254 matches
-
se mistuie însă în aparența care i-l dă pe celălalt. Celălalt este doar în eul care-l gândește, iar ceea ce survine ca imagine mentală deschide orizontul unei apariții imprezentabile. Imprezentabilul e intangibilul, nereprezentabilul în sfera percepției sensibile. Nu el subîntinde imaginea inaparentului, face în schimb cu putință pasajul, peisajul unei noi perspective: "în adânc lacul subteran sclipește/ semințele au germinat în tăcere/ am putea adormi la marginea lor./ Deasupra sunt dealuri și păduri,/ irisul verde întunecat o insinuare a/ luminii
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
țin de natura cuvântului, privit atât ca un corp sonor în sine, cât și ca un purtător de semnificații" (Artă și valoare, în op. cit., pp. 548, 600, 605). 15 Așa cum, în poemul Lumina (vol. Poemele luminii) "orbitoarea lumină de-atunci" subîntinde revelator toate celelalte imagini textuale. Este o "valoare de origine" (Gaston Bachelard, La poétique de l'espace, Quadrige / PUF, Paris, 1981, p. 8) care - deși vine de departe - nu vine din trecut, ci survine în chiar clipa intuirii apariției sensibile
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
dialogul, observă Marcelle Ségal în memoriile sale, sunt mereu aceleași". Cavalerul îi propune frumoasei sale să o ducă acasă cu mașina, iar aici începe un joc erotic. Un joc alcătuit din gesturi îndrăznețe și eschivări, din acceptări și refuzuri, și subîntins de un conflict latent. Prudent, bărbatul acționează în etape, căutând să obțină sau să smulgă încuviințarea partenerei pentru a merge mai departe. Pe drumul de întoarcere "încep tentativele de apropiere". Ca din întâmplare, mâna șoferului atinge ușor coapsa partenerei, întârzie
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
lor a reușit, născând o nouă posibilitate de interogare a vieții sociale care, de atunci, poartă numele SOCIOLOGIE Presociologia este în întregime filosofică, ea se ascunde sub haina acesteia ca filon social. Cuprinde o perioadă lungă din istoria umanității ce subîntinde două etape: a. căutări începută cu filosofia Greciei antice și încheiată odată cu apariția Iluminismului (sfârșitul secolului XVII). La rândul său, etapa căutărilor o putem divide în: * filonul social al gândirii filosofice din Grecia antică; * filonul social al gândirii filosofice creștine
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
documentară a biografiei istoriei religiilor în secolul XX, alături de corespondența științifică a altor câtorva istorici ai religiilor cu nume rezonante: Henry Corbin 1, Franz Cumont 2, James Frazer 3, Gershom Scholem 4 sau Gilbert Murray 5. Un gen identic care subîntinde două tipologii diferite: corespondența cu un maestru și cea cu un coleg de generație și disciplină, un rar emul evadat treptat din cavaleria ordonată a mediilor academice în care se formase și pe care Eliade le-a cucerit ca din afara
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
alta un ton adâncit al stabilizării. Din punctul de vedere al biografiei științifice a lui Eliade, dar și al evoluției istoriei religiilor în secolul XX, scrisorile cu Pettazzoni și cu Wikander secompletează reciproc, suprapunându-se cronologic în perioada 1948-1959 și subîntinzând un arc temporal de jumătate de secol (1927-1977). Iar ediția recentă a corespondenței inedite Culianu-Eliade6, cel mai întins corpus epistolar din corespondența științifică și semnificativă a lui Eliade, aduce elementul substanțial care rotunjește o triadă tipologică, anume: corespondența cu un
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
așezate în balansul dialogului epistolar au o densitate diferită. Pentru Eliade, cele câteva zeci de scrisori către Wikander reprezintă o foarte mică parte a unui testament autobiografic ce însumează câteva mii de pagini de jurnal, alte câteva mii de scrisori, subîntinzând o tipologie a corespondenților pe alocuri neliniștitor de variată, și două volume rotunjite de autobiografie. În cazul lui Wikander însă, această corespondență reprezintă cel mai important document biografic publicat până astăzi, cu atât mai semnificativ cu cât, până acum, nu
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
acces la lumea, la universul goethean de hârtie, am aderat spontan și definitiv la acel vers celebru: Das ewig weibliche zieht mich an! - eternul feminin mă atrage, mă pasionează ca și la numeroasele și extrem de variate texte pe care le subîntinde. Apoi, devenind de bine-de rău un adult, a trebuit să accept și cealaltă „poartă de a intra În existență”, În „existența psihică”, mai ales, cea a Probabilului. Dar această „etapă”, ca să-i zic așa, nu m-a „dominat” niciodată pe
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
respirația sa ciclul naturii, rămas intact, de acolo, din vechime!Ă Da, mai ales cei minori irup În existența noastră, cum ar fi Eros sau Prezentul pentru care Grecii nu aveau o reprezentare, un chip, dar care, sunt convins, le subîntindeau și lor, zeilor, existența, viul și creația continuă; sau jocurile continue, nu rareori crude, cum sunt jocurile copiilor, care uneori, „imitând” existența, o Întrec! Sau „cel mare”, cel venit târziu la „masa lor”, Dionysos, care se pare ne-a Împânzit
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
probabil, unor comentatori din străinătate, chiar și multor români, li se pare absurdă, dacă nu un semn „de întârziere civică a poporului român!” - este perfect explicabilă din acest punct de vedere, al acestei „realități” a „răscolirii straturilor populației”, care a subîntins, vreo două decenii, societatea noastră și ale cărei urme, uneori violente, ca niște cicatrice purulente și sângerânde, se fac simțite la un deceniu după căderea ceaușismului. Mineriadele sunt doar exemplul flagrant și grosolan al acestei „psihologii de mase”; aproape în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fluieraș de aramă, ca și din frunză... pe teme populare, de baladă haiducească. Dar, convertindu-se genitorii mei la neoprotestantism, luându-mă cu ei la Adunările Domnului, începeau să mă fascineze predicile penticostale și interpretarea orală & liberă, a pasagiilor evanghelice, subîntinse de un nou tip de retorică: una ce învăța să depistez cvadruplul înțeles (literal, figurat, moral & anagogic) al textelor sacralizate. Mă tenta oratoria naivă, simplă a cuvântătorilor rurali contaminați de duhul reformist. Poezia cultă aveam s-o cunosc la școală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
propriei identități, care consacră o viziune din interior asupra propriului "sine" și, pe de altă parte, un discurs despre "sinele" comunității văzut însă prin ochii unei alterități plasate înafara comunității respective. Cele două logici, a sineității și a alterității, se subîntind peste lista eroilor exemplari ai comunității, consacrând tensiunea dintre două paradigme implicate, una a așa-numitului "autohtonism", iar cealaltă a așa-numitului "cosmopolitism""), mentalul românesc ("o axă structurantă a mentalului românesc, formată din Eminescu și I. L. Caragiale, primul fiind elocvent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
mondial este privit lucid, fără complexe provinciale, după cum se deplânge, fără tremolo inutil, neșansa de a face film în România. Peste tot, cultura autoarei, dar și un (explicabil) orgoliu de a ști, de a avea păreri întemeiate despre faptul cinematografic, subîntind aprecierile cele mai radicale. Aș fi vrut să pot da mai multe citate din această carte admirabilă (completată la sfârșit cu câteva articole ale cineastei apărute în revista Cinema între 1972 și 1987 , cu câteva cronici purtând semnături dintre cele
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
comediile lui Caragiale. În centru stă dezbaterea „asupra structurii axiologice a spiritului românesc” subliniază Negoițescu în scrisoarea din 13 august 1947. Negoițescu socotește comediile lui I.L.Caragiale plasate în afara Binelui sau a Răului, în spațiul amoralității, iar lumea lui Caragiale subîntinde lumea românească și, în principiu, lumea vechiului regat. Văzută doar din afară, lumea lui Caragiale apare imorală, altfel niciunul dintre personajele sale, consideră Negoi- țescu, nu trăiește cu conștiința răului, a imoralității, ci doar cu cea a socialului. Preluând o
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
politic al procesului de reformă. Al doilea tip de perspectivă, În care alege să se Înscrie această lucrare, se poate manifesta concomitent cu primul. Acesta acceptă un fundament al reformei În care obiectivele legate de relația instituțional-administrativă cu Uniunea Europeană sunt subîntinse de cele care poziționează relația dintre politicile publice și administrație numai ca rezultat al unui raport contractual Între guvernați și guvernanți. Acestea sunt asociate cu deciziile de politici publice luate la nivelul unor instituții reprezentante ale statului român, ca fiind
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
predominant al politicilor publice implementate prin reglementări specifice inițiate de administrație 1, comparativ cu cel care conduce la mutarea accentului și asupra altor instrumente de implementare 1, corespunde unei viziuni asupra rolului administrației publice. În a doua variantă, cea care subîntinde conceptual măsurile inițiate În cazul românesc, formularea politicilor publice nu este considerată a fi apanajul exclusiv al administrației publice. Astfel, formularea unei politici publice care vizează, de pildă, cuantumul pensiilor pentru bugetari sau vânzarea unor Întreprinderi cu capital majoritar de
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
al studiilor literare franceze tocmai prin apelul la retorica literară, dezvoltat ulterior În semiotică și Îndatorat structuralismului straussian (pe care Todorov Îl ignora În epocă) era unul dintre militanții marxiști marcanți. Or, se pare că și studiul tehnic a literaturii, subîntins de o idee a literaturii ca producție - știm astăzi - relevă de o abordare marxistă, mai subtilă Într-o primă fază decît ceea ce preluase realismul socialist impus și practicat În țările Blocului comunist. Nu trebuie confundat vulgata marxistă din comunismul triumfător
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
operație didactică. Lipsa apetenței pentru speculație este suplinită de competențe confirmate de istoric literar: informația predomină. Distribuția elementelor de structură trădează Însă viziunea autorului despre Întreg secolul literar francez. Deși nu are veleități de teoretician, vrînd-nevrînd, el propune o sinteză, subîntinsă de o prea puțin explicit mărturisită viziune istorică. Dominique Viart crede În recesivitate. El nu este, adică, hegelian sau posthegelian, ci, dezabuzat, propune, cantemirian, “măriri” și ”decăderi”. Depresiunile ar fi trei, plasate cronologic la Început de secol (1), post-existențialismul (2
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pentru ceea ce consider a Însemna autoficțiune sînt Christine Angot (Sujet Angot, Fayard, 1998) și Elena Vlădăreanu (Pagini, Timpul, 2002). Nu-i așa că amîndouă scriu de parcă s-ar fi vorbit? IV. 3.3. Autoficțiuni dionisiace Nu toate autoficțiunile sînt crude, violente, subîntinse de un mesaj social, de revolte ale memoriei, de travalii de doliu neîncheiate, dominate de pulsiuni blocate. Nu toate autoficțiunile sînt terapeutice. Pe celelalte le numim apolinice, moștenitoarele ficțiunilor de dragoste În care personajele nu vin să epateze burghezul prin
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
evacua instituția scriitorului și o întreagă literatură a momentului, admițând virtual pe oricine. Îi scotea pe autori din spațiul genialității, ca să îi lase înăuntru pe toți ceilalți. Cea de-a doua observație decurge oarecum din prima. Poezia încarnată în viață subîntinde o logică a imitației. Un ins devine "poetic" în măsura în care identitatea lui devine reproductibilă, susceptibilă de a fi proiectată asupra altora. Poezia nu se constituie decât în măsura în care biografia lui se schematizează și devine paradigmatică în raport cu alte destine, în măsura în care gesturile lui funcționează
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
sistemului limbii, furnizată de însuși Saussure: paradigme și sintagme. La nivelul mitului primesc o neașteptată consistență și utilitate două din categoriile saussureene, paradigmele, prin care părintele lingvisticii structurale încercase să dea formă ideii de sistem al limbii, și sintagmele, care subîntind vorbirea: de fapt ele sunt coloanele și liniile analizei lui Levi-Strauss. Desigur, paradigmele și sintagmele au fost preluate de școlile ulterioare ale lingvisticii structurale și ele sunt prezente și în axele fonologilor, care definesc ocurențele fonematice, ca și în distribuțiile
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
supraerotizat al Floarei Țuțuianu, Libresse oblige. Propozițiile trec de la o indiscreție la alta, într-un crescendo contaminat parcă de frenezia licențioasă de care e cuprinsă poeta: "Metafora senzuală, trasă în provocări ingenue ce se aventurează pînă la marginea declamației impudice, subîntinde și febrele din Libresse oblige, punînd scenariul scriiturii să se răsfețe în acte și bravuri erotice, în seducții și violuri. Scriitura nu numai că se avîntă în corporalitate și în limbajul menstrual, dar ea joacă decisiv în orgiastica sexuală, trăind
Legenda ironiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14354_a_15679]
-
invers). Aceste linii funcționează în fapt asemenea unor "canale" de legătură între înălțimea sunetului și durata lui (Eliphas Levi și Papus vorbesc despre simbolistica acestor canale). 2)zona medie cuprinde: a) notația duratelor; bare orizontale sau oblice, groase, paralele, care subîntind mai multe sunete sau stegulețe anexate liniilor verticale ce răsar din bob. Cu cât un bob are mai multe stegulețe sau mai multe bare paralele, cu atât el e mai scurt. b) notația intensităților (forte, piano) prin semne de prescurtare
Elemente pentru o grafologie muzicală by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15563_a_16888]
-
care satisface integral prescripțiile capitolului 6.8, nu este considerată "cisternă pentru deșeuri ce operează sub vid" 6.10.1.1.1. Se înțelege prin "zone protejate", zonele situate după cum urmează: a) partea inferioară a cisternei, într-un sector care subîntinde un unghi de 60° de o parte și de alta a generatoarei inferioare; ... b) partea superioară a cisternei, într-un sector care subîntinde un unghi de 30° de o parte și de alta a generatoarei superioare; ... c) pe partea de
ACORD EUROPEAN (VOL. II) din 30 septembrie 1957 referitor la tranSportul rutier internaţional al mărfurilor periculoase (A.D.R.) - text consolidat*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/195299_a_196628]
-
înțelege prin "zone protejate", zonele situate după cum urmează: a) partea inferioară a cisternei, într-un sector care subîntinde un unghi de 60° de o parte și de alta a generatoarei inferioare; ... b) partea superioară a cisternei, într-un sector care subîntinde un unghi de 30° de o parte și de alta a generatoarei superioare; ... c) pe partea de capăt față a cisternei în cazul vehiculelor purtătoare; ... d) pe partea de capăt spate a cisternei în interiorul ariei de protecție formate de dispozitivul
ACORD EUROPEAN (VOL. II) din 30 septembrie 1957 referitor la tranSportul rutier internaţional al mărfurilor periculoase (A.D.R.) - text consolidat*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/195299_a_196628]