3,258 matches
-
află în permanență amenințată de pericolul desfințării.”temeiul angoasei este însuși faptul de a-fi-în-lume”, scria Martin Heidegger în Sein und Zeit,Eraste Halfte, Dritte Auflage, Max Niemeyer Verlag,1931, p.186. Prin angoasa, de care vorbea, ce se străduiește să străpungă carcasa mulțumirii de sikne,a banalității cotidiene, omul are revelația că trăirea lui este încadrată și mărginită de neant. Ceea ce spunea Montaigne că a „filosofa înseamnă a învăța să murim”se insinuează imperceptibil și persuasive în menirea pe care Heidegger
NOSTALGIA LUI HEIDEGGER DUPĂ ESENŢA ANISTOROICĂ A OMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Nostalgia_lui_heidegger_dupa_esenta_anistoroica_a_omului.html [Corola-blog/BlogPost/342506_a_343835]
-
abisală unde încolțește tainic sensul;atunci când exprimarea acceptă pietatea solemnă a spusei tăcute se deschid granițile spațiului sacru al Ființei care îngăduie percepției umane să intre către arhe ,către origini, să-și înțeleagă „nedeslușitul rost al Firii”(Rilke), sau, să străpungă ca un fulger prăpastia Ființei, cum spunea Nietzsche. Opera lui Heidegger în care găsim convingerea acestuia potrivit căreia cunoașterea umană va izbuti cândva să găsească un luminiș în semi-zeitatea Ființei întreține acele irizări care îi înstelează nostalgia după esența anistorică
NOSTALGIA LUI HEIDEGGER DUPĂ ESENŢA ANISTOROICĂ A OMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Nostalgia_lui_heidegger_dupa_esenta_anistoroica_a_omului.html [Corola-blog/BlogPost/342506_a_343835]
-
e ondulațiuni universale, dar teribil de exact și neiertător, al cosmologiei, al medicinii și a tehnicii super avansate. Nu e de mirare. Studiind medicina, Romeo Tarhon poate face conexiunile necesare pentru a descrie o experiență la limită: „...creierul îi era străpuns și captiv, a vrut să pipăie, să se asigure, a ridicat un braț, a dus arătătorul spre lobul urechii, mâna i-a zvâcnit violent din umăr, flectată de durerea cumplită din deget, în cortex i s-au descărcat parcă mii
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 by http://confluente.ro/Prozatori_pentru_mileniul_trei_romeo_ta_cezarina_adamescu_1339833072.html [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
precise pe lungimea vibrației, a constatat fără dubii diminuarea și dispariția acelei emisii la câțiva centimetri de zid. S-a hotărât să urmărească unda și spre dreapta. Sunetul, vibrația, se amplifica, se acutiza ca un țiuit strident, din ce în ce mai ascuțit, îi străpungea creierul, căpăta materialitate, ca un ac subțire și lung, ca o sârmă extrem de subțire... S-a retras speriat, cu mișcări atente și calme. Nu se mai îndoia în privința straniului fenomen, linia acustică exista, sursa emiterii îi era extrinsecă, vibrația căpăta
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 by http://confluente.ro/Prozatori_pentru_mileniul_trei_romeo_ta_cezarina_adamescu_1339833072.html [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
aibă un capăt.... Încă o dată, corpul și capul pe poziție și la înălțimea adecvată, deodată bipul, șocul scurt din timpan și imediat, în creier, unda filiformă, firul...Milimetru cu milimetru, încă puțin, simțea perfect acum, încă suporta, creierul îi era străpuns și captiv, a vrut să pipăie, să se asigure, a ridicat un braț, a dus arătătorul spre lobul urechii, mâna i-a zvâcnit violent din umăr, flectată de durerea cumplită din deget, în cortex i s-au descărcat parcă mii
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 by http://confluente.ro/Prozatori_pentru_mileniul_trei_romeo_ta_cezarina_adamescu_1339833072.html [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
sus i-ar înălța pe purtători, spre prapastia întinsă căderii în gol, a clădirii propriilor iluzii, nu e decât doar o clipă simplă de rătăcire în bezna propriei nopți. Răzbaterea prin ceața care învăluie dreptatea în cioburi de neadevăr, ce străpung suflete duelându-se la nesfârșit între pereții propriilor realități țesute din dureri cu ecouri sfâșietoare, începe a se transforma pe parcurs în etanșarea sufocantă între valvele unei cochilii muribunde. Viața în sine are drept fundament alegerea, liberul arbitru e lăsat
PRIVIND REALITATEA UMANITĂŢII DINCOLO DE CORTINE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 by http://confluente.ro/cristina_p_korys_1490891022.html [Corola-blog/BlogPost/383529_a_384858]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > ALTER EGO Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 699 din 29 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Ceața se ridica ușor ca o perdea deasupra apei limpezi. Pădurea era liniștită, copacii împrejmuiau malurile lacului. Soarele încerca să străpungă ceața groasă. Bărbatul stătea încremenit pe mal, nu simțea frigul. Se înfășurase cu mantaua groasă și privea fix cleștarul încremenit al apei. Gândurile se perindau, se amestecau cu repeziciune în mintea lui. Pus în fața unei încercări dificile nu știa cum
ALTER EGO de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Alter_ego_camelia_constantin_1354200657.html [Corola-blog/BlogPost/351365_a_352694]
-
către dictator și apoi către sală) Ucideți-i! Cavalerii vampiri își prind adversarii și-i aruncă unul la altul până dau cu ei de pereți. În schimb vampiricele, mai romantice, îi ridică în aer de parcă valsează, apoi cu caninii le străpung vena gâtului, iar cu unghiile le spintecă abdomenul. În sală urletele de durere și groază ale clanului dictatorial se împletesc cu chiotele de bucurie și victorie ale zburdalnicelor vampirice. Un măcel îngrozitor se desfășoară în cea mai voluminoasă construcție din
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 by http://confluente.ro/Regatul_lui_dracula_vi_sc_ion_nalbitoru_1392481975.html [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
-l urmărește gata să-l devoreze. Este chiar Contele. Deodată, arătări hidoase se ridică din adâncuri. Îngrozit, Contele țâșnește afară din lac. Imperatorul începe să înoate.Arătări ciudate cu coarne, coadă și furci înroșite îl înconjoară. Vârful furcilor încinse îi străpung pieptul, iar sângele țâșnește din trup. Printr-o zonă întunecată Imperatorul străpunge fundul lacului și ajunge pe un tărâm ciudat unde pe stânci ard focuri, iar în jurul lor dansează despuiați, cu furcile în mâini, împielițații. Imperatorul își aruncă privirile dedesubt
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 by http://confluente.ro/Regatul_lui_dracula_vi_sc_ion_nalbitoru_1392481975.html [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
se ridică din adâncuri. Îngrozit, Contele țâșnește afară din lac. Imperatorul începe să înoate.Arătări ciudate cu coarne, coadă și furci înroșite îl înconjoară. Vârful furcilor încinse îi străpung pieptul, iar sângele țâșnește din trup. Printr-o zonă întunecată Imperatorul străpunge fundul lacului și ajunge pe un tărâm ciudat unde pe stânci ard focuri, iar în jurul lor dansează despuiați, cu furcile în mâini, împielițații. Imperatorul își aruncă privirile dedesubt și vede un cazan în care clocotește smoală. Vârful furcilor îi părăsesc
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 by http://confluente.ro/Regatul_lui_dracula_vi_sc_ion_nalbitoru_1392481975.html [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
și tarabe. Sharon se servește, gustă, îmi dă și mie să gust. Un pește în oceanul său. Ascultă, mă indemna: ascultă zgomotul aglomerației, corul în surdină al vocilor, ascultă, mă instiga Sharon un murmur milenar nedeslușit din când în când străpuns de strigătele negustorilor arabi care instiga la cumpărături în ebraică. Doar douăzeci de shekeli kilogramul Rak esrim skalim le kilo! Hai, reducere pentru tine, ia-l cu optsprezece domnule, doar optsprezece. Bishvilha ! Yalla ! Câh oto im smoneesre adoni, rac smoneesre
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/sa-vezi-mirosul-unei-pasari/ [Corola-blog/BlogPost/93372_a_94664]
-
avusese nicio relație sexuală de câteva luni bune, simțurile lui erotice nu prea țineau cont de diferența de vârstă și de starea lor socială. Emanuela, urmărindu-l discret, nu putu să nu-i observe sclipirile pofticioase din privirile care o străpungeau. Spera ca Brigitté să sosească cât mai repede. Se simțea jenată de situație și un pic de teamă i se cuibări în suflet. Ce-i drept îl plăcea pe Condurache nu numai ca profesor de matematică, ci și ca bărbat
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Iubire_interzisa_roman_cap_stan_virgil_1384420742.html [Corola-blog/BlogPost/363112_a_364441]
-
și chipu-ti și i-mi este frică S-adorm,că nu cumva din vise să i-mi piei. Sclipire rece de crai nou Se furiseaza-n casă,pe ascuns, Sclipire,ce se pierde-n hau În ceruri,de unde a străpuns. Mă prinde dimineață treaz Cu ochii pironiți în geam. Mă prinde trist și nu mai sînt viteaz, Cu gîndul dus și simt că nu mai am elan. Referință Bibliografica: CLIPE AMĂGITOARE / Edi Peptan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1825
CLIPE AMAGITOARE de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 by http://confluente.ro/edi_peptan_1451467115.html [Corola-blog/BlogPost/372576_a_373905]
-
ar fi înșiratul tutunului, pentru ca din asta își câștigau existența: plantau tutun, îl culegeau, îl înșirau și uscau la streașina casei, apoi îl vindeau... Eram fascinată cum, verișorii mei, înșirau tutun pe niște sfori, cu un ac mare din sârmă, străpungeau mijlocul frunzei, pe nervura aia groasă din mijloc, apoi conduceau cu mâna frunza, pe ața de cânepă, având grijă să n-o rupă... Eram fascinată cu câtă îndemnare și rapiditate făceau ei lucrul ăsta, iar eu de-abia reușeam să
Duzina de cuvinte – Dor by http://balabanesti.net/2011/10/05/duzina-de-cuvinte-%e2%80%93-dor/ [Corola-blog/BlogPost/339939_a_341268]
-
Mesaje de la Îngeri cu greu mai deslușesc, Am aripile frânte, să zbor nu se mai poate. Nu voi pleca acum fără să-mi dai răspuns, Te rog cu umilință, dă-mi sfântă îndrumare, Simt că și Tu suspini văzându-mă străpuns De patimi și ispite, de-o cruntă dezbinare. Inima mea tânjește să-nvețe ce-i iertarea, Dar cade prea ușor în lațu-ntins de umbre, Cu gura spun că iert, dar alipesc trădarea Și reproșez afrontul, privirilor mai sumbre. Tu iartă
OARE M-AI PĂRĂSIT?! de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/rodica_constantinescu_1484571672.html [Corola-blog/BlogPost/378722_a_380051]
-
PUTEREA IUBIRII Cu pielea ta luminezi stelele, Cu gasul tău sorbi izvoarele, Cu buzele tale încălzești iernile, Cu gura ta rostești rugăciunile, Cu ochii tăi orbești zorile, Cu numele tău albești zilele. Cu sângele tău înroșești rodiile, Cu sânii tăi străpungi nopțile, Cu pântecul tău rotești soarele, Vezi?! Cu pântecul tău rotești soarele. MIERE De ce mă vrei? M-ai întrebat. Pe buzele tale Erau polen și nectar. Nevăzute albine Îți desenau pe buze o inimă. De ce mă vrei? M-ai întrebat
FOC SACRU DE BAKI YMERI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 by http://confluente.ro/Foc_sacru_de_baki_ymeri.html [Corola-blog/BlogPost/343182_a_344511]
-
Te-o prins foamea acuma, că eu am timp să stau să țocăi tu? Bădia se dă jos din căruță, cercetând locul: cărare, cărare, cărare; toate la fel, pe care s-apuci? Nu și-a terminat gândul când urletul a străpuns tăcerea codrului. În spatele saniei trei perechi de ochi prinseră a luci; parcă erau licurici, dar licuricii nu urlă! Nea Vasile n-a fost bine clădit nici în tinerețe, darămite acum în iarna vieții! Mărunțel de statură, pirpiriu la trup, n-
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1439040365.html [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
cu speranțe verzi în cioc Mi-aș dori să stea pe loc, Tu te faci că nu le vezi... Din mesteceni lăcrimând, sevă nouă peste iarbă, Muguri în zăpezi să fiarbă, să răsară flori de gând... Ghiocei se străduiesc să străpungă iar asfaltul Inimii zvâcnind în altul...de iubire prevestesc... Știu că ești și știi că sunt...prin parfumul din petale Toate dorurile tale mi le-nchini pân' la pământ... Să erupă-n noi un gheizer, un pulsar incandescent Disecând un
DACĂ NU VEI APĂREA de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 by http://confluente.ro/antonela_stoica_1488875220.html [Corola-blog/BlogPost/377602_a_378931]
-
ce încredințează cântecului inteligență, virtute, gingășie... În urma pasului ei sunt multe supărări, ultima fiind pierderea soțului, regretatul compozitor Florin Bogardo, dar în ochi îi joacă și voioșia, și melancolia. Nu privește departe, nici în jur, privește nemărginit în om. Îl străpunge cu o privire, prin minte și prin suflet. O minte, oricât de plină de griji uită atunci de sine. Pare firavă, atât de sensibilă este. Dar nu e firavă. E un om puternic ce se ia de piept cu viața
STELA ENACHE. SEMĂNÂND IUBIRE, SECERI IUBIRE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1417111632.html [Corola-blog/BlogPost/382088_a_383417]
-
de-atât urcuș pe cărărui abrupte, julit de stânci și înțepat de spini și sfâșiat de vulturii haini care doreau din mine să se-nfrupte. Eram pe culme și-am văzut în zări un munte mai înalt,fără cărări, ce străpunsese norii cu mândrie și am dorit să fiu pe al său pisc, dar chiar de-aș fi avut curaj să risc, ca să cobor era o nebunie. Eram pe culme și-mi era de-ajuns că măcar gându-mi norii i-
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1442315027.html [Corola-blog/BlogPost/365591_a_366920]
-
cu mândrie și am dorit să fiu pe al său pisc, dar chiar de-aș fi avut curaj să risc, ca să cobor era o nebunie. Eram pe culme și-mi era de-ajuns că măcar gându-mi norii i-a străpuns. Am fost cândva Am fost cândva popor ales,acum ne-am abătut de pe străvechiul drum pe care au pășit semeți străbunii nemaiavând de mult nici țel,nici scop și-naintând cu greu,cu un mers șchiop, pe care-l avem toți
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1442315027.html [Corola-blog/BlogPost/365591_a_366920]
-
precis că ce visez o să rămână vis ! Aș vrea să fiu Aș vrea să fiu mai mult decât ce sunt, să pot orice urgie s-o înfrunt și de nimic nicicând să nu mă sperii, zâmbind chiar și atunci când sunt străpuns de-un chin care-a pândit și-a stat ascuns în cele mai penibile mizerii. Aș vrea să fiu cel care în destin s-a hotărât ca-n viață să devin, un om și nu un ins,un oarecare, să
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1442315027.html [Corola-blog/BlogPost/365591_a_366920]
-
Aghiuță se amuză, Că m-a prins la cotitură și colegul mi-e călău. A deschis încet dulapul cu un scârțâit prelung, M-a privit, mi-a dat binețe, ( tipul este educat) Ochii lui ca două flăcări mă fixează, mă străpung Și mă-ntreabă:-Care-i treaba, de intrasem la păcat? Am dat vina pe-Aghiuță, el e singur vinovat. -Ai dreptate, ai dreptate și mă bucur, ești cinstit... Și pe mine tot „acela” în belele m-a băgat, De la tine de
VINA DRACULUI... de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1741 din 07 octombrie 2015 by http://confluente.ro/nicolae_stancu_1444196875.html [Corola-blog/BlogPost/381070_a_382399]
-
Acasa > Poezie > Cantec > INIMA... Autor: Gabriel Todică Publicat în: Ediția nr. 2062 din 23 august 2016 Toate Articolele Autorului Inima... Din înaltul ce-am ajuns, Am privit către apus Și un fulger mi-a străpuns Inima. Era soare fără nori, Erai tu și ochii goi, Era gândul de apoi Și inima. Tu visai în depărtare, Eu eram în altă zare, Între noi creștea uitare, Dar inima... Ne purtam în gânduri duse, Amintiri de mult apuse
INIMA... de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 by http://confluente.ro/gabriel_todica_1471972603.html [Corola-blog/BlogPost/370355_a_371684]
-
trece/Prin tărâmul dragostei?”, în poezia „Te-ntreb” poeta obosește să mai pună întrebări deșarte și, în final, se consolează: ” Te-ntreb și nu primesc niciun răspuns./ Mă pierd în ceață ca o destrămare;/ Misterul tău încă nu m-a străpuns,/ Rămâne-vei în veci o întrebare.” Uneori, dorul o face pe autoare să plece în căutarea iubitului, iarna, în „ninsorile” care-i „păreau străine”, toamna, când „frunzele duceau suspine” și, cu ardoare, dorințe și chemări îl vrea lângă ea: „De-
ALEXANDRA MIHALACHE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/vasilica_ilie_1422444634.html [Corola-blog/BlogPost/366136_a_367465]