26,711 matches
-
culoare plată, fără tonuri de dégradé. Este un univers în care, dintr-o dorință de eliberare, pare că se aude ,,un strigăt ciudat/ bătându-se de pereții/ cu ierburi înalte’’ (Verdele zid), este un univers în care zăpezile se aștern strat cu strat, an de an, peste ființă. În acest univers tăcut, elementele de decor, eventual personajele sunt puține. De ce? Pentru că prezența lor, cu atât mai mult veselia lor ar tulbura, cu siguranță, marea tăcere, marele mister. ,,Dinspre câmpie/ veni păpușarul
MARIANA PÂNDARU – „Așteptare în tăcere” [Corola-blog/BlogPost/93858_a_95150]
-
fără tonuri de dégradé. Este un univers în care, dintr-o dorință de eliberare, pare că se aude ,,un strigăt ciudat/ bătându-se de pereții/ cu ierburi înalte’’ (Verdele zid), este un univers în care zăpezile se aștern strat cu strat, an de an, peste ființă. În acest univers tăcut, elementele de decor, eventual personajele sunt puține. De ce? Pentru că prezența lor, cu atât mai mult veselia lor ar tulbura, cu siguranță, marea tăcere, marele mister. ,,Dinspre câmpie/ veni păpușarul/ înveselindu-i
MARIANA PÂNDARU – „Așteptare în tăcere” [Corola-blog/BlogPost/93858_a_95150]
-
și mult umor sarcastic, când cu suspans, când cu tristețe sau realism dur. Dan Ghițescu controlează perfect tehnica romanului, precum și povestea lui absolut adevărată, așa după cum recunoaște și personajul central Lucian Ionescu, aducerea la suprafață a amintirilor, ,,ororilor sub un strat gros de uitare’’ (p. 236), lucru pe care subconștientul sau noi nu ar trebui să-l permitem niciodată pentru că, de fapt, coșmarul apare mereu din același vis al lui Lucian, el nu este decât ,,un fel de groapă comună, care
Dan Ghițescu – omul care vine din est [Corola-blog/BlogPost/93861_a_95153]
-
adoarmă în muzică celei mai neobișnuite simfonii a naturii. În timp ce Adishor desfășoară cearșaful și prosoapele, în stil clasic, eu înfig umbrela, o rotesc într-un fel anume, dansând-o, pentru a o afunda cât mai adânc în nisipul tasat în straturile adânci. Umflu cu pompă saltelele aduse cu noi și, recunosc, ajutat, pentru a grăbi încheierea operațiunii. Și iar mă întreb fără să găsesc răspuns: De ce se grăbesc oamenii? De la naștere. Se grăbesc să crească, se grăbesc să-și încheie studiile
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93970_a_95262]
-
International Dance Festival din SUA, iar în 2016 va fi prezentată în cinci orașe din Europa, ca parte a programului Dance Roads Open Process (Bordeaux, Torino, Arnhem, Cardiff și București). „Lay(ers) este o dezidentificare. Cristina Lilienfeld se dezbracă de straturi succesive de piele, în căutarea eului genuin. Corpul gol al dansatoarei suferă un proces de purificare abrazivă, pielea este spălată, frecată, răzuită cu nisip, pînă la sângerarea ego-ului. În singurătatea lui, corpul se autoanalizează, simțurile se ascut și înregistrează, ca
Săptămâna CNDB dedicată Cristinei Lilienfeld [Corola-blog/BlogPost/94016_a_95308]
-
de atâta vreme încât, risipiți în rămășițele ticurilor voastre mentale, nici voi nu v-ați mai putea recunoaște. Fosilele clișeelor voastre au rămas interesante doar pentru cei care studiază istoria televiziunii, doar pentru cei care au răbdare să scoată de sub straturi groase de țărâna urmele unor epoci de mult apuse. Sunteți dinozauri! În lumea în care trăiați voi, lucrurile se petrec repede! Doar că nu v-ați prins. Sau v-ați prins, dar ați refuzat să credeți! Simțeați că dominați lumea
Ordin de zi pe Trustul “Intact”: Minciună şi manipulare! [Corola-blog/BlogPost/94012_a_95304]
-
de polenuri afrodiziace, zbîrnîitoare bombardiere cu escale scurte în corolele largi de crini imperiali, de maci flaști, cu petalele înmuiate de delicatețe, miezoși, fîlfîiți în dunga zefirilor fini. Jos, printre frunzele zădarnic strivite, călcate pe nervuri, aranjate de timp în straturi blînd-grijulii, asimetrice, gospodărești, pe sub crengile duios aplecate, boltite de tandrețe. la sol, cum s-ar zice, temeinice și ,energizate" de pămîntul întremător, furnicile înaintau în șir indienesc-furnicesc, din mușuroi în mușuroi, silențioase, robace, amestecate de-a valma cu melcii bătrîni
A fost deocamdată ca niciodată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12231_a_13556]
-
glorii juvenile, sărbătoream infestarea curcubeielor cu îngeri căzuți la datorie, flaușam cancere tandre-n asociații private de locatari, încoronam cu moi cununi de paie prinți sfioși și prințese virgine, mitraliam roua în zori și-n amurg, seara adastam uituci în straturi de brusturi, dis-de-dimineață bombardam iarăși cu bombe de bulion metropolele, recitam, zvăpăiați, cocoțați pe case, pagini din Baudelaire, din Apollinaire, din Lautreamont, din Sade, bătătoream cu sîrg iluziile întregii generații, desființam orice flutur și-l transformam în fîntîni, în stîlpi
Mereu mă temeam să nu pleci... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12153_a_13478]
-
cu exemple ce converg către finalul comun: "Nunta" nu e cu putință). Nichita Stănescu scrie O călărire în zori (lui Eminescu tînăr) și se rostește, cu evlavie, Despre înfățișarea lui Eminescu. Deși formula lui poetică rămîne dificilă în sine, există straturi ale operei permeabile la sugestiile eminesciene: "Goana norilor albi, goana norilor lungi / mîna din urmă secundele" (combinația "nouri lungi" și timp se regăsește la Eminescu în Trecut-au anii ...) sau: "Amintiri nu are decît clipa de acum" (Cîntec) în care
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12068_a_13393]
-
fi devenit mai apropiați și satul global" o, da, uitasem, iată mă aflu în satul global, vorbesc despre el. Beneficiind în ultimii ani de burse în Germania, am putut să mă mișc cu dezinvoltură și să inspir cu nesaț primele straturi de ozon ale satului global. Pentru mine satul global nu e un spațiu science fiction, cum ar putea să le pară celor care nu au ieșit niciodată din binecuvîntata noastră țară. Generozitatea Vestului - inițiativele și punerea lor în practică se
Numele meu este Celălalt by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12450_a_13775]
-
a cerut un fel de definiție lirică a Deltei, i-am răspuns, inspirat, că foarte expresivă ar putea fi aceea de palimpsest, (ca un neomodernist târziu ce sunt, am fost foarte încântat de metaforă): marele fluviu aduce, nu-i așa, straturi mereu noi de aluviuni, muzica țărilor, devenite Triunghi, putem citi, apoi, marea cu verzi răsfoiri sărate , geometria eliberată-n larguri, păstrând totuși o amintire de linii drepte, o rază din marele Ochi. Și tot răspunzând, întrebând, lunecam spre mare, în
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
țigluite, curțile ,magaziile, gardurile, cișmelele, intrările enigmatice ale beciurilor, femeile care cărau apa cu găleata... mă fascina totul, fiece lucru, fiece ființă... mi se părea tulburătoare orice mișcare...orice fiță inconștientă de șold...mă îndrăgosteam de necunoscute aplecate adînc peste straturi proaspete de ceapă verde... de motănăraia visînd în neștire , într-un abandon total, într-o lățire definitivă-n praful cărămizilor macerate de vreme, mă obsedau pietrele rătăcite, numerele portițelor scîrțîitoare, desprinse pe jumătate din balamale, bălăbănindu-se-n aerul alb
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]
-
rămase cumva suspendate, deschise ele însele spre zarea nesfârșită. Mai ales în Soare de noapte, motivele recurente sunt chiar cele ale tăcerii, absenței, solitudinii, numelui și fără-de-numelui, luminii în care se pierde totul. Sub aceste semne ale aproape-nimicului stau, însă, straturi de viață secretă, tensiuni ale așteptării, reverii ale apropierii de celălalt, tăcerile sunt dense de voci dizolvate, de cuvinte subînțelese. Între peisaj și privitorul-contemplator jocul dintre apropiere și distanțare e permanent, cuvântul caută obiectul, lucrurile mor în cuvinte și rămân
Un poet francez in România by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12537_a_13862]
-
pana lor renaște o poveste sublimă și terifiantă. Oare cât am reușit să sugerez din chipurile ei antinomice?"(p.8) Cuvintele de laudă adresate orașului vin mai ales din partea străinilor, poate și pentru că aceștia sunt "doar rareori preocupați să străpungă stratul vizibil al splendorilor". Ei îl numesc Veneția Nordului, Nordicul Versailles, Palmira Nordului, "unul dintre cele mai frumoase orașe ale lumii" și "după Paris, cel mai francez oraș din câte există" (Dupré de Saint-Maure), "la plus belle", datorită arhitecturii, pentru Céline
La Petresburg! La Petersburg! by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12679_a_14004]
-
mereu pe parcursul operei - întru elogiul niciodată extenuat al "ființelor mici", al obiectelor uitate și ieșite din uz, reintroduse, uzate "moral" (bunăoară), poetul îl înlătura de pe lucrurile vechi pentru a le redescoperi luciul inițial, și uneori îl va lăsa chiar, în straturi groase, ca să-i admire catifelarea, "iubindu-l adânc"". Se poate spune, cu deplin temei, că Emil Brumaru este un poet ce-și structurează viziunile sub spectrul grației imagistice, al suavității și delicateții, în gesturi lirice lente, somnolente, circumscrise într-un
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
sunt elemente emblematice ale spiritualității românești, au preluat credințe și trăiri specifice, pe care le-au transfigurat, conțin cu alte cuvinte reflexe din "întreg complexul vieții material-spiritual românesc", pentru că, urmașe ale coloanelor și stâlpilor cerului, "reprezintă o sinteză ad-hoc între straturile arhaice și cel creștin". Preocupat în primul rând de tipologizarea acestor creații ale artei țărănești, în care preia sugestii din sistematizarea propusă de R. Vulcănescu, autorul albumului pornește de la stâlpii și coloanele cerului, acestea asimilate drept troițe, cu formele lor
Un simbol by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/12827_a_14152]
-
și lu' mamă-ta și lu' tată-to - copila asta o s-ajungă cineva! Ce dacă nu mai pricep normal! Nu-i, bai, tu, copilă! Povestește, că și mie mi-i drag normal să te-aud." "într-un viset recent era întîi stratul negru care intră peste tot și nu s-ar schimba la față în ruptul capului. Am trecut repede peste un fel de gri care-mi scăpa printre degete. Am dat apoi peste fluviul de deasupra, în fiecare clipă altfel de
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
Și prins de neguri mai spui că nu știi!... O vatră ...o vatră-n care n-a mai ars un foc de cine știe câte veacuri, descoperită ca din întâmplare dins-s de drum, într-un răzor, sub coastă. Cenușa-i păturită-n strat subțire sub lutul galben, parcă înviind o flacără sub grinzile-afumate. Din cioburi de-ar mai fi să mai închipui un blid, o oală, umbra unei mâini deasupra vetrei mestecând, și parcă pământu-i noaptea dinspre care vine în pâlpâirea vetrei altă
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/12891_a_14216]
-
scriitorii în timpul marilor și micilor crize, relația lor cu banii - iată un prim calup de teme dezbătute și scotocite. Urmează capitole mai picante, dar la fel de lumești: tunsura scurtă la femei, raderea bărbii la bărbați, vizibilitatea corporală (atâta vreme tăinuită în straturi de veșminte), dezbaterea publică a romanului Amantul doamnei Chatterley de D. H. Lawrence, care era statutul romanelor românești de dragoste ale anului 1933, cum se îndrăgostesc și iubesc scriitorii (avem aici mici studii de caz pe Galaction, Arghezi, Călinescu, Lovinescu
"Misterele" Bucurestilor -de la miresme la miasme- by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12910_a_14235]
-
străinătate (exilați și autoexilați), care se gândesc la țară și capitală și care o fac, nu arareori, cioranizând avant la lettre. De aceea, Cartea de bucăți bucureștene a lui Dan C. Mihăilescu este scrisă cu plăcere narativă, cu hedonism în straturi, de un curios cu lentile uriașe de colecționar. Bucureștii mahalalelor sau periferia ca mod de existență (Editura Compania) de Adrian Majuru este un studiu de mentalitate, cu aplicație pe capitala văzută ca un puzzle de mahalale; de semnalat, după cum indică
"Misterele" Bucurestilor -de la miresme la miasme- by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12910_a_14235]
-
spațiul dintre noi... weekend-ul acesta iar mă ia cu el în deșert ceasul parcă ticăie în reluare cărțile se ascund după coperte dintr-odată ostile telefonul mobil se încarcă închis duminica nu vine nici un mail televizorul rulează imagini pe sub stratul inert de praf CD player-ul a reluat chris rea a câta oară și timpul mort își întinde trupul lui șerpuitor în weekend-ul acesta fără ton care îmi traversează tacticos mintea cu udul incandescent al unei râme metalice încinse
Poezie by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/12905_a_14230]
-
în textul devorator”. Zisa “abolire” e, totuși, relativă și discutabilă, căci poemele mizează mai degrabă pe efortul de autenticizare/autentificare a scrisului, care-și asociază cât mai multe date ale trăirii, la nivele diverse, desigur, dintre care nu lipsește nici stratul livresc, al experienței culturale, cu inerenta “artă combinatorie” și gradul de conștientizare accentuat al acestui tip de operații aplicate materiei verbale. Dimpotrivă, noul “portret” al poetei e înrămat într-o realitate deloc cosmetizată ori împinsă în plan secundar, spre un
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
Si, quelque soir, d’un pleur obtenu sans effort / Tu pouvais seulement ô reine des cruelles / Obscurcir la splendeur de ta froide prunelle", care este aceeași "flacără rece" pe care naratorul o surprinde în ochii impasibili ai Rașelicăi. Acestui prim strat, care constituie nucleul, i s-au adăugat alte trăsături, derivând tot din poezia baudelairiană, care au precizat și au fixat definitiv personajul matein; nu este de fapt greu să identificăm în Rașelica unul dintre cele două tipuri feminine care domină
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
zi...) îmi car amintirile ca pe niște piei grele pe o plajă cu milioane de scoici crăpate de soare - să nu-ți iei memoria în deșert, parcă aud - orice urmă lasă o rană, simt pe pielea mea rănile memoriei supurând, straturi nesfârșite de piei amare, coji sub care eu continuu să scad, piei crescute unele peste altele sub altele în altele, desfăcute mi-ar sfâșia carnea sub care s-ar putea să nu mai fi rămas nimic, amintiri ca niște doage
nesfârșite pieile amare by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13837_a_15162]
-
spus Ilinca, blînd, stringindu-si lucrul. Mîine tie-ti va fi și mai greu, așa că trebuie să încerci să dormi, cît încă mai poți. Am stins lumină și ne-am dus în camerele noastre. În frigul de afară, acoperit cu un strat de frunze moarte, cu jachetă mea de lină drept lințoliu, un bărbat necunoscut își petrecea prima noapte în afara timpului, avînd drept unic tovarăș neantul. Traducere de Mariana Net
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]