8,296 matches
-
șterge o postare?” (bizarnet.ro); „nici nu mai trebuia să mă obosesc să trimit precedenta postare” (Ciberplai); „cred că nici cel mai perfecționat satelit n-o să descopere cea mai mică urmă de bun simț în postarea matale” (ib.); „ți-am stricat ordinea postărilor” (ib.). Regularitatea proceselor derivative și semantice mi se pare încă o dovadă a faptului că împrumuturile masive din engleză respectă (cu puține excepții, în primul rînd în privința construcțiilor invariabile) normele structurale ale limbii române Sînt interesante și tendințe
Posturi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12980_a_14305]
-
multe ori de ce nu am dat publicității numele informatorilor pe care i-am identificat. «Cum? Nu vrei să aflăm și noi?» m-au întrebat ei. Dar tu ți-ai cerut dosarul?» am replicat eu. «Aaa! Nu! Nu vreau să-mi stric zilele și nopțile!» Deci, scoate castanele din foc cu mîna altuia... Să revin la întrebarea Dv. privitoare la informatorul I. M. Înainte de a publica volumul i-am făcut o vizită și i-am arătat paginile din dosar cu numele lui
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]
-
dacă ascultătorul nu o înțelege? Doar că ascultătorul este totul! Dacă el nu este convins, în zadar toată munca sacerdotului. De aceea „adevărul argumentării (trebuie) să fie ca un fir de aur, care leagă un șir de perle, fără a strica prin incoerență, îmbinarea podoabei”<footnote Augustin, De catechizandis rudibus, V, 9. Vezi și traducerea de la Editura Polirom, Iași, 2002, 57. footnote>. În Retractationes, între Adnotații la Cartea lui Iov (II, XIII) și De Trinitate (II, XV), aflăm considerațiile lui Augustin
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
nu comentez... Suspendat am spus? Pfui, Doamne, iartă-mă pre mine păcătosul, vorbitor inconștient de funie! Adevărul e că așa mi se întâmplă de fiecare dată după ce vizionez la tv emisiuni plăcute ochiului și smintitoare minții: starea de euforie îmi strică toată logica, mă “suspendă”, ca să mă exprim bruxellește, și abia-abia reușesc apoi să mă “reorientez” pentru circumscrierea în canoanele UE. Ca să nu mai spun că, tot din cauza euforiei, sunt victima unei dedublări acționând sub acoperire comportamentală, imaginându-mă, ba Comisie
De la extaz la agonie by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13048_a_14373]
-
de ce nu a sunat încă și ce este cu geanta lui. În receptor nu era ton. Formă numărul încă de câteva ori. Apoi formă un număr de Anglia - același lucru. Încercă toate numerele care îi veneau în minte. Telefonul era stricat, dar își amintea că bărbosul sunase ieri de pe el. Îl cuprinse furia. Se îmbrăcă repede și coborî cu liftul până jos. După o oră de rătăciri printre blocuri (i se păreau toate la fel), găsi în sfârșit alt telefon, dar
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
Și-amare lacrimi plîng întruna, Că ziua,-n goana ei, nu-mi va-mplini Nici una din dorințe, chiar nici una. Și presimțirea unei bucurii, Rău șicanată,-i tot mai mică; Creația din piept prin mii De farse ale vieții mi se strică. Mă-ntind cu spaimă chiar și-n așternut, Cînd noaptea în sfîrșit coboară, Și-odihna-atunci, ca un făcut, Cumplite vise mi-o-nfioară. Sălășluiește Domnu-n pieptul meu Și să-mi stîrnească-adîncul poate; Tronînd peste puterea-mi, Dumnezeu Nimica în afara mea nu scoate; Povară
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
lectură, cu implicarea, caldă moralmente, a mărturiei de sine: “Stărui de-atîta vreme asupra studiului despre diferență și repetiție la Gombrowicz și Deleuze.// Pe măsură ce înaintez, intuind perfect comedia literaturii transcrisă de polonezul meu preferat, înțeleg că eu însămi sînt o rotiță stricată în angrenajul ei deși îmi propusesem prin munca de furnică anonimă și perenă să-i prind măcar un atom din normalitatea presupusă.// În cazul celui mai cumplit eșec să aibă cel puțin adierea unei drame.// Deleuze a reușit și a
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
au fost în vară Cu parfum la subsuoară Cînd lăsai crinii să-ți moară În cleștare de pahară Și ne-om canoni în posturi Și-n mătănii fără rosturi Și ne-o fi atît de frică-n Mușuroaie că se strică Aripile de furnică Și că îngerii-n cișmele Se bagă fulgii să-și spele De dragoste și de jele... Draga mea copilă-doamnă Or veni zile de toamnă Și n-om ști nimic ce-nseamnă...
Crengi lipsite de-adăposturi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9269_a_10594]
-
Emil Brumaru Doamne, părăsește-mă! Roua-n jgheaburi mi se strică Fără îngerul de-amiază, Lasă-mă să-mi fie frică Dac-aud, des, tropăitul Viermilor pe-o scîndurică. Doamne, părăsește-mă, Lasă-mă să-mi fie frică...
Rugăciune laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9790_a_11115]
-
mască, și aceasta. Întrucât, chiar din școală, fusese racolat de servicii și apoi nu mai scăpase. Era ofițer de grăniceri, dar și om acoperit al serviciilor (încă o mască!). Probabil aici fusese drama sa inițială, nodul conflictual, întâmplarea care-l stricase pentru totdeauna. Era un copil foarte deștept, promitea mult, avea aceste certe înclinații literare care, iată, nu l-au părăsit niciodată și pe care totuși le-a dus, în felul său, până la capăt. Dar provenea dintr-o familie modestă. Tatăl
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
de ce să nu fie aduși și alții în același loc?!... A început să facă rău, după răul nemăsurat care i se făcuse lui când fusese trimis în școala asta nenorocită, unde fusese agățat, confiscat de servicii! Dacă tot i se stricase viața, atunci ce mai conta?! Fie, să domnească împărăția răului! Iar răul e ca bulgărele de zăpadă, crește, devine avalanșă, e de neoprit. E de ajuns să te apropii de rău și să faci rău cât un grăunte, că apoi
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
nimic din mizeria aflată înăuntrul său, fața lui are aceleași trăsături fine, atrăgătoare ca și înainte de crimă, ochii lui au aceeași seninătate și aceeași fascinantă culoare gri, iar frazele din literatura pe care continua să o scrie nu s-au stricat nici ele, nu înregistrează nimic din ticăloșie, dimpotrivă, parcă sunt mai puternice și mai expresive, cameleonismul acesta, capacitatea aceasta de a disimula, de a se distanța în literatura sa de adevărul său ca persoană îl umplu de o rafinată plăcere
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
ridicat privirea spre mine senin, invitându-mă să-l întreb, gata să-mi satisfacă orice curiozitate. El a zis doar atât: Ce scurtă e călătoria asta prin lume, ce ușor și ce repede se deteriorează mecanismul omenesc, ce repede se strică, se trece (mi-aduc aminte exact, m-a izbit folosirea verbului "se deteriorează", care în reprezentarea lui apropia organismul uman de un aparat oarecare, care ascultă de principiile mecanicii, ale fizicii stricte...). Nu l-am întrebat nimic, eram capabil să
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
Dumnezeu din mine fără tunet și fulger fără furtună tu ai rămas ca o }ară-niciodată-ntâmplată ca o biserică a pântecului meu născocitor tu du-te la gingași la cei fără aripi și buze eu te vomit ca pe o mireasă stricată în mijlocul nunții ei mă va împăienjeni păcatul într-o livadă mută mi se vor despica tălpile să calc doar pe pânze de sânge și răni adio adio fetusul meu fără sexul știut tu umbra mea repetată prin porțile umerilor tăi
Omul Întrerupt by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9913_a_11238]
-
nevoie, presimțind că la așternut nu l-ar ajuta nicio frânghie. Ce să-i zică ovreiul? Decât că boala lui Spilka o să-i treacă oricum. Trebuie numai răbdare, că bunul Dumnezeu știe ce face. Poate, pentru început, puțină bromură nu strică. Când a auzit Spilka ce-a hotărât doctorul, s-a dus la crâșma lui Gică Grăbitul și s-a îmbătat pulbere. De bucurie, seara, a luat după el acasă un țambalagiu, de care se mai și sprijinea. A făcut-o
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
mama ta? E moartă! Adică, a murit, mai Înainte mi-a răspuns și a lăcrimat și el. O să-ți treacă! Nu te speria, o să-ți treacă! l-am Încurajat eu. Ba, nu! O să-mi taie picioarele, sau am să mă stric de viu. Așa au zis doctorii ieri. Jos, sub noi, e infirmeria. Acolo zac, până mor, ăia bolnavi rău. Copii? Da, copii ca și noi! mi-a zis Albăstrel, privind parcă dincolo de mine. Poate tu o să ai mai mult noroc
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
prin lume, domnule Danielopol. Ați cunoscut oameni de tot soiul. Prin ce se deosebesc românii de alții? Avem noi un specific al nostru? Și cum e acest specific, ne e de folos În lumea de azi, sau mai mult ne strică? În primul rând, poporul român este un popor de oameni inteligenți, un popor latin; iar latinii au fost inteligența antichității, suportul ei cerebral. Românii sunt, se știe, pe deasupra, și oameni foarte simpatici și foarte primitori, foarte ospitalieri, foarte atașați de
Editura Destine Literare by Alexandru Danielopol () [Corola-journal/Science/76_a_289]
-
și ura față de cei care, cu ajutorul unor indivizi adunați de la periferia societății au dezlănțuit o teroare nemaiîntâlnita pe meleagurile Carpato-Danubiene. “Demoni din contră naturam s-au năpustit asupra noastră. Ne-au schinigiuit, ne-au umilit, ne-au înfometat, ne-au stricat limba, ne-au băgat poeții la închisoare, au mușcat din trupul Țării, însă din toată această țintuire pe Cruce a țâșnit sângele sfânt care a făcut posibilă poesia din acest nou Graal”. Această metaforă excepțional de sugestiva și frumoasă aparține
Contributia Exilului Litear la Patrimoniul Cultural al Romaniei. In: Editura Destine Literare by george Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_304]
-
dureri și necazuri dispoziția iubitoare de păcat. Amândouă aceste ispite, și cea cu voie și cea fără voie, le uneltește diavolul: pe cea dintâi ațâȚând sufletul prin plăcerile trupului, iar pe cea de a doua o dorește diavolul, voind să strice firea prin durere, silind sufletul doborât de dureri să pună în mișcare gândurile de ocară împotriva Făcătorului. Dar, noi trebuie să ne rugăm să nu ne vină ispita de bunăvoie, ca să nu ne despărțim de dragostea lui Dumnezeu, și pe
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
ferestre franțuzești, care are vederea spre o grădină Îngrijită, plină de flori parfumate și pomi mici, un decor care să refacă parțial atmosfera În care se desfășoară cea mai mare parte a acțiunii. Și undeva În fundal câțiva mărăcini care strică echilibru, avertizând că ordinea nu e naturală, e o trucare a realității. Ceea ce face din Proscrisul mai mult decât un roman romantic, pe care numai fetele visătoare Îl pot citi fără a face diabet, este personajul principal. Lewis „rupe” falsa
ALECART, nr. 11 by Iris Tincu () [Corola-journal/Science/91729_a_92886]
-
au semănat ereziile, Începând cu perioada postapostolică, stârnind dezbinări. Perioada apostolică era curată și nevinovată, după cum scria Egesip Încă din veacul al II-lea: „Biserica a rămas fecioară curată și nepervertită, Întrucât, și dacă au existat, aceia care căutau să strice rânduiala cea sfântă a vestirii Izbăvitorului totuși lucrau Întru Întunericul nopții, pitiți prin vizuini. Atunci Însă când sfântul colegiu al apostolilor a cunoscut, În felurite moduri, apusul vieții... greșeala necredinței a Început să se-nfiripe prin mijlocirea acelora care Învățau
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
răspunde pentru păcatele lor, la care a contribuit în vreun chip. Unul dintre scriitorii latini ai Bisericii, îndrăgostit și el de frumusețea cea netrecătoare Fericitul Augustin -, vorbește despre o altă consecință gravă a păcatului, și anume că acesta corupe și strică natura umană pe care a făcut-o Dumnezeu. Pentru acest fapt, scriitorul bisericesc menționat, arată, în mărturisirile sale, că Dumnezeu pedepsește faptele păcătoase ale oamenilor: „Tu pedepsești faptele pe care oamenii le săvârșesc în contra lor înșiși, căci chiar când păcătuiesc
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
că Dumnezeu pedepsește faptele păcătoase ale oamenilor: „Tu pedepsești faptele pe care oamenii le săvârșesc în contra lor înșiși, căci chiar când păcătuiesc contra Ta, ei săvârșesc nelegiuiri contra sufletelor lor, și nedreptatea se minte pe ea însăși, fie corupând și stricând natura sa, pe care Tu ai făcut-o și ai rânduit-o, fie folosind fără măsură lucrurile admise, fie arzând de dorul lucrurilor care nu sunt permise în această folosință care este contra firii (Rom. 1,26)”<footnote Fericitul Augustin
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
Și atunci cad din nou în mrejele meditației. Fiecare ceas care vine aici, ca un bolnav chinuit, are o speranță. Cea a revenirii, a renașterii sale ca o pasăre Phoenix. Doar că operația nu reușește întotdeauna. Depinde și ce e stricat la ceas, cam cât de gravă e stricăciunea. „Trebuie să te gândești bine, să nu încerci să îl repari și să ajungi că s-a mai stricat ceva la el în timpul ăsta. E grea și meseria asta, să nu credeți
ALECART, nr. 11 by Adela Căşuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92907]
-
o pasăre Phoenix. Doar că operația nu reușește întotdeauna. Depinde și ce e stricat la ceas, cam cât de gravă e stricăciunea. „Trebuie să te gândești bine, să nu încerci să îl repari și să ajungi că s-a mai stricat ceva la el în timpul ăsta. E grea și meseria asta, să nu credeți", mărturisește doamna cu entuziasm. Ceasornicar, meserie pe cale de dispariție în vremea contemporaneității. Cine să își mai repare ceasul când își cumpără altul, poate chiar mai frumos în loc
ALECART, nr. 11 by Adela Căşuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92907]