210 matches
-
1896 - 1966) și dezvoltat mai ales în deceniile trei și patru ale secolului trecut (cu aspecte și prelungiri ulterioare). Primul care a utilizat termenul într-o accepție legată de creația artistică a fost Guillaume Apollinaire în "Les Mamelles de Tirésias", subintitulată "dramă suprarealistă" (reprezentată în 1916). Începuturile mișcării se leagă de grupul (nonconformist și de evident protest antiburghez) de la revista pariziană "Littérature" (1919) condusă de André Breton, Louis Aragon și Phillipe Soupault, care - reclamându-se de la tutela artistică a lui Arthur
Suprarealism () [Corola-website/Science/297390_a_298719]
-
Caragiale cu publicațiile anilor 1870 - 1910, dincolo de constatarea unui interes care s-a prelungit până la capătul existenței sale, Caragiale a înnobilat genul publicistic. În ianuarie 1893, retras din ziaristică de la sfârșitul anului 1889, Caragiale a înființat revista umoristică "Moftul român", subintitulată polemic "„Revista spiritistă națională, organ pentru răspândirea științelor oculte în Dacia Traiană”". Începând cu numărul 11, revista a devenit ilustrată, publicând caricaturi, iar prin publicarea unora dintre cele mai valoroase schițe caragialești, "Moftul român" s-a dovedit și un organ
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
condus mai degrabă de spontaneitate decât de principii ale compoziției. Această caracteristică pare strâns legată de caracterul ocazional al unora din lucrări. De exemplu Cosimei Wagner (soția lui Richard Wagner) i se dedică piesa pentru vioară sau pian "Eine Sylvesternacht" (subintitulată „Poem simfonic”), iar cu prilejul căsătoriei prietenilor săi Olga Herzen și Gabriel Monod îi cadorisește cu "Monodie à deux" pentru două piane. Dacă lucrările muzicale ale lui Nietzsche sunt elaborate sau spontane, ocazionale sau nu, e desigur interesant ca detaliu
Friedrich Nietzsche () [Corola-website/Science/297518_a_298847]
-
virusului HIV. După apariția organizației s-a discutat despre un imn Dance4Life, așa a luat naștere piesă cu același nume, o colaborare excelentă cu Maxi Jazz - Faithless. Tiësto continuă seria În Search Of Sunrise cu o nouă compilație, volumul 5 subintitulat "Los Angeles" care devine album de aur în Canada cu vânzări de peste 50 000 de copii. Tot în același an într-o notă personală, publicată pe site-ul propriu, Tiësto își îndeamnă fanii de a nu-l mai vota în
Tiësto () [Corola-website/Science/317361_a_318690]
-
of Life", mai putin "He's A Pirate" care este înlocuită de "No More Heroes", o producție realizată împreună cu trioul Blue Mân Group. Tiësto continuă seria de succese cu un nou volum din seria În Search Of Sunrise, volumul 7 subintitulat Asia. Compilația a fost mixata și înregistrată în Tailanda, unde Tiësto a captat și îmbinat pasiunea pentru viața a oamenilor și puritatea locurilor. Asia i-a dat inspirația să producă un nou CD din experiențele trăite în călătoriile sale. "Primul
Tiësto () [Corola-website/Science/317361_a_318690]
-
în care a urmat cursurile prestigioasei Ecole Militaire, cu multe incursiuni în istoria Franței și a Parisului. 1931 - Apare lucrarea "Educația ostășească în unitate". 1931 - Apare volumul " Între Verdun și luminișul Armistițiului", Tiparul Școlii Speciale de Cavalerie, Sibiu, 250 pagini (Subintitulat “Pe urmele bătăliilor din 1914-1918 cu un grup de ofițeri a 13 armate, colegi la Școala Superioară de război din Paris, în vara lui 1929”). 1931 - Apare lucrarea "Polonia, vecina necunoscută de la miazănoapte", București, Tiparul Școlii de Război, 51 pagini
Octav Vorobchievici () [Corola-website/Science/324108_a_325437]
-
, subintitulată Glosar de civilizații imaginare, este o colecție de povestiri științifico-fantastice scrise de autorul român Mihail Grămescu și publicată de Editura Albatros în 1981 în colecția Fantastic Club. Cartea reprezintă debutul editorial al autorului și a fost reeditată în 2012 la
Aporisticon () [Corola-website/Science/324179_a_325508]
-
primul redactor-șef al acestei publicații, în paginile căreia aveau să se afirme de-a lungul anilor mulți scriitori, istorici, filosofi de valoare. În 1971 și-a luat diploma de licență. În 1974 i-a apărut prima carte, "Despre purpură", subintitulată „proze fantastice”, primită cu interes de critica literară. Între 1971-1989 a lucrat, succesiv, ca redactor la revistele "Ateneu" din Bacău și "Steaua" din Cluj. A publicat numeroase cărți, care i-au adus notorietate. Unul dintre romanele sale, "Rug și flacără
Eugen Uricaru () [Corola-website/Science/331020_a_332349]
-
, subintitulat " Amintirile unui pescar cu undița", este un roman scris de Mihail Sadoveanu și publicat în 1950 de către Editura Tineretului din București. Romanul este o rescriere în spirit proletcultist a câtorva povestiri pescărești din volumul "Împărăția apelor" (1928), în care personajul
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
, ortografiat în prima ediție "Locul unde nu s'a întâmplat nimic" și subintitulat uneori "Târg moldovenesc din 1890", este un roman scris de Mihail Sadoveanu și publicat în 1933 de către Editură Adevĕrul din București. Acțiunea românului are loc într-un târg moldovenesc de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Românul a fost ecranizat în
Locul unde nu s-a întâmplat nimic () [Corola-website/Science/336907_a_338236]