1,771 matches
-
în sus și în jos, apăsând asupra labei piciorului, și am fost nevoită să las baretele desfăcute. Primul a ieșit Ovi, apoi Andreea și Mircea. Maria încuie poarta. Plouase de aseară, iar noi pășeam în grup pe trotuarele ude și stricate și pline de bălți. Mă străduiam să merg pe unde era uscat ca să nu-mi murdăresc sandalele, dar deasupra gleznelor deja se adunaseră pete maronii ce se uscau încet. Ovi mergea înainte și se cățăra când pe un gard, când
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
tata murise deja și că în urma lui nu mai era nimic, poate doar amintirea unui vis, care, dacă încetează, nu are cum să doară la fel de mult. Poate cel mult să ți pară puțin rău, ca după un aparat de radio stricat. Așa am început să ne comportăm și eu, și mama ca și cum tata nu mai era. Un timp ni se păruse absurd, nu ne puteam explica de ce, dar a fost de ajuns să adormim cu ideea asta și pe urmă am
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
tinerețea ei, dar, din toate produsele sale, n-a păstrat decât vasul ăsta. Acum, trăiește din comerțul cu lucruri de ocazie. Acestea erau legăturile mele cu lumea exterioară. Cât privește lumea interioară, nu-mi rămăseseră decât doica și o femeie stricată; de fapt, era și doica ei, era doica noastră. Eram nu numai din aceeași familie, femeia mea și cu mine, dar doica ne alăptase în același timp. În plus mama soției mele era un pic și mama mea. Nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
o lingură și la semnul gri-închis în formă de ochelari, care se deslușea mai sus de gât. Pe scurt, încă eram copil de țâță, când am fost pus în brațele doicii, care-i dădea piept și verișoarei mele primare, o stricată, viitoarea mea soție. Am fost crescut de mătușa mea, o matroană corpolentă, cu fruntea acoperită de un păr cenușiu ce atârna în dezordine. Locuiam în aceeași casă cu târfa asta, verișoara mea. Din ziua în care am avut un licăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
-mi controlul, am tras-o spre mine și am îmbrățișat-o, dar, chiar atunci, draperia neagră, de doliu, care masca intrarea în cameră, se dădu de-o parte: încovoiat, cu un fular legat la gât, apăru unchiul meu, tatăl acestei stricate. Avu un râs uscat, înfricoșător, de ți se zbârlea părul pe cap. Râdea fără să ne privească, dar atât de tare, că-i tremurau umerii. Îmi venea să intru în pământ. Dacă aș fi avut putere, i-aș fi dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
spunându-i: „Desfă-ți fularul de la gât.“ Asta depășește orice închipuire. Acum două sau trei zile, când am țipat și soția mea a venit până la ușă, am văzut cu ochii mei, pe buzele ei, semnul dinților lui murdari, galbeni și stricați, al colților de măsea prin care ieșeau versete din Coran. Și apoi, de ce se instalase individul ăsta în preajma casei noastre? Și asta imediat după ce ne căsătorisem. Era curtezan? Amorezul târfei? Îmi amintesc că în ziua aceea m-am apropiat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cu un râs teribil, de ți se zbârlea părul pe cap. Aș fi vrut să intru în pământ de rușine. Mi-am înfundat capul între mâini și m-am îndepărtat. Întreaga marfă răspândea un iz de rugină specific lucrurilor murdare, stricate, pe care existența le-a aruncat la rebuturi. Poate că ținea să pună sub nasurile oamenilor deșeurile existenței, să le arate bine. El însuși nu era decât un decrepit și un ratat. Toate obiectele care compuneau marfa lui erau moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pe fața sa, dezgustul pe care-l inspira persoana sa îi confereau, fără să fie poate conștient de asta, aparența unui fel de semizeu. Cu marfa sa nenorocită, el întruchipa simbolul creației. Da, văzusem semnul celor doi colți galbeni și stricați, prin care ieșeau versete din Coran, semnul dinților săi pe fața soției mele, femeia asta care nu mă lăsa să mă apropii de ea, care mă disprețuia, pe care o iubeam totuși, deși nu mi-a permis niciodată să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
doi? Despre femei sau despre cutremur? Mirosul acela de mucegai îi înțepa încă de pe-acuma, nările. Fosa - o altă lume. O lume în care afli că unele fete și unele femei la locul lor, sunt de fapt aproximativ niște stricate. Semicurve cum îi place lui Valy să le numească. Descuie Casa de Cultură prin dos, pătrunse în holul aglomerat de tot felul de lucruri puse alandala parcă în fugă sau speriate de cutremur. Ușa nu era mascată ca atunci când i-
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
execută un șir de mișcări greoaie de karate prin aer, ultima, cu piciorul, dintr-o estimare greșită a distanței, aruncându-i cât colo bicornul lui Napoleon. — Oops, sorry, Napsie, rânji yankeul, ridicând un colț al gurii ca pe o jaluzea stricată, În timp ce un cor de chiuituri mai ceva ca la rodeo Îi saluta măiestria. Fiind luat prin surprindere - reflexele nu-i mai funcționau ca În 1796 -, Napoleon avu norocul să-și păstreze ținuta imperială nealterată, rămânând Încremenit, cu ochii holbați. Semănă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
se ducă pe apa sâmbetei odată cu decesul atâtea cursuri și traininguri pentru a deprinde metodologia plimbării unei foi!, iar când spun foaie, ei bine, chiar asta vreau să spun, Întrucât Purgatoriul nu e prea bine tehnologizat, aici ajung doar calculatoarele stricate sau aruncate la gunoi, e plin de computere 286 și de 386, rareori vezi un Pentium, iar acela e pe biroul vreunui mahăr DHRA care joacă toată ziua Solitaire, pe scurt, e o birocrație de nu se mișcă niciodată nimic
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
tău veniți din toate colțurile țării, și de taximetriștii obraznici care abia așteaptă să te jecmănească. Am uitat unde mă aflu, își dă seama Roja, în timp ce privirile bețivilor încep să-l cerceteze din cap pînă în picioare, figuri tîmpe, danturi stricate, găsește o masă liberă într-un colț retras, își croiește drum printre norii de fum spre ea și se așază trăgîndu-și un scaun. Aici previziunile Bătrînului se dovediseră puțin prea negre, el nu ne dăduse decît doi sau cel mult
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mi se facă părul măciucă. Și ăsta-i doar începutul, atît cît se poate el contura la orizont, de un lucru poți fi însă sigur, că n-am vorbit niciodată în dodii, e clar? Vă merge gura ca o moară stricată, nu se lasă convins șoferul, ca uneia din femeile alea despre care era vorba, nici nu mai știu ce să cred, recunoaște. — Cînd te gîndești de la ce a plecat totul, îți vine să te prăpădești de rîs, nu alta, adaugă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
un câine negru și lățos. O cunosc, locuiește lângă Policlinică. Nu-i răspund: Îi arăt cerul și pantalonii mei de clown. Largi și Încăpători, ca la circ, acolo unde clownii Își vâră În ei instrumente muzicale, animale, baloane... ,,Ai dinții stricați. Du-te la dentist!,, Încep turul prin Piața Amzei, pustie la ora asta. Muște lipicioase zboară și bâzâie pe lângă urechile mele. Râd prostește privind o măturătoare grasă , care gâfâie când se apleacă asupra fărașului din tablă veche. Simt soarele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și pistrui maro pe nas și bărbie. Ca să preiau inițiativa, m-am Întrebat cu o gură largă, elastică Dacă Nu Cumva Suferea De Deficiențe de Auz? Nu, n-avea nici o problemă cu auzul, mi-a răspuns portarul Într-o germană stricată, inserând un deget arătător foarte nobil Într-una din urechile sale păroase. Se pare că aveam o viespe În păr. Mi-a luat ceva timp să Înțeleg ce spune. Aaa, viespe, repetă de această dată gânditor, scoțând degetul din ureche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Fischl, și sincer, mă Îndoiesc că talentul și cunoștințele mele de latină ar fi fost apreciate acolo. Cu toate acestea, cât am fost colegi de școală, eram ca frații. Cu fața lui plină de coșuri, cu sprâncene unite și dinții stricați, Anton nu prea arăta a Valentino. Dar nu cred că exista fată cu care să nu vrea să se culce și, surprinzător de des, chiar să reușească. În principiu, o partidă bună de sex nu era de neglijat niciodată, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care-mi servea drept dormitor și cameră de zi În același timp, situația arăta și mai rău, dacă era cu putință. Așezându-mă pe scaunul cu trei picioare, am inspectat câmpul de luptă. Podeaua era acoperită de pagini rupte, stilouri stricate, umerașe Îndoite și un rând de fotografii făcute ferfeniță - inclusiv cea a tinerei În cămașă Înflorată și boa. Ici-colo, dintre epavele plutitoare, ca ale unui vapor scufundat, mai apărea câte-o bucată a ceva ce fusese cândva rama unui pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
două nopți În urmă În drum spre casă, pe scurtătura de peste maidan. Când am terminat, a Înjurat, răsucindu-și capetele fine ale mustăților, apoi, frecându-și palma sa de grenadier cu pumnul său de grenadier, Îmi spuse Într-o germană stricată, că s-ar putea să-i știe pe atacatori. Pe umbrele care s-au năpustit asupra mea? Boris dădu din cap cu un aer nemilos, eliberând Încă o explozie de Înjurături. Noapte trecută se Întorcea cu Heino de la Moustache Bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și de invaliditatea pe viață. Nu vreau să mai ieși la joacă și cu asta, basta. Și nici să mănânci hamburgeri aiurea. Sau maioneză. Sau pateu. Sau ton. Nu toată lumea are grijă ca maică-ta când vine vorba de alimente stricate. Tu ai fost crescut într-o casă curată lună, nici măcar nu-ți trece prin cap ce grozăvii se-ntâmplă prin restaurantele alea? Știi de ce, ori de câte ori mergem la Chink’s, maică-ta nu se așază niciodată cu fața la bucătărie? Pentru că nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Portnoy-ii la care a visat el? În ouăle mele. Uite ce, strig eu cu glasul sugrumat, ca de obicei, mă vezi acum! Ești cu mine chiar în clipa asta! El însă se apucă să pălăvrăgească, să turuie ca o moară stricată și, acum că nu mai are grija oaselor de pește cu care s-ar putea îneca, își dă frâu liber - cum că domnul și doamna Bulă se mândresc cu Seymour și cu frumoasa lui soție și cu cei șapte mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
o Întrebe. Ea spusese că mahalalele sunt neschimbate și el putu simți sub picioare treptele povârnite din pasajele Înguste; se aplecă pe sub cârpele colorate aninate de-a curmezișul, Își duse batista la gură să oprească mirosul de câine, copii, carne stricată și excremente umane. Voia să știe dacă Își mai amintește cineva acolo de doctorul Czinner. Cunoscuse fiecare locuitor Într-un grad de intimitate pe care acesta ar fi considerat-o primejdioasă dacă n-ar fi avut Încredere În el Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se întoarcă Dumnezeu ca să ne umple de ketchup drept răsplată? Trecem pe lângă unul dintre Marile Lacuri, o întindere de apă care se pierde la orizont, nimic altceva decât scoici tărcate și lipitori de mare, zice Stridie. Totul pute a pește stricat. Mona își ține apăsată pe față cu amândouă mâinile o pernă umplută cu orz și levănțică. Desenele roșii făcute cu henna de pe dosul mâinilor se întind în lungul fiecărui deget. Șerpi roșii împletiți cu vițe. Sună telefonul, și Stridie îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
învârtindu-se pe linoleum. Patrick. Un braț înghețat i se rupe. Patrick. Învârtindu-se, trupul lui se lovește de un colț al dulăpiorului de oțel și picioarele i se frâng. Patrick. Trupul fără mâini și fără picioare, ca o păpușă stricată, se învârte până se lovește de perete și i se rupe și capul. Și Helen îmi face cu ochiul și zice: Haide, tati, n-are rost să te minți așa. Și eu zic: Du-te naibii. Stridie a pus stăpânire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
a mai rămas doar latura mai lungă pe care Sultana, istovită, o ține ridicată, gata să lovească iarăși la cel mai mic gest al soțului. Am avut unul bețiv, că-l adunam din șanț, iar acum am parte de-un stricat, că nu-i mai ajung... Ce-ai găsit la putoarea aia mică, ai? O mînă de om, nici n-ai ce bate. Las' că te dresez eu! Ai noroc de copii nu vreau să-i știu fără tată -, altfel te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
întîi! Și ăla, care mă părăsise deși știa bine că rămăsesem gravidă cu el, ce crezi că a făcut? Începuse să se plimbe prin centrul orașului, pe Lăpușneanu ori prin Piața Unirii, pe unde-i lume mai multă, cu o stricată, de compania căreia avea mare nevoie; făcea bine la dosar, nu numai la pat; era clasă muncitoare. Iar acum... Ha-ha-ha!... Rîsul Mariei, sonor, umple camera. Vreau să te prezint lui mîine seară, poate-o să te placă, cine mai știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]