324 matches
-
caz, putem distinge între "calcule" mai mult sau mai puțin lungi, urmate sau nu de concretizări "acționate", colineare, apropiate de elaborarea reprezentațională. Schimbarea structurală a unei RS se confirmă atunci cînd un element central devine periferic sau invers. În opinia structuraliștilor, supraactivarea unei părți a SP, din motive ideologice, de influență sau circumstanțiale, nu implică o transformare a unui astfel de sistem. În opinia lui Rouquette și Rateau (op. cit., p. 115) sau a lui Guimelli (1999), factorii externi, de mediu, și
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
ocupaționale, diferențierile de nivel educațional, de sex, de generație, de vârstă (Schifirneț, 2004, p. 39). Termenul de structură socială este central atât în teoriile structuraliste, cât și în cele funcționaliste. O combinație între cele două orientări este reprezentată de funcționalismul structuralist (sau structuralismul funcționalist). În genere, această ultimă orientare se referă la structuri sociale în termeni de roluri și norme, în timp ce structuralismul simplu definește structurile mai ales în termeni de principii (cum ar fi, în marxism, relațiile de producție, mijloacele de
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
fluidizate" prin atrofie produc para-semnificații lingvistice în cadrul comunicațional al grupurilor de emițători-receptori online. De aceea, ne este lesne să vorbim nu numai de perpetratori semiotici, ci și de perpetratori semantici fluizi, purtători de semnificație. (T4) Contracția limbajului reprezintă un filtru structuralist natural, la nivelul evoluției limbajului online. Într-adevăr, cred că aspectele teoretice ale dezechilibrelor limbajului nu pot fi abordate numai prin teoriile funcționaliste, ci mai degrabă prin filtrul structuralist, deoarece vorbim, în principal, despre mutații morfolingvistice, deci și morfogenetice. În
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
semantici fluizi, purtători de semnificație. (T4) Contracția limbajului reprezintă un filtru structuralist natural, la nivelul evoluției limbajului online. Într-adevăr, cred că aspectele teoretice ale dezechilibrelor limbajului nu pot fi abordate numai prin teoriile funcționaliste, ci mai degrabă prin filtrul structuralist, deoarece vorbim, în principal, despre mutații morfolingvistice, deci și morfogenetice. În acest context, este relevantă ipoteza Sapir-Whorf, potrivit căreia limbajul folosit determină, cel puțin într-o anumită măsură, modul în care percepem lumea și ne raportăm la aceasta (v. Internet
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
fractal, catastrophy, atractor, chaos, turbulence, supersensibility to the initial conditions, dissipative structures or cooperative processes can be useful in the sociological approach of the nowadays reality. The use of the theoretical means characteristic to complexity sciences helps us define a structuralist paradigm of modernity, based upon the idea of form. In the realm of geopolitics, the analysis concentrates on the weakening of the nation-state and the "fluidization" of the classical fronteer. The new isomodern restructuration consists in the emergence of new
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
s-a depășit iluzia iluministă că, în încercarea sa de a întelege, subiectul se poate situa în afara a ceea ce critică și analizează. Sîntem avertizați că obiectivitatea este o iluzie, atît în privința povestirii ca mărturie, cît și în convingerea cultivată de structuraliști că analiza este o descoperire științifică a adevărului. Teoria pe care Mieke Bal o dezvoltă avertizează și asupra erorii de a reifica modalitățile astfel încît credința în adevărul narațiunii să fie înlocuită de credința în adevăratele obiecte narative. Deosebitul ecou
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
ar concepe-o ca fiind firească, apoi voi inversa ordinea. Fabula, înțeleasă ca materialul sau conținutul prelucrat într-o povestire, a fost definită ca fiind o serie de evenimente. Această serie este construită după anumite reguli avem, astfel, logica lucrurilor. Structuraliștii pornesc adesea de la presupunerea că seria de evenimente prezentată într-o povestire răspunde acelorași reguli care controlează comportamentul uman, pentru că, altfel, un text narativ ar fi imposibil de înțeles. Dacă modul de comportare al oamenilor este luat drept criteriu în
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
naratologice. În aceeași perioadă, deconstrucția începuse să înflorească pe scară largă lucrarea lui Jonathan Culler din deschiderea Simpozionului submina unul dintre principiile de bază ale structuralismului naratologic, distincția între povestire și intrigă, cîtă vreme Rolf Kloepfer pleda pentru un model structuralist non-ierarhic, de inspirație bahtiniană. Problemele aduse în discuție de cei doi vor fi discutate la timpul potrivit, în această carte. Psihologia empirică și antropologia adresau și ele o provocare la construcția naratologică, în timp ce semiotica știința semnelor și a folosirii acestora
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
anume să considerăm, în mod provizoriu, ca fiind caracteristicile relevante ale unui personaj și ce ar fi de importanță secundară? O metodă ar fi alegerea de axe semantice relevante. Axele semantice sînt perechi de sensuri contrare. Acesta este un principiu structuralist tipic pe care nu-l mai apreciez în ultimul timp. Am decis să îl mențin aici în primul rînd pentru că nu prea este de unde alege în analiza personajului și, în al doilea rînd și poate cel mai important, pentru că reflectă
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
în care nu am mai fi capabili să înțelegem narațiunea. Împotriva acestei omologii s-au avansat două argumente. Mai întîi s-a argumentat că diferența dintre literatură / artă și realitate a fost ignorată. De pildă, cercetătorii l-au acuzat pe structuralistul francez Claude Bremond de eroare, pe baza "logicii evenimentelor" stabilită de acesta. Oricum, nu este o problemă de identitate concretă ci mai curînd de asemănare structurală. Stabilirea unor corespondențe nu implică sugerarea unei identități absolute. O altă obiecție față de postularea
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
într-un demers de analiză colectivă. Clase de actori Un aspect important în încercarea de a înțelege o fabulă este modul în care sînt repartizați actorii pe clase. Presupunînd că gîndirea și acțiunea umană sînt direcționate către un anumit scop, structuraliști precum Greimas au construit un model care reprezintă aceste relații cu scopul. Modelul se pretinde universal valabil în sfera principiului său operativ, și nu este limitat la fabulele inventate. În cele ce urmează vom încerca postularea unei analogii între structura
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
legătură cu teleologia fabulei ca întreg. Astfel, un actant este o clasă de actori ai cărei membri au o relație identică cu aspectul de telos, care constituie principiul fabulei. Vom numi acest tip de relație "funcție". Acesta este un model structuralist tipic: e conceput în termenii relațiilor fixe dintre clasele fenomenului, care reprezintă o definiție standard a structurii. Subiect și obiect Prima și cea mai importantă relație este aceea dintre actorul care urmărește un anumit scop și scopul însuși. Această relație
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
subcapitole ale acestui capitol seamănă destul de mult între ele. În fiecare dintre cazuri am încercat să descriu mai curînd relațiile dintre elemente decît să le surprind ca entități izolate. Se poate zice că o asemenea abordare este una de tip structuralist: ea pleacă într-adevăr de la premisa că relațiile fixe dintre categorii de fenomene formează baza sistemului narativ al fabulei. Am ales această abordare întrucît oferă, printre multe alte avantaje, pe cel al coerenței. De aceea elementele trebuie considerate în cadrul unei
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Cornell University Press 1992. Reading Narrative Fiction. New York: Macmillan 1995. How Loose Can Narrators Get? (And How Vulnerable Can Narratees Be?). In Narrative 3, 303-6 Courtés, J. 1976. Introduction à la sémiotique narrative et discursive. Paris: Hachette Culler, Jonathan 1975. Structuralist Poetics: Structuralism, Linguistics and the Study of Literature. London: RKP 1981. The Pursuit of Signs: Semiotics, Literature, Deconstruction. Ithaca: Cornell University Press 1983. On Deconstruction. Ithaca: Cornell University Press Dallenbach, Lucien 1977. Le récit spéculaire: Essai sur la mise en
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
The Hague: Mouton 1983. Narratology. The Form and Function of Narrative. The Hague: Mouton Propp, Vladimir [1928] 1970. Morfologia basmului, Trad. Radu Nicolau. București: Univers Rimmon [-Kenan], Shlomith 1976. A Comprehensive Theory of Narrative: Genette's Figures III and the Structuralist Study of Fiction. In PTL 1, 33-62 1983. Narrative Fiction: Contemporary Poetics. London: Methuen 1996. A Glance Beyond Doubt. Columbus: Ohio State University Press Ron, Moshe -1981. Free Indirect Discourse, Mimetic Language Games and the Subject of Fiction. In Poetics
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Scotus se află și figura unui alt mare franciscan, William Ockham, aprig apărător al autonomiei și libertății individului. Învăluit de curentele concepțiilor deterministe și fataliste ale istoriei sau redus, nici mai mult nici mai puțin, la un dispărut în holismul structuralist, individul, sau persoana umană, rămâne, de fapt, unica realitate în teoriile individualiste ale societății. Pentru susținătorii individualismului propunerile colectiviste - unde se nasc și devin res, adică lucruri, concepte colective ca „stat”, „societate”, „umanitate”, „partide”, „clase”, „sindicat”, etc. - sunt mitologie din
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
și fataliste sau în cușca structurilor holistice; individualiștii apără autonomia, creativitatea, libertatea și responsabilitatea indivizilor). Și, deci, cine are dreptate? Au dreptate colectiviștii (realiști) sau individualiștii (nominaliști)? Are dreptate Guillaume de Champeaux sau Roscelin? Au dreptate Comte, Hegel, Marx sau structuraliștii pe de o parte, sau Menger, Weber, Hayek și Popper pe de alta? Și dacă, cum este normal, au dreptate aceștia din urmă, atunci atât de discutatul și combătutul Ockham nu ar trebui, prin această prismă, regândit și reevaluat fie
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
fi pierdut din vedere definiția schițată inițial. Eu unul nu prea văd modul în care postmoderniștii, de exemplu, pot fi considerați complici în "a pretinde că împrejurările sînt altele decît cele reale". Aceeași problemă se pune și în cazul funcționaliștilor, structuraliștilor și adepților altor "curente mai puțin importante". Bailey nu face nici o referință la Nietzsche, însă ca și acesta, folosește termenul "minciună" cu un exces de entuziasm încît, ca unealtă a analizei, conceptul își pierde aplicabilitatea. Rappaport (1979:231) este un
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
1972. Eleventh report: evidence (general). London: HMSO, Cmnd 4991 [159, 161]. Cruickshank, Charles Greig 1977. The fourth arm: psychological warfare 1938-1945. London: Davis-Poynter [138]. 1981. Deception in World War II. Oxford: Oxford University Press [138, 142]. Culler, Jonathan D. 1975. Structuralist poetics: structuralism, linguistics and the study of literature. London: Routledge & Kegan Paul [285]. Curtis, Charles F. 1951. The ethics of advocacy. Stanford Law Review 4:3-23 [163]. Dale, David 1992. The new, improved official liars' handbook. Pymble: Collins Angus and
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ar exista dacă nu ar fi practicile conștiente ale acelor actori. Accentul pus de Wendt pe puterea "de a surveni" a structurilor și predilecția multor constructiviști către studiul modului în care normele formează comportamentul sugerează că de fapt constructiviștii sunt structuraliști, ca și omologii lor neorealiști și marxiști. Totuși, la o privire mai atentă, constructiviștii pot fi mai degrabă considerați drept structuraționiști, deoarece subliniază impactul structurilor non-materiale asupra identităților și intereselor, dar, la fel de important, și rolul practicilor în menținerea și transformarea
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
fi localizată liniștitor la nivelul acestor personaje excepții, ci se extinde malign asupra întregului corp social, sublimat în operă prin "lumea-lume" caragialiană. Comicul absurdului, bogat ilustrat în prima piesă ionesciană, includea și gluma absurdă care, spre deosebire de cea liniară, analizată de structuraliști, sau de cea bazată pe suprapunerea pe două scenarii opuse, explicată prin acel "script theories of humour"45, generează un umor "de gradul doi"46, caracteristic textelor care, nereușind să producă poanta așteptată, devin comice datorită acestui eșec. Întreaga antipiesă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dispărând autorul, locul lui este luat de „funcția autorului” în analiza literară. Constatăm, azi, că autorul a revenit în literatură și să își exercită, în cunoștință de cauză, funcțiile de care fusese deposedat. Autorul nu a fost „ucis” de demersul structuralist și post-structuralist. Există o criză reală a literaturii, ireversibilă sau este vorba doar de o schimbare a modelelor și a mentalităților ce însoțesc literatura? Richard Millet, de pe poziția clasicului, acuză literatura contemporană că „trădează” stilul și sintaxa: „Nu-i mai
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
fi adevărată sau falsă numai întrucât este o imagine a realității”, dar, pentru a determina valoarea de adevăr a propoziției „realitatea este confruntată cu propoziția.” (idem: 57-59). Într-o concepție diadică asupra limbajului, inițiată de Saussure și acceptată de majoritatea structuraliștilor, concepție în care semnul lingvistic ca semnificant este legat de gând, idee, concept ca semnificat, lumea reală nu este luată în calcul, ea nu-și are un loc într-o astfel de abordare a limbajului. Doar într-o concepție triadică
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
de interes ale cercetătorului. Studiind cunoștințele indigene relative la domenii precise, aceste cercetări au lărgit considerabil câmpul a ceea ce este interesant: clasificări, raționamente, mecansime ale memoriei, reprezentări relative la toate domeniile cunoașterii. De fapt, antropologia cognitivă procedează invers decât demersul structuralist. Ultimul pleacă de la un corpus foarte diversificat de producții sociale (sisteme de rudenie, mituri etc.) pentru a le reduce treptat la câteva structuri fundamentale care definesc zonele mentale ale gândirii. Studiul cognitiv pleacă, dimpotrivă, de la mecanismele mentale create de individ
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
a doua stare, după cum valorizează îndoiala mai degrabă decât certitudinea, particularul mai mult decât generalul. Criticii constată caracterul haotic al lumii și implozia marilor povestiri. Publicațiile recente subliniază până la saturație natura "ficțională" a noțiunilor globale ale antropologilor evoluționiști, difuzioniști, funcționaliști, structuraliști și ale celor care le-au urmat. Fără a intra în certuri infinite asupra cuvintelor, să remarcăm că nu este foarte interesant de declarat că totul este ficțiune și că ficțiunea este în toate. Să afirmi că orice text este
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]