340 matches
-
adaptate morfologic și fiziologic la viața subterană, cu trunchi cilindric, cap turtit dorsoventral, cu urechi externe rudimentare, ochi ascunși sub piele și cu coadă scurtă sau fără coadă. Picioarele pentadactile sunt aproape la fel de lungi, dar cele anterioare sunt mai puternice. Subfamilia nu cuprinde decât genul "Spalax", răspândit în Europa, Asia și nordul Africii. Sunt rozătoare subterane foarte specializate, care trăiesc permanent în galeriile pe care le fac rozând și scurmând pământul cu picioarele dinainte. Galeriile sunt complicate și pământul scos este
Orbete () [Corola-website/Science/333784_a_335113]
-
le (Arvicolinae) cu denumiri mai vechi arvicolide (Arvicolidae), microtide (Microtidae), microtine (Microtinae) este o subfamilie de rozătoare răspândite în Eurasia și America de Nord, din care face parte șoarecele de câmp ("Microtus arvalis"), șobolanul de apă ("Arvicola amphibius"), șoarecele scurmător ("Myodes glareolus"), șoarecele subpământean ("Microtus subterraneus"), șoarecele de zăpadă ("Chionomys nivalis"), șoarecele de pământ ("Microtus agrestis"), șoarecele
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
Câteva alte specii, cum ar fi șobolanul-cârtiță ("Ellobius"), șobolanul de apă ("Arvicola"), și lemingul gulerat ("Dicrostonyx") sunt, de asemenea, vânate pe plan local pentru blana lor. Lemingii sunt specii importante în miturile și legendele unor popoare indigene din latitudinile nordice. Subfamilia conține 28 genuri și 151 specii repartizate în 10 triburi: În România au fost identificate 9 specii:
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
l ("Panthera tigris") este o specie de mamifere carnivore din familia felidelor, fiind una dintre cele patru specii ale genului "Panthera". Este cel mai mare reprezentant al subfamiliei "Pantherinae" și unul dintre cei mai mari răpitori tereștri (după ursul polar și cel brun). Dimensiunile unui tigru siberian la vârsta de 6 luni sunt comparabile cu cele ale unui leopard adult. Tigrilor le sunt caracteristice dungile de culoare închisă
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
ul ("Acinonyx jubatus") este o felină mare (familia Felidae, subfamilia Felinae) care poate fi întâlnită în aproape toată Africa și Asia de Sud-Est până în India. ul este un cățărător modest, vânând prada prin viteza alergării sale și nu prin agilitatea săriturii. Ca atare, este plasat în propriul său gen, Acinonyx. Ghepardul este
Ghepard () [Corola-website/Science/306539_a_307868]
-
limba dacă era de tip [[satem]]. Materialul lingvistic constituit din denumiri și resturi lexicale este prea mic pentru a se trage o concluzie dacă era o limbă mai apropiată de limbile albaneze sau balto-slavice, ori dacă făcea parte dintr-o subfamilie indoeuropeană distinctă. Deși cea mai mare parte a gramaticii și morfologiei românești se bazează pe cea a [[limba latină vulgară|latinei vulgare]], limba română prezintă câteva trăsături specifice Balcanilor, care nu se găsesc în celelalte limbi romanice. Limbile din această
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
mai mare parte a gramaticii și morfologiei românești se bazează pe cea a [[limba latină vulgară|latinei vulgare]], limba română prezintă câteva trăsături specifice Balcanilor, care nu se găsesc în celelalte limbi romanice. Limbile din această [[uniune lingvistică]] aparțin unor subfamilii distincte de limbi indo-europene: bulgara, slava, și sârba sunt [[limbi slave]], conform unei ipoteze albaneza este probabil o limbă [[limbile traco-ilire|traco-iliră]] iar [[limba greacă]] formează propria subfamilie. Printre trăsăturile comune în cadrul acestei uniuni lingvistice se numără [[articolul hotărât]] enclitic
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
găsesc în celelalte limbi romanice. Limbile din această [[uniune lingvistică]] aparțin unor subfamilii distincte de limbi indo-europene: bulgara, slava, și sârba sunt [[limbi slave]], conform unei ipoteze albaneza este probabil o limbă [[limbile traco-ilire|traco-iliră]] iar [[limba greacă]] formează propria subfamilie. Printre trăsăturile comune în cadrul acestei uniuni lingvistice se numără [[articolul hotărât]] enclitic, sincretismul cazurilor genitiv și dativ, formarea timpurilor viitor și perfect, precum și evitarea infinitivului. Influența slavă a fost prima survenită în timpul formării limbii române, datorită migrației triburilor slave (care
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
Bambușii sunt un grup de plante arborescente perene din familia "Poaceae", subfamilia "oideae", genul "eae". Există în jur de 1000 de specii de bambuși. Bambusul este cunoscut și ca „arborele de fier”. Tulpinile bambușilor sunt drepte, cilindrice, înalte până la 25 m, foarte rezistente, fiind folosite ca material de construcție. Tulpinile bambușilor mai
Bambus () [Corola-website/Science/314348_a_315677]
-
cu statut de limbă națională. Majoritatea limbilor europene moderne au evoluat din limba proto-indo-europeană. Limbile albaneză și greacă fac de asemenea parte din familia limbilor indo-europene, însă nu se înrudesc cu nicio altă limbă. Limbile estonă, finlandeză și maghiară aparțin subfamiliei fino-ugrice. Iar malteza este o limbă semitică, cu rădăcini arabe, în timp ce pentru limba bască nu s-a putut dovedi vreo legătură cu orice altă familie de limbi. Limba albaneză este una dintre cele mai vechi limbi și se vorbește în
Limbile Europei () [Corola-website/Science/336659_a_337988]
-
o are însă bokmål, folosită în mai mare măsură în școli, în literatură, în relațiile cu străinii. Familia limbilor anglo-frizone cuprinde două mari grupuri: Limbile romanice sau neolatine sunt toate limbile derivate din latina vulgară ("latinum vulgare"). Fac parte din subfamilia italică a limbilor indo-europene. Teritoriul pe care se vorbesc astăzi limbi romanice nu coincide cu cel al Imperiului Roman. Au fost pierdute pentru romanitate mai multe zone (Panonia, Dalmația, Tracia, Grecia, Moesiile, Britania, Germania, Africa de Nord). Acestea poartă numele de "Romania
Limbile Europei () [Corola-website/Science/336659_a_337988]
-
captivitate, însă numărul lor este în creștere, datorită unor programe care-și propun să salveze specia. Din cele 15 specii de cocori, 10 sunt pe cale de dispariție. Specii de cocori Cele 15 specii de cocori sunt împărțite în patru categorii: Subfamilia Balearnicinae Gen: Balearica pereche de cocori Subfamilia Gruinae Gen: Grus Gen: Anthropoides Gen: Bugeranus În mitologia greacă există povești despre pigmei care luptau împotriva cocorilor, de-a lungul fluviului Nil. Înaintea epocii industrializării și oamenii trăiau cam tot atât. În
Cocor () [Corola-website/Science/308506_a_309835]
-
datorită unor programe care-și propun să salveze specia. Din cele 15 specii de cocori, 10 sunt pe cale de dispariție. Specii de cocori Cele 15 specii de cocori sunt împărțite în patru categorii: Subfamilia Balearnicinae Gen: Balearica pereche de cocori Subfamilia Gruinae Gen: Grus Gen: Anthropoides Gen: Bugeranus În mitologia greacă există povești despre pigmei care luptau împotriva cocorilor, de-a lungul fluviului Nil. Înaintea epocii industrializării și oamenii trăiau cam tot atât. În cultura asiatică, se crede că aceste păsări
Cocor () [Corola-website/Science/308506_a_309835]
-
din apele dulci și marine românești, dar și peștii din mările și oceanele planetei, participând la numeroase expediții în regiunile din Oceanul Atlantic, Oceanul Indian și Oceanul Pacific. A descris împreună cu mentorul său, academicianul Petru Bănărescu 82 de taxoni de pești noi (o subfamilie, 23 de genuri și subgenuri și 58 de specii). A studiat mai ales sistematica, filogenia și zoografia peștilor din familiile Cyprinidae și Cobitidae. În 1965 a descoperit un fenomen unic de migrație speciei "Caspialosa pontica", care are loc o dată la
Teodor T. Nalbant () [Corola-website/Science/331045_a_332374]
-
(Ciocănitoarea cu spatele negru, sau Ciocănitoarea neagră americană) este o ciocănitoare de talie mijlocie care face parte din familia "Picoides" subfamilia "Picinae". Asemănător speciilor de ciocăntori înrudite "Picoides dorsalis" și "Picoides tridactylus" degetul posterior de la picior s-a atrofiat. Ciocănitoarea cu spatele negru provine din America de Nord unde trăiește într-o regiune ca un cordon lat care se întinde de la coasta Pacificului
Picoides arcticus () [Corola-website/Science/318742_a_320071]
-
le (Aphanopodinae) este o subfamilie de pești marini bentopelagici, din familia trihiuride, răspândiți în apele adânci din regiunile temperate, subtropicale și tropicale ale oceanelor Atlantic, Indian și Pacific. Au o înotătoare caudală mică, bifurcată. Înotătoarea pelviană prezentă, cu un spin asemănător cu un solz și
Afanopodine () [Corola-website/Science/330884_a_332213]
-
cu un spin asemănător cu un solz și o rază moale rudimentară (înotătoarea externă poate fi prezentă doar la juvenili). Partea spinoasă a înotătoarei dorsale cu 38-46 raze; o ușoară crestătură între partea spinoasă și partea moale a înotătoarei dorsale. Subfamilia afanopodine cuprinde 2 genuri, "Aphanopus" și "Benthodesmus", cu 18 specii :
Afanopodine () [Corola-website/Science/330884_a_332213]
-
l ("Panthera Leo") este o specie de mamifere carnivore din familia felidelor, fiind una dintre cele patru specii ale genului "Panthera", reprezentant al subfamiliei felinelor mari. Este una dintre cele mai mari feline și unul dintre cei mai mari răpitori tereștri (după ursul polar, ursul brun și tigru). În sălbăticie, rar ajunge să trăiască 8-10 ani, dar în captivitate ajunge până la vârsta de 35
Leu () [Corola-website/Science/297255_a_298584]
-
pietrei, în special în picturile rupestre, se întâlnesc frecvent desene reprezentând lei. Felinele actuale au apărut pentru prima dată în urmă cu aproximativ 10.800.000 milioane de ani. Leii, împreună cu jaguarii, leoparzii și tigrii s-au desprins de celelalte subfamilii de felide și fac parte în prezent din subfamilia Pantherinae. Leii pot cântări între 250 și 290 kg și pot trăi în sălbăticie până la 10 ani, iar în captivitate până la 35 de ani. Masculii au lungimea de 2,70-3 m
Leu () [Corola-website/Science/297255_a_298584]
-
desene reprezentând lei. Felinele actuale au apărut pentru prima dată în urmă cu aproximativ 10.800.000 milioane de ani. Leii, împreună cu jaguarii, leoparzii și tigrii s-au desprins de celelalte subfamilii de felide și fac parte în prezent din subfamilia Pantherinae. Leii pot cântări între 250 și 290 kg și pot trăi în sălbăticie până la 10 ani, iar în captivitate până la 35 de ani. Masculii au lungimea de 2,70-3 m, înălțimea de 1,40 m și pot atinge viteza
Leu () [Corola-website/Science/297255_a_298584]
-
se formează un disc nectariferic întreg sau lobat. La unele specii de boraginacee (Pulmonaria oficinalis-mierea ursului)se manifestă heterostelia. Fructul boraginaceelor este alcătuit din 2-4 mericarpi, tetrachena sau drupe. Conform structurii pistilului și a fructului Fam. se clasifică în 3 subfamili: Heliotropioidae, Boraginoideae și Echioideae. Flora României cuprinde 74 de specii spontane ce aparțin la 21 de genuri:
Boraginaceae () [Corola-website/Science/303423_a_304752]
-
ihneumonidelr este o lucrare monumentală, el publicând peste 6.000 de pagini despre ele, în care sunt prezentate peste 5.000 de specii, dintre care 50 de specii noi, și a descris peste 500 de specii, 15 genuri și două subfamilii noi pentru fauna țării noastre. Din cele aproape 200 de lucrări publicate, mai mult de 150 sunt atribuite studiului ihneumonidelr. Cele patru volume monografice, publicate în "Fauna României", o serie a Editurii Academiei Române sunt de o importanță deosebită. Alte trei
Mihai Constantineanu () [Corola-website/Science/332642_a_333971]
-
segment ARN rezultat din splicing-ul precursorului integral al transcriptului provirusului. Un virus transduce o singură genă, rareori două. Genele onc transduse de retrovirusuri sunt cei mai eficienți agenți ai transformării maligne. Oncogenele de origine celulară s-au găsit numai la subfamilia Oncovirinae, dar lipsesc la Lentivirinae și Spumavirinae, deși etapele replicării sunt aceleași la toate aceste trei unități taxonomice virale. Mecanismele posibile ale transformării maligne sub acțiunea retrovirusurilor transductoare, sunt multiple, pentru explicarea lor elaborându-se mai multe ipoteze: 1. În
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
separă Europa de Asia) și Marea Baltica. Dizlocați de indo-europeni și turci, uralienii migrează la nord și est de Urali, iar samoezii migrează ulterior în Siberia. Cuprinde aproximativ 40 de limbi, dintre care unele dispărute. Clasificarea tradițională le împarte în două subfamilii: fino-ugrică și samoeda. 6.5.1.1. Grupul fino-ugric subgrupul ugric: - maghiară (ungară), vorbită în centrul Europei - limbile ugrice de pe Obi (zona asiatică a Rusiei): xanti (khanty, ostiacă) și mansi (vogulă) subgrupul finic: - finlandeză (Finlanda, Norvegia, Suedia) - estona și voro
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
limbi și coreeană și japoneză, idee reactualizata și susținută cu noi argumente, în a doua jumătate a secolului al XX-lea, printre alții de Nicholas Poppe 277, Roy Miller 278 sau Serghei Starostin 279. Tot acum se încearcă alăturarea de subfamilia altaica și a limbii ainu280 (vezi notele la p. 181). 6.5.2.1. Grupul turcic 40 de limbi (Ethnologue) și aproximativ 200 de milioane de vorbitori. Lars Johanson 281 împarte limbile turcice în șase ramuri: 1. Ramură sud-vestică (oguz
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]