298 matches
-
de idee. Bătrâna n-avea sentimentalisme din astea. Știi, În timp ce eu mă Îmbolnăveam de neliniște și supărare din cauza logodnei prelungite, ea mă sfătuia să-mi iau o țiitoare - o mică grisette, sau echivalentul ei Cockney. — Adică... În loc de Însurătoare? Henry era stupefiat de această mărturisire. — Nu, până la Însurătoare, preciză Du Maurier, idee care lui Henry nu i se păru cu nimic mai puțin șocantă. Bineînțeles, i-am spus că nici nu mă gândesc, adăugă Du Maurier repede. I-am spus - ceea ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mică decât Henry, stătuse imobilizată la pat și apoi victimă a unor perioade Îndelungate, devastatoare, de invaliditate după vârsta de șaptesprezece ani. Catalogul impresionant de simptome - nevralgie facială, dureri stomacale, paralizia membrelor inferioare, palpitații, accese de leșin și istericale - Îi stupefiase pe medicii americani, incapabili să găsească vreo cauză organică; de aceea, În 1884, Alice se mută În Anglia, să vadă dacă aici avea să Îi meargă mai bine. Pentru Henry era limpede că mai rău nu Îi putea fi. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Simplă marionetă a curiozității, atunci când poliția nu face presiuni asupra sa, turma pitorească a personajelor se Înfățișează la ușa celulei 273, de-acum proverbială. La prima Întrevedere, ele expun misterul, care le copleșește; la a doua, ascultă soluția, care Îi stupefiază În aceeași măsură pe copii și pe bătrâni. Printr-un artificiu pe cât de artistic, pe atât de dens, autorul simplifică realitatea prismatică și bulucește toți laurii cazului pe fruntea unică a lui Parodi. Cititorul mai puțin avizat surâde: ghicește omisiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și înalță rugă cerînd un miracol. Vremea trece, așteptarea îl apasă și simte cum îl cupride frica. „Ce-o să mă fac cînd va veni?“-tremură el din ce în ce mai sigur că minciuna cea mai adevărată nu-i decît propria-i moarte. E stupefiat că cei din jur n-au făcut aceeași descoperire, altfel, ar fi strigat-o. V. tînăr mergînd pe stradă siderat că toate chipurile prietenilor par supuse unei îmbătrîniri galopante. Ca și cum zece, douăzeci de ani ar fi trecut într-o clipă
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
nu țipă. Cerul și marea trec prin anotimpuri și povestesc mereu. Iar noaptea...Ei, bine, noaptea întunericul vitraliului se adîncește forfotind neguri. Pînă la mine se simte, acolo, o zbatere. Și eu sînt tînăr sau matur, cînd întreg, cînd multiplu. Stupefiat de multitudinea vîrstelor ca de tot atîția „eu“. Întinerind iarăși: tînărul V., erectil fără liniște, căutînd mereu altceva: datorie, plăcere, plictiseală. Nimic nu te mai mulțumește odată ce a început Căutarea. Colinzi deșerturi și catacombe, escaladezi sublimul și storci sferele venale
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mă urmărește. Mi-e frică de el însă știu că de cruzimea oracolului nu scapi. Îl refuz și mă împotrivesc lui din toate puterile. Dar puterile mele sînt absorbite de altceva așa că îl ignor. Îi calc imaginea în picioare. Sînt stupefiat deoarece mintea mea nu poate concepe pierderea. Îmi pare mereu că Elena este aici, că-i pot atinge imaginea cu mîna. Degetele mele se întind și rămîn înțepenite în aer. Ar vrea să caute în jur sau să aștepte ca
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
așa de egoistă. Eu eram cel care trebuia să-ți aducă aminte la o petrecere, la unu dimineața, că a doua zi amândoi trebuia să fim la serviciu. După care trebuia să te suport când mă făceai ticălos plicticos. Eram stupefiată de torentul de vorbe care ieșea din gura lui James. În afară de faptul că era ceva complet neașteptat, mi se părea că era și teribil de nedrept. —James, ăsta era stilul nostru, am protestat. Eu eram aia haioasă, iar tu erai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
căciulile, pensionarii cu șepci de baseball, pe una scrie Thriller, cîinii, cărucioarele, vălătucii de funingine În tornade de gunoieri, discoteca cu firma luminată ritmic NEVADA, și studentele sau ce sînt cu pantofi cu botul lat și decolteu care m-a stupefiat de mic. CÎnd stăteam la etajul doi, decolteul era mai adînc. Praful urcă pînă la mine, așa cum stau stupefiat, se așterne pe discuri, pe cărți, pe casete, pe CD-uri, pe respirație, pe muză. În față am un bloc. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Întîi să Înțeleagă și abia apoi să descrie” (și cum să Înțelegi ceva aflat Într-o necontenită cursă de viteză, nici nu vezi ce e), „trebuie să prezinte credibil ceea ce se Înfățișează Înaintea lui ca realitate americană. O realitate care stupefiază, inhibă, Înfurie, devenind pînă la urmă o povară pentru imaginația limitată a scriitorului (cursivele mele). Actualitatea ne depășește permanent talentul, civilizația lansînd asupra noastră imagini pe care orice romancier le-ar putea invidia”. Despre ce este vorba. „Este vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ce-mi aduce aminte de-o emisiune televizată acum opt ani, unde Răzvan Theodorescu s-a apucat deodată să facă elogiul țopîrlanului direct În ecran, vorbind despre „ființa frumoasă a mitocanului”. Cum Costache Olăreanu și celălalt invitat rămas atît de stupefiat Încît i-am uitat și numele au amuțit Într-o jenă reflectorizată, ministrul Culturii s-a lansat nestingherit În aprecieri lucioase la adresa mojicului românesc. Parcă era-n Maidanul cu dragoste. Să fie de la Renaștere, fiindcă dă tulburări pe meninge, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de ani, și-a anunțat demisia În cadrul obișnuitei sale conferințe de presă săptămînale, invocînd epuizarea nervoasă și dorința de a reveni la practicarea avocaturii. Cei din biroul procuraturii descriu această demisie bruscă drept năucitor de atipică. Biroul Procurorului Districtual este stupefiat: Ellis Loew părea mulțumit, În plină formă fizică și sănătos. Robert Gallaudet, procuror penal principal, i-a declarat subsemnatului: „Ascultă, sînt buimăcit și să știi că asta nu mi se-ntîmplă așa de ușor. Care este motivul adevărat al lui Ellis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
în stratul cenușiu-trandafiriu de pudră, să înece oboseala și hașurile foarte fine din jurul ochilor și al colțurilor buzelor, care însemnau experiență, ținută în frâu numai de gândul ei disperat, zvâcnindu-i în privirile negre, să nu privească critic. Fusese întotdeauna stupefiat de rapiditatea cu care femeile stabileau o legătură între ele, numai dintr-o privire sau un flux care se transmitea de la una la cealaltă, fără să-și spună o vorbă. Se resping definitiv sau se poartă de parcă s-ar ști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
întâmpla. — Ce anume nu se va întâmpla? — Un asemenea război. — Dar suntem în război, spuse Tabitha. N-ai aflat? Michael își ridică privirea. — Adevărat? — Bineînțeles. Primele bombardiere au fost lansate curând după miezul nopții. Au anunțat la radio. Michael era stupefiat. Chiar și după expirarea ultimatumului ONU, nu crezuse în nici un caz că se va întâmpla. — Dar e îngrozitor, îngăimă el. E un dezastru. — Ba deloc, deloc, spuse Tabitha veselă. Aliații nu vor avea nici o dificultate în a-și impune superioriatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
resursă de atac a felului În care guvernau pesediștii? Să fi fost asta Încă o dovadă că marii extremiștii se Întâlnesc, chiar dacă nu se Înțeleg cum trebuie? Habar n-aveam, dar merita spectacolul vociferării transpirate a ăluia. Primarul PSD era stupefiat, deci obținusem, chiar dacă printr-un delegat peremist, efectul pe care-l urmăream de atâta vreme. Confuz, aproape speriat, pesedistul asculta cu gura căscată. Cel mai probabil că nu citise textul, deși i-l trimisesem și lui. Sau poate că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
lume e plină de surprize, da, e bine între noi doi, dar împreună cu alții privirea ei nu-ți mai aparține, surâsul ei nu-i mai înflorește pe chip când o privești, râde pe neașteptate de ceea ce spune altul și ești stupefiat să descoperi că deși e aceeași nu-ți mai aparține, aici e drama, e aceeași... Dar asta avea să mă chinuie mult mai târziu. Ruptura mea cu Nineta a fost mai simplă, dar nu inexplicabilă, fiindcă fusesem avertizat. S-a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fiind doctor, prințe? strigă el cât putu de vesel și binevoitor. Chiar m-ați speriat. Nastasia Filippovna, dați-mi voie să vi-l recomand, e un subiect ultraprețios, cu toate că nu l-am cunoscut decât azi dimineață. Nastasia Filippovna îl privi stupefiată pe prinț. — E prinț? Prinț? Imaginați-vă, mai adineaori, în antreu, l-am luat drept lacheu și i-am poruncit să mă anunțe! Ha-ha-ha! — Nu-i nici o nenorocire, nu-i nici o nenorocire! se băgă în vorbă Ferdâșcenko, apropiindu-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cumva pe liber pe taică-su, măcar pentru un timp, să-l facă chiar să dispară din Petersburg, dacă va fi posibil, cu sau fără voia mamei. Acum zece minute, când intrase Nastasia Filippovna, fusese atât de uimit, atât de stupefiat, încât uitase cu desăvârșire de posibilitatea intrării lui Ardalion Alexandrovici în scenă și nu luase nici un fel de măsuri. Și iată-l pe general aici, de față cu toată lumea, ba încă ferchezuit solemn și în frac, iar toate astea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
păru o statuie de piatră, care îl țintuia cu privirea lui fixă și speriată, cu gura strâmbată într-un zâmbet cu desăvârșire nedumerit, ca și cum în vizita prințului găsea ceva imposibil și aproape miraculos. Deși se aștepta la așa ceva, prințul era stupefiat. — Parfion, poate n-am venit într-un moment potrivit, plec imediat, spuse el, în cele din urmă, fâstâcit. — Ba-i potrivit! Potrivit! zise Parfion, venindu-și, în sfârșit, în fire. Fii binevenit, prințe. Erau la per tu. La Moscova se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
știe că Rogojin va ucide?! tresări prințul deodată. „Oare nu-i o crimă, nu-i o josnicie din partea mea să fac această supoziție cu un cinism atât de fățiș?“ strigă el și culoarea rușinii îi inundă dintr-odată obrajii. Era stupefiat, stătea în mijlocul drumului de parcă ar fi prins rădăcini în pământ. Dintr-odată își aminti și Gara Pavlovsk unde fusese de curând, și Gara Nikolaevsk, unde coborâse dimineață din tren, și întrebarea despre ochi pe care i-o pusese lui Rogojin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Rostind aceste cuvinte, se opri brusc, ca și cum i-ar fi închis cineva gura și, holbându-și mutește ochii miopi, extrem de bulbucați, brăzdați de vinișoare groase și roșii, se uită întrebător la prinț, aplecându-și trupul înainte. De data aceasta prințul, stupefiat peste măsură, îl privi și el cu ochii mari, fără să scoată o vorbă. — Lev Nikolaevici! îl chemă deodată Lizaveta Prokofievna. Ia citește asta chiar acum, momentan, se referă de-a dreptul la problema ta. Precipitată, îi întinse o gazetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
aproape atingându-l și recunoscu chipul palid al lui Rogojin. — Știam eu că rătăcești pe-aici, nu mi-a trebuit mult ca să te găsesc, bombăni Rogojin printre dinți. Erau pentru prima oară față în față după întâlnirea din coridorul hotelului. Stupefiat de apariția neașteptată a lui Rogojin, câtva timp prințul nu putu să-și adune gândurile și senzația dureroasă i se amplifică în inimă. Probabil că Rogojin înțelegea impresia pe care i-o producea; deși la început se arăta încurcat, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
adineaori pe urme proaspete la Vilkin... și trebuie să vă spun că generalul era și mai uluit decât mine; când eu, după dispariția banilor, primul lucru pe care l-am făcut a fost că l-am trezit, era atât de stupefiat, încât s-a schimbat la față, a roșit, a pălit și, brusc, l-a apucat o indignare atât de crâncenă și de onestă, încât nici eu nu mă așteptam la așa ceva din partea lui. E omul cel mai cumsecade! Minte tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
iluzii, deși, desigur, punea înainte mai degrabă răul decât binele; iar Aglaia fusese într-o clipă târâtă de dezlănțuirea ei, ca și cum se prăbușea dintr-un vârf de munte și nu putuse rezista teribilei satisfacții a răzbunării. Nastasia Filippovna era chiar stupefiată de Aglaia: o privea fără să-și vină a crede ochilor și în primul moment se pierduse chiar de tot cu firea. Indiferent dacă era o femeie care citise multe poeme, cum presupunea Evgheni Pavlovici, sau dacă era pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ascultându-l, deși era tristă și înlăcrimată, Aglaia izbucnise deodată în râs și-i pusese o întrebare ciudată: e în stare să-și ardă pe loc, la flacăra lumânării, un deget, demonstrându-și astfel dragostea? Gavrila Ardalionovici, se zice, fusese stupefiat de această propunere, se pierduse într-atât cu firea, pe față i se întipărise atâta nedumerire, încât Aglaia, cuprinsă parcă de isterie, râsese și mai abitir, îl părăsise și fugise sus la Nina Alexandrovna, unde de altfel o și găsiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Doamne, Care ești În ceruri”. Și cum se rugau astfel, un mare cutremur zgudui pământul ; flăcările rugului se repeziră și arseră o parte a mulțimii păgâne. Sfinții coborâră de pe rug Întregi ; nici un fir de păr nu le fusese atins. Lysias, stupefiat de aceste minunății, se stăpâni timp de o oră, apoi vorbi : „Evident arta magiei voastre a stins flăcă‑ rile”. Și dădu ordin să fie biciuiți fără Încetare. Însă Îngerul Domnului, care se ținea aproape de ei, făcea ca durerea să dispară
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]