363 matches
-
neclar al iubirii înseși. Și lucrurile s-au petrecut întocmai. În primul an de Japonia mă suna în toiul nopții plângând la telefon. Ajunsese pe o altă planetă, măsurîndu-și singurătatea prin întîlnirea cu altul absolut, cu concentratul străinului și al stranietății. "Sînt singur ca o găină într-o grămadă de lemne", mi-a spus la un moment dat. Bună parte dintre studenții Mombushu claca după primul an. Erau mulți care renunțau și se întorceau acasă. Aș fi făcut, neîndoielnic, parte dintre
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a descoperi, dincolo de locul comun și clișeul turistic, elementele care ne-au întemeiat ca civilizație mediteraneană. Și totuși nu performanța privirii sale, a celei mai autentice și cultivate priviri pe care a produs-o lumea noastră, este cea care creează stranietatea cărții. Enigmatic rămâne faptul că albumul ține și își ridică splendoarea pe o combinație de imagini care la prima vedere frizează paranoia: Bernea se așază, cu imagini din tablourile sau acuarelele sale, alături de panouri de la Villa dei Vetti, de picturi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de angoasa patologică a depersonalizării? în ansamblu, diagnosticul diferențial este dificil, dar anumite semne permit clarificarea sa: astfel, adolescentul non psihotic își va menține, chiar și în momentele cele mai acute ale crizei, un contact adecvat cu realitatea; la el stranietatea comportamentului se va limita la o sferă relațională destul de precisă, esențialmente familia, mediul școlar dar înafara acestuia, în special în prezența egalilor săi va apărea cât se poate de normal. Cu cât vârsta de apariție a tulburărilor va fi mai
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
clasticități diferite, distrugeri de bunuri etc, care prin natura lor stranie au atras atenția. 26 adică 22.41% au comis acte antisociale severe (agresiuni fizice implicând o armă) și de regulă sub influiența alcoolului. Comportamentul piromanic, cu aceiași notă de stranietate (și de regulă repetitiv, bizar și fără motivație serioasă) a fost regăsit în 4 (3.44%) din cazuri. Mult mai frecvent (N=8/6.89%) s-a arătat a fi comportamentul sexual bizar. Tentativele de suicid (ca relevând depresia în
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
ar fi cele de matematică, de gramatică sau de zoologie, datele istorice au, de cele mai multe ori, o conotație identitară; dar aceasta nu se dezvăluie niciodată deplin și spontan. Se știe că informațiile rămân, de regulă, exterioare conștiinței elevilor. Sentimentul de stranietate 43 care îi îndepărtează de cele învățate este accentuat de încadrarea evenimentelor istorice în sisteme de referință nefamiliare, nespecifice vieții cotidiene 44. Cu toate acestea, politicile școlare atribuie încă învățării-memorizare misiunea de a integra elevul în supra-comunități care depășesc experiența
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
avea câțiva ani până la pensie, lovitura a fost prea importantă pentru el, drept urmare se spune că s-ar fi apucat serios de băut" (Cristina Hermeziu, op. cit., p. 86). 168 Adolescenții au fost mai afectați de evenimente decât cei mici, simțind stranietatea celor ce se petreceau în acele zile: "O.K., avem libertate, ce să facem cu ea? Nu știam cum să ne purtăm unii cu alții, nici noi între noi, nici noi cu profesorii, nici profesorii cu noi. A fost ciudată
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
care, în lagăr, este ultima etapă înainte de anonimat, conferă specificitate acestui gen de operă. Așadar, literatura concentraționară nu se circumscrie nici memoriilor, nici autobiografiei, nici jurnalului intim, nici unei forme de istorie a propriei personalități (toate acestea izvorând din experiența personală). Stranietatea absolută a experienței simultan individuale și colective formează, în viziunea L. Jurgenson, "indicibilul realului concentraționar"66. Însă "indicibilul" este dat, spune autoarea excelentei lucrări despre experiența concentraționară, și de vidul sau ruptura care apare în lanțul experiență mărturie lectură. Orice
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
scenă care a fost considerată nerealistă, deoarece se știe că deținuții evitau cât puteau munca și, mai mult, în lagăr exista chiar un sistem bine pus la punct de evitare a muncii, care se numea "tuhta". Soljenițîn este conștient de stranietatea apariției acestui sentiment în condițiile de îngrădire a libertății, dar ne asigură, într-un fragment confesiv din Arhipelagul GULAG, că a trăit el însuși bucuria de a munci: Lucrând eu însumi, vreme de doi ani, cu mâinile mele, am verificat
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
scărilor "ca un soldat", iar "Pavel Nikolaevici fu cuprins de groază", înțelegând că îl așteaptă "o existență nouă, atât de grețoasă, încât îl îngrozea încă și mai tare decât tumoarea însăși"216. Spre deosebire de Rusanov, Oleg Kostoglotov nu este înspăimântat de stranietatea și hidoșenia spitalului, deoarece nu este tocmai un neinițiat în ce privește contactul cu asemenea lumi. El a trecut deja prin "școala lagărului" și, prin comparație, clinica este adevărat loc de odihnă. În locul crispării și spaimei lui Rusanov, Kostoglotov aduce o altă
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
surprinzător. 8. Genul epic apelează la narațiune ca mod principal de expunere. Această caracteristică se concretizează în textul citat prin crearea unui univers epic ficțional, prin relatarea unor fapte și situații aparent banale, care intră însă, pe nesimțite, sub semnul stranietății: „ritualul“ evadării din oraș, în refugiul tainic străjuit de zidul vechi și de salcâmul cu umbră binefăcătoare, întâlnirea personajului narator cu vânzătorul de înghețată, rememorarea unor întâlniri asemănătoare în anii de liceu. O altă caracteristică a genului epic este prezența
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
ntreagă, Doar s'a'ndura Dumnezeu Ca să-ți mântui neamul tău!321 Aceste versuri extraordinare, prin forță profetică, au fost recitate, la televiziunea publică, doar la Chișinău, nicicum la București, în anul Centenarului Eminescu. Iar asemenea amănunt ne luminează asupra stranietății comemorării Poetului, în Țară, sub semnul bicefalității puterii de la București, care ne trimite la o fracturare a spiritul românesc, la o conștiință publică sfâșiată, dedublată în antiteze monstruoase. Comemorarea fusese concepută și pentru apariția celui mai important și mai controversat
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
1982). Anahoreților retrași în pustie dar vizitați de demoni, li se pune la încercare tăria spiritului; Ispitirea sfântului Anton în optica lui Flaubert e ceea ce astăzi s-ar numi un studiu de caz. Pustia lui Ioan Alexandru abundă, tipic, în stranietăți, în spaime și "ape moarte"; ca la Blaga (cel din Lauda somnului) foiesc jivine respingătoare întreținând coșmarul: "Buhele fierb în văgăuni adânci. / De-atâta vreme nu mai știe nime / Că-i miez de noapte pururi și s-aud / Șoareci rozând
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Hieros = sfânt): "Tu, Ieronim, ai pierit cum m-ai atins (...) / Tu, Ieronim, ai pierit în chiar acea clipă / În care m-ai atins, sfâșiată sunt / Și e noapte și abur de mort împrejur / Și de frică trebuie să cânt" (Cântec). Stranietățile întrețin sistematic atenția: Ieronim are "un ochi de sticlă", acesta "puțin mai albastru decât celălalt / și puțin mai rotund / și puțin mai adânc" (Doarme Ieronim). Translucid, corpul lui de arhanghel nu e decât: "Un contur de lumină difuză / Și prin
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
din vis și materialitatea solidă, densă a statuii. „Camera aparițiilor” din actul al treilea devine un spațiu al tuturor ambivalențelor, în primul rând al ambivalenței mască imobilă/aparență umană, având în centru figura manechinului ca o chintesență a sentimentului de „stranietate” iscat de prezența acestor marionete care „parcă ar fi vii”. Așadar, manechinul este aici cel ce alimentează tensiunea dintre „impresia că e așa” și „convingerea că e așa”, readucând astfel în discuție celebrul methought shakespearian („s-ar zice/s-ar
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
înțelesul cel mai puternic și cel mai „metafizic” al termenului - provocată, ca și în tragedia greacă, de apariția unui mesager al morții. În acest sens vorbește el, în notele de regie la Clasa moartă 1, despre căutarea elementului straniu, a „stranietății”, „a unei stranietăți atât de accentuate, încât publicul să o poată resimți ca pe un șoc dureros”. Iar printre mijloacele indicate mai apoi ca exemple de instrumente ale producerii șocului se numără și apariția neașteptată și tulburătoare a unui străin
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
puternic și cel mai „metafizic” al termenului - provocată, ca și în tragedia greacă, de apariția unui mesager al morții. În acest sens vorbește el, în notele de regie la Clasa moartă 1, despre căutarea elementului straniu, a „stranietății”, „a unei stranietăți atât de accentuate, încât publicul să o poată resimți ca pe un șoc dureros”. Iar printre mijloacele indicate mai apoi ca exemple de instrumente ale producerii șocului se numără și apariția neașteptată și tulburătoare a unui străin, alături de apariția unei
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
multiplice la infinit. Manechinul sau figura de ceară ale lui Kantor se înscriu vizibil în moștenirea lăsată de Schulz și de Maeterlinck. Imagini degradate ale vechilor strigoi, așa cum le propune modernitatea, ele continuă totuși să păstreze ceva din forța acelei „stranietăți” care, deși tratată în registrul derizoriului, trădează o experiență a angoasei și chiar a durerii. „Creatură marcată de moarte”, veritabil „intermediar între un actor mort și un actor viu”, figura de ceară este sursa acelui sentiment de bizar, de straniu
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
intrarea unităților militare sovietice În România, În anul 1944. Ea este de la bun Început expresia confruntării dintre două lumi, două sisteme politice, culturale și etice, mai exact Între o lume românească remanent democratică după 1944 și una comunistă, străină, totalitară. Stranietatea acestei lumi vine atât dinspre o situare etnică și mai ales supraetnică, așa cum se Întâmplă În cazul lumii sovietice, centrată pe lupta de clasă, pe promovarea ateismului și pe colectivismul forțat, cât și dinspre o societate ale cărei valori etice
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
virtuală în conformitate cu legile programării care stabilesc condițiile inițiale ale acestei lumi și conform legilor care le guvernează evoluția, deși se deschid în mod permanent spre mutații. Se remarcă faptul că aceste legi nu urmează tiparul unui determinism fad, ci relevă stranietatea imprevizibilului sau mai degrabă a unui amestec nefamiliar de previzibil și imprevizibil. Artiști ai domeniului, de la Tom Ray sau Christa Sommerer și Laurent Mignonneau la Karl Sims dovedesc acest lucru cu prisosință. Spre exemplu, simulatorul de viață artificială pe Internet
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
inițiativelor de acest tip, utilizatorii online intră în interacțiune cu aceste ființe numerice care coabitează în spațiul virtual în ritmuri diferite de evoluție. Convergența dintre principiile informaticii și cele ale biologiei produce un sentiment de alteritate, de diferență și de stranietate în ceea ce privește posibilitatea accesului la codul însuși al vieții. Plecând de la ideea că viața este controlabilă și programabilă ca un cod digital (viața in silico - vezi Casti, 1993Ă, demersurile ciberneticienilor, ale tehno-biologilor și ale artiștilor vieții artificiale doresc să rescrie alfabetul
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
tehnologiilor computaționale. Deși sunt, în principiu, universale, alcătuite din același tip de „materie” (sau globale, în perspectiva principiilor rețeleiă, se singularizează prin modalitatea diferențială prin care se asamblează și intră în fluxuri existențiale, adesea în mod imprevizibil și la limita stranietății. Cyborgi, avatari cibernetici, indivizi transgenici, agenți cognitivi și vietăți artificiale, toate acestea sunt ipostazieri ale unei ontologii virtuale într-un univers, discursiv și practic, postuman. Forme ideale și simultan apariții concrete, metafore, imagini sau limbaje logico-matematice și concomitent întruchipări materiale
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
exterior problemelor omenești” (III, 165), adică un străin. Lumea din jur i se pare o iluzie, iar vânzoleala din preajmă, un „furnicar grotesc și osândit”. „Ceea ce mă izbea era absurdul acestui conglomerat uman”. Sentimentul este de iluzie, de minciună, de stranietate. Oricum, Cioran știe că ipocrizia însăși poate fi sursa demonismului. Citează într-un loc din Psalmul 31 („Ferice de omul ș...ț în sufletul căruia nu se află vicleșugul!”) pentru că este el însuși apăsat și chinuit de prezența dublului său
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
În fața acestei fatalități, disperă și, uneori, privește cu acea seninătate definitorie pentru umor, care e, deopotrivă, detașare și ruptură de sine. În fond, lipsa de convingeri, de credințe, de crezuri atrage după sine o desubstanțiere a sinelui până la conștiința propriei stranietăți. E dezamăgit că este „un spirit ultracivilizat și deci corupt” și nu un barbar, ca Luther, „care credea în tot ce spunea” (II, 26). Cert este că acuzația ipocriziei și imposturii i-a însoțit prezența concretă. Întrebarea lui Mounir Hafez
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
de secunde. Când am reușit să-mi revin, spaima n-a încetat imediat, dar a scăzut puțin. A rămâne cu mintea întreagă e un privilegiu ce ne poate fi retras” (I, 12). Secvența aceasta are o importanță covârșitoare în înțelegerea stranietății resimțite de Cioran în fața propriei prezențe și a crizei propriei identități. Recunoaștem în ea experiența de a te descoperi străin ție însuți, moderna experiență a sinelui rătăcind, care și-a pierdut nu umbra, ci trupul. Oricum, viața e vis, spunea
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Nu pot să cred că suntem ființe vii. Am senzația unei întâlniri între două spectre” (III, 389). Finalmente, vidul va fi învestit cu atributele divinității. Fără să i se roage, Cioran transformă amenințarea în posibilitatea unui salt. Sentimentul acesta al stranietății ființei se răsfrânge adesea și asupra celor din jur. Iată: „În metrou, ieri seară. Fior insuportabil în fața acestor schelete învelite în carne” (I, 273). Luciditatea cinică îl mută pe Cioran în fantasmatic și macabru, așa încât până și popoarele i se
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]