1,419 matches
-
iau de păr și spăl pe jos cu tine. Aici, eu comand! Să-l văd pe ăla care te apără... Sultana mai rămîne cîteva minute, privește indiferentă viscolul care lovește cu putere fereastra din fața sa, vede zăpada înălțată pînă spre streașină pe alocuri, își mai șterge mîinile cu șorțul alb, după care, lovind încet cu vîrful pantofului în piciorul scaunului pe care stă fata, murmură: "să nu aștepți să repet", apoi se ridică, încet și pornește spre bucătărie, adunînd din mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o nouă convorbire cu autogara, altfel crăpăm aici! Alo, alo! bate șoferul în furcă. Ce Dumnezeu! se uită el de-a lungul firului. Alo, alo ! Alo!!... De afară se aude cum vîntul învăluie zăpada, izbind-o în ferestre și sub streașină. Cred... îngînă șoferul cred că se face undeva un contact, sau s-a rupt firul... Vine un sunet foarte slab. Toți au încremenit. Chiar și focul din vatră. Doar viscolul, afară, urlă ca un stăpîn dezlănțuit. Clipe în șir oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o dată din țigară, să nu se stingă și-abia apoi le filează. "Și nu ne du pre noi în ispită" murmură el aruncînd două cărți pe masă. De afară, de peste troianul ce acoperă fereastra, se aude vîntul izbindu-se sub streașina restaurantului. În clipele de acalmie, de sus, din dormitorul Sultanei, răbufnesc rîsete de oameni beți. Andrei, îl ia Mihaela de braț pe șofer tot timpul rapid, cu opriri de cinci minute la noi..., o dată n-ai făcut și tu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
din cap bătrîna, strîngînd ceva în pumn. Voiam să-i dau și eu arată spre fotografia paginii din condica de internări -, s-o ducă ginerelui meu, ori fetei lui... N-aș vrea ca, murind aici... se îngrozește ea, retrăgîndu-se sub streașina clădirii, la adăpost de crengile unui stejar, plecat spre pămînt de vîntul puternic, ce-și fîlfîie ramurile ca pe niște bice. Sînteți supărată pe mine? o întrebă profesorul, alăturîndu-i-se. Ce mai contează acum! N-am putut să fac nimic atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
etaje privită de-afară, dar înăuntru are nouă. Există câte un etaj intermediar între fiecare din cele cinci de bază. Fiecare nivel se sprijină pe câte 24 de stâlpi exteriori și opt interiori legați între ei cu grinzi. La capătul streșinilor de la fiecare etaj este agățat câte un șir de clopoței, care sună în adierea vântului. De-a lungul a peste 900 ani de existență, Pagoda de lemn a fost martorul a numeroase cutremure de pământ. Potrivit consemnărilor istorice, la 300
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
locuințe este în forma hieroglifei dublei fericiri. Zidurile ce-l înconjoară au o înălțime de peste zece metri. Complexul are șase curți mari și 19 mai mici, cu peste 300 de încăperi, împărțite geometric de un coridor principal. Toate ușile, ferestrele, streșinile, treptele de piatră și balustradele sunt împodobite cu sculpturi minuțioase. Trăgător de dulgherie Trăgătorul de dulgherie este un obiect a cărui prezență este ceva obișnuit într-o tâmplărie tradițională chinezească și era folosit așa cum îi spune numele, la trasarea cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
răspuns, după care ușa se deschise brusc și o femeie micuță, grasă, îmbrăcată într-o fustă lungă și o bluză albă cu guler înalt ieși afară și le scrută atent cu privirea. — Cine-i acolo? strigă ea, ducându-și mâna streașină la ochi. Cine sunteți? Nu vă văd. — Sunt Mma Tsbago. Mă cunoașteți. Am venit cu o străină. Stăpâna casei începu să râdă. — Am crezut că-i altcineva și m-am schimbat repede. Nu trebuia să mă deranjez. Le făcu semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
șanțuri. Ici-colo, încă se mai cunoștea locul unde fuseseră amplasați stâlpii de lemn care susținuseră transperantele, dar nu mai era nici urmă din lemnul în sine, care, ca totul în jur, fusese măcinat de furnici. Mma Ramotswe își duse mâna streașină la ochi. Câtă muncă, zise ea gânditoare, și iată ce-a mai rămas. Mma Potsane ridică din umeri. — Dar ce-am zis rămâne valabil, Mma. Chiar și Gaborone. Priviți clădirile astea. Oare Gaborone va mai fi în picioare peste cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
lîngă toate aceste opreliști cea privind băutura fără companie era un moft. Dar emisarul lui Mihai Mihail a avut dreptate să insiste. Și-a dat seama de asta cînd, după cîteva săptămîni de ploaie mocănească, de șiroaie fără istov a streșinilor, n-a mai rezistat și s-a apucat de băut în odaia lui cît o căruță. Nu era mai mare decît o căruță în care se duce fînul. A băut, întîi, o cană, apoi o sticlă, apoi o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-și dădeau seama despre aceasta. Avea un sentiment nemaipomenit de înălțare sufletească atunci cînd se gîndea la misia sa și i se întîmpla destul de des, din cauza singurătății n-avea altceva de făcut decît să mediteze, auzind cum țîrîie ploaia în streașină ori cum trosnește lemnăria în podul casei. Nu dorea să i se recunoască acest merit pentru că socotea toată această trudă ca pe o jertfă. Un adevărat martiraj de care ei, cu toții, își vor da seama mai tîrziu, abia atunci cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
neprieten. A socotit repede, în asemenea împrejurări nici nu știi cum îți merge mintea!, și a procedat corect. A aprins felinarul pe care îl pitise în fundul văgăunii, malul era destul de înalt și săpat de apă la bază, arăta ca o streașină întinsă peste apă. Cel din barcă se va îndrepta fără frică înspre lumină, așa fusese convenită întâlnirea încă de o săptămînă la Tulcea, acolo era "imperiul" lui. A ieșit cu grijă din ascunzătoare, călcînd ușor, ca o pisică, ascultînd atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Nici nu puteai crede că e același loc în care umblă cîinii vagabonzi cu cozile răsucite, unde praful, dacă nu praful, noroiul, ocupă ulițele ca apa unor fluvii încremenite, unde totul era încîlceală, vița de vie cu ostrețele gardurilor, cu streașina caselor, cu aracii risipiți în grădină, cu trunchiurile bărbaților leneviți de somn și lâncezeală, cu mirosurile prăvăliilor veșnic cu ușa deschisă, cu părul răsucit pe moațe al femeilor plictisite și visătoare, vița de vie cu ea însăși, cu viața toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
brusc, copacii dădeau În floare sub ochii mei, Înfloreau tufișurile de porumbă, soarele trecea peste satul Kraljevčani, dăngăneau clopotele bisericii satului, mugeau vacile În grajduri, iar pe la ferestrele caselor strălucea oglindirea roșiatică a soarelui ce topea stalactitele de gheață de sub streșini. Apoi prin fața ochilor mi se perindă un cortegiu funerar ; se Îndrepta spre cimitirul satului. Patru bărbați cu creștetul descoperit duceau pe umeri un coșciug de brad, iar În fruntea cortegiului pășea, cu pălăria În mână, un om despre care știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și trepiedul pe cărări de munte și șes, anotimpurile se schimbau, râurile se umflau și iar intrau În matca lor, frunzele Înverzeau ca apoi să se Îngălbenească ; tata stă la umbra unui prun În floare, apoi se trage sub o streașină, fulgerele luminează priveliștea serii, bubuitul tunetelor răsună până În zănoagă. E vară, soarele dogorește, iar geometrii noștri (acum e cu unul, Dragović) se Întorc pe la amiază, ajunși În fața unei case (strada și numărul) bat la poartă, cer o cană cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
umbrelă și afară turna cu găleata. Elevii treceau pe lângă ea și se năpusteau zbierând în stropii repezi. Ridicau capetele în sus, deschideau gura și lăsau să li se scurgă în gât picăturile reci ce cădeau din cer. Agitată, cuibărită sub streașină, căuta soluția salvatoare. Când Marc se îndreptă spre ea zâmbind sub umbrela imensă, i se păru că-l vede pe Dumnezeu. Se repezi spre el și se cuibări la brațul lui mulțumindu-i, din tot sufletul, pentru binefacerea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
zeci de metri până la o peluză neîngrijită, ca un covor pus la Întâmplare În fața unei frumoase clădiri impozante. Albul zugrăvelii devenise un cenușiu murdar, coloanele care Împărțeau fațada În spații rectangulare erau acoperite de graffiti, iar lăstunii se cuibăriseră pe sub streșini. Avea aerul unui edificiu antic și, la umbra unor falnici arbori-de-ploaie, părea cuprinsă de umezeală. Margaret s-a simțit de-ndată Înviorată În penumbra răcoroasă a unei mari verande. — Bună ziua, a salutat-o femeia de la recepție și s-a ridicat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ziarele la Întâmplare și a pornit s-o caute pe bibliotecară. La recepție nu era nimeni, nu se mai vedeau nici o hârtie și nici o carte. „Alo!“ a strigat ea, dar n-a răspuns nimeni. Lăstunii care Își făcuseră cuib sub streșini prindeau viață odată cu lăsarea Întunericului, Își lăsau cuiburile fâlfâind În căutare de insecte. A părăsit clădirea și a Început lungul drum spre casă. N-o mai durea capul și se simțea din nou În stare să dea piept cu orașul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
În picioare de pază mereu! A auzit ca altădată muzica din sufragerie și vocea lui Karl care fre dona fals. I-a revenit În minte modesta sărbătorire a Zilei Inde pen denței În sat, steagurile roșii cu alb atârnate la streșini și, la sfârșit, darul oferit de Karl. Ieri a fost aniversarea mea, și-a adus el aminte și a și resimțit un gol În coșul pieptului. Suferea, și asta era din cauza cuiva pe care-l iubea. Poate că, dacă l-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
care se depărta legănat. Rândunelele, rândunelele sunt niște făpturi sfinte, nu ai voie să le omori și pe când eram mic... da, sunt niște ființe firave. Și inteligente, desigur. Cineva a legat de piciorul unei rândunici care-și făcuse cuib sub streașina casei lui un fir de ață albastră și în anul următor aceeași făptură a venit la cuib. Avea ața? Sigur c-o avea. Pe același picior? Ha, ha, ha, bună. Farfurioara cu orez era pătrată, cu două dungi verzui pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un câine bătut, afară începuse ploaia, m-am lipit de peretele grajdului și am așteptat să-și mai potolească furia. Fără să știu mă așezasem în dreptul unui burlan înfundat, rupt de sus, la un moment dat apa adunată pe marginea streșinii a presat asupra gurii de burlan și dintr-odată m-am trezit scăldată de un șuvoi de apă, plin de paie, rugină, frunze, crenguțe, curgea apa ca dintr-un duș fără sită și dincolo de starea de inconfort creată, am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ascunsă între gulerul hainei, aproape că s-a ciocnit de profesorul Alexe așa cum mergea cu ochii mai mult închiși din pricina prafului, cu poalele hainei fluturând, gata să se desprindă din butoniere. Ah, dumneavoastră, murmură Carmina și se lăsă trasă sub streașina unui magazin. El o privi și coama lui șatenă, încâlcită îi înmuie și bruma de rezistență resimțită. Avea nasul vinețiu, porii contractați de răceală. Sunt ca o frunză în vânt, îi spuse după un timp lui Alexe, aproape plângând. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
atmosferă s-a auzit un zgomot puternic, trepidant, ca un mârâit, de ziceai că vibrează tot cerul, într-un vacarm scos de-un singur motor imens. Toată lumea din parc s-a oprit locului și a privit în sus, ducând mâna streașina la ochi. Am început să plâng. Mama mi-a zis „Nu plânge, puiu’ mamii! Sunt Fortărețele Zburătoare“. Am mijit ochii și m-am uitat la cer. Avioanele erau prea sus ca să le poți vedea cu ochiul liber. Nu se vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Regatul lui Apolodor Era o zi de iarnă. Cerul avea mii de nuanțe. Soarele părea un palat de lumină topită. Vremea era totuși răcoroasă. Era duminică și trebuia să merg la circ. Pe drum, am văzut cum gerul a pus streșinilor caselor ghirlande de cristaluri. Am pășit emoționată sub cupola circului. Mai întâi, a fost prezentat leul care înghițea flăcări succesiv, traversând mai multe inele aprinse. A urmat apoi un pinguin care citea o poveste. De fapt, el spunea povestea pe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
plumburiu al apei. Despre păsări: șiruri negre de cucoare; foșnetul de mătase al aripilor obosite; pescăruși albi; cântecul lor te îmbată cu dulceață; triluri încântătoare; privighetoarea cea fără de pereche; țara rândunelelor. Despre ploaie: ploi calde și umede; murmur lung de streșini; cad din cer mărgăritare; lacrimi de ploaie; trăsnet des pe aripi de furtună; stropi împinși de vânt bat la geamuri; cad picături de ploaie într-o armonie perfectă. Despre pământ: pământ de catifea; pământ reavăn; pământ jilav; pământ somnoros; petece
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nori. Pretutindeni e alb, zarea parcă ar fi un ocean de ninsoare. Cerul aspru și sălbatic se oprește la ferestre și depune pe cristalul înghețat flori de gheață. Dintr-o suflare gerul face pod de gheață peste maluri, iar la streșinile caselor pune ghirlande de cristal. Nopțile sun lungi și geroase, în păduri stejarii trosnesc, iar pe cer stelele par înghețate. Zăpada cristalină pare un lan de diamante și scârțâie agasant sub picioare. În văzduhul scânteietor se ridică fumuri ca niște
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]