1,462 matches
-
a societății pe căi neviolente, prin accesul nediscriminatoriu la exercitarea drepturilor și la confort, proces în care școala trebuia să joace un rol determinant, pe de altă parte. Reflexe ale acestei stări de spirit se regăsesc în sociologie în teoria stratificării sociale propusă la începutul anilor ’50 de Davis și Moore sau în școli de gândire economică precum tehnofuncționalismul și școala capitalului uman. 2.1. Școala și stratificarea socială la Davis și Mooretc "2.1. Școala și stratificarea socială la Davis
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
parte. Reflexe ale acestei stări de spirit se regăsesc în sociologie în teoria stratificării sociale propusă la începutul anilor ’50 de Davis și Moore sau în școli de gândire economică precum tehnofuncționalismul și școala capitalului uman. 2.1. Școala și stratificarea socială la Davis și Mooretc "2.1. Școala și stratificarea socială la Davis și Moore" Viziunea celor doi (Davis și Moore, 1945) despre rolul școlii derivă din concepția generală privind stratificarea socială, rămasă emblematică pentru teoriile din clasa paradigmelor funcționaliste
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
sociologie în teoria stratificării sociale propusă la începutul anilor ’50 de Davis și Moore sau în școli de gândire economică precum tehnofuncționalismul și școala capitalului uman. 2.1. Școala și stratificarea socială la Davis și Mooretc "2.1. Școala și stratificarea socială la Davis și Moore" Viziunea celor doi (Davis și Moore, 1945) despre rolul școlii derivă din concepția generală privind stratificarea socială, rămasă emblematică pentru teoriile din clasa paradigmelor funcționaliste. Societatea este văzută ca un ansamblu de poziții, care sunt
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
tehnofuncționalismul și școala capitalului uman. 2.1. Școala și stratificarea socială la Davis și Mooretc "2.1. Școala și stratificarea socială la Davis și Moore" Viziunea celor doi (Davis și Moore, 1945) despre rolul școlii derivă din concepția generală privind stratificarea socială, rămasă emblematică pentru teoriile din clasa paradigmelor funcționaliste. Societatea este văzută ca un ansamblu de poziții, care sunt definite prin îndatoririle (funcțiile) asociate. Imperativele funcționale, adică nevoile sistemului, sunt: distribuirea membrilor societății în aceste poziții, îndatoririle corespunzătoare trebuind să
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
Pozițiile sociale, asimilabile pozițiilor profesionale, sunt diferențiate după mai multe criterii: importanța pentru societate, talentul necesar pentru a realiza activitățile specifice poziției, cantitatea de pregătire solicitată de realizarea sarcinilor poziției și plăcerea pe care o produce performarea rolului asociat poziției. Stratificarea socială se realizează prin recompensele care derivă din ocuparea fiecărei poziții, ce pot fi economice (financiare mai ales), estetice - de genul plăcerii, confortului sau al divertismentului - și simbolice, adică prestigiul pe care îl poate induce poziția. Evident că pozițiile cele
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
așa-zisa „importanță socială”? Pentru funcționaliști, poziția socială este o dovadă a rolului care îi corespunde, argumentul fiind evident tautologic (dacă poziția e înaltă, rolul e important, și invers, dacă rolul e important, poziția va fi înaltă). Astfel, la funcționaliști, stratificarea, la fel ca și importanța sunt realități de natură metafizică, ce pot fi surprinse prin modelul funcționalist al societății. Criticii modelului funcționalist recuză argumentația de acest gen și susțin că, de fapt, o anumită viziune - cultură - despre societate este anterioară
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
la fel ca și importanța sunt realități de natură metafizică, ce pot fi surprinse prin modelul funcționalist al societății. Criticii modelului funcționalist recuză argumentația de acest gen și susțin că, de fapt, o anumită viziune - cultură - despre societate este anterioară stratificării, ea justificând recompensele diferențiate acordate pozițiilor sociale (Cherkaoui, 1997). La Davis și Moore, școala îndeplinește următoarele funcții în raport cu sistemul social: - transmite cunoștințele necesare ocupării anumitor poziții sociale; - alocă, prin mecanismele sale de selecție și evaluare, indivizii în poziții sociale. A
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
Sociologia inegalităților educaționale nu se identifică, cum s-ar putea crede la o privire superficială, cu sociologia educației, un domeniu analitic mult mai vast. Totuși, discutarea inegalităților relative la accesul la educație, la procesul școlar și la valorificarea în sistemul stratificării sociale a rezultatelor școlare este o preocupare esențială a sociologiei educaționale, constituindu-se în locul în care construcția teoretică în sociologia educației a fost foarte activă, iar implicarea sociologiei în politic și economic foarte vizibilă. Capitolul de față va aborda câteva
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
ca fapt statistic incontestabil. În plus, au recuzat credința liberală potrivit căreia expansiunea educației, facilitățile de ordin legal sau material și difuzia credințelor/expectațiilor meritocratice ar fi suficiente pentru democratizarea școlii. În fine, studiile dedicate acestei teme au impus problematica stratificării și mobilității sociale ca domeniu de cercetare empirică, și nu doar de reflecții teoretice. 2. Premise ideologice ale cercetărilor privind inegalitățile educaționaletc "2. Premise ideologice ale cercetărilor privind inegalitățile educaționale" Perioada imediat următoare sfârșitului celui de-al doilea război mondial
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
socială de care este responsabilă școala capitalistă. Critica ideologiei meritocratice mai reține câteva contraargumente: 1. Tezele meritocratice explică inegalitatea socială prin diferențe în abilități, talente sau inteligență. Astfel, ele sunt foarte aproape, după cum se poate vedea, de teoria funcționalistă a stratificării (Davis și Moore, 1945), precum și de ipotezele școlii capitalului uman (care nu contrazic direct teoriile conflictualiste, ci mai ales premisele teoriei acreditărilor). 2. Teza meritocratică se ocupă doar de recompensele asociate ocupațiilor, nu și de cele corespunzătoare proprietăților vreunei clase
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
ani întârziere). • Mediul geografic joacă și el un rol: față de 42% dintre copiii de la țară, 72% dintre copiii care locuiesc în aglomerația pariziană intră în clasa a VI-a. • Mediul social este un determinant masiv. La toate nivelurile funcționează aceeași stratificare, în ordinea crescătoare a șanselor de acces: - agricultorii, muncitorii; - micii meseriași și comercianți și angajații acestora; - cadrele medii, profesiunile liberale și cadrele superioare. Copiii cadrelor superioare au avut în 1962 șanse de două ori mai mari decât copiii muncitorilor pentru
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
identificați, însă statistic numărul poate fi calculat cu precizie. Cunoscând mobilitatea totală și mobilitatea structurală (adică forțată), putem afla mobilitatea pură a tabelului, adică numărul celor care au trecut dintr-un strat în altul ca expresie a permeabilității sistemului de stratificare socială, și nu ca urmare a modificării structurii sociale. Mobilitatea pură este diferența dintre mobilitatea totală și mobilitatea structurală. În cazul tabelului de mai sus: MP = MT - MS = 227 - 199 = 28. Cu alte cuvinte, doar 28 de indivizi (adică sub
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
obiectul unor intense critici metodologice. • Modelele teoretice și empirice care afirmau atingerea unui grad înalt de meritocrație atins în societățile occidentale avansate au fost supuse la critici conceptuale și metodologice. • Sociologul francez Raymond Boudon interpretează fenomenele de mobilitate și de stratificare de pe pozițiile individualismului metodologic. Creșterea inegalităților sociale cu fiecare treaptă de învățământ este explicată prin agregarea deciziilor individuale de investire în instrucție, decizii determinate de resursele disponibile ale familiilor și de utilitatea subiectivă a fiecărei diplome. Distribuția inegală a resurselor
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
dintre [coal\ [i mobilitatea social\" Studiile care au ca obiect relația dintre performanțele școlare ale unui individ și accesul la posturi, funcții, statute etc. vizează adeseori discutarea școlii ca instrument al „reproducerii” sociale, adică dezvăluirea contribuției selecției școlare și a stratificării educaționale la perpetuarea sistemului social ca sistem de diferențe și inegalități sociale. În perioada de după al doilea război mondial, care a marcat ascensiunea spectaculoasă a studiilor de sociologie a educației, s-au succedat mai multe tradiții de analiză a relației
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
conținut în ideea că lipsa egalității de șanse duce la irosirea resurselor societății. Reflectând optimismul acelei perioade, teoreticienii la care ne referim nu acordau mari șanse de supraviețuire inegalităților manifeste care persistau în fața școlii și în raporturile școlii cu sistemul stratificării sociale. Acestea erau calificate ca reziduale. Dezamăgirea provocată de eșecul evident al școlii în democratizarea societății a dus, la mijlocul anilor ’60, la critica tehnofuncționalismului și a școlii capitalului uman. Polemicile au fost lansate din mai multe direcții, toate solicitând corecții
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
este denumit „societatea acreditărilor” (credential society). În lucrările sale, R. Collins respinge categoric teoria funcționalismului tehnologic, care pretindea că cerințele educative reflectă nevoile mai mari de pregătire determinate de progresul tehnologic. Teoria conflictualistă a lui Collins se bazează pe teoria stratificării a lui Max Weber și pe teoria organizațională acceptată în perioada în care el și-a elaborat tezele. În evoluția recentă a sociologiei educației, modelul propus de Collins reprezintă punctul culminant al contestării perspectivei funcționaliste tehnologice în înțelegerea relației dintre
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
într-o anumită specializare și sporul de productivitate pe care școala îl produce, ratele de revenire calculate de economiștii educației exprimă de fapt eficacitatea unui anumit mecanism de excluziune. Premisele paradigmatice ale teoriei acreditărilor se găsesc în analiza weberiană a stratificării sociale, mai exact în teoria despre dominația exercitată de anumite grupuri de status pe baza diplomelor școlare. Voi prezenta principalele teze ale modelului lui Max Weber, apoi voi reveni la teoria acreditărilor. Într-unul dintre textele programatice pentru această orientare
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
și Gintis" Spre deosebire de Collins, cei doi autori americani (1976) pleacă de la o definiție marxistă a claselor sociale, ce admite caracterul esențial al raporturilor de proprietate asupra mijloacelor de producție, concepție mult mai radical materialistă decât cea weberiană, care admitea pentru stratificarea socială cel puțin două axe de importanță egală - avere și prestigiu. Pe de altă parte, teoria lui Bowles și Gintis subliniază dimensiunea culturală și ideologică a educației și a selecției școlare ca bază și releu social al reproducției sociale. Cei
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
numai că reacționează la diferitele calități ale copiilor, așa cum ar reieși din secțiunile de până acum, ci joacă un rol activ în formarea unor copii mai mult sau mai puțin educabili ori manipulabili. Este ușor de analizat modul în care stratificarea actuală a școlilor medii de la noi contribuie la o anumită distribuție a reușitei școlare. Împărțirea în licee teoretice și grupuri școlare, dincolo de pretinsa ei funcționalitate în raport cu piața muncii, pare a segrega de fapt între diferite cariere școlare, dar și sociale
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
soluție pedagogică pentru creșterea șanselor școlare ale celor din categorii sociale inferioare. Soluția este simplă - copiii defavorizați social trebuie să fie încurajați printr-un mod de adresare și de evaluare pozitiv, care evită sublinierea și sancționarea eșecurilor elevului. 4.7. Stratificarea și direcționarea (tracking) pe niveluri curricularetc "4.7. Stratificarea și direcționarea (tracking) pe niveluri curriculare" Practica stratificării elevilor în clasă după diferite evaluări ale aptitudinilor determină într-o manieră asemănătoare rezultatele elevilor. „Avansații”, „intermediarii” și „începătorii” sunt tratați diferențiat. Cei
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
categorii sociale inferioare. Soluția este simplă - copiii defavorizați social trebuie să fie încurajați printr-un mod de adresare și de evaluare pozitiv, care evită sublinierea și sancționarea eșecurilor elevului. 4.7. Stratificarea și direcționarea (tracking) pe niveluri curricularetc "4.7. Stratificarea și direcționarea (tracking) pe niveluri curriculare" Practica stratificării elevilor în clasă după diferite evaluări ale aptitudinilor determină într-o manieră asemănătoare rezultatele elevilor. „Avansații”, „intermediarii” și „începătorii” sunt tratați diferențiat. Cei din categoriile inferioare pot să internalizeze o imagine de
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
social trebuie să fie încurajați printr-un mod de adresare și de evaluare pozitiv, care evită sublinierea și sancționarea eșecurilor elevului. 4.7. Stratificarea și direcționarea (tracking) pe niveluri curricularetc "4.7. Stratificarea și direcționarea (tracking) pe niveluri curriculare" Practica stratificării elevilor în clasă după diferite evaluări ale aptitudinilor determină într-o manieră asemănătoare rezultatele elevilor. „Avansații”, „intermediarii” și „începătorii” sunt tratați diferențiat. Cei din categoriile inferioare pot să internalizeze o imagine de sine descurajantă, să-și piardă încrederea, motivația. Astfel
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
pe care profesorii și-o fac despre ei, din cauza lipsei de atenție din partea educatorilor pe care o incumbă clasarea lor într-o categorie inferioară. Evident, categoriile de performanță sunt puternic asociate cu diviziuni de clasă. Pe de altă parte, efectele stratificărilor asupra performanțelor sunt accentuate când categoriile contribuie la formarea subculturilor de elevi ce se opun etosului școlii. Copiii din categoriile etichetate prin sintagme de genul „eșec școlar” tind să respingă normele și valorile academice ale școlii care a produs respectiva
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
Advisory Council for Education (England), and Bridget Horatia Plowden, 1967, Children and Their Primary Schools: A Report of the Central Advisory Council of Education England, H.M.S.O., Londra. Cherkaoui, Mohamed, 1986, Sociologie de l’éducation, PUF, Paris. Cherkaoui, Mohamed, 1997, „Stratificarea”, în Raymond Boudon (coord.), Tratat de sociologie, Editura Humanitas, București, pp. 111-174. Cherkaoui, Mohamed, 1997, „Mobilitatea”, în Raymond Boudon (coord.), Tratat de sociologie, Editura Humanitas, București, pp. 175-209. Chipea, Floare, 1996, Ordine socială și comportament deviant, Editura Expert, București. Cicourel
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
de vedere al șanselor de succes și că succesul depinde exclusiv de meritele individului. Diferențele dintre clasele sociale în ceea ce privește reușita școlară n-ar exista. Totuși, științele sociale au pus în evidență de multă vreme relația reală dintre reușita școlară și stratificarea socială: copii cu aptitudini egale, provenind din medii sociale diferite pot obține performanțe sociale diferite. În cele ce urmează vom considera societatea împărțită, în mod esențial, în trei clase sau pături socio-economice: superioară (minoritară numeric), mijlocie și inferioară (unde cea
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]