2,123 matches
-
ana, Elena Badea Moțiunea lui Vasile Blaga pentru șefia partidului este "trandafirul", deoarece are "o tulpină puternică" și rezistă "până toamna târziu", în timp ce moțiunile contracandidatelor sale, Elena Udrea și Monica Macovei, sunt "ghiocelul 1 și ghiocelul 2", întrucât sunt "suave și cu capul plecat", a declarat sâmbătă prim-vicepreședintele PDL Cezar Preda, la Târgu-Mureș. "Moțiunea lui Vasile Blaga e trandafirul. Cu o tulpină puternică, rezistă până toamna târziu. Restul sunt ghiocelul 1 și ghiocelul 2. Suave și cu capul plecat
Moțiunea lui Blaga, un trandafir puternic, restul, doi ghiocei suavi, spune Preda by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/38893_a_40218]
-
ghiocelul 2", întrucât sunt "suave și cu capul plecat", a declarat sâmbătă prim-vicepreședintele PDL Cezar Preda, la Târgu-Mureș. "Moțiunea lui Vasile Blaga e trandafirul. Cu o tulpină puternică, rezistă până toamna târziu. Restul sunt ghiocelul 1 și ghiocelul 2. Suave și cu capul plecat, nu rezistă până toamna", a spus Cezar Preda, la prezentarea moțiunii lui Vasile Blaga, "România dreaptă - PDL dincolo de lozinci". "Sunt oameni care vor să fie președinți ai partidului și nu au demonstrat că sunt membri ai
Moțiunea lui Blaga, un trandafir puternic, restul, doi ghiocei suavi, spune Preda by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/38893_a_40218]
-
de măr domnesc în toată regula" (14 martie 1948). Dinu Pillat se relevă ca un remarcabil portretist (va cultiva genul cu entuziasm și în eseurile sale de critică și istorie literară), va reveni asupra chipului Monichei, văzând-o și ca suavă și delicată adolescentă, la primii ei pași spre poezie: "Și-a păstrat absolut nealterate până acum, la 17 ani, candoarea, naivitatea, prospețimea de copil. Este moartă după dans... Când se află undeva în natură sau când compune o poezie sau
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
în ochi pe Traian Băsescu și să-i susții privirea cu sclipiri de oțel, si asta poate fi esențial în economia întâlnirii. Căutătura lui albastră, nu tocmai blândă, nu te poate traversa cu fiori reci, dacă îi opui o privire suava care nu exclude să rostești întrebări ce (i) se cuvin. Nu cred în jurnalismul inchizitorial, nu cred că negrul e negru tăciune și albul e imaculat întotdeauna. Nuanțele sunt importante, iar jurnaliștii bine-ar fi să nu le ignore, așa cum
"Eu, domnule Pleșu, cu berbecul m-am lămurit, aleg gâștele!" () [Corola-journal/Journalistic/43350_a_44675]
-
răsturnate în căldările cu gheață. Senzația aromată, înțepătoare și rece din cerul gurii îl făcu să-și lingă buzele și să-nghită în sec. Mirosea a rouă și rădăcini crude. Mestecă în gând gustul de pâine bună și buchetul vinului. Suava dulceață îi înțepa limba și-l amețea. Hotărî să coboare și coborî scările. Civilii nu erau prea mulți; totuși erau destui, și cei mai mulți, amestecați cu ofițerii, se luptau că hălcile și șprițurile, nădușiți, roșii de efort, parcă ar fi înfundat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pe jos, călcând în picioare, într-o plăcere barbară, să se desfete ca porcii, excitați de parfumuri, mirodenii și vin și de privirile-nfierbântate ale femeilor bete stăpânite de chiotul cărnii. Mirosuri acidulate se-ncrucișau prin aer cu vagi efluvii de suave parfumuri franțuzești. Râsul clocotea în gâtlejuri, șampania pocnea țâșnind până-n bărbile de celofibră ale ghirlandelor, bucile nădușite ale fețelor congestionate, gata de apoplexie, se scuturau sub rafalele dopurilor, bătăile tobelor, icniturile, nechezatul tremurat al femeilor și grohăitul scurt hurducat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
găsim întâi pe doctor. Cu mașina ajungem repede. Aveam atâtea lucruri să-ți spun! Crezi că sunt în stare să te ascult! Îi atinse brațul cu mâna: Rămâi în mașină? Floarea cărnoasă a gurii ei se deschise într-un zâmbet suav înghițit de-ntuneric. Glasul îi sună dulce și grăbit: Rămân, să te-ntorci mai repede! Clar, râse el, și genele ei se zbătură într-un început de alarmă când îi văzu silueta înaltă ștergându-se prin dreptul geamurilor și dispărând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
suferinței și speranței germinate în decorul alb și auster al suferinței și luptei cu moartea, îi crezură certați. Aveau aerul îmbufnat și ușor înstrăinat al îndrăgostiților aflați la prima ceartă. Ea pășea sfios, scuturându-și pletele-n soare, flacără arămie, suavă, jucând fragil pe umerii mici, și el, înalt și subțire, cu brațu-n bandaj, șchiopătând cu piciorul în ghips, ca un demn și țanțoș veteran al luptei, mergeau privindu-și umbrele și uitând să mai întoarcă fețele spre geamurile de unde câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
nu pot fi disecate, explicate, trebuie luate așa cum sunt. Pur și simplu. Nu era felul lui de a lua lucrurile așa cum erau, fără a-și pune întrebări, dar în urmă cu cinci ani, într-un sfârșit de octombrie cu parfum suav de gutuie, Mia intrase în viața lui dintr-o dată, ca un fapt absolut firesc, fără întrebări inutile. O excepție. Singura, de altfel, din viața lui. Conveniseră tacit să pornească alături fără a scormoni în trecut, fără a-și face planuri
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
dar încă de la Platon știm că jocul sparge limitele existenței fizice pentru a confirma caracterul supralogic al existenței noastre în univers. Platon vedea nu doar similaritate, ci identitate între joc și acțiunea sacră. "Școlarul" este metafora ingenuității, a fragilității, o suavă floare, un crin conștient de efemerul ficțiunilor sale, de nesiguranța nu numai a zilei de mâine, ci și a clipei de acum, a înțelesului ei redundant și umilitor. A fi mult mai mult decât trebuie, dar și mult mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de jale, orbit, voi striga: Unde e viața mea, unde e viața mea? Întrebarea sună neverosimil subiectului însuși, care o amplifică nemăsurat (într-o parabolă gestuală), știind că răspunsul nu poate fi altul decât propriul ei ecou: Și o voce suavă care o să mă alinte ca o ghioagă, ca un bici: Sunt aici, sunt aici, sunt aici! Tehnicii contrapunctului îi este tributar versul "și o voce suavă... ca o ghioagă, ca un bici". De asemenea, ludicul nu lipsește: Copacii, ca frații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
știind că răspunsul nu poate fi altul decât propriul ei ecou: Și o voce suavă care o să mă alinte ca o ghioagă, ca un bici: Sunt aici, sunt aici, sunt aici! Tehnicii contrapunctului îi este tributar versul "și o voce suavă... ca o ghioagă, ca un bici". De asemenea, ludicul nu lipsește: Copacii, ca frații, se vor apleca peste mine Și o mierlă-mi va șopti: Nu ți-e rușine să plângi, nu ți-e rușine?" Ludicul este o mască a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
volumul Pe-o gură de rai sunt relevate "pe o linie mai pură" calitățile de "poet romantic" (Prefața, op. Cit.); Al. PIRU: în Pe-o gură de rai, versul lui Emil Botta s-a decantat și sublimat într-o elegie romantică suavă în sunet de flaut, de rezonanță eminesciană" (Prefața la vol. Scrieri, I, Emil Botta, București, Ed. Minerva, 1980, p.11). 19 Dinu PILLAT, Mozaic istorico-literar. Secolul XX, București, Editura pentru Literatură, 1969, p.140. 20 Vladimir JANKELEVITCH, Tratat despre moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
a apărat floarea de ploaie și furtuni, de soarele pătimaș, ce ne adoarme obosiți la amiază, de iarna aceasta cu veselia pierdută pe drum, acoperind frunzele, galbene și ele, mediocre în ambițiile lor, au rămas în hora cu iele. Senzualism suav Așa spunea un critic despre poetul Emil Brumaru! Este un fel de a te apropia de viață; e o încercare devastatoare, aș zice eu, ascunsă în diafan cu ipocrizie. Ne permitem o astfel de efigie numai în ultima trăire, în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Erau artă: vasele și țoiul cu acel gât subțire de mire! Sticlele rotunde, ovale, mai mari și mai mici se jucau în mâna lui ca niște pitici. Era un fel de Dumnezeu înfierbântat, în lumea lui de slavă, strălucitoare și suavă. Azi la cimitir eu și Minel am fost întâmpinați de iarba crescută înaltă și păgân împodobită cu flori răstignite în miresme, Imnuri înlăcrimate păreau crucile cu fața brăzdată de ploi. Este vecernie și clopotul nu bate. M-am reîntors la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
mai spună bântuită de păcate, de plăceri și înfrângeri? Într-un colț pe copertă erau atâția îngeri, vedenii albe, în nerostite sorți, trăgeau de sunetele celor vii și celor morți; clopotele au rămas cu marginile de cer, cântec de lebădă suav sau de gheață? L-a auzit cineva în ploaia de ceață? * * * După război o duceam prost, eram săraci, umblam de colo, colo, fără rost. O generație de creație fără iluzii trecea dincolo de granit, arzând mocnit, la nesfârșit. Ce să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
etapă evolutivă a poetei. În temeiul acestei constatări, se poate spune despre Galeria cu antichități că o exprimă pe poetă integral. Dumitru Micu Cuprins 1. Conul de umbră 3 Efecte de regie 3 Pudoare 3 Portret 3 Ironie 3 Senzualism suav 3 Trinitas 3 Retrăire 3 " Femeia avea gleznele legate" 3 Despuiere 3 Proiect 3 Mărturisire 3 Vocile 3 Fenomen spiritualist 3 Determinism 3 Febră mare 3 Neliniștile celor fără morminte 3 Barbarie 3 Program de note 3 Timpul probabil 3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
autorul scrie și prin reducerea redundanței stilistice, ceea ce îi conferă o remarcabilă fluență. Deși poet, Constantin Clisu este, în proză, imun la tentația lirismului, și bine face. Eventualei necesități lirice el îi răspunde prin puneri în scenă de un romantism suav, ușor convențional, realizând o confortabilă senzație de plutire și măiestrind văluri care acoperă, dar lasă străvederii, zbaterile sorții. Care ne absorb. C. D. Zeletin
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3120]
-
momentul mult așteptat, dar și marele concert! Ela intră cu șampanie. Evelin se așează la pian, căteva acorduri și începe să cănte o melodie cu inflexiuni metalice, de orgă. Văzănd nedumerirea celor prezenți: Evelin: Este un purpuriu alcătuit din inflexiuni suave astrale care au rămas în Univers după Marea Implozie și de Big Benguri. Totul a fost orchestrat într-un imn închinat Universului. Cănd mă aflu în spațiu să știți că stelele căntă o simfonie unică, compusă de către Univers de la Marea
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
la "tenebrele absolute" înțelese ca "Neant", încredințează muzicii identitatea acestui Gol; dar "Neant", care însemnează extincție inițiind spre "contemplarea eternității": eterul spiritualității pure, ce se confundă cu negrăitul. Că mistica poeziei lui Mallarmé este o inițiere în inefabil, o dovedește suavul poem Sainte (Sfânta): La geam vechi santal tăinuind Ce-n ceas târziu se decolòră Din alăuta-i scânteind Cândva cu flaut sau mandoră, E Sfânta pală răsfoind Tom de demult ce se dișterne Dintr-un Magnificat curgând Cândva la fine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
bucurie poetică a impulsionat pe filozoful poet din Agrigent sau pe pictorul luminii absolute, Van Gogh la actul autolitic ? În Mortua est! se desfășoară o multitudine de stări poetice, fiecare cu potențialul său de încântare sau detașare exorcizantă a intelectului: suava descriere a copilei moarte "regină", feerica descriere a drumului spre imperiul morții, iar apoi intervenția lucidității neiertătoare și verdictul cosmic final, evocând fie vinovăția divină, fie îndoiala că ar exista un creator al unei lumi absurde tensiuni extreme ale unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mai tânăr, care vede în toată dimensiunea sa cosmică spectrul morții. Dar oricât de tragice ar fi căderile, Icar rămâne aureolat de legendă prin încercarea imposibilului, iar în Danaida, prin regretul morții de a fi ucis o marmură infinit de suavă. Întruchiparea Aurorei și a Gândirii având același model, iubirea Camille Claudel constituie un simbol etern care reunește triada supremei axiologii. Precum afirmam și în altă parte, muzica dezvoltă poetica cea mai eliberatoare, acest lucru mai ales în secvențele lente, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a Gândirii având același model, iubirea Camille Claudel constituie un simbol etern care reunește triada supremei axiologii. Precum afirmam și în altă parte, muzica dezvoltă poetica cea mai eliberatoare, acest lucru mai ales în secvențele lente, în care vibrația melodică suavă, elevată, răscolitoare posedă prin excelență magia de a sublima și transfigura neliniștea ontică. Așa are loc cu mișcările adagio și andante din concertele pentru pian și orchestră ale lui Mozart, fiorul dramatic din Simfonia neterminată și trio-ul Nocturna ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
hărți și desene cu scene de coridă, frunze nesfârșite de palmieri, în peniță, coabitau cu planuri ale orașului subteran. De undeva de sub un ochi de geam, aproape că a simțit parfum de portocală ridicându-i-se până la nări, la început suav, pe urmă din ce în ce mai pregnant, mai definit. Automat și-a dus încheietura mâinii la nas. Nu, nu venea de-acolo. A ridicat din umeri și a plecat mai departe. Alte săli, alți obraji pergamentoși gălbejiți de timp. S-a întors însă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Claritei. Merge la plimbare pe malurile râului; din albii plopi ning semințe înaripate, fulgi de viață. Și vede cum se îmbulzesc oamenii să vadă ceva. Vede plutind pe ape, adus de curent, un mort. Pare că doarme, legănat de valuri suave. Merge să se odihnească în puful de semințe al plopilor. "Omul viu se duce la fund, mortul plutește gândește Apolodor și începe să se agite în el sângele patern, principiul lui Arhimede cântărește acum mai puțin decât apa... greutatea specifică
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]