și am mers până la mica seră pe care o instalaseră În urmă cu câțiva ani „ca să contemple natura când vremea nu permitea“. Era singurul element modern din toată casa aceea rustică și-mi plăcea la nebunie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
froideur. Privett-Clampe , cu un aer grav, instalat pe figură, nici nu observă că expunerea ajunsese la sfârșit. Era prea absorbit de un vis diurn, în care-i apărea un pandișpan Victoria, care nu se găsea în India. În acest moment, strănută. Strănutul îi atrase atenția domnului Wiggs, care se uită în jur nervos, căutând pe cineva să-l sprijine în atmosfera rece care se instalase la popotă. Observă expresia contemplativă a tânărului Privett-Clampe și-și făcu iluzii că măcar unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nou băgat în cadă. Stă în apă de o oră și cincisprezece minute. Soarele strălucește, însă luna mai e o lună răcoroasă. Fiul meu ar putea foarte ușor să răcească, dar nimănui nu pare să-i pese. După ce Tung Chih strănută de două ori, îi spun lui An-te-hai să aducă un cort ca să-l ferească de briză. Însă Nuharoo respinge ideea. Ea zice că acesta i-ar îndepărta norocul lui Tung Chih: — Scopul băii este de a-l expune pe Tung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
jumătate dezbrăcați. Îi reamintesc lui Nuharoo că tatăl lui Tung Chih e un om cu sănătatea șubredă și că pruncul nua avut o greutate normală la naștere. Nuharoo e redusă la tăcere, dar nu se predă. Tung Chih începe să strănute. Incapabilă să mă mai stăpânesc, mă duc la cadă și le împing la o parte pe servitoare. Îl iau pe Tung Chih și alerg înăuntru. Ceremoniile și festivitățile continuă la nesfârșit. În toiul lor, un grădinar descoperă o păpușă fetiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
răspuns, te‐ am strigat și vocalele ‐ pescăruși disperați ‐ piereau înghițite‐n furtună ... Cum să plec de aici cu povara liniștii blestemate? 323 BUNICA șI NEPOTUL Din nou îi povestește de Babacul, Dar genele de somn i se lipesc, Deși ...când strănuta trăsnea capacul în turn la Sfântul Neculai Domnesc ! și iată‐ n vis s‐a zguduit cerdacul Din bârne, ca de‐ un chiot haiducesc, Bunicăi i‐ a scăpat din mână acul și‐a stat acolo‐ n basmul bătrânesc ... Tic‐ tac, măsoară
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Cântând numerele, fetițele trăgeau firele de păr, în timp ce un băiețel îi încălecase umerii, apăsându-i în jos capul bătrân. — Joacă-te de-a căluțu’! Fă pe căluțu’ și nechează! Chokansai se târa în patru labe, supus, și când, dintr-o dată, strănută băiețașul îi căzu din cârcă. Doamnele de onoare și ajutoarele râdeau atât de tare, încât se țineau cu mâinile de burtă. Nici chiar la căderea nopții, râsetele și hărmălaia nu se potoliră. Atmosfera din apartamentele femeilor era la fel de diferită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]