613 matches
-
silea, în halucinația ei, să dovedească cu fotografiile aduse de acasă că aceia și nu alții sunt copiii ei". Înmormântarea a avut loc în a doua zi de Paști și a fost susținută financiar de autorități. Multe zile au răsunat strigatele de jale ale întregului sat rămas fără copii, până când treptat oamenii s-au istovit plângând. S-a așternut apoi o tăcere grea, apăsătoare și orice activitate a încetat. Timp de mulți ani, la Costești, horele satului sau cele tradiționale în
PAŞTELE DE FOC DE LA COSTEŞTI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358445_a_359774]
-
elegantă, cu părul lung, roșu și creț, cred că era aceiași Agar de mai înainte, deși se schimbase mult la față, se apropie cu pași repezi de grupul Doamnelor de bine și după ce intra chiar în mijlocul lor, zise: - Nu mai strigați, că strigați în deșert acum, strigați în pustiu! Copacul uscat al ideologiilor comuniste este smuls deja din rădăcinile lui. Comunismul a fost un vis urât. Un alt Copac se ridica acum. Din el va trebui să culegem noi roadele capitalismului
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 7 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357548_a_358877]
-
în roz și din parte Doamnelor Doamnelor, dar nu și din partea Doamnelor de bine, care continuau să huiduie, împotrivindu-se oricărei schimbări de sistem, Agar, rămasă în genunchi, se trezi oarecum din starea ei de veghe și zise: - Nu mai strigați, doamnelor! Nu mai strigați, că strigați degeaba în deșertul acesta spiritual și pustiu! Mai bine ascultați visul ce l-am visat: Agar începu a le povesti visul. Iar în timp ce le povestea, celelalte doamne, însetate de aromele visului ei, începură să
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 7 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357548_a_358877]
-
parte Doamnelor Doamnelor, dar nu și din partea Doamnelor de bine, care continuau să huiduie, împotrivindu-se oricărei schimbări de sistem, Agar, rămasă în genunchi, se trezi oarecum din starea ei de veghe și zise: - Nu mai strigați, doamnelor! Nu mai strigați, că strigați degeaba în deșertul acesta spiritual și pustiu! Mai bine ascultați visul ce l-am visat: Agar începu a le povesti visul. Iar în timp ce le povestea, celelalte doamne, însetate de aromele visului ei, începură să se înfrupte din merele
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 7 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357548_a_358877]
-
care cerul să nu cheme, Între-austere ziduri de cetate, O mamă, tatăl, sora sau un frate, Cu ochi închiși, tăcuți, uitați de vreme. Iar porțile rămân desferecate. Trec corbi țipând și vântu-n ramuri geme Pustiitor, dar nimeni nu se teme. Strigat a fost și nu se mai abate. N-am să-ncrustez o lacrimă-n uitare. Rămân așa, pierdut și trist, dar demn Și mă despart senin, chiar dacă doare, De cei mai dragi, vegheați de cruci de lemn. Căci nici un loc din
LIRICĂ PASCALĂ 2012 (II) de GEORGE ROCA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357678_a_359007]
-
din cauza sobei de teracotă și, cât timp Genny se ocupa cu aranjatul bagajelor în șifonier, am sărit direct în troianul de zăpadă pufoasă, fereastra fiind la nivelul bustului meu. Genny nu a observat manevra mea, iar când s-a auzit strigată și a venit să vadă unde sunt, i-am aranjat fețișoara frumoasă cu un pumn de zăpadă cu care am frecat-o pe obraji. - Aaaa, ce faci? Stai că vezi tu acum, răutate! Peste un minut a sărit și ea
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350708_a_352037]
-
Ea nu-i acorda atenție, cu toate acestea, o atrăgea, nici ea nu știa de ce. Era bogat, dar știa sigur că nu despre asta este vorba. Într-o seară pe când mergea spre casă, pe strada ei destul de luminată, se auzi strigată. Întoarse capul și vazu lângă trotuar o mașină oprită. Din ea cobora Omar. L-a așteptat, deoarece deja pornise către ea, parcă plutea, nu înțelegea bine ce i se întâmpla, deși era mai mare cu cinsprezece ani decât ea simțea
HAYFA de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359233_a_360562]
-
văzduh pricepi azima ierbii/ Incendiul senzual, atâtea veri/ Chemarea furtunatică a firii/ Dezlănțuind magnetice poveri/ Mă-mbrățișezi/ Si-n vântul plin asprimea/ Semintei ce surpa-n calde corzi/ Cat pleoape moi mai stăpânesc lumina/ Miraculoasei odinioară nopți/ Se cer înlănțuirile strigate/ Cum se cuvine acolo-n trupul blând/ Aprind cărbuni și răspândesc ofrande/ Lumina grea, lucios necunoscut..” („Sub pleoape”) Versurile din Femina sunt cu precădere momente de introspecție, de căutare a celuilalt eu, sunt aventuri interioare relatate printr-o traducere simbolică
EMIL MANU. FEMINA DE ANGELA NACHE ROMÂNIA LITERARĂ de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359529_a_360858]
-
-s asternute-n van. Da! Trebuia să simt rețeaua. Să o las să mă strângă până la ultima suflare, să-mi prindă la spate palmele fierbinți și să mă soarba de lumină. Asta îmi doream cel mai mult. Și-am lăsat strigatul să iasă din mine și ochii mi i-am transformat în văpăi, să subjuge și să se lase subjugați de către primul înger căzut ieșit în cale. M-am lăsat tarata în abisul nesfârșit, ca în uitare, acoperită, dezlănțuita, arzanda, ca și cum
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
-s asternute-n van.Da! Trebuia să simt rețeaua. Să o las să mă strângă până la ultima suflare, să-mi prindă la spate palmele fierbinți și să mă soarba de lumină. Asta îmi doream cel mai mult.Si-am lăsat strigatul să iasă din mine și ochii mi i-am transformat în văpăi, să subjuge și să se lase subjugați de către primul înger căzut ieșit în cale.M-am lăsat tarata în abisul nesfârșit, ca în uitare, acoperită, dezlănțuita, arzanda, ca și cum
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
Dar să strige mieii! A îmbuibare și Înviere! Să bem sânge de Iisus și să vărsam pe cel al mielului intru Înălțare! Să-l smulgem de la ugerul oii, cu botul plin de lapte și să-l frângem intru sfânt ospăț. Strigatul lui să scârțâie porțile cerului, să deschidă calea spre mântuire. Veniți dara de luați lumină și-o puneți pe mese, lângă carnea fripta ce-a tăcut în farfurie. Să-l smulgem cu dinții de pe oase și să scriem pe pereți
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
Dar să strige mieii! A îmbuibare și Înviere! Să bem sânge de Iisus și să vărsam pe cel al mielului intru Înălțare!Să-l smulgem de la ugerul oii, cu botul plin de lapte și să-l frângem intru sfânt ospăț. Strigatul lui să scârțâie porțile cerului, să deschidă calea spre mântuire. Veniți dara de luați lumină și-o puneți pe mese, lângă carnea fripta ce-a tăcut în farfurie. Să-l smulgem cu dinții de pe oase și să scriem pe pereți
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
Acasă > Poezie > Cântec > AMINTIRI Autor: Angheluță Lupu Publicat în: Ediția nr. 378 din 13 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Mă trezesc spunând că nu mai vreau să cred că nu mai vreau să plâng Și nu mai vreau s-aud strigate-n agonie A inimii mele aflata-n tiranie Că amintirea ta nu-mi va mai face rău Că pot sa-ngrop adânc în suflet imaginea chipului tău Și mă gândesc cu jale și mă gândesc cu dor La nopțile albe
AMINTIRI de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360618_a_361947]
-
ultima! Imposibil! Trebuie doar sa ignor furnicarul din fața ochilor mei! Arunca-ma vânt, în cele patru zări, să mă întind pe-o aripa de vreme, să-mi pot zări izbăvirea în răsărit! Cazut-a peste mine lacrima lui Iisus și strigatul pe cruce. Ia-ma înapoi la tine și reda-mi lumină ochilor! Arunca-ma apoi din nou aici, să pot afla calea! Timpul se frânge și eu odată cu el. Printre cioburile clepsidrei sparte îmi caut bucăți de aducere aminte, de
FRICA de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360155_a_361484]
-
-s asternute-n van. Da! Trebuia să simt rețeaua. Să o las să mă strângă până la ultima suflare, să-mi prindă la spate palmele fierbinți și să mă soarba de lumină. Asta îmi doream cel mai mult. Și-am lăsat strigatul să iasă din mine și ochii mi i-am transformat în văpăi, să subjuge și să se lase subjugați de către primul înger căzut ieșit în cale. M-am lăsat tarata în abisul nesfârșit, ca în uitare, acoperită, dezlănțuita, arzanda, ca și cum
DORINTA (DE)CADERII de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360169_a_361498]
-
Noua Cale! strigă orbii-n uliți largi că tot dau de garduri: capul poți să ți-l tot spargi când crezi doar în narduri! strigați - orbilor - că vine Hristul cel de Foc! ard pe cer numai albine fir de busuioc... strigați - orbilor - lumina vi s-a spart în cloacă! dați-i Lui Hrist toată vina luminări să facă! pune-Ți - Hriste - mâna Ta pe pleoapa-ngropată: căci la Înviere-i da privire curată! *** METANOIA cu ghiold vârtos iudei te-mping spre pisc
PAŞTELE ORBILOR ŞI AL PĂRTĂŞIRII de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359798_a_361127]
-
inovației”, apărut la editură Nemira. „Este un prim volum dedicat inovației, născut din grijă noastră de a celebra valorile, de a reuni pasiuni și preocupări, de a împărtăși celorlalți că șoaptă unui necunoscut poate influența viața noastră mai mult decat strigatul unui triumf consacrat”- spune Mihaela Nicola care semnează, alături de Marius Stoian, coordonarea volumului. Toate încasările din vânzarea cărții vor fi donate pentru cumpărarea, de către statul român, a lucrării Cumințenia Pământului, semnată de Brâncuși. Cine sunt românii care apar în „100
Cum arată cele 100 de fețe ale inovației românești. Coordonatorul volumului tipărit la Nemira, interviu pentru Republica () [Corola-blog/BlogPost/338674_a_340003]
-
proză) București 2002; - Insomniile unei veri (versuri) București 2002; - Ultima piruetă (proza) Pitești 2003; - Îngerul scrie poemul (versuri) Pitești 2003; prefață - Simion Bărbulescu. - Între spaimă și vis (versuri) Pitești 2004; prefață - Simion Bărbulescu. - Jurnalul unei veri (proză) București 2005; - Suspine strigate (versuri) Pitești 2005; prefață - Simion Bărbulescu. - Cartea mamei (proză) Pitești 2006; - Jurnal American (proză) Pitești 2007; - Singurătatea clipelor târzii (versuri) Iași 2008; - Gânduri (proză) Iași 2009; prefață - Vasile Filip. - Scrisori de departe (versuri) SUA 2010; - Articole, eseuri, vol. I (proză
VAVILA POPOVICI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340264_a_341593]
-
iubitul de mână, își îmbăiază trupul-dorință, scăpat «din inerția detențiunii sufletești temporare, prea înfricoșat de fierbințeala simțirilor», caută «înțelesuri tainice», „bunădiminețește“ «păcatul neliniștitului impuls trupesc» într-o realitate «pe care doar sufletul o poate pătrunde», aprilină fiind, își aude numele strigat, constată că-i «cu neputință a uita să respiri eliberarea», chiar dacă și mintea mai face autocenzura „pornirilor lumești“, se deschide «asemenea crinului», „înțelege“ expresionistul „neînțeles“, paradoxizându-l, „deschide fereastra să îmbrățișeze ziua“, se dezmeticește, dar încă destul de mult mai „șovăie“, îi
Emisferele Androginului, bisturiul Zeus-chirurgului şi „Cântarea cântărilor“ () [Corola-blog/BlogPost/339990_a_341319]
-
originare și regenerate după lungă lor evoluție, apărând dintr-un unic și vast creuzet care este spiritul arghezian, într-o aparentă, revoluta înstrăinare de sine: discursul de poetica. Modernitatea, până la clasicismul ei, lasă să răsune în poetica lui Arghezi hamletianul strigat al lui Rimbaud de a fi modern. Proiectarea și reflectarea ei din lumea lui Eminescu îi gravează originalitatea românească, inexprimabila. În mărturisirea poetica, Arghezi sugerează, insinuează, construiește, cu o naturalețe a apropierii de obiect care are aerul detașării, cu o
BAUDELAIRE ŞI POEŢII ROMÂNI -INDOEMINESCOLOGY de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340064_a_341393]
-
cum ați rezistat? Și ei i-au spus. Bine, a spus Episcopul. Noi plecăm. Dar mai înainte, să vă învăț o rugăciune. Și le-a spus-o. La revedere! Fiți binecuvântați! Și a plecat Episcopul, cu vaporul. Deodată, aude niște strigate. Din urmă. Se uită. Și îi vede pe cei trei venind, călcând pe mare, ca pe uscat. Părinte, îi strigă ei, ne mai spui odată rugăciunea aceea? Că am uitat-o! Episcopul s-a uitat lung la ei. Stăteau pe
Liviu Florian Jianu: Sfânta Treime, și Maică a Domnului, Sfinți Părinți. Editorial () [Corola-blog/BlogPost/339350_a_340679]
-
iubitul de mână, își îmbăiază trupul-dorință, scăpat «din inerția detențiunii sufletești temporare, prea înfricoșat de fierbințeala simțirilor», caută «înțelesuri tainice», „bunădiminețește“ «păcatul neliniștitului impuls trupesc» într-o realitate «pe care doar sufletul o poate pătrunde», aprilină fiind, își aude numele strigat, constată că-i «cu neputință a uita să respiri eliberarea», chiar dacă și mintea mai face autocenzura „pornirilor lumești“, se deschide «asemenea crinului», „înțelege“ expresionistul „neînțeles“, paradoxizându-l, „deschide fereastra să îmbrățișeze ziua“, se dezmeticește, dar încă destul de mult mai „șovăie“, îi
ION PACHIA-TATOMIRESCU: EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS- CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” () [Corola-blog/BlogPost/339475_a_340804]
-
îl va purta pe el și pe noi într-o călătorie fantastică într-o lume a misterelor și a forțelor vechi de când lumea. “Eu l-am rugat să-mi vorbească despre puterea care se presupunea că pătrunde în om înaintea strigatului. El mi-a răspuns că era ceva ce pătrundea în trup și venea dinspre pămîntul pe care stătea acel om; era un fel de putere ce emană, ca să fim mai exacți, din locul benefic. Era o forță care împingea strigatul
Carlos Castaneda: Învăţăturile lui Don Juan. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339503_a_340832]
-
strigatului. El mi-a răspuns că era ceva ce pătrundea în trup și venea dinspre pămîntul pe care stătea acel om; era un fel de putere ce emană, ca să fim mai exacți, din locul benefic. Era o forță care împingea strigatul și-l scotea afară. Dacă o astfel de forță era mînuitâ cum trebuie, strigatul de luptă va fi perfect.” Artă visatului, e arta exercitării autocontrolului în timpul somnului cu vise. Primul pas: în vis, practicantul caută să-și vadă mâinile. Pentru
Carlos Castaneda: Învăţăturile lui Don Juan. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339503_a_340832]
-
dinspre pămîntul pe care stătea acel om; era un fel de putere ce emană, ca să fim mai exacți, din locul benefic. Era o forță care împingea strigatul și-l scotea afară. Dacă o astfel de forță era mînuitâ cum trebuie, strigatul de luptă va fi perfect.” Artă visatului, e arta exercitării autocontrolului în timpul somnului cu vise. Primul pas: în vis, practicantul caută să-și vadă mâinile. Pentru a-l învăța artă visatului, Don Juan l-a inclus pe Castaneda într-un
Carlos Castaneda: Învăţăturile lui Don Juan. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339503_a_340832]