707 matches
-
plenitudinea, nemaiavând nici foame, nici frig, nici una din mizeriile prezente, va fi bun. Atunci nu va mai fi cod (penal), nu vor mai fi jandarmi. Nu va mai fi guvern: anarhie. Tot ce vedem din această eră este poezie, o sublimă radiare de justiție. Redactorul i-a mai făcut următoarea observare: V-am auzit predicând revolta și revoluțiunea sângeroasă. Nicidecum. Am zis numai că nu trebuie s-avem frică a ucide p' un om spre a scăpa o sută. Aprobați teoria
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
viață a fost Înțeleasă doar recent, cu ajutorul calculatoarelor. Nu, marele arhitect nu exprima nici mai mult, nici mai puțin decât o ideologie estetică, o preferință marcată pentru liniile clasice pe care le considera linii „galice”: „sublime linii drepte și, oh, sublimă rigoare franceză”. Era un mijloc puternic de a controla spațiul. În plus, el oferea o grilă lizibilă ce putea fi parcursă dintr-o privire și repetată În orice direcție, ad infinitum. Desigur, În practică, linia dreaptă era adesea greu de
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
bolii poetului, capătă o cu totul alta semnificație dacă sunt puse în legătură cu evenimentele politice ale epocii și, mai ales, cu activitatea sa de ziarist. Căci articolele sale din "Timpul", reproduse adesea și de alte periodice ale vremii, vădesc un patriotism sublimat până la forma sa ideală, dar pe care ultimii detractori îl asociază naționalismului îngust, xenofobiei și antisemitismului. Este meritul lui Th. Codreanu de a surprinde în volumul Dubla sacrificare a lui Eminescu (Editura Serafimus, Brașov, 1999) amănuntele unui scenariu pe baza
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Th. Codreanu întrevede între temele abordate în lirica profund ontologică a lui Grigore Vieru și cea a lui Nichita Stănescu sau George Bacovia. De exemplu, problema maternității discutată în oglinda Vieru-Bacovia capătă rezonanțe speciale în simbolistica poeticii universale: "...Bacovia (...) a sublimat netipic prezența mamei în simbolismul ontologic al elementelor primordiale pământul și apa, care invadează imaginarul său poetic. Și asta în perspectiva a ceea ce am numit negativul stilistic, "produsul"-grund al "complexului Bacovia". Grigore Vieru, în schimb, reconvertește negativul existențial (necurmatele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
într-o iubire platonică. Constat acum că „ultimul profet”, Swedenborg, care rămăsese orfan de mamă la opt ani, avea aceeași sete erotică mărturisită, satisfăcută prin vizitele făcute bordelurilor din Amsterdam și Londra. Mă gândesc acum și la intensul meu erotism, sublimat în „amitiées amoureuses”, crescând exact după sinuciderea tatălui meu pe care-l adoram, ca și acum, când scriu rândurile astea. Nu era nici o nuanță sexuală, și totuși adorația mea includea și corpul lui iubit pe care l-am văzut ultima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Continuă să privească în afară cu același interes, încercînd să-și justifice oprirea printr-un gest aiurea, făcut cu mîna, ca și cum ar flutura o batistă: Vorbe!... Vremuri... Ăsta întoarce privirea spre matematician va cunoaște din plin atașamentul copiilor, va cunoaște sublima dragoste de fiu, pentru că-i crește cu dragoste părintească. Uite ce-l mai pupă ăla mic! Se ridică pe vîrfuri ca un ied... Îl pupă și-l bate... Săracii! Iar s-au trezit... Le e foame... Ăsta da! Le poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lingvistic, adică ceea ce se numește (incorect, pare-se, în acest context) un „pozitivist logic“ de cea mai strictă tendință, antimetafizică. Educația metodistă pe care o primise pare să se fi volastilizat pe nesimțite din structura lui sau să se fi sublimat, cu o certă naturalețe, într-un soi de ateism metodic. A fost și a rămas un profund puritan. În America și-a transferat interesele spre filozofia științei (avea considerabile cunoștințe de matematică) și s-a lansat în îndelungi dezbateri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din cauze empirice și caracterizează astfel o esență doar în parte descriptibilă, în parte însă pro tempore incognoscibilă și nelimitabilă."27 (s. a.) Jocul reversibil dintre empiric și postulat, dintre cognoscibil și incognoscibil, ca și între limitat și nelimitat, este astfel sublimat in simbolul omizii, ființă deopotrivă nearticulată și subliminală. La polul opus, trenul devine o metaforă abisală pentru procesul de cristalizare și particularizare a individului, cu precădere în latura sa psihologică, oferindu-i specificitatea și împlinirea ca personalitate. Acest mecanism formativ
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
urcușului, fiindcă în nenumăratele sale ore de zbor el chiar cucerește înălțimile; ziarele și mai toată protipendada bucureșteană recunosc în persoana sa un adevărat as al aviației românești. Mai curând "pământeanul" Ladima se resemnează cu tentativa sa de a-și sublima, prin zbor, personalitatea supradimensionată moral și poetic. Nu reușește să acceadă la lumina solară și resimte dureros eșecul. Ne-o spune voalat prin "vocea" lui Gerard de Nerval ("Ma seule étoile est morte. Et mon luth constélé / Porte le soleil
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
spaniol silit să trăiască în mijlocul realităților românești din perioada interbelică. Personajul din Patul lui Procust este dublul arhetipal al eroului din opera lui Cervantes, operă care, în timp, a avut privilegiul unor celebre interpretări (Unamuno, José Ortega Y Gasset ș.a.), sublimând-o, astfel, în mitul central al spiritualității catolice din Spania. Concret și succint, opera ce îl are ca erou pe cavalerul din La Mancha este catalogată de către Ortega y Gasset ca "echivocă", la limita dintre parodie și gravitate. Personajul principal
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
un continuum firesc al cunoașterii. Referindu-ne acum la a doua lucrare facem o primă observație în aceea că vechea sintagmă a teoriei literare subiacentă vehiculării multor concepte iterate mai sus, amalgamate discret cu elemente de poetica textului a fost sublimată în cele două concepte total noi pentru învățământul liceal românesc - care nu le recunoaște de altfel ca discipline de învățământ în aria curriculară a științelor predate: hermeneutică și naratologie. Deși autoarele clarifică elevilor sensurile termenilor, acest lucru nu e suficient
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
organizare a procesului de predareînvățare [...] pe clase și lecții”. sînt conexate noțiuni privind „clasa școlară” și apoi „proiectarea didactică”, discutată din două perspective: „analiza resurselor umane” și „analiza sarcinilor de instruire ale disciplinei Limba și literatura română [...]. Preliminariile teoretice sînt sublimate în consemnarea de modele de proiecte, anuale, semestriale, și de lecție (2002: 29-55). Vistian Goia, (2002), alocă un capitol special proiectării didactice, structurat pe cinci secțiuni: „1. operațiile de proiectare; 2. formularea obiectivelor; 3. Programa școlară (curriculum). Aria curriculară - Limbă
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
didacticile de tranziție, reiterează ideile expuse de C. Bărboi în 1983, ca sursă primară și secundară, dar de cele mai multe ori nedeclarată, fără a le argumenta, îmbogăți sau clarifica ori augmenta cu noi puncte de vedere specifice disciplinei LLR. Toate didacticile sublimează insuficienta internalizare a suportului teoretic prin oferirea de modele, instaurând un tip de cunoaștere imitativ-procedural și nu cognitiv-explicativ. * O caracteristică negativă este preluarea teoriilor din surse secundare interne și externe, uneori chiar și fără precizarea acestora, fapt concurent la distorsiunea
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
dimensiuni ale DLLR în ceea ce privește proiectarea didactică: 1. dimensiunea pedagogică, respectiv didacticile limbii și literaturii române deși didactici speciale reiterează noțiuni de didactică generală, fără a le discuta din perspectiva exclusivă a didacticii aplicate 2. dimensiunea „model”, respectiv teoria aplicată este sublimată prin modele de produse ale planificării curriculare 3. dimensiunea conținuturilor, reiterarea conținuturilor de specialitate de limbă și literatură în loc să se didactizeze dimensiunile predării lor. Aceste dimensiuni s-au manifestat și ca limite ale dezvoltării DLLR, păstrând o stare de nonidentitate
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
din timp și să le înscrie în eternitate („Ce mi se întâmplă acum, de fapt mi se întâmplă în eternitate”). Din același motiv, lumea este interiorizată, peisajul, de pildă, fiind lucrat în așa fel încât să devină expresie a ființei. Sublimând realul, situându-l în perspectivă absolută, autorul se ferește tocmai de ceea ce în mod obișnuit dă substanță jurnalelor: faptele mărunte și adesea lipsite de sens ale zilei. Poate că acest demers are rolul de a exorciza realul, deloc generos cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
conversații, degustând cu satisfacție imperfecțiunile răului, avantajele arbitrarului, limitele factorului uman, având adesea în centru un extrovert vesel care manipula cu artă contagiunea și ridica viața la rangul pe care-l merita. Se cădea în normalitate, se compensau frustrări, se sublimau euri neutilizabile. Referințe bibliografice Barbu, D. (1998), „Destinul colectiv, servitutea involuntară, nefericirea totalitară: trei mituri ale comunismului românesc”, în L. Boia (coord.), Miturile comunismului românesc, Nemira, București. Pleșu, A. (1994), „Viața intelectuală sub dictatură II”, Dilema, nr. 9, anul II
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
după 1918. Liantul limbii nu a fost coeziv pentru comunitățile românești din afara României, cum nici liantul credinței religioase nu a avut un efect pragmatic, rămânând În planul unei proiecții etniciste, naționaliste. Este adevărat că Întrebării dacă factorul etnic poate fi sublimat complet În modernitate Într-o cultură civică nu i se poate da un răspuns afirmativ cu valabilitate generală care să Întrunească validitatea experiențelor europene. Ideea că o cultură poate fi exclusiv civică, fără a avea o fundamentare etnică sau o
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
oarbă (1940; Premiul Academiei Române), Timp sonor (1968), Acolo sus, steaua (1971) și într-o antologie, Privighetoarea oarbă. Versuri. 1928-1969 (1971). Cu un registru imagistic comun, poezia a fost pentru G.-V., de tânăr suferind de tuberculoză, un mod de a sublima brutalitatea vieții. Avântul spre vis, profuzia de stele, amintirea ca purificare a trăirii arată un romantic. „Cântăreț bolnav” de singurătate și de toamnă, de gândul morții, G.-V. face din „pământ” o figură dominantă, pătrunsă uneori de febre dionisiace, ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287247_a_288576]
-
care Lichtenberg îl definea ca fiind o a doua realitate, o prefigurare a morții. În planul experienței onirice, sau mai bine spus al trăirii onirice, care devine substanță epică în proza lui Blecher, se șterg contururile eului și individualitatea se sublimează prin contopirea ei cu exterioritatea. Eul blecherian se află în iposibilitatea de a distinge între vis și real: ,,este cred același lucru a trăi sau a visa o întâmplare, și viața reală cea de toate zilele este tot atât de halucinantă și
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
de la sport la întreprindere, de la sărbătoare la religie, trecând prin toate codurile de politețe și interacțiunile cele mai banale. În afara pericolelor unei confuzii între comparatism și analogie, riscul deja semnalat este de a închide interpretarea în teatrul ritului; de a sublima o dimensiune simbolică, a cărei elaborare ar fi astfel deconectată de mizele sociale concrete, adică lipsită de orice conținut. Felul în care M. Segalen își prezintă viziunea despre dezbaterile dintre sociologi și etnologi în privința vânătorii este de-a dreptul simptomatic
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
Mauss, "Essai sur le don", Sociologie et anthropologie, PUF, Paris, 1950, pp. 145-279. 3 Începând cu Lévi-Strauss care, reproșându-i lui Mauss că nu a "văzut schimbul" dincolo de tripla obligație a da-a primi-a restitui, asimilează socialul cu schimbul, sublimându-i dimensiunea simbolică și reducând circulația bunurilor ca și pe cea a femeilor la un troc de semne. Cf. C. Lévi-Strauss, "Introduction à l'oeuvre de Marcel Mauss", in Sociologie et anthropologie, PUF, Paris, 1950, IX-LII, precum și Anthropologie structurale, Plon
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
comerț (mai apropiate, în acest sens, de rezervele de aur din subsolurile Băncii Franței decât de ceea ce înțelegem noi prin colecție). Nașterea discursului de justificare o urmează îndeaproape pe cea a colecțiilor de amatori (Vasari, 1550). Istoria și critica se sublimează sub Lumini în Estetica filosofică, contemporană cu primele mari muzee naționale. Nici "iregularii artei" nu scapă de aceste reguli de omologare întotdeauna valabile. "Arta brută" și-a dobândit la Paris locul ei permanent de expoziție, Foyer de l'Art Brut
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
destul de mult timp pe teren. Excursiile noastre audiovizuale în zonele de penumbră sunt rapide ca incursiunile unui comando și noi facem comentariul acestor descoperiri. Emisfera sudică nu ia vederi, ci este prinsă în ale noastre. Ne-am legitimat și totodată sublimat în "datorie de ingerință" dreptul exclusiv de privitori ai celorlalți, monopol tehnic transformat în obligație morală. Dacă nu vedem cu ochii, inima nu este mișcată. Concluzie: "Camerele să trăiască!". Desigur, dar ele nu au, vai, declanșare automată, nu încep oriunde
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Mondializarea simulacrelor noastre face mai improbabile aceste șocuri, "relații nepotrivite" și depeizări care dintotdeauna, la noi, au declanșat inovații. În acest sens, Occidentul și-ar dăuna sieși dacă și-ar boteza "îngrădirea informațională" cu frumosul nume de universal și ar sublima supradotarea tehnică în "conștiință morală a lumii". Conservarea timpului Cea de-a treia antinomie ar privi timpul: "Televiziunea este o memorie formidabilă, televiziunea este o strecurătoare funestă". Obiectul tehnic sprijină teza, uzul social, antiteza. "O, timp, oprește-ți zborul..." Iată
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
intervievarea oamenilor pe stradă și transmisiile live. Transpunerea lumii în imagini ajunge ca, într-o zi, să facă din lume o imagine; din istorie un telefilm; și dintr-o luptă îndoielnică, așa cum sunt toate, un western oarecare. Banalizând extraordinarul și sublimând banalul; eufemizând catastrofele și atrocitățile; nivelând evenimentele, toate furtive și strălucitoare, la fel de spectaculare și, astfel, mai mult sau mai puțin indiferente; favorizând un consum mai întâi ludic, curând oniric și în final pornografic al actelor și operelor, al faptelor bune
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]