754 matches
-
XIX-lea). Opera lui Thorstein Veblen este un bun exemplu de critică instituțională la adresa teoriei economice dominante. Instituționaliștii consideră că se poate obține mai mult prin creșterea concreteței teoriilor, cerînd atenție analizei structurilor de detaliu ale firmelor sau ramurilor economice (structuralism). Instituțiile și constrîngerile lor sunt mai importante decît demersurile individuale. Există, desigur, și alte teorii economice importante actualmente cum ar fi cea libertariană, sau școala alegerilor publice din Virginia, sau școala austriacă, sau neoricardienii, neo-keynesismul, neomarxismul ș.a. Dominantă pare să
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
socială, afirmînd că e bun tot ceea ce contribuie la asigurarea reproducției sociale, singurul garant al echilibrului psihologic al indivizilor. Ordinea previne riscul de anomie, după cum ierarhia este o garanție împotriva riscurilor. De aici dimensiunea clar conservatoare a funcționalismului. În schimb, structuralismul lui Lévi-Strauss pare a privilegia valori precum diferențierea și afirmarea identităților specifice. Important ar fi ca societățile și indivizii să-și pună identitatea lor singulară la egală distanță de confuzia cu ceilalți, ca și de înstrăinarea absolută care ar interzice
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
nota ironică introdusă de Thorndike; el polemiza în acest mod cu gestaltismul german și Denkspsychologie, reproșându-le subtil absența spiritului analitic și lipsa de meticulozitate în cercetarea psihologică. Avea dreptate? Curând a fost copleșit de critici, iar abordările globale precum structuralismul și holismul au înlăturat din cercetarea psihologică spiritul analitic și viziunea atomistă pe care le cerea Thorndike. Primei formulări a legii efectului i s-au adus două obiecții. Ambele veneau din partea curentului behaviorist. Cea dintâi era total neîntemeiată. Mai mulți
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
al "caracterului recalcitrant" din lucrările naratologice individuale unele contururi care fac trimiteri de la o anumită lucrare către alte lucrări, prin diferite corespondențe, legături, sisteme și tipare structurale. Aceasta este, nu în ultimul rînd, un produs al modului de abordare al structuralismului, care definește mai puternic decît orice altă metodă teoriile recente ale literaturii și, în aceeași măsură, lingvistica. Schema cercului tipologic, în noua și mult mai sever formalizata ei configurație (vezi diagrama de la finalul volumului), va constitui o bază pentru a
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Claude Bremond", Poetica 8 (1976), 1-24. Schmid, Wolf, "Zur Erzähltechnik und Bewußtseinsdarstellung in Dostoevskijs , Večnij muž'", Welt der Slaven 13 (1968), 294-306. Schober, Wolfgang Heinz, Erzähltechniken in Romanen. Eine Untersuchung erzähltechnischer Probleme in zeitgenössischen deutschen Romanen, Wiesbaden 1975. Scholes, Robert, Structuralism in Literature, New Haven 1974. Scholes, R. și R. Kellogg, The Nature of Narrative, Londra 1971. Schulte-Sasse, J. și R. Werner, Einführung in die Literaturwissenschaft, München 1977. Sebeok, Thomas A. (ed.), The Tell-Tale Sign. A Survey of Semiotics, Lisse (Olanda
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
264 motivarea narațiunii, 231, 239, 289-290 multiperspectivism, 184 naratologie, 17, 22-24, 27, 32-33, 38-40, 45-46, 52, 72, 86, 90-91, 97, 109, 134, 137, 157, 174, 186, 197, 202, 207, 220, 233, 243, 249, 256, 268, 278, 292, 340-341; v. și structuralism narator auctorial, 33, 39, 89, 119, 147, 152, 154, 156-157, 168, 180, 181, 199, 201, 206, 208, 216, 228, 231, 252, 257-259, 273, 277-328, 334 ca editor, 77-78, 334 retragere a, 116, 179, 277, 279-280 narator creditabil/necreditabil, 145-146, 230-232
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
situația narativă auctorială la cea personală, 282-292 la Jane Austen, 285 și narațiune la persoana întîi, 320-328 și situație narativă auctorială, 328 și timp prezent, 68, 172 strategie de prezentare, 204 strategii narative, 227-228, 231 structura conținutului, metonimică metaforică, 340 structuralism, teorii formaliste, 24, 29, 42, 51, 86, 92, 112 structură de suprafață structură de adîncime, 228 structură narativă, 18, 42, 96, 122, 124, 168 subiectivizare, 196 sujet, v. fable tehnică de tip "camera eye", 338-344 tehnica omisiunii, 280 telling-showing, 11-12
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Teoria prozei), Frankfurt/Main, 1966, 131. 14 Vezi Bernhard Fabian, "Laurence Sterne: Tristram Shandy", în: Der Englische Roman, ed. F.K. Stanzel, Düsseldorf 1969, vol. 1, 232-269; F.K. Stanzel, "Tristram Shandy und die Klimatheorie", GRM, N.F. 21 (1971), 16-28; Robert Scholes, Structuralism in Literature, New Haven, 1974, 84 ș.u. 15 Scholes, Structuralism in Literature, 185. 16 George Steiner, "A Preface to Middlemarch", Nineteenth-Century Fiction 9 (1955), 275. 17 Vezi Stanzel, Typische Formen, 8. 18 Max Weber, Gesammelte Aufsätze zur Wissenschaftslehre, Tübingen
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Sterne: Tristram Shandy", în: Der Englische Roman, ed. F.K. Stanzel, Düsseldorf 1969, vol. 1, 232-269; F.K. Stanzel, "Tristram Shandy und die Klimatheorie", GRM, N.F. 21 (1971), 16-28; Robert Scholes, Structuralism in Literature, New Haven, 1974, 84 ș.u. 15 Scholes, Structuralism in Literature, 185. 16 George Steiner, "A Preface to Middlemarch", Nineteenth-Century Fiction 9 (1955), 275. 17 Vezi Stanzel, Typische Formen, 8. 18 Max Weber, Gesammelte Aufsätze zur Wissenschaftslehre, Tübingen, 1922, 190 ș.u. 19 Pentru discutarea conceptului de deviație și
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
al lui Thomas Mann citat anterior. Haubrichs a făcut legătura între cele două straturi ale narațiunii și corespondentele lor în fragment spiritul "abstract" și călugărul irlandez concret și opoziția fable-sujet sau histoire-discours folosită de reprezentanții Școlii formale ruse și ai structuralismului francez. Vezi Erzählforschung 1, 11 ș.u. 47 Una dintre principalele nuanțe ale acestui termen este descrisă în următoarea frază: "valoarea fundamentală pe care o susține acest autor implicat [...] este aceea exprimată de către formă în întregul ei". Vezi Wayne Booth
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
întind între două tipuri de situații narative. Vezi Cohn, "The Encirclement", 163, diagrama II, și 179, figura 2. 134 Pentru sensul opozițiilor binare mai întîi pentru lingvistică și apoi pentru teoria literară de orientare structuralistă, vezi Jonathan Culler, Structuralist Poetics. Structuralism, Lingusitics, and the Study of Literature, Ithaca, N.Y., 1978, 14-16. O introducere în diferitele concepte operaționale structuraliste poate fi găsită în Jürgen Link, Literaturwissenschaftliche Grundbegriffe. Eine programmierte Einführung auf strukturalistischer Basis, München, 1974. 135 Doležel, "The Typology of the
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
să măiastra O sută de ani de singurătate. Românul nou abordează diferit problemă creației literare, sub forma paradigmei metaliterare. În această maturitate romanesca găsim o universalizare a tematicii latino-americane, grație folosirii ideilor preluate din metadiscursurile moderne, cum sunt psihoanaliza, existențialismul, structuralismul lingvistic și antropologic; unele române explorează exuberanta baroca a vocabularului cult și a sintaxei lui Góngora; în noul român, scriitorii formează un adevărat triptic, în care cititorul participa la procesul de creare, recreare și descifrare a textului; exemplul tipic al
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Garaudy, care din 1960, conducea Centrul de Studii și de Cercetări Marxiste, apare ca noul far al intelectualității comuniste, purtător al unui umanism contestat de antiumanismul teoretic al lui Louis Althusser. Acesta încearcă, a rândul său, să combine marxism* și structuralism într-un bricolaj paradoxal, care seduce un mare număr de tineri intelectuali ai momentului (între alții, pe Bernard-Henri Lîvy). Dacă Gauraudy este exclus în 1970, Althuser va rămâne ca un fel de semi-disident* tolerat. în Portugalia, romancierul Josî Saramago, viitor
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
domeniului explicării textelor, inițial sub forma unei reflecții istorice asupra manualelor școlare. Conjunctura intelectuală favorizată de curentul structuralist din jurul anului 1960 a permis desprinderea studiului asupra discursului de domeniul filologic, astfel încît marxismul combinat cu tradiția epistemologică franceză și cu structuralismul au reușit, în final, să definească domeniul analizei discursului. Momentul-cheie al evoluției acestei discipline a fost constituirea Școlii franceze de analiză a discursului (Jean Dubois, Maurice Tournier, Michel Foucault), imediat după 1968. La intersecția a trei direcții de analiză: (a
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
etimologic al cuvîntului cîmp clarifică parțial realitățile pentru care este folosit, încît semnificația "spațiu sau domeniu delimitat în interiorul căreia se constată un fenomen" îl face apt pentru a-l folosi în legătură cu limba sau cu discursul. Astfel se explică proliferarea în cadrul structuralismului a construcțiilor care denumesc diferite tipuri de structurări autonome cu raporturi inerente unor spații închise. În morfologie, sînt menționate cîmpurile derivaționale pentru a grupa elementele care pornesc de la aceeași bază (colț-colțos, colțuros, încolți, colțar, colțișor), iar fonetica operează cu cîmpurile
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în 1992), (trad. rom. Textele. Tipuri si prototipuri, Institutul European, Iași, 2009), Genres de récit. Narrativité et généricité des textes, Academia, Louvain-la-Neuve, 2011. Marc ANGENOT (n. 1941), profesor universitar (belgian) în Quebec; se afirmă în știința comunicării, pornind de la critica structuralismului saussurean și atingînd problemele analizei discursului social prin raportare la ideologiile care generează noi construcții discursive. Una dintre temele preferate este aceea a topografiilor discursive, la care se adaugă analiza discursului utopiilor. Lucrări de referință: Topographie du socialisme français. 1889-1890
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
à la République, P.U.F., Paris, 1985; Histoire de la littérature française, P.U.F., Paris, 1991; Le colinguisme, P.U.F., Paris, 1993. Charles BALLY (1865-1947), savant elvețian, nume de referință în evoluția ideilor lingvistice, fiind unul dintre promotorii structuralismului, care au contribuit la cunoașterea teoriei semnului, fundamentate de Ferdinand de Saussure. Editarea, împreună cu A. Sechehaye, a cursului lui F. de Saussure în 1916, a însemnat schimbarea de paradigmă în cercetarea lingvistică: se deschidea drumul modernității în gîndirea lingvistică. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
University Press (sub tipar); (în colab. cu Healing, S.), Reconciling the effects of mutual visibility on gesturing. Gesture, în "Journal of Systemic Therapies", Special Section (sub tipar). Emile BENVENISTE (1902-1976), lingvist francez, elev al lui Antoine Meillet și adept al structuralismului, nume de referință în seria cercetătorilor științelor limbii datorită mai ales lucrării sale intitulate Problèmes de linguistique genérale, apărută la editura Gallimard din Paris, în două volume, în 1966 și în 1974 (trad. rom. Probleme de lingvistică generală, I-II
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
GENETTE (n. 1930), specialist francez în teoria literaturii, reprezentant al "noii critici" (alături de R. Barthes), cel mai important naratolog al secolului al XX-lea. Prin intermediul naratologiei, care a revoluționat teoria literară, Genette a valorificat eficient instrumentele de cercetare oferite de structuralism, investigînd genurile literare, tipurile de discurs, dar și transtextualitatea și alte fenomene descoperite în mecanismele de funcționare a limbajului. Studiile sale au impus concepte novatoare, de care beneficiază și analiza discursului ("diegeză", "transtextualitate", "palimpsest", "paratext" și altele). Lucrări de referință
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care s-au alăturat de-a lungul celor patru decenii de funcționare și alți colaboratori. Lucrările elaborate de membrii acestui grup, încă activ, reprezintă valoroase studii interdisciplinare (de semiotică, de retorică, de poetică și de artă vizuală) ce rafinează sugestiile structuralismului lingvistic. Titluri importante: Rhétorique générale, Librairie Larousse, Paris, 1970 (trad. rom. Retorică generală, Editura Univers, București, 1974); Rhétorique de la poésie. Lecture linéaire, lecture tabulaire, Éditions Complexe, Bruxelles, 1977; Collages, număr special al "Revue d'Esthétique", 3-4, U.G.E., col. 10
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Factors, vol. 3, Wiley Blackwell, Oxford, 2010. Jacques LACAN (1901-1981), psihiatru francez, specialist în psihanaliză, unde interpretează coerent și original teooria freudiană, propunînd noi direcții de cercetare, reconoscute mai tîrziu prin ideile novatoare, proprii unui curent specific, lacanismul. Influențat de structuralism, este preocupat și de relația dintre limbaj și inconștient, relație relevantă și pentru analiza discursului. Lucrări de referință: De la psychose paranoïaque dans ses rapports avec la personnalité, Le Seuil, Paris, 1975; Écrits, Le Seuil, Paris, 1966; seria Le Séminaire, Le
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și la realitatea adevărului, în Leibniz, G. W., Opere filozofice, I, Editura Științifică, București, 1972, pp. 9-24). Idei despre limbă sau cu aplicabilitate la studiul limbii există și în alte lucrări. Claude LEVI-STRAUSS (1908-2009), antropolog francez, nume de referință în structuralismul european, a cărui operă a înrîurit studiile culturale și teoria comunicării din a doua jumătate a secolului al XX-lea. Principalele studii: La Vie familiale et sociale des Indiens Nambikwara, Société des américanistes, Paris, 1948; Les Structures élémentaires de la parenté
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Discourse Analysis Vol. 6: Collected Works of J R Martin, Shanghai Jiao Tong University Press, Shanghai, 2012; Systemic Functional Grammar: A Next Step into the Theory - Axial Relations, Higher Education Press, Beijing, 2013. André MARTINET (1908-1999), lingvist francez, exponent al structuralismului, fondator al direcției funcționaliste în sintaxă. Teoria limbii îi datorează lui Martinet concepte ca "dublă articulare", "morfem", "lexem". Lucrări de referință: La gémination consonantique d'origine expressive dans les langues germaniques, Munksgaard, Copenhague, 1937; La phonologie du mot en danois
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dezvoltarea umanismului european a fost Utopia, apărută în 1515, al cărei titlu (un nume propriu inventat de Morus) va face carieră și ca nume comun (utopii, "categorii de discursuri despre lumi (im)posibile"). Charles MULLER (1909-2015), romanist francez, exponent al structuralismului, inițiatorul metodei statisticii lexicale (lingvisticii cantitative), cu aplicații la discursul teatral, cu precădere. Lucrări de referință: Essai de statistique lexicale. L'illusion comique de P. Corneille, Klincksieck, Paris, 1964; Initiation à la statistique linguistique, Larousse, Paris, 1968; Étude de statistique
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
științele cognitive. Este director emerit al Institutului Jean-Nicod (CNRS) și profesor la Central European University din Budapesta. Contribuția sa cea mai importantă constă în formularea teoriei pertinenței, teorie elaborată în colaborare cu lingvista britanică Deirdre Wilson. Lucrări de referință : Le structuralisme en anthropologie, Seuil, Paris, 1968; Le Symbolisme en général, Hermann, Paris, 1974; (în colab. cu Wilson, Deirdre) La Pertinence. Communication et Cognition, Minuit, Paris, 1989; (în colab. cu Wilson, Deirdre) Meaning and Relevance, Cambridge University Press, Cambridge, 2012. Alfred TARSKI
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]