8,805 matches
-
unul feminin în stare de levitație, cîteva citate din lucrări mai vechi și o vegetație ambiguă, pe jumătate naturală, pe jumătate ficțiune culturală. În acest moment al picturii lui Mattis Teutsch, individualitatea umană se topește într-un fel de grup straniu, identitatea, fie ea și tipologică, se resoarbe în serie, iar acel soi de erou impozant și dominator devine, pe nesimțite, simplu ornament într-un amplu proces de multiplicare. Deși variate compozițional și iconografic, aceste lucrări au ca gen proxim o
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
și Estragon cînd își iau un timp de gîndire pentru ceva. În felul în care se ghemuiește Estragon și adoarme. Chiar și în strădaniile, nu mereu reușite, ale lui Marius Cordoș-Pozzo de a ridica ștacheta în propria interpretare. În comicul straniu al lui Lucky-Mihai Bica, o apariție elaborată, pentru mine neașteptată în jocul actorului. Și iarăși pianul. Departe, aproape. Tare, încet. Muzica originală și interpretarea îi aparțin lui Dumitru Dabija, care l-a mai acompaniat, discret, pe regizor de cîțiva ani
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]
-
pentru ca să îți prinzi la butonieră o floare, tot așa nu-ți achiziționezi o haină doar pentru că ea cade bine pe un manechin. Or, mare parte din vestimentația modernistă (și, uneori, postmodernistă), echipează fel și fel de manechine ce se agită, straniu, suspect, împotriva obiceiurilor consolidate, ca un pseudo-dușman al tuturor mărginirilor. 13. Un proverb arab spune că oricât ar fi de încinsă, apa tot stinge focul dacă este aruncată peste el. Din păcate, oricât de groasă, de matlasată ori de îmblănită
Muzică și vestimentație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12478_a_13803]
-
care năvălesc pe plajă asemenea unui duh al mării negre, suveran al Evului mediu, privind din vîltoare înspre secolul douăzeci. Cîte trupuri de femeie - ciocolată, lapte, teracotă - oricum mult mai apetisante decît coaja rumenită a unei gogoașe. Totul e minunat, straniu, și ceva-ceva, poftim dacă vreți, cunoscut; o blîndețe fără sfîrșit coboară odată cu asfințitul din munții Caucaz. închizi ochii - peste pleoape pete purpurii pătrund cu îngrijorare, ca o eczemă, ca o infecție. Soarele din Kobe e încă sus, deasupra Moscovei și
Poeme de Evgheni Borisovici Rein by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/12498_a_13823]
-
din cinematografie, responsabilitate a cărei importanță nu se îndoiește că o apreciez. Cum tăceam uimit - multe îmi trecuseră prin cap, dar nu că voi fi avansat -, a adăugat amenințător: reflectează bine înainte de a răspunde. Am tăcut în continuare, bănuind substraturile straniei propuneri, iar peste câteva zile am fost scos de la ,Viața Românească". Și n-am mai avut dreptul să tipăresc nici un fel de carte. Așa încât în această perioadă cărțile mele au fost inițial contractate de alți scriitori, numele meu fiind pe
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
Calimachi, adus să opteze, ca discipol, între două modele aflate la antipozi. Unul, profesorul Martinetti, omul de lume și de succes, elegant, afabil, monden, primitor și îndatoritor, reprezintă diurnul. Iar celălalt, Jiquidi, bătrânul posac, singuratic și inospitalier, exercitând totuși o stranie fascinație, reprezintă nocturnul, închiderea în sine și retragerea din lume. Unul ar fi maestrul de zi, celălalt maestrul de noapte. Eroul oscilează între cei doi poli de iradiație spirituală, de atât de diferite facturi, ilustrând prin frământările lui o dramă
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
scrisese - ,Nu suportasem niciodată nici o umbră de echivoc asupra calității mele de evreu". Profesorul Nae Ionescu știa acest lucru, poate că-l și admira, în ciuda rasismului său ,ideologic". Pe plan cultural, ca mulți alți intelectuali, Nae Ionescu avea o atitudine stranie - recunoștea aportul evreilor, dar îl considera, istoric, încheiat, iar în plan politic îi considera ,nocivi". Cu zece ani înainte de a muri, când avea doar 28 de ani, Sebastian a susținut la Institutul Francez din București o conferință (în limba gazdelor
Mihail Sebastian, azi by Boris Marian () [Corola-journal/Journalistic/11448_a_12773]
-
sau mai puțin bogați, deși averile noastre cunoscuseră fluxuri și refluxuri în decursul celor douăzeci de ani. Erau averi moștenite, expuse inconstanțelor propriului caracter și pieței. A mea supraviețuise unei serii de trei căsătorii dezastruoase și unei vieți dedicate povestirilor stranii, pe care le colecționez, și trândăviei mele neîndemânatice, dar numai pentru că am un tată care mă plătește ca să nu includ afacerile familiei în perimetrul meu de distrugere. Eram toți de aceeași vârstă, cu excepția lui Ramos, și aparțineam aceleiași clase. Și
Luis Fernando Verissimo - Clubul îngerilor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11440_a_12765]
-
uniți: cântau muncitorii,/ Cântau și cei munciți; și cei cu pământ/ Și cei săraci - lipiți: Hai la lupta/ Cea mare..." (Înfierarea); , Prin curte, unul câte unul,/ Din boxele de porci sunt scoși țăranii -/ Cei ce-au dormit către vânt,/ Vești stranii cunoscând și zvonuri/ Adeverite mai târziu: pe-un pat de lemn/ Sunt împilați; călăii îi încalecă,/ Cu clești de aur le scot limba;/ Șomoiog de cânepă înmoaie/ În bidonul cu venin de ierburi;/ Prinsă de cap, ca lipitoarea,/ Limba țăranului
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
semnifică bizarele nume. Ele sînt, în același timp, trupuri, stări, dimensiuni, forme, spații, medii, efigii, semnale... Dar, veți vedea, e foarte bine că e așa! La Dan Stanciu, primul în ordinea lecturii mele, aceste secvențe sonore magice declanșează, într-o stranie incantație de dicționar,ezoteric, explorări inițiatice prin memoria inconștientă a limbajului. Se conturează astfel harta cu mai multe dimensiuni (geologice, topografice, mediumnice, de breviar suprarealist) a unui spațiu dincolo de orice convenție și amprentă culturală, un spațiu suprafantezist al unei pseudomitologii
Spre Graalul suprarealismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11474_a_12799]
-
de fapt un labirint de vene veștede. Cum celelalte simțuri nu prea îți sînt de ajutor, asemenea priveliști te vor descumpăni." Cînd granițele imposibilului dispar în porozitatea hîrtiei, cînd ficțiunea își este referentă sieși, poezia se insinuează cu frumusețea ei stranie în realitatea de dincoace de coperte aproape tactil. Iată ceea ce poartă numele Obs: ,}i-aș alege din cele mai inspirate posesoare ale unui trup de cupru, o însoțitoare. M-aș apleca spre ea, din vasul unde mă dizolv, și i-
Spre Graalul suprarealismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11474_a_12799]
-
controlat, construind o oarecare taxinomie a inconștientului poetic. Textul se dezvoltă apoftegmatic și, mai ales, în jurul noțiunilor suprarealiste familiare. Devine astfel și mai clară imaginea unei mitologii paralele, ușor parodice, atent construită cu personajele și simbolistica ei. Stările intermediare" și straniile evenimente, precum Congresul Hieroglifelor, Simpozionul de Vise din țara Intermediară, Parada ,rochiilor identitare" ale Lecadei, provoacă viziunile și codurile/ conduitele suprarealiste. Fiind mult joc (lingvistic și retoric), e multă butaforie, paradox, tautologie și ,coincidențe insistente" în dicteul cvasiautomat practicat de
Spre Graalul suprarealismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11474_a_12799]
-
se pomenește implicat într-o serie de intrigi și de crime, trecînd prin numeroase primejdii pentru a salva cartea de anumite persoane. În același timp, el se lansează în cercetarea amănunțită a biografiei autorului, cel puțin la fel de enigmatică și de stranie ca și romanele sale. Roman de suspans, roman istoric, roman de groază și de dragoste, Umbra vîntului este și o meditație profundă pe seama destinului și a reflexului acestuia în opera de artă, între peren și efemer. În luna octombrie a
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
casă în mers." (În luna a patra) Graviditatea asigură, așadar, o continuă pendulare a stărilor și a gîndurilor din interior în exterior, fluidizînd granițele mentale și corporale. Imaginea ,comunității" gravidelor, din poemul Cotitură, așteptînd în anticamera cabinetului medical are forța stranie, absurdul și candoarea unui tablou suprarealist: , Afară așteaptă multe gravide... Subțiri sau rotunde, tăcînd sau cu pulpe umflate. Mă-nchipui toate deodată, îmi par aglomerația cea mare. În scaunele sălii sînt oftaturi și vorbe... În coșul pieptului, pilote din perne
Întîmplări în miraculosul imediat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11556_a_12881]
-
coregrafă afirmată în ultimii ani, Cătălina Gubandru, a prezentat o variantă a lucrării sale Punct și de la capăt, pe care am văzut-o nu de mult, pe scena Teatrului Nottara. Secvențele unei relații mereu reluate, cu o pronunțată tentă de straniu și inadecvare, au fost interpretate de Valentina de Piante Niculae și de Ionuț Pascu. Din păcate, finalul neatent cizelat al acestei variante a lăsat impresia unei piese neterminate. Ultima lucrare, a Mădălinei Dan, Iulia + Emil = Love, excelent interpretată de Iulia
Explore Dance Festival by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11547_a_12872]
-
feminine. Indiferent cum se raportează în particular un pictor sau altul la nud ca temă de atelier, în absolutul viziuinii sale tainele goliciunii dumnezeiești se insinuează și mișcă asemenea misticului nimica din celebra formulare a lui Caragiale. Fie că este straniu pînă în pragul suprarealității (Dimitrie Serafim și Aura Goșanec), fie că se naște frust din materia cromatică, asemenea lui Adam din pămînt (Anatol Vulpe), fie că se înalță arhitectural din pete, într-o delicată perspectivă postcubistă (Merica Râmniceanu ), fie că
Despre percepția feminității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11548_a_12873]
-
unui poet supus tăcerii ca reprezentativă, global, pentru perioada de după război. Unul din poeme, ,Cuvinte către patru prieteni", dă mărturie de angoasa și deznădejdea autorului în timpul tuturor acestor ani pe care el avea să-i mai trăiască într-o lume stranie. În urmă e tot visul, în față doar destinul. Mi-e teamă, prieteni, că sfârșitul n-am să mi-l pot alege singur. S-ar putea să cad cu fața-n jos pe un tărâm netrebnic, rușinos. Voi patru însă
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
anilor '90 în ,Luceafărul", ,Adevărul literar și artistic" și alte publicații culturale. Indiferent de temă, de subiectul abordat, intensitatea privirii autorului pare să modifice structura realității, însăși compoziția aerului pe care îl respirăm. Locurile și lucrurile familiare capătă o lucire stranie, gesturile cotidiene se înscriu într-o mecanică absurdă, în timp ce distanța socială se micșorează până la anulare. În filele lui Cristian Popescu fojgăie cerșetorii, mutilații, estropiații, surdomuții și nebunii cu acte, o umanitate bolnavă pe creștetul căreia scriitorul așează nimbul sfințeniei. Lumea
Școala de morți frumoase by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11583_a_12908]
-
fi îndrăgostit de Dora, prietena neveste-si, care i-a vizitat zilele trecute, m-am întrebat impacientat. -Zici de imagine ? l-am întrerupt. Sper că nu e ceva de pe la televizor... -Și da și nu, a suspinat el cu o nuanță stranie în voce. Și se uita la mine ca doamna ministru Mona Muscă la Robert Turcescu în seara zilei de 22 iunie, (emisiunea ,%" de la (Realitatea Tv), când acesta a rugat-o, contra unei bile albe, să spună un nume de sculptor
Frunzăverde, cu crengi cu tot... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11573_a_12898]
-
călduroasă primire văzută vreodată la Polul Sud. În tabloul triumfal al revederii, poetul a strecurat însă un indiciu discret care face o notă discordantă în atmosfera de sărbătoare generală: neamul pinguinilor lui Apolodor sălășluiește în Golful Terror. Numele este destul de straniu pentru un centru al lumii îndelung visat, pentru o Ithaka, fie ea și populată de pinguini. O justificare își găsește el totuși, dacă este pus în legătură cu deznodămîntul peregrinărilor lui Apolodor: după ce a străbătut lumea în lung și-n lat pentru
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
sau dizolvabil, e un fel de obiect magic, ce trece de la narator (prozatorul însuși, așa cum se prezintă în prima secvență a cărții) la personajele sale. El reprezintă "dulceața vieții", puterea salvatoare și protectoare în împrejurări dramatice. Nucleul romanului îl alcătuiesc straniile întâmplări, databile prin 1980, din satul Bahuseni, situat la marginea codrilor, bântuit de proliferarea onirică a coarnelor de cerb (anomalie răspândită și în orașul vecin, Călărași), ce pot apărea imprevizibil crescând chiar din pereții caselor. Protipendada zonei petrece la vânătoare
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
Dorian Gray, pus pe scena Teatrului Odeon de Dragoș Galgoțiu. Și de unde. Din cîte locuri, din cîte unghiuri. Cîte seri doar pentru un actor sau altul, pentru un costum, o umbră, o prelungire a unui element de decor, pentru vibrațiile stranii ale oglinzilor, strecurată ici, colo, cu o imaginație debordantă, cu voluptatea intrusului-martor-însoțitor, trăitor cu iluzia unicității a ceea ce vede doar el, atunci, în acea secundă de grație. Cîte seri poziționată bizar pentru prinderea unei anume priviri, aceea, a unei expresii
Povestea fotografului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11590_a_12915]
-
mea se profila spatele uriaș al vizitiului tăcut, care dirija monotonia calmă a ritmului. Ici și colo, câte un felinar își împrăștia lumina câțiva metri de jur-împrejur... călătoria "trăsurii fantomă". În întuneric, se întrezăreau vag în depărtare clădiri amenințătoare și stranii; am dat ocol unui lac, apoi am văzut înălțându-se turla unei biserici cum sunt cele din nordul țării, după aceea niște mori de vânt... Unde mă aflam? Scurtă incursiune într-un ținut imaginar. Imposibilitatea de a recunoaște în mod
Noaptea din Dumbravă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/11658_a_12983]
-
parcurg, ascultându-le ofurile, dar lăsându-i să se descurce singuri, fără salutare intervenții de la Centru. Cadrul general fiind realist, miza volumului e pusă pe întâlnirea, aproape insesizabilă, a două planuri: existența cotidiană, cu rutina ei, și influxurile unor întâmplări stranii, episoade neobișnuite prin care trec oameni, altfel, atât de obișnuiți. Prozele respiră un aer al timpului și sunt pline de ceea ce formează structura și compoziția realității noastre postrevoluționare. La o privire mai atentă se observă însă că lumea nouă nu
Timpuri noi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11651_a_12976]
-
cumpăra o locuință și-a pierdut casa fiindcă actele achiziționării nu au fost în regulă. Protestul său, desfășurat în proximitatea Senatului, nu are nici un efect, până când nu anunță că a intrat în greva foamei. Sintagma, oferită de un bătrân și straniu boschetar, are impact - și profesorașul începe să fie luat în seamă de aleșii Patriei. Autorul nu este interesat de o secțiune în socio-politicul românesc și nu urmărește ridiculizarea figurilor exponențiale din (noul) sistem. Accentele povestirii se mută pe întâlnirea cu
Timpuri noi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11651_a_12976]