1,185 matches
-
De mult timp, în cercurile de la București se spunea că, la Cluj, culoarea politică nu mai contează când e vorba de afaceri. Se știe, pe de-o parte Funar “dădea” în unguri, iar pe de altă parte afacerile mergeau struna cu UDMR. Apoi, Coaliția DA făcea faceri cu PSD, măi încoace liberalii erau parteneri de afaceri cu membrii PD, iar acum PSD face afaceri prospere cu PDL, asta în timp ce în ringul politic croșeele și upercut-urile sunt ceva la ordinea
Afacerile nu ţin cont de culoarea politică. PSD Cluj, parte din Famiglia portocalie () [Corola-journal/Journalistic/46919_a_48244]
-
să articuleze într-un film altceva decât graiul strămoșesc, geto-daco-romano-scit. În felul acesta, românii vor fi protejați lingvistic de limba oricărei alte culturi care ne-ar putea întina identitatea și valorile neamului pe care dl Socaciu le-a cântat pe strună de chitară. Lăsând deoparte lălăielile folchiste, lirismele plângăcioase și miorlăiturile înflăcărate din alte vremi ale chitaristului Socaciu, propunerea domniei sale este de o rară imbecilitate. Sunt două dimensiuni pe care le implică propunerea stupidă a dlui Socaciu: una legată de felul
O idee bizară by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5566_a_6891]
-
unor membrii cu funcții de conducere din partid, deputatul democrat-liberal a apreciat că "psihologia puterii este foarte stranie, uneori oamenii care nu au putere nu văd lucruri evidente, pentru că se crează un ecran în jurul lor: oameni care le cântă în strună la nesfârșit, oameni care îi dezinformează, îi ațâță eventual și rezultatul este cum se poate intui. Este incredibilă, mă rog, grosolănia comportamentului în politica românească. Multe lucruri se explică pur și simplu prin lipsă de inteligență și de bună-creștere. Dar
Paleologu: La PDL, se ceartă calicii pe ceaunul gol by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/37349_a_38674]
-
ce le-a făcut și " jocul'' ei murdar .. e o ființă cu două fețe ! a militat în noi și dec împotriva lui Băsescu ! păcat de cei ..cinstiți ! luați referințe despre ea, dar NU de la Blogary care i-a cântat în struna să vedeți cine e individa ( o mahalagioaica ! )". - "la masa lui Isus stă Iuda ( Elenina Nicuț!) ..de noi depinde dacă acceptăm să fim complici sau nu !" - "Am crezut ca USL la %70 este tot ce se putea mai rău în România
Scandal după întâlnirea lui Băsescu cu liderii Mișcării Populare by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/38321_a_39646]
-
o lucrare. Instrumentul acesta de care fusese legat o viață s-a odihnit multă vreme pe fotoliul din atelierul artistului până ce a fost dăruit fratelui său Mircea. Legenda spune că, într-o bună zi, la scurt timp după dispariția artistului, strunele chitarei ar fi prins, pentru o clipă, a vibra singure. Simplă nălucire a unor ființe ce l-au iubit? Greu de spus. Oricum, o frumoasă poveste. Majoritatea pânzelor sale au rămas în cadrul familiei. "...Prindea încet-încet viață... în fața mea un tablou
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
lenevii în 10 versuri, unde poeta își încearcă puterile vrăjitorești asupra propriului lexic (tors - torsul - torsul fusului - întorsul -torsuri - toarce - re'ntoarce): Din odaie, vin la vatră toți motanii să s'adune, si'mpreună torc, - un cântec parcă din ascunse strune, torc cu ochii'nchisi de lene, lângă focul ros, si torsul lor, se'ngână lung cu torsul fusului - și cu întorsul fir albastru depanat de rischitorul cel din tinda. Vin la vatră toți motanii somnoroși să se întindă, și în
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
Cine privește? Cine să stea să mai privească?! Acum. Cînd totul e înregistrat, iar Musafirii S-au reîntors în cuibul lor de bălegar. Oh, întrebați-mă tot mai puține și mai rar! Căci ochii-mi se-mpăienjenesc, iar mîna care Struna o încorda tremură tot mai tare... Dar Glasul? Sfîrtecat de furia nepăsătoare A miliardelor de Aparate Fonatoare. Lumea Nouă În Lumea Nouă-n care vrei s-ajungi, Pe-oceanul de alcool și-anfetamine, Sînt cuști de sticlă lăptoasă, moale, pline Cu
Poezii by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/16253_a_17578]
-
din când în când frunzișu-i troienit de pulberi aurii pe alei cu degete flămânde umbre trec nu trec fac valuri ori pe-o clipă chiar sfârșesc pe val iată și-o caretă fără cai fără pânze fără surugiu lunecă pe strunele de harpă dinspre nefiind spre nicăieri - iată și stăpânul nesfârșitul de pe ramuri strânge câte-un omuleț Cruci de piatră cruci de piatră numai cruci de piatră stau în locul crucilor de lemn cruci de fier de fontă de inox stau în locul
Poezii by Ion Hadârcă () [Corola-journal/Imaginative/2498_a_3823]
-
mai punem de vreo grevă?); Restanțe! (Să nu plătim tributurile guvernamentale puse la cale de 1 ianuarie 2006?); Seniori! (Să fim un popor întreg de bogătoi prin corupție? Cine o să mai muncească?); Muzică! (Să nu le mai tot cântăm în strună celor care ne jupoaie cu taxe, impozite și majorări de prețuri?); Plus/Minus artă! (Ce nevoie avem noi de artă?); Concerte! (Da' nu ne transmit televiziunile zilnic recitaluri parlamentare care uimesc lumea?!)... Așadar, sunt fix pe consens cu doamna deputată
Papucii lui Năstase și Iliescu by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11062_a_12387]
-
săpat în vers mormântul Să scape de teluricele plângeri. Înfierbântate, muzele fecioare Se cuibăresc în inima naivă Și aruncând ocheade-nșelătoare Înnebunesc poeții din coliva. Ei poartă-acum a florilor corola Crescute în grădina de lumină Și sting și-aprind pe strune de violă Durerea și iubirea lor divină. Poeții cu păcatele prescrise Condamnă viața veșnic la cuvinte, Împerecheați cu muzele proscrise, Trimit din alte lumi poeme sfinte! Într-una din zilele de sâmbătă ale lunii iulie, am facut un popas în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
i-ar fi putut lua locul cu brio. Singura valoare pe care i-o pot recunoaște este interpretarea lui David Strathairn în rolul lui Ed Murrow, reporter care s-a pus contra inchizitorului McCarthy pe când restul presei îi cânta în strună. Luat în eprubetă, conflictul nu duce lipsă de substanță. Ecranizat, n-are nici mamă, nici tată. Murrow se distinge pe fundalul unei echipe foarte solidare, atât de solidare că membrii ei sunt cam la fel de diferențiați ca cei ai unui cor
Mărșăluind pe covorul roșu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10830_a_12155]
-
întâmplător, dactilografiat la un Remington: fără semne de punctuație. Dar despre ce ar mai fi vorba, dacă nu de descrierea mesei pe care a fost așezat? Tu mi-ai amintit de dumnezeul nostru, de mine însumi, de copilărie, de acea strună a mea care m-a predispus întotdeauna să privesc romanul ca pe un manual (înțelegi tu de care) și poezia lirică s-o privesc ca pe o etimologie a sentimentului (în cazul în care nu ai înțeles ce am spus
Avanpremieră editorială - Rilke - Țvetaieva - Pasternak - Roman epistolar -1926 by Janina Ianoși () [Corola-journal/Journalistic/10814_a_12139]
-
Focul sacru nu mă lasă. Trebuie să cânt. Numai așa îmi pot exprima bucuria de a va avea alături, prieteni dragi, si fericirea de a avea o soție minunată! Cuvintele sunt prea sărace pentru a exprima toată emoția planșa pe strunele viorii în acel concert ad-hoc al lui Florian Costache - mire, ce a durat peste o oră. Invitații nici nu cred că mai respirau. Fiecare caută să imprime în cutele memoriei muzică pentru eternitate. Toți ospătarii, până și bucătarii veniseră să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
prin prisma curentă a unei uzuri, a unei saturații crepusculare, ci ca o etapă primitivă. Ca o reîntoarcere la o barbarie a cavernelor: „e ca un pitecantrop noaptea/ mînînd dinozaurii cu ochi mici spre prăpastia vidului și subconștientului/ tîrîșul viperelor - strune biologice necîntătoare încă - / tristă pre-lume fără cîntec” (Epocă). Ceea ce n-ar putea fi decît un semn de exasperare. Bardul se identifică cu „fiecare ins necăjit/ în ziua în care s-a scumpit sarea ce este de fapt/ rezumatul existenței noastre
Poezia lui Leo Butnaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3096_a_4421]
-
la maximum. Cînd muzica însăși ajunge pretext tematic, în ciclul Cînd vioarele tăcură, muzicalitatea subliniată a versului devine metaforă a dorinței, a visului, a existenței percepute cu ochi estet: „Vioarele tăcură. O, nota cea din urmă Ce plînge răzlețită pe strunele-nvechite, Și-n noaptea solitară, o, cîntul ce se curmă Pe visurile stinse din suflete-ostenite" ( Cînd vioarele tăcură, I). Limbajul lui Petică s-a compus pe baza unei atente selecții a cîmpurilor semantice: ele sunt ale „luxului", „muzicii", „aristocraticului"; li
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
o idee, mi-am zis: ce-ar fi ca, folosindu-mă de aceste foi și de tăieturile din ziare ca de niște stîlpi, să întind firele mele după cum mă taie capul? Și m-am și pus pe lucru. Treaba mergea strună, dimpreună cu buna mea dispoziție. ŤEram copilť, scria madame Drăgulinescu. Bun! Dacă erai copil atunci te dădeai cu scrînciobul, hai să scriem cum te dădeai cu scrînciobul. Și cum te plimbai în rochiță cu pantalonași lungi, lîngă mămica, cum ascultai
Ficțiune și Operă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10745_a_12070]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > PAMFLET Autor: Ștefania Petrov Publicat în: Ediția nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Lume dragă, lume bună, Surioare și voi frați, Azi oferta merge strună, Vând iluzii! Cumpărați? Marfa e cantitativă... După cum se vede treaba, Nu se stă-n espectativă, Repede golim taraba! Toate divele frustrate, Ce-n a lor copilărie, Nu prea au avut de toate, Iau orice, pe datorie! Doamnele pline de bani
PAMFLET de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373743_a_375072]
-
Autorului De Florii Brațe de flori și alai de petale Dulce zenit în ochii de floare Natura în palmele ei are soare Lumina revarsă a iubirii candoare. Rouă de zâmbet albastru în iris Are zarea ce sărută pământul... Murmură-n strune și cerul deschis Iar natura își înflorește veșmântul. Se-aprinde o lacrimă pe buze de dor Și arde ca pe-un altar azi cuvântul... Tot ce e viu pare nemuritor. Și-n palme cuprind tot pământul. Mi-e veselă inima
DE FLORII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384797_a_386126]
-
sabia deasupra capului. Dar ultrasensibilitatea lui - se observă - e „urmarea războiului”, „nervii lui șsîntț ascuțiți de bubuitul tunului”, încît se simte în largul său doar în zgomotul cascadelor. Pe de altă parte, „firea dură și aspră își mlădia sufletul pe strunele vioarei și izbutea să scoată cele mai subtile sensibilități muzicale”. Am văzut că, în viziunea lui E. Lovinescu, sfîrșitul lui George Cornea vine pe fondul unui „déraisonnement”, asociat și unei “paralizii progresive”, și unor necunoscute motive sentimentale. Cert este că
O figură din insectarul lui E. Lovinescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13323_a_14648]
-
acelea Cine știe pe care meridian. Să-i îndreptăm spre cărarea luminată de lună către pântecul muntelui Luminii unde-și învolburează doina izvorul nemuririi. Acolo dorul celor singuri poate găsi leac în cumpăna vremii. Dintre stânci străpunge tăcerea șoptind pe strunele undelor sale torentul energiei vitale săltând peste colțurile timpului, curgând în cascade-nspumate din negurile infinitului Simfonia iubirii, chemând doruri. Se revarsă ecouri printre creste din ale torentului valuri celeste atrăgând inexorabil suflete solitare, rătăcitoare prin hățișurile anilor căutând în
CĂLĂTORI SINGURATICI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385269_a_386598]
-
meu, ești o minune vie, Ce Dumnezeu, să am a-ngăduit, Ești plămădit prin har, din veșnicie, De mâna Celui Sfânt și Infinit, Copilul meu, ești clipa ce răsună În dimineți, când soarele-i aprins, O notă caldă, pe a vieții strună, Un colț de rai din cerul necuprins,, Copilul meu, ești sfântă revărsare, Chiar și atunci când viața este grea, Când te privesc, în clipe de-ncercare, Primesc puterea de-a înainta, Copile drag, ești susurul de apă, Ce-mi răcorește arșița
COPILUL MEU de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385272_a_386601]
-
cer când norii deasupra se plimbă cu sete privind pământul erau clipele-n floare ca umbra pe mână când dai să ieși la lumină dintr-o pădure de ploi repezi de vară la pas cu oile cântam cântarea lor pe strunele vremii de vis spre Măgura Vadului de la Ogrădeasa privind în anii copilăriei zvântată pe umeri ca o cădere în brațe când bucuria te ninge cu fulgi de surâs vara se revărsa cum o cascadă în fiecare privire în fiecare zvâcnire
OGRĂDEASA ȘI MĂGURA VADULUI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385282_a_386611]
-
dorului merindeni, cum numai codru-mi cântă și-n veac și-n pretutindeni. Cât despre ochi ascunde-i izvor de kalimere, cel ce-a purtat lumina i-ajunge o cădere.” BALADA VIEȚII FĂRĂ DE MOARTE Iar nunta? Patru zile, că-nnebunise struna văzând pe tron alături și soarele și luna. Mai mândri decât brazii ce piscu-n ceruri furi-i când buciumul îngână tristețile pădurii. Că zilele uitară c-au noapte-n sâmbur totuși, chiar timpul lor se-oprise ca sub descânt de
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
Ea nu ar ști cum poate fi primăvară de nu i-aș cânta despre tine, iar timpul i-ar curge urât, pustiu și lălâi. Până la vară... Dar pân-atunci, amândoi... Vivaldi, vrei anotimpuri noi? Ia-ni-le, spune-le până când strunele vor atinge solstițiul înalt din sărutarea noastră dintâi, din fără de timp, când prin noi deveneai propriul tău anotimp. DISEARĂ, SIGUR... Diseară, sigur, o s-o-ntreb: „ Ce cauți, tu, prin visurile mele în fiecare noapte?” Din așteptare seara se făcu
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
PRIN NORI Ceață de toamnă... E prima dată când călătoresc printre nori. Ce bine-i fără umbră! Îs cântec, descântec, ascuns, nepătruns, cântec curgând limpezimi din dor spre o fată. Prin norul acesta netors în culori, când totu-i al strunei părut, buzele noastre, fără-un de ce, ar putea să greșească nepregătitul drum spre sărut. Numai prin nori e posibil orice... ÎMBRĂȚIȘEAZĂ-MĂ, CU-NTREAGA-ȚI LUMINĂ... Eu n-am văzut niciodată cocorii, deși cocorul alb în stemă îl port. Ca
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]