286 matches
-
și gen prin parodieri minimaliste și precizări „generice” derutante, cu caracter ludic și iconoclast. Principala victimă este, desigur, romanul - specie „burgheză” prin excelență: romanul clasic, romanul foileton, romanul de consum (polițist, sentimental, de aventuri). Astfel, urmuzianul „Pîlnia și Stamate“ e subintitulat „roman în patru părți”, iar un poem al lui Geo Bogza se intitulează, ostentativ, „Roman“. Textele „romanești” ale avangardiștilor sînt scurte sau extrem de scurte, hiperconcentrate, minimale, oarecum în acord cu cerințele futuriștilor privind „instantaneizarea” literaturii (recte, adaptarea ei la dinamica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cleptoman, precoce antrenat sexual printr-un incest cu sora sa; în nr. 75 al aceleiași publicații, textul „Fantome“ al lui Filip Corsa (discutat deja anterior) este prezentat ca un „fragment din romanul Crucișătorul M.O.B”. Jacques G. Costin își subintitulează „fabula” Bîrna și paiul: „Proect de roman pentru sfîrșitul săptămînei engleze”. „Absint anonim, proza experimentală erotizantă și „toxicomană” a lui G. Mănciulescu (necitat de nici un comentator al avangardei noastre), șarjează caricatural stereotipiile prozei „înalte” și a literaturii „clasice” de dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prin „închinarea unui întreg număr literaturii române moderne” de către revista berlineză. Am văzut de ce... Accentele de orgoliu/complex „localist” ale Contimporanului nu se regăsesc în paginile celorlalte publicații de avangardă ale anilor ’20 (Punct, 75 HP, Integral, Urmuz, unu ș.a.). Subintitulată „Organ al mișcărei moderne din țară și străinătate”, Integral are, pe lîngă redacția de la București, o „redacție” pariziană (cu B. Fondane și Mattis Teutsch, mai tîrziu, Ilarie Voronca), acesteia adăugîndu-i-se, începînd cu numărul 8, o „redacție” în Italia, la Pavia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în mediile boemei bucureștene din anii neutralității (v. în acest sens și spectaculoasele evocări din Memoriile lui Constantin Beldie). După toate aparențele, ele au fost elaborate independent de influențele mișcărilor europene de avangardă (sesizînd, mai tîrziu, asemănările, autorul își va subintitula unul dintre manuscrise „schițe și nuvele... aproape futuriste”). Nu știm însă cîte dintre ele erau deja elaborate în 1909, anul „inventării” Futurismului european. „Actul de naștere” sau pseudonimul scriitorului a fost parafat abia în 1922; la începutul lui 1923, Tudor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Zogru Cuvânt înainte „Povestea unui duh“ - așa sar putea subintitula Zogru, al doilea roman al Doinei Ruști, după excelent-primitul (cel puțin de critică) Omulețul roșu. Ceea ce se remarcă imediat în cazul ei (ca și în cel al majorității prozatorilor apăruți după 2000, pe care Editura Polirom a avut generozitatea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
dobândită orbire devine limpede intenția de a trăi eminența corpului, și o statuie în care văzul a amuțit este implicit o invitație la hiperestezia tactilului. Nu "vezi" cu adevărat o sculptură decât pipăind-o și nu întîmplător Brâncuși și-a subintitulat câteva lucrări "sculptură pentru orbi". Suprafața este șlefuită până la epuizarea oricărui accident al materialului și este pregătită pentru întîlnirea cu singurul simț capabil să se muleze pe ea, să o reproducă în sfera subiectului și să elibereze din ea forma
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
reduce până la urmă tot la faptul simplu de a ști: lui Schopenhauer îi scapă în felul acesta tocmai miracolul filozofiei, care este reflexivitatea. Dar dacă aici ajungi după ce întreprinzi pe două sute de pagini "analiza logică a două noțiuni" - cum își subintitulează Hintikka lucrarea -, dacă ajungi tot la prostia lui Schopenhauer de acum un secol (ce-i drept, demonstrată cu mijloace formale), dă-mi voie atunci să-ți spun că nu faci decât să mă blochezi, că nu mă muți din loc
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și a se încheia triumfal cu necesitatea indiscutabilă a iubirii autentice. 1033 Judith Serafini-Sauli, op. cit., p. 90. (trad. n.) 1034 Teodolinda Barolini, op. cit., p. 531. (trad. n.) 1035 Alexandru Balaci, op. cit., p. 124. 277 Povestirea nevestei din Bath poate fi subintitulată un fel de „căutare a iubirii”1036, fiindcă cererea bătrânei, care i-a oferit sprijin cavalerului, dezvăluie nu dorința de a deține autoritatea în cadrul menajului asupra soțului, ci de a avea alături un bărbat capabil să o respecte și să
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și a se încheia triumfal cu necesitatea indiscutabilă a iubirii autentice. 1033 Judith Serafini-Sauli, op. cit., p. 90. (trad. n.) 1034 Teodolinda Barolini, op. cit., p. 531. (trad. n.) 1035 Alexandru Balaci, op. cit., p. 124. 277 Povestirea nevestei din Bath poate fi subintitulată un fel de „căutare a iubirii”1036, fiindcă cererea bătrânei, care i-a oferit sprijin cavalerului, dezvăluie nu dorința de a deține autoritatea în cadrul menajului asupra soțului, ci de a avea alături un bărbat capabil să o respecte și să
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
într-una din emisiunile sale de pe Pro TV, făcea revista presei culturale din Basarabia), lansare care a avut loc la Universitatea de Stat din Chișinău. Volumul, tipărit sub auspiciile Universității, este o culegere de articole critice de 800 de pagini, subintitulat „manual-studii”, elaborat și scris de „floarea criticii din Moldova” - expresia aparține lui Mihail Dolgan. În Sala Senatului Universității, unde a avut loc lansarea, a venit multă lume galonată - academicieni și scriitori, profesori universitari. Au fost prezenți studenți, familiile autorilor, reprezentanții
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
care nu i-a lăsat indiferenți pe atâția exegeți. Ciudățeniile stilistice reinventează, de fapt, limbajul golit de conținut sau, în termenii altui secol, formele fără fond, literatura ușor de scris "când nimic nu ai a spune". Pâlnia și Stamate e subintitulat strategic Roman în patru părți, pentru a-i atrage atenția cititorului că nimic nu e lăsat în voia hazardului în această "ființă" care a "îngurgitat", pe întinderea a nouă pagini, pilule de literatură universală. Sunt vizate îndeosebi arsenalul de procedee
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
recluziunii fericirea este posibilă. Sub semnul acestui adevăr, probat nu numai de opera lui Soljenițin, dar și de propria lui viață, cartea Ceciliei Maticiuc a ales să descifreze sensul particular al schițelor, povestirilor, romanelor, precum și al "studiului artistic", cum își subintitulează autorul scrierea Arhipelagul Gulag, mergând dinspre operă spre autor, pentru a se reîntoarce la operă, conferind demersului său analitic o deschidere spre "exemplaritate", ce elimină din capul locului închiderea asupra autorului și asupra biografismului. Această deschidere este susținută de chiar
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
mari opțiuni teoretice, autorul ocolește soluția facilă a opțiunii pentru vreuna dintre ele. El propune o sinteză neașteptată dintre esențialism și constructivism, ca în subcapitolul final din capitolul al IV-lea: "Noologie și sociologie" și, prin aprofundări, în capitolul V, subintitulat "Identitatea socioculturală" (unde subliniză "statutul ambivalent al identității: de produs real (esențial) și imaginat (construit) totodată"). Critica pe care Horațiu o face esențialismului atestă o gândire de mare cuprindere și finețe. Autotrul caută dincolo de esențialism, însă nu fără de acesta, elementele
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
teoreticianului cu același nume. Dar pentru Antonio Patraș, în cartea de față, cea mai gravă chestiune nu este dacă marele critic E. Lovinescu și-a ratat opera literară și de ce. Universitarul ieșean a inițiat în 2007 o serie de volume subintitulată, atunci, "Eseu despre literatura criticilor", mai întâi cu Ibrăileanu. Către o teorie a personalității, apoi cu E. Lovinescu și modelele românești și europene ale criticii literare interbelice, cartea de față fiind a treia dintr-un șir încă neîncheiat. În toate
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
nici noi întrebări raportate la existență. Poetul este descriptiv și retoric,iar unele încercări ale sale merg spre un suprarealism cuminte: Pluteau vânturi pustii/ și ziua pleca amantă bolnavă/ Tramvaiul fantomă plimbând/ Iepuri de casă". "Poeții de douăzeci de ani", subintitulat "Covor românesc",reînvie simbolic motivul tinereții fără bătrânețe: "Bună dimineața Românie!/ Azi bunul tău fiu, Ion prenume Ion/ vorbește din neamul neamurilor lui/ Pentru toată tăcerea și pentru vorbele/ Niciodată destule pe care poeții/ Le-au rupt din cămășile lor
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Creangă cuprinde: lucrarea memorialistică "Amintiri din copilărie", poveștile ă"Soacra cu trei nurori", "Dănilă Prepeleac", " Povestea lui Stan Pățitul", "Povestea lui Harap-Alb" , povestirile ăInul și cămeșa", " Povestea unui om leneș", " Prostia omenească" și narațiunea "Moș Nichifor Coțcariul" pe care autorul a subintitulat-o "povestire glumeață". În ansamblul ei, această operă prezintă mai multe trăsături definitorii: este unitară. în sensul că lumea înfățișată este cea a satului Humulești și, prin extensie, cea a satului moldovenesc de la jumătatea secolului trecut; oamenii ăprezentați în permanentă
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
i-am ignorat, cu dispreț (?!), bogata activitate publicistică sau, de ce nu, și proza! Ori, în fine, că am înțeles eronat sensul expresiei non multa, sed multum, sub scutul căreia, în adevăr, m-am adăpostit încă de la început. Cum dicționarul se subintitulează "Autori. Cărți. Teme", este de la sine înțeles de ce în el nu apar articole distincte dedicate publicațiilor culturale, mișcărilor sau cenaclurilor literare care au animat sau mai animă Iașul. Referințele la acestea din urmă nu lipsesc însă cu totul. Informații despre
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Aparențele sunt constrânse să exprime personalitatea, ascunzând caracterele reale, individuale sau intime" [Muchembled, p.250, subl.n.]158. Aparențele au avut întotdeauna un loc aparte în societatea franceză 159. Hippolyte Taine descrie în Vie et opinions de M. Frederic-Thomas Grainborge, subintitulat Note sur Paris (1867), o capitală strălucită, dar instabilă, unde a părea ia locul lui a fi. Aparențele încurajează și fac posibile, în condițiile anonimatului marilor orașe, travestiurile și imposturile. Astfel devine posibilă o permutare a ierarhiilor tradiționale. Cum demonstrează
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
spre practică. În deschiderea lui, considerațiile metodologice lămuresc de ce studiul intertextualității nu este congruent criticii surselor și nuanțează acțiunea influenței. Paginile de critică literară care au urmărit intertextul din cultura universală în opera lui Mihai Eminescu ar putea să se subintituleze diferirea eminesciană a intertextului romantic. Toate lucrările la care ne-am oprit subliniază, indiferent de unghiul din care este abordată opera eminesciană, maniera specifică în care este transpus intertextul romantic la un scriitor care și-a depășit cu mult contemporaneitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
jocul intertextual, diferirea ascunde sursa fascinației și cheia înțelegerii operei, deși repetarea ne atrage atenția asupra unui prag ce așteaptă să-l trecem. Studiile care au urmărit intertextul din cultura universală în opera lui Mihai Eminescu ar putea să se subintituleze diferirea eminesciană a intertextului romantic. Toate lucrările la care ne-am oprit subliniază, indiferent de unghiul din care este abordată opera eminesciană, maniera specifică în care este transpus intertextul romantic. Cu bună dreptate scria N. Iorga spiritul ponderat care e d
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
motiv pentru care, de pildă, preferatul de departe (dintre scriitorii români actuali) al Elvirei Sorohan este Petru Cimpoeșu, al cărui Simion liftnicul ea mărturisește că l-ar fi citit râzând, dar despre care scrie pasaje revelatorii. E drept, Salonul se subintitulează, modest și în antifrază cu DC Enache, Concert de închidere, dar nu văd nici un motiv pentru care cortina să fie trasă, fiindcă plăcerea cu care Elvira Sorohan citește literatură e stenică, dătătoare de viață. La fel e și atitudinea de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
München, în 1897 și la Paris, în 1900, lucrare foarte asemănătoare cu Atletul (1892) lui Stück. De un mare ajutor ne este Catalogul operelor de artă ale artiștilor din familia Storck aflate în muzeul "Frederic Storck și Cecilia Cuțescu Storck", subintitulat și Sculptorii Storck 556, catalog editat de Liliana Vârban, Ionel Ioniță și Dan Vasiliu. Sculptura din 1931 expusă la Muzeul de Artă din București este și cea mai puțin convențională. Sculptorul face din Salomeea (bronz, semnat pe postament dreapta cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Drapelul, Sara, Literatura și arta română, Pagini literare, Noua revistă română, Luceafărul, Universul literar, Opinia, Lupta, Povestea vorbei, Revista contimporană, Lumea veche, Tribuna, Reformatorul, Lumea ilustrată, România jună, Die Zeit...; mai notez pentru nota de pitoresc: săptămînalul umoristic Claponul era subintitulat Foiță hazlie și populară. Apare cînd iese de sub tipar; Calendarul Claponului cuprindea anunțul " Oricine va da 50 de bănuți va căpăta acest almanah gratis", Națiunea română a fost suspendată pentru știrea falsă a căderii Plevnei: "Medoc fini. Votca, Tzuica dedans
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
adâncimea obiectivă a concepției" ce se vor lămuritoare nu fac decât să inducă în eroare cititorul în legătură cu sensul de bază al frazelor care le conțin și să submineze, prin ambiguitate, autoritatea critică a autorului. În numărul amintit din Mișcarea literară subintitulat Omagiu lui Slavici semna un articol comemorativ alături de Mihail Dragomirescu, asistentul acestuia și totodată, ginerele lui Slavici: esteticianul, criticul și istoricul literar Scarlat Struțeanu. Omul Slavici și scriitorul Slavici erau analizați în paragrafe distincte cu intenția vădită de a-l
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
în care fenomenele se desfășoară cu mai multă simplitate și mai multă limpezime, fiind deci mai ușor de expus și de înțeles"1. Dar, în ciuda aparentei clarități ce caracterizează patogenia holerei, reputatul microbiolog canadian s-a simțit îndemnat să-și subintituleze lucrarea: O boală cu paradoxuri, atrăgând astfel atenția că este vorba de o afecțiune care prezenta o sumedenie de aspecte controversate. Printre paradoxurile holerei se numără și constatarea că avem de-a face cu o boală a cărei denumire este
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]