744 matches
-
rost”), cei implicați în dialog depășesc esteticul, chiar gnoseologicul, mergând până la ontic. Ei formulează ultrasavant frământări existențialiste, exprimă algebric coordonate ale experienței cotidiene, exemplificând, bunăoară, noțiuni de teologie tomistă prin comportamente canine (oferite de Zdreanță și Azorică), fac uz de structuralism, semiotică, poetică matematică, persiflând subtil pretențiile acestor discipline de a revoluționa gândirea și toate activitățile spiritului. Abstracte silogisme sunt contrapunctate de secvențe lirice, împrumutate sau create de Mai Știutor, definițiile severe sunt agrementate cu expresii familiare, impersonalitatea aridă suportă constant
SORA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
care Îl va face Dubuisson Întregii opere a lui Eliade: un refuz al valorilor iluminismului) cu poziția proprie (problema recepției culturii iluministe În Sărindarul interbelic fiind o polemică proprie orientalistului care va vorbi și va scrie despre „India și originile structuralismului”3). Ultima dată Al-George va reveni asupra situării sale Într-un interviu despre Eliade, care amplifică contextul, fără a salva Însă impresia de gest neacoperit pe care o comunică: „În clasa a VII-a de liceu, după ce am citit Tărâmul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
la receptarea unor importante lucrări de poetică, estetică și teorie literară, precum cele ale lui Michel Butor, H.-R. Jauss, Lucien Goldmann, Mikel Duffrenne, Jean Starobinski, Jean Rousset, a adus în atenție teoria poeziei ca montaj, poetica antiromanului, psihanaliza literară, structuralismul, texte de Eugen Ionescu, Salvador Dalí, Nathalie Sarraute. Alte rubrici permanente: „Cronica plastică”, semnată de Valentin Hossu, Emil Manu, Adrian Beldeanu ș.a., „Cronica limbii”, unde Constantin Otobâcu dezbate probleme de oralitate și stil, dezvoltă analize semantice și simbolice, urmărește structuri
SAPTAMANA CULTURALA A CAPITALEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289478_a_290807]
-
Se propune o privire nouă, inedită, asupra personalității criticului, interpretat ca un precursor al celor mai moderne teorii lingvistice. Viziunea asupra limbii ca sistem de semne, precum și disocierea funcțiilor limbajului l-ar plasa pe Titu Maiorescu în ascendența imediată a structuralismului. Argumentele demersului urmează același traseu: în volute hermeneutice, excursul ajunge la geneza spiritului critic și la datele configurării unor puncte de referință în ansamblul evaluărilor axiologice din cultura noastră. Critica fenomenologică se asociază la T. cu critica genetică, impunând interpretării
TODORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290206_a_291535]
-
opera și jurnalul scriitorului, susținute de o consistentă bibliografie, incluzând și referințe despre istorie, sisteme sociale și mentalități, sociologie. Incursiunea în biografia și scrisul lui Stendhal urmează un traseu interpretativ modern, cu numeroase descinderi în tehnici noi de analiză, precum structuralismul, în discuție intrând și alte modalități critice, de la istorism și biografism la semiotică, sociologie literară, retorică sau poetică. Z. scrie concentrat, capitolele fiind structurate în unități de mici dimensiuni, în care enunțul teoretizant, formulările prețioase minează uneori expunerea. Viața și
ZARNESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290714_a_292043]
-
gândirii noi” care își propune să „spargă limitele” și să depășească prejudecățile gândirii moderne. Conceptul de poststructuralism este interșanjabil cu conceptele de deconstructivism și postmodernism. Inițial, el a definit o anumită mișcare de idei, născută în Franța, ca reacție la structuralismul lui von Bertalanfy, Ferdinand de Saussure, Lévy-Strauss, Parsons, Piaget ș.a. În anii ’40-’50, această abordare științifică devenise un structuralism invadator care cotropea, vertiginos, domeniile științifice umaniste (după ce se instalase, deja foarte confortabil, în științele naturii și științele vieții). Spaima
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
conceptele de deconstructivism și postmodernism. Inițial, el a definit o anumită mișcare de idei, născută în Franța, ca reacție la structuralismul lui von Bertalanfy, Ferdinand de Saussure, Lévy-Strauss, Parsons, Piaget ș.a. În anii ’40-’50, această abordare științifică devenise un structuralism invadator care cotropea, vertiginos, domeniile științifice umaniste (după ce se instalase, deja foarte confortabil, în științele naturii și științele vieții). Spaima că totul se va transforma în structură a generat reacțiile umaniștilor împotriva acestei agresivități epistemologice. Așa a apărut poststructuralismul inițial
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Poststructural Investigation in Education (1988), Cherryholmes a sintetizat, într-o manieră clară, ideile lui Foucault, Barthes, Derrida și ale altor poststructuraliști proeminenți și le-a raportat la discursurile și teoriile curriculumului modern. Au rezultat concluzii șocante 158. După părerea sa, structuralismul clasic, așa cum l-au teoretizat Ferdinand de Saussure, Lévi-Strauss, Parson etc., a funcționat ca metodă de studiu nu numai în lingvistică, antropologie, sociologie ș.a., ci și în teoria și practica educației, unde a legitimat metodologic câteva dintre marile realizări ale
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cunoscute construcții educaționale structuraliste: a) principiile fundamentale ale curriculumului și instruirii formulate de Tyler (the Tyler’s Rationale); b) taxonomia obiectivelor pedagogice a lui Bloom; c) extinderea și aplicarea Raționalului lui Tyler propusă de Schwab în 1983. Toate reproșurile adresate structuralismului tradițional de către poststructuraliști sunt valabile și cu privire la cele trei „structuralisme curriculare” menționate mai sus - de exemplu, cele formulate de Michel Foucault și Jacques Derrida. Ipostazierea conceptului de structură („totul este structură”); sincronismul anistoric al structurilor („structurile există ca atare, nu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
instruirii formulate de Tyler (the Tyler’s Rationale); b) taxonomia obiectivelor pedagogice a lui Bloom; c) extinderea și aplicarea Raționalului lui Tyler propusă de Schwab în 1983. Toate reproșurile adresate structuralismului tradițional de către poststructuraliști sunt valabile și cu privire la cele trei „structuralisme curriculare” menționate mai sus - de exemplu, cele formulate de Michel Foucault și Jacques Derrida. Ipostazierea conceptului de structură („totul este structură”); sincronismul anistoric al structurilor („structurile există ca atare, nu devin, nu evoluează”); subordonarea sensului („nu există sens în afara structurii
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
omnipotența relațiilor structurale („toate proprietățile și funcțiile structurii sunt date de relațiile dintre componentele structurii”); conceptualizarea sistemelor și structurilor se realizează prin distincții binare („zero/unu”; „bun/rău”; „pozitiv/negativ”; „alb/negru” etc.) ș.a.m.d. - toate aceste „marote” ale structuralismului clasic și altele similare au fost identificate în Raționalul lui Tyler, taxonomia lui Bloom și extensia naționalistă a lui Schwab. După Cherryholmes, se pot identifica riguros cel puțin opt „hibe/caracteristici structuraliste” în „Raționalul lui Tyler”: a) sensul curriculumului este
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sensurile educaționale nu sunt imuabile și încapsulate, în mod abstract și etern, în structura curriculară; dimpotrivă, semnificațiile educaționale se află mereu în schimbare, în progres, în retragere, sunt fracturate, incomplete, dispersate, amânate. Cherryholmes privește lucrurile din perspectiva confruntării radicale dintre structuralism și poststructuralism. Domeniul curriculumului a fost tulburat - și, pe alocuri, chiar anarhizat - de acest antagonism al gândirii pedagogice. (Practic, asistăm la o confuzie teoretică în educație, specifică „realismului halucinant”, caracterizat sumar la începutul acestui capitol.) După Cherryholmes, această tulburare curriculară
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
este noul fundament al gândirii postmoderniste. Ea ar permite includerea în postmodernism a unor opere și cercetări care s-au vrut și s-au realizat de pe poziții declarat moderniste. Este cazul lui Piaget, a cărui operă a fost marcată de structuralism. Ce-i drept, Piaget a susținut un structuralism genetic care conferă structuralismului transversal clasic și o coordonată istorico-evolutivă. După Doll jr., constructivismul biologic și psihologic piagetian ar fi eminamente postmodernist; nu și teoria stadială piagetiană, întrucât conceptul de stadiu de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
permite includerea în postmodernism a unor opere și cercetări care s-au vrut și s-au realizat de pe poziții declarat moderniste. Este cazul lui Piaget, a cărui operă a fost marcată de structuralism. Ce-i drept, Piaget a susținut un structuralism genetic care conferă structuralismului transversal clasic și o coordonată istorico-evolutivă. După Doll jr., constructivismul biologic și psihologic piagetian ar fi eminamente postmodernist; nu și teoria stadială piagetiană, întrucât conceptul de stadiu de dezvoltare i se pare lui Doll jr. că
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a unor opere și cercetări care s-au vrut și s-au realizat de pe poziții declarat moderniste. Este cazul lui Piaget, a cărui operă a fost marcată de structuralism. Ce-i drept, Piaget a susținut un structuralism genetic care conferă structuralismului transversal clasic și o coordonată istorico-evolutivă. După Doll jr., constructivismul biologic și psihologic piagetian ar fi eminamente postmodernist; nu și teoria stadială piagetiană, întrucât conceptul de stadiu de dezvoltare i se pare lui Doll jr. că derivă dintr-o viziune
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
serie este definitoriu pentru abordarea structuralist-genetică, iar sensul interacționismului piagetian nu conotează ideile de haos și nedeterminare, ci înseamnă, pur și simplu, dubla determinare dintre organism și mediu, dintre subiect și obiect ce are loc în procesele dezvoltării și cunoașterii. Structuralismul genetic nu este un poststructuralism și Piaget nu poate fi considerat postmodernist decât forțând în mod exagerat sensul acestor concepte care desemnează moduri de gândire relativ bine delimitate. Doll jr. a analizat însă aceste evoluții într-o manieră impresionistă, recurgând
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
1966), Folclor din Țara Loviștei (1970), Educație și limbaj (1972) ș.a. P. îmbină activitatea didactică cu cea de cercetare și contribuie la formarea nucleului de specialiști de la Institutul de Etnografie și Folclor. Adept al direcțiilor novatoare, este unul dintre promotorii structuralismului și ai semioticii în folcloristică. A sprijinit cooperarea cu marile școli folcloristice europene și americane și a colaborat cu personalități marcante și cu instituții de prestigiu ale domeniului. Apreciind lucid momentul în care se aflau disciplina folcloristică în România și
POP-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288890_a_290219]
-
mediile literar-artistice și academice umaniste, mai cu seamă de facțiunea lor novatoare și prooccidentală. În cei aproximativ cincisprezece ani anteriori avuseseră loc și alte preluări rapide și entuziaste de curente de gândire, teorii sau metodologii în vogă în cultura occidentală - structuralismul, semiotica, contribuțiile de teorie literară ale Școlii formale ruse, venite tot prin filieră occidentală, precum și diferite metode de hermeneutică literară etc., în oarecare măsură și poststructuralismul și deconstructivismul. În cazul p., a cărui aclimatizare la noi este inițiată în anii
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
al Asociației Americane de Literatură Comparată). Între cele două variante, cea franceză și cea engleză - întregită cu un Post-Scriptum: The Heidegger Affair - există diferențe semnificative, iar ediția română o reproduce pe a doua, beneficiind și de o Addenda în exclusivitate. Structuralismul și poststructuralismul francez din decadele a șaptea și a opta ale secolului trecut sunt tratate în primul rând ca aspecte ale unui fenomen de fascinație (mirage). Conform demonstrației lui P., structuralismul trădează nu atât o fascinație exemplară a limbajului, cât
PAVEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
a doua, beneficiind și de o Addenda în exclusivitate. Structuralismul și poststructuralismul francez din decadele a șaptea și a opta ale secolului trecut sunt tratate în primul rând ca aspecte ale unui fenomen de fascinație (mirage). Conform demonstrației lui P., structuralismul trădează nu atât o fascinație exemplară a limbajului, cât un caz de autoritate intelectuală, de comportament discreționar, în termenii autorului. Anexele incluse în versiunea românească probează că P. merge mai departe, concepând destinul spectaculos al structuralismului în relație cu mecanismul
PAVEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
Conform demonstrației lui P., structuralismul trădează nu atât o fascinație exemplară a limbajului, cât un caz de autoritate intelectuală, de comportament discreționar, în termenii autorului. Anexele incluse în versiunea românească probează că P. merge mai departe, concepând destinul spectaculos al structuralismului în relație cu mecanismul mutației paradigmelor intelectuale și cu efectele lui. Carte „de o seninătate destructivă”, cum o numește Jean François Revel, Le Mirage linguistique spune ceea ce lumea intelectuală franceză a trecut sub tăcere un timp îndelungat și aruncă o
PAVEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
aruncă o lumină revelatoare asupra comportamentului discreționar al intelectualilor francezi, care au manipulat lingvistica în scopuri precise. Autorul face radiografia inclementă a unei forme de totalitarism științific falimentar, dar și o evaluare a costurilor sale morale. Cartea consemnează despărțirea de structuralismul tinereții și al debutului românesc, fiind scrisă evident din perspectiva unui mediu cultural de adopțiune - cel american -, mai puțin propice mutațiilor bruște și înzestrat cu sisteme de selecție și de filtraj al noutății. Devenită în scurt timp un model în
PAVEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
R, 1990, 9; Monica Spiridon, Despre „aparența” și „realitatea” ficțiunii, VR, 1990, 10; Lovinescu, Unde scurte, I, 323-326; Andreea Deciu, Lumi ficționale și lumi reale, RL, 1993, 19; Florin Berindeanu, Mirajul ficțiunii, RL, 1993, 19; Ovidiu Verdeș, Creșterea și descreșterea structuralismului francez, RL, 1993, 23; Florin Mihăilescu, Complement la Toma Pavel, ST, 1993, 11; Andrei Ionescu, O viziune funcțională asupra ficțiunii, VR, 1994, 5-6; Virgil Nemoianu, Arhipelag interior, Timișoara, 1994, passim; Monica Spiridon, Apărarea și ilustrarea esteticii, București, 1996, 182-186; Mihai
PAVEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
eseurile din Curente estetice contemporane (1972), La Rochefoucauld. Aventura orgoliului (1973) și Vitralii (1978). Dacă în prima carte expune principalele teorii estetice ale secolului al XX-lea, trecând în revistă ideile lui Georg Lukács, Edmund Husserl, Martin Heidegger, promotori ai structuralismului și existențialismului, dar mai ales pe cele ale lui Max Bense, cu a sa estetică informațională, în Vitralii dezvoltă concepte (eonul estetic, entropia, opera deschisă) și le exemplifică divers cu lucrările lui Albrecht Dürer, cu imnurile orfice, cu Don Quijote, E. A
PETRISOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288797_a_290126]
-
postmodernism. O ipoteză), concepția formulată de P. își asumă o fundamentare ontologică (cele două episteme sunt privite ca destructurare, respectiv restructurare a categoriei individualului) și o plajă interdisciplinară extrem de vastă, cuprinzând mecanica cuantică și filosofia culturii, teoria relativității și mitologia, structuralismul genetic și holomerii lui Constantin Noica, logica lui Stéphane Lupasco și romanul lui James Joyce. Se dezvăluie, astfel, câteva piese din ansamblul unui proiect transdisciplinar ce ambiționa să cuprindă într-o viziune integratoare un teritoriu atât de eterogen cum este
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]