1,359 matches
-
gâtlej care sună ca o darabană, nu poți spune povești. De o viață mă chinui să vă învăț și tot nu ați băgat la cap. Așa că mai puneți-vă pofta-n cui - a răspuns Pâcu, în timp ce un nouraș de fum străveziu slobozit din lulea l-a învăluit cu tandrețe... La un semn discret al lui moș Dumitru, Mitruță Ogaș a umplut ulcelele cu vin, începând cu cea a lui Pâcu. Așa da! Mai zic și eu că îți vine chef de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Îi ziceau Partidului... Montînd, la Teatrul Valah, Ivan Turbincă (scenariul meu, după Creangă), mi-am amintit de un frumos titlu de carte a lui Alexa Visarion: Spectacolul ascuns. Căci Ivan al meu, teoretic, destinat copiilor, ascunde o montare antisovietică destul de străvezie! Nu Întîmplător, cînd l-am jucat la Vinița (Ucraina), a fost Întrerupt, de două ori, de filosovietici; plus că am fost trimiși acasă ...cu două zile mai devreme! Nu mă mîndresc cu asta; de altfel, unii nu cred, nu mă
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
botul lor de porc la rădăcinile scurte ale firelor de trifoi, ploaia din susul cerului tău spală mâlul de pe corpul tău și te ridică la suprafață, așteptarea ta te salvează. șase în al patrulea loc: pici în groapa cu sânge străveziu de cârtițe-care-dansează oribil, aluneci de pe scara grădinii suspendate a dragostei tale în scorbura cu sânge de vietăți subpământene, auzi vaiere și vezi carne tăiată, artere retezate cu gheara lui arhimede, ieși iute din mina asta de măcel, te agăți cu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
vezi carne tăiată, artere retezate cu gheara lui arhimede, ieși iute din mina asta de măcel, te agăți cu mâinile de treapta de jos a scării grădinii tale suspendate, care se ridică precum un balon încălzit, te trage din groapa străvezie. pe urmele tale înoată limacșii însângerați din căruța mică a singuraticului șașiu, însă ei nu pot zbura. nouă în al cincilea loc: pui masa în seara asta ca și când prințul tău prețios ajunge la tine, ca și când vine și bate la portița
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
mai vine. F1: Dulce zumzet, somnoros și ireal, să ne cheme spre poienile din deal... B3: ...taina liniștii înalte să ne fure prin cotite luminișuri de pădure... F1: ...și la umbră să ne-mbie, mai târziu, o clopotniță de aur străveziu, legănând deasupra capetelor noastre licuricii înălțimilor albastre. B3: Fără gânduri, ca-ntr-un somn abia deschis, să trăim, în clipe lungi, același vis, foi uscate-n jurul tău să cadă rar, la ureche să-ți descânte un bondar și, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Te rog io! Ce să-ți dau? N-avem decât mâncare pentru taică-tu’ că nu i-au ieșit analizele prea grozav. - Nu vreau banane! Ar urma presupunerile că precis n-a mâncat iar nimic azi, uite-l cum arată! Străveziu. Și pantalonii ăia. N-ai bani, mamă să-ți cumperi alții? - Mă călărește aia mică, explică starea deplorabilă a raiaților tociți Călin. Seara, când mă duc acasă, trebuie să fac pe calul. - I-a trecut febra, mamă? - Da, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
după urgia războiului - fiindcă liniștea o obosea și o întrista. Costăchel s-a oprit în zariștea cuprinsă de văpaia apusului, șia pus mâna streașină lăsând ochii arși de dor să soarbă priveliștea din vale... O pânză subțire de fum - aproape străvezie - plutea în lungul văii, până hăt în gura pădurii. Mângâiată de imagini cunoscute, privirea i s-a oprit asupra unui punct anume... Sub horbota de fum, abia de se ghiceau casele și ulițele satului. În cele din urmă, a reușit
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
soare. În văzduh plutea mireasmă de pământ reavăn trezit din amorțeala iernii. Câte un colț de iarbă se ițea - cu fereală parcă - să vadă cum e vremea. Și vremea se arăta priincioasă. Primăvara se oprise doar să și înfoaie mantia străvezie pe culmea din zare... Nu mai era vreme de pierdut... Moș Dumitru Carpen a înhămat armăsarul la căruță și a ieșit din curte. Cei trei gospodari puși la cale de el ieșiseră deja în șleau. El nu se grăbea. Pentru
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pentru sufletul tău adâncit În duioasă melancolie. Pașii mei, aparent În afara voinții mele, ca-ntr-o hipnoză, mă duceau nerăbdători spre inima parcului, care părea că fredonează un imn al bucuriei după ce ploaia s-a făcut nevăzută, cu mantia-i străvezie, din care mai picura, din când În când, câte un strop de apă, ca o boabă de mărgăritar. M-am apropiat cu grijă de lacul În care salcia Își admira pletele-i verzi, plete care fluturau leneșe, lăsându-se legănate
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
poalele dealului și se uita în sus, aștepta să pice ceva din văzduh, deși știa că în afară de ploaie și de zăpadă ce altceva poate să cadă din cer, dar el aștepta, era prizonier la poalele dealului și prizonierul visului său străveziu, aștepta ca un prost să cadă ceva din cer, aștepta, când deodată un cașcaval uriaș începu să se rostogolească din vârful dealului la vale, sta cu sufletul la gură, privea cașcavalul cum se prăvale, începea să aibă emoții nu cumva
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
iar ei salutară repede. Mama-l aranjă cum știu mai bine, cătând spre locul unde credea ea că se află America și, arătându-i cu mâna, Îi spuse că poate să Înceapă. El Își Îndreptă corpul plăpând, Își răsfiră degetele străvezii, subțiri și prelungi, Își coborî buzele aprinse spre podul palmei și, cu pleoapele strânse, o sărută apăsat. Apoi, umflându-și obrajii, deschise ochii săi mari și strălucitori și suflă cu toată puterea sărutul din palmă. Și din palma lui mică
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de soldați. Aiurea, șoptesc, și mă Îndrept spre cealaltă cameră. Sunt complet gol - dar mă simt bine așa. Din oglindă mă privește acum un om nou. Cu pielea alb - trandafirie. O amintire din copilărie migrează În creierul meu, cu fâlfăit străveziu. Mă vad Într-o lumină clară, Înalt și slăbuț, În casa bunicilor. E iarnă. Zăpada-i tolănită pretutindeni, În straturi groase. Îmbrăcat Într-un paltonaș gri, cu cizmulițe noi, din piele maro, mă Întind pe spate, În neaua strălucitoare, și-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o uriașă pânză de păianjen. Pânza, de un albastru transparent, acoperea un pat masiv, peste a cărui lucire mată o văzu, dintr-o dată, pe ea, Întinsă acolo. Da, era chiar ea, cea pe care o aștepta din totdeauna. Fragilă, aproape străvezie, Înveșmântată În alb, cu pieptul tresăltându-i aproape imperceptibil, Învăluită de o lumină puternică, orbitoare. Un roi de fluturi minusculi zbura pe deasupra, Întruchipând o coroniță de flori vii, ce vibrau discret, unduios, răspândind irizări aprinse În toată odaia. Întinse mâna
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
salivă, Împrumutând reflexele diamantii ale luminii de afară. Îmi aprind o nouă țigară și inspir adânc. Nu mai tușesc. Ușor amețit și cu ”ceva” experiență de fumător acum, mă las Învăluit de pânzele subțiri ale norișorilor formați. Seamănă cu fâșiile străvezii văzute de atâtea ori pe cerul matinal. Poate că ar fi potrivit să beau ceva, mi-am spus Înmugurit de noua mea idee, și am rânjit bucuros În sticla geamului Întredeschis. Nu prea aveam nimic prin casă (sunt doar un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Încerc să le ignor, În ciuda durerii care mă pătrunde. După minute lungi, de nemișcare și de reculegere, cu capul aplecat În piept si mâinile lungite pe lângă corp, mi-ascult respirația nebună și bătăile asurzitoare ale inimii. Aburi ca niște vinișoare străvezii se ridică În fuioare foarte subțiri din brațele mele, din Întreg corpul meu. Strâng cât pot În mâna umedă coada securii. Și mă inundă iar un val de furie, venit din adâncuri nebănuite. Cu forțe refăcute, ridic privirea amenințătoare către
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de plastic în mână. Pe buzunarele de la pieptul fiecăruia scria "Chirurgie I". Curând li se alăturară două fătuci în halate albe care-și aprinseră niște țigări lungi și subțirele. Pacientul cel brunet gemu sonor, privind întregul grup cu un subînțeles străveziu. Dar aceștia ascultau cu multă atenție ce le povestea un al cincilea, în costumaș și bonețică albe, proaspăt sosit. Prima cucoană ieși din nou de la PRIMIRI, de data asta cu o farfurioară pe care se afla o cană frumoasă, din
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cu calculatorul, din cauza grabei specifice debutului și a nepriceperii mele În domeniul cibernetic, a fost ușor traumatizantă. I-am spus Cora. Priveam la cutia așezată pe masa din sufragerie, Îi dădeam ocol și nu știam de unde s-o apuc. Învelișul străveziu dezvăluia câte ceva din decolteul profund al plăcii de bază, mister susținut și alimentat de baretele cablurilor SATA. Ventilatorul sursei susura o chemare, dar, În ciuda muchiilor rotunjite și a luminii difuze pe care lumânările o revărsau asupra noastră, tot nu reușeam
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
curte doicii sale; eu Însă rămâneam credincios obsesiei mele, care din când În când Îmi oferea din depărtare străfulgerări de-o clipă. La capătul unui lung coridor, atârnat de clanța ultimei uși, am găsit un slip subțire ca o praștie, străveziu ca o perdea, enigmatic ca o integramă goală-goluță, fără să aibă măcar o literă completată. Am deschis ușa și m-am avântat, cu brațele Înainte. În locul mult-așteptatei moliciuni de stirpe slavă, m-am pomenit Însă pipăind contururile beznei, Înfășurat Într-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
acolo?“ Câte o lance de lumină dezvăluie Încă o dată situația catastrofală de pe câmpul de luptă. O rafală de săgeți lichide răpăie pe teritoriul nimănui, e clar că uscatul pierde teren, că zvârcolirile lui se vor permuta dincolo de orizont În cețuri străvezii, el Însuși, din ce În ce mai slab și mai Împuținat, În curând va simți În ceafă aburul dens venit din nările cavalcadei urmăritoare, iar atunci ultima mână de praf se va transforma În mâzgă. „Vii odată?“ Deschid geamul și ploaia mă pălmuiește violent
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În sacoșa neagră de cârpă de care nu se desparte niciodată când cerșește și ciupește coaja lucioasă a unei felii de cozonac. Smulge o bucățică pe care o vâră cu lăcomie În gură. Pocitania aia smintită de Kawabata, golanul ăla străveziu, precis că e mort de foame și ochii lui de moșneag lăcrimează. E prea bătrân să cerșească și n-a rezistat mult timp cu mâna Întinsă. Înserarea s-a lăsat peste oraș apăsător, și albastrul ei umed coboară tainic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tot. Kawabata iese din cocioabă, nu Înainte de a-și scoate cu greu mădularul, dintre cele trei perechi de pantaloni. Actul fiziologic se consumă În spatele șandramalei, sub cerul liber, În strânsă comuniune cu natura. Din lichidul galben, fierbinte, ies aburi subțiri, străvezii. Lui Antoniu i s-a Înfipt În creier această aderare la Uniunea Europeană, Îl frământă, nu-i dă pace, Îi dă un soi de mândrie stranie, Îl face pentru prima oară după atâția ani, să simtă o certă de emoție. Cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pe bucata de asfalt din curte, pe care merg ca un clown pe o sârmă Întinsă sub cupola circului. Cum intru În camera mică și ciudată care are forma unui paralelipiped, beau restul de ceai rămas de dimineață În paharul străveziu. În atâtea ore, de jur-Împrejurul lichidului s-a format un fel de floră umedă, pufoasă care rămâne, după ce ultima picătură de lichid a fost Înghițită, agățată ca un cerc verzui de peretele paharului. Gândurile mi se fac amare ca ceaiul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
biologic este o pasăre care s-a prăbușit În abisuri și, cu un ultim efort Încearcă supraviețuirea cu orice chip. După ce a Încetat spălatul vaselor În chiuvetă, Îmi prepar ceaiul, Într-un fierbător roșu din plastic. Îl torn În paharul străveziu, vârând o lamă de cuțit sub fundul lui, ca să nu crape de la lichidul clocotit, și Îl beau pe jumătate. În fiecare dimineață, când ies din Încăperea paralelipipedică, după ce am Învârtit cheia În broască și Însfârșit sunt pe picior de plecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
picioarele goale, ca pe niște pietre de moară care-i macină sângele. Trupul abia mai poate purta hainele, dintr-odată și ele foarte grele. Șuieratul trenului Îl trezește din amorțire. Însfârșit, câinele iese din cocioaba lui Ben, umbră scheletică și străvezie. Antoniu Îl cheamă lângă el, cu un fluierat scurt. Îi mângâie pe cap și câinele dă din coadă docil. În ochii lui, ce sticlesc de foame se citește o o mare speranță. -Măi dihanie străvezie, uite cum râde luna de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lui Ben, umbră scheletică și străvezie. Antoniu Îl cheamă lângă el, cu un fluierat scurt. Îi mângâie pe cap și câinele dă din coadă docil. În ochii lui, ce sticlesc de foame se citește o o mare speranță. -Măi dihanie străvezie, uite cum râde luna de noi cu gura până la urechi. Câinele Își ridică și el privirea către cer, din reflex, și latră la lună stins, vlăguit. Antoniu scoate din buzunar o chiflă pe care i-o Întinde câinelui, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]