211 matches
-
-lea în Transilvania nu prezintă nimic deosebit de interesant. Se continuă curentul latinist, fără să mai apară figuri, afară de a lui Timotei Cipariu. În același timp, civilizația apuseană, în forma germană, continuă să străbată mai departe, producând și un efect rău: stricarea limbii. Muntenia, în acest veac - vorbind până pe la 1880 -, se caracterizează prin lupta revoluționară împotriva vechiului regim și prin inferioritatea culturii. Muntenia reprezintă, s-ar putea zice, voința și sentimentul, pe când Moldova mai cu seamă inteligența. Muntenia face o operă
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
servile decât dl Maiorescu. Din al doilea punct de vedere, al calităților artistice, 1 Cugetări, "Romînia literară" ă1855î, p. 339. dl Maiorescu a luptat mai mult, a scris mai mult și a adus mai multe argumente. În adevăr, acum primejdia "stricării originalității", cum ziceau cei vechi, în literatură, ca și în limbă, era încă - este și azi -, dar nu mai era așa de mare. Prin lupta vechii școli critice, prin influența câtorva opere bune (Alecsandri, Alexandrescu etc.), prin accentuarea, cu alte
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
în limbă, era încă - este și azi -, dar nu mai era așa de mare. Prin lupta vechii școli critice, prin influența câtorva opere bune (Alecsandri, Alexandrescu etc.), prin accentuarea, cu alte cuvinte, a procesului de asimilare a culturii străine, primejdia stricării originalității limbii și a literaturii nu mai este mare: dl Maiorescu, deci, va lupta mai puțin în direcțiile acestea, prea puțin chiar. Dl Maiorescu a fost mai mult împotriva constituției, care era necesară, decât împotriva spiritului străin în literatură, care
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
a trecut întotdeauna drept ateu; transplantarea, în general, a științei pozitive în țara noastră; introducerea și asimilarea ei; lupta împotriva pseudoștiinței; lupta împotriva plagiatului 1 . Și fiindcă pe vremea dlui Maiorescu, ca și pe urmă, primejdia cea mai mare era stricarea bunului-gust și lipsa 1 Plagiatul are o istorie interesantă în țara românească. Acumularea capitalurilor, la început, se datorește în mare parte spoliațiunii, furtului. În acumularea capitalului nostru intelectual s-a întîmplat același lucru. La început se plagiază în știință pe
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
a avut momente de comprehensiune, ca într-o scrisoare din 18722, în care recunoaște că la 1848, și mai înainte, latinismul a avut rost. Dar, ca și dl Maiorescu, de pe la 1880 încetează cu invectivele împotriva latinismului, pentru că de atunci primejdia stricării limbii încetează. În Iorgu de la Sadagura - întîia manifestare critică a lui Alecsandri - el a criticat aproape tot ce avea să critice în viața sa. A criticat și restul de fanarioți, în Comisul 1 P. 3, 5, 6, 34,36, 50
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
mare poet al nostru. Nu-i vorbă, nici primejdia înstrăinării literaturii nu mai era atât de mare pe vremea lui Eminescu, dar totuși ea era destul de mare ca să inspire încă grijă, în orice caz era mult mai mare decât primejdia stricării limbii 3 . 1 Ibidem, p. 413 ăCestiuni de pronunție românească. Notițeî. 2 Vezi discuția mai sus. 3 În manuscris s-au găsit însemnări cu privire la caracterul specific național pe care trebuie să-l aibă literatura (vezi M. Eminescu, Poezii populare cu
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Nu, iubito, sîntem la rubrica "banalități lustruite". Oare e așa de greu de înțeles că numai șocul, numai o zgîlțîire, cît de mică, ne poate salva de un echilibru care ne încremenește! Păi ce altceva e o revoluție dacă nu stricarea unui echilibru care devine toxic, ca o boală... ca o paralizie! (Costache nu pare să aibă un contra-argument) Simt, eu, așa, tată, că ești gata să-mi oferi o remiză... Nu e nevoie, îmi acord singur destule remize. Costache: Și
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
A SE STRÂMBA Cuiul s-a strâmbat pentru că peretele era tare tranz.: Ion a strâmbat cuiul part. strâmbat, -ă nom. strâmbarea, strâmbatul A SE STRICA Televizorul se strică din cauza oscilațiilor de tensiune tranz.: Ion strică televizorul part. stricat, -ă nom. stricarea, stricatul A SE SUBȚIA Buzele Ioanei se subțiază odată cu vârsta tranz.: Ioana își subțiază buzele part. subțiat, -ă nom. subțierea, subțiatul A SE ȘIFONA Mătasea se șifonează ușor tranz.: Ion își șifonează hainele din neatenție part. șifonat, -ă nom. șifonarea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
zi, ca să se arate moartea în trupul Său. Dar nu l-a lăsat mult timp în această stare, ca nu cumva să nu fie crezut că l-a înviat, socotindu-se că în acest timp ar fi ajuns la o stricare deplină, deci că nu mai poartă același trup, ci altul”. (Sf. Atanasie cel Mare, Tratat despre întruparea Cuvântului și despre arătarea Lui nouă, prin trup, cap. IV, XXVI, în PSB, vol. 15, p. 121) „La înviere s-a risipit sfatul
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
stadiul de manuscris până în 1995 (!), simte nevoia de a evidenția fortissimo possibile originea latină a poporului român, fapt pentru care consideră necesar ca istoria românilor să fie prefațată de o incursiune în preistoria Romei. Odiseea poporului român începe așadar cu "Stricarea Troiei". "Nașterea și creșterea lui Remul și a lui Romul", apoi zidirea Romei, ș.a.m.d., sunt cărămizi fundaționale nu doar ale istoriei Imperiului Roman, ci și ale poporului român, a cărui excrescență și este. O linie continuă traversează narațiunea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a. R. 2311-2354 (Xp. 1558-1601). Inovația cronologică introdusă de Laurian nu este, totuși, de o originalitate radicală. Înaintea lui, Samuil Micu (1995) [1805], în lucrarea sa nepublicată Istoria și lucrurile și întâmplările românilor a început nararea trecutului românesc pornind de la " Stricarea Troiei", ajungând în cele din urmă la nașterea lui Romulus și Remus și la zidirea Romei. Iar Gheorghe Șincai, în Hronica românilor, rămasă și ea nepublicată până în 1853, utilizează în paralel un sistem de datare dublu: cronologia creștină (care formează
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]