964 matches
-
oarecum familiarizată cu sistemul penitenciar. Am avut foarte clară senzația trecerii timpului pentru cel închis. Acolo e un alt timp, un alt spațiu. În acel loc apare o moarte lentă, este o moarte desfăcută în timp, care înseamnă și o sublimare a morții, o transcendență a ei. Există mai multe planuri. Dorința de a face filmul s-a născut imediat sau a venit mai târziu? Cum am ajuns să scriu scenariul la Întâlniri încrucișate sau la alte filme? Te interesează ceva
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
naturii, fiind astfel conectat la tainele universului cosmic, Grigore Vieru a știut în permanență că este fiul legitim al naturii vegetale, motiv pentru care poezia sa este cromatic îmbogățită de simboluri florale, întâlnite în folclor. "Natura vegetală este, la Vieru, sublimarea mamei reale după moarte, adusă, altfel spus, la o nouă viață, căci mama, înălțată la steaua ei, este nemuritoare, ea continuă să trăiască în patrie, în iarbă, în flori" (op. cit., p. 248). În cromatica verdelui care ne vede poetul surprinde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și-a primit la rândul Său botezul, după datină, din căușul palmelor omenești ale Înainte-Mergătorului Ioan, la râul Iordanului. Îngerii nu au fost lăsați pentru a săvârși nemijlocit vreo Sfântă Taină, poate doar pentru transsubțierea apei, în agheasmă și pentru sublimarea mirului... și cam atât. Dar, un om, un om fără de păcat sau unul căit, un laic ce s-a dezis să mai fie păcătos, dacă se dovedește vrednic, acela va dobândi har dumnezeiesc și va fi ca și uns, prin
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și ea, dar în care, după câte se pare, am fi putut găsi o expunere exhaustivă a acestui fapt și a conținutului înțelepciunii epicuriene. Epicur însuși era autorul unei lucrări Despre boală și moarte - astăzi pierdută și ea... Opera ca sublimare și compensare, gândirea somată să spună care-s mijloacele de a trăi fericit o existență plasată a priori sub semnul durerii, care-s cărțile, învățătura și practica asociate în scopul de a pune la punct o terapie, o medicație, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
aflu însă cine sunteți dumneavoastră, spusei... ați izbucnit cu totul neprevizibil. Drept răspuns îmi prinse din nou umerii cu mâinile și mă sărută bezmetic, că nu mai înțelesei nimic... - Nu mai întrebați, șopti. Glasul, și chiar frumusețea îi veneau din sublimări, și-mi adusei aminte brusc de tânăra femeie din tren, din vara anului 1946, în iulie, atunci, adică de ea când stăteam amândoi alături, în compartimentul încins de căldură, fără să ne cunoaștem. Nu știam nimic unul despre celălalt, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
rațiune și imaginație, mai ales că noi toți nu suntem, poate, decât în închipuirea lui Dumnezeu. Vorbea despre o sumedenie de lucruri, cu predilecție despre marii eroi - exemple de viață, spunea ea - din literaturile lumii, pe care le considera ca sublimări ale spiritului. În timpul acesta, privind-o, mi-adusei aminte de ea, cea din vara anului 1946, când îmi fusese vecină necunoscută de călătorie în compartimentul de tren, cu revista franceză de modă pe care-o răsfoia, de curiozitatea mea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
amintim totuși ideea lui P. Valery care susținea, în aceeași ordine de idei, că nu există teorie care să nu fie un fragment, cu grijă pregătit, al unei autobiografii 79. Biografia unui autor comportă unele rezistențe la orice tip de sublimare, dar și moduri neașteptate de a prevesti problematica operei la ale cărei origini se află80. Împreună cu Michel Foucault optăm pentru o viziune inclusivă asupra ideii de operă: ea este viață fiindcă viața creatorului o include pur și simplu 81. Fatalmente
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cu lipsurile noastre. El a mers până la a le ascunde, iar ascunzând condiția omului păcătos și scindat, dar fără a păcătui și a se scinda, iubirea lui Dumnezeu ne-a deshis un drum cu totul nou: acela al sfințirii. Opusul sublimării care nu înseamnă altceva decât fuga iluzorie dincolo de realitatea concretă a vieții. A iubi devine așadar, o acțiune pozitivă, o acțiune transformatoare. Eros caută depășirea la infinit. Iubirea creștină înseamnă supunere în prezent. Căci să-l iubim pe Dumnezeu înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
care o imprimă chiar partenerilor de discuție sunt trăsături evidente la Fred Vasilescu, ale căror implicații în text le-am subliniat. Dinamica aerului provoacă, în plus, o psihologie ascensională, manifestată la nivelul individului prin lecții inițiatice despre zbor, provocare și sublimare. Dacă ar fi să exemplificăm doar prin drumul parcurs de Fred până la camera Emiliei, vom constata elocvente simboluri ascensionale. Foaia de hârtie, care saltă "ca o gâscă" în adierea vântului, este singurul său însoțitor, secvența având rol premonitoriu și conotând
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
chiar dacă este întunecos, e și acesta prevăzut cu o scară. Atâtea imagini ce țin de verticalitate în doar câteva fraze aleatorii! Perceperea ascensionalului deconspiră, conform uzanțelor imaginarului aerian, o anumită disciplină a formelor, dublată de cultul pentru verticalitatea morală și sublimarea valorilor. Fiul ignobilului Tănase Vasilescu-Lumânăraru lasă impresia că vine dintr-o altă descendență și, fără a-și renega familia, constată grav că o iubire tulburătoare este în stare să esențializeze în sufletul său gândirea mai multor generații precedente: "Poate că
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
freudiană care a stârnit controverse în lumea psihanalizei: "Astfel, revendicarea unui instinct ucigaș și cultul sinuciderii sunt de aceeași natură. A te omorî înseamnă să accepți excesul pulsiunii criminale care îl caracterizează pe poetul autentic. Freud plasa creația în zona sublimării și explica mecanismele culturale pornind de la renunțarea pulsiunilor ucigașe."135 Să încercăm să punem de acord câteva puncte de vedere. Pentru Freud, creația din sfera culturii este panaceul prin care autorul, reabilitându-se psihic, uită de depresiile care l-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
majoră între scriitorul, care face obiectul analizei noastre, și autorul lui Dubliners: ultimul se apropie de concepția romantică ce privește actul poetic ca pe unul religios de întemeiere a lumii. În opinia noastră, numitorul comun al ambelor viziuni ar fi: sublimarea lumii și instaurarea conexiunilor subiective. Altfel, Camil Petrescu probează indubitabil consecvență, în vreme ce Joyce se distanțează afabil de convingerile estetice ale tinereții și le menționeză, cu nostalgie, în Ulysse: "Îți amintești epifaniile tale pe verzi file ovale, nebănuit de profunde, copii
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
diferit: în primul caz dezechilibrul interior va descătușa fântânile creației, reinstaurând în opera creatorului armonia dorită, dimpotrivă, în al doilea caz, dezechilibrul se va adânci, alterând definitiv . Centrul de gravitație despre creație, la Freud (ediția 1980) (13), îl constituie teoria sublimării (1908; 1910). Prin aceasta, Freud proclamă capitalul instinctual (mai ales sexual) drept izvor al oricărei creații. Tensiunea generată de de aglomerarea tuturor tendințelor ce au fost refulate în inconștient poate alimenta nu numai apariția lapsusurilor, viselor, simptomelor psihonevrotice, aberațiilor sexuale
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
și a creației. Gesturi de emancipare față de această opinie se vor semnala chiar în interiorul taberei psihanaliste, începând cu marii ei dizidenți (A. Adler și C. G. Jung) și continuând cu adepții neofreudismului. Astfel, după Jung, explicarea creației doar prin mecanismul sublimării este la fel de simplist și artificial ca gestul care ar André Vergez și Denis Huisman (36, p. 316) acceptă, totuși, ca posibilă, o analiză a creației artistice, focalizându-se pe ideea că orice operă constă, într-o anumită măsură, în punerea
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
strict necesară a adaptării la rău, cu beneficiile și riscurile sale de neocolit. Perspectiva unei schimbări de regim a fost - până în ultima clipă - cvasiinexistentă. În consecință, eram cu toții pregătiți pentru o cursă lungă, practic fără sfârșit. Un amestec de resemnare, sublimare a insatisfacțiilor, viclenie conjuncturală, melancolie și umor - aceasta era recuzita curentă a supraviețuirii noastre”. Tot el citează observațiile bine făcute ale lui Mihai Botez, pentru care supraviețuirea ar fi fost o artă, „chiar demnă, sub dictatura comunistă, combinând supunere bine
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
mai indirectă, mai „altfel spusă”, iar talentele dezvoltate în a ocoli cenzura, o barieră reală și destul de îngustă, presupuneau un exercițiu permanent de evitare subtilă a decapitării textului sau a interzicerii lui, ceea ce menținea tensiunea creației la tonusul optim. Subtilitățile sublimărilor de atunci au fost înlocuite, după 1990, cu „exprimări directe”, tot mai „dezgolite”, astfel încât creativul s-a dizolvat, atingând vulgarul, fruct interzis de puritanismul anterior. Nu întotdeauna „liberul arbitru” a fost și cel mai creativ, cenzura și-a făcut ceva
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
într-o structură înainte de toate simbolică, susținută și de atmosfera, tonul, somptuozitatea, armonia, dar și contrastele („culoarea” limbajului lui Pirgu față de cel hieratizant sau liric al „crailor”) unor cadențe verbale de mare rafinament stilistic, orchestrate calofil. Performanța estetică, înaltă, a sublimării spectacolului unui adânc rău moral, fără a-i atenua, ci dimpotrivă, relieful și „șocul”, în frumusețe, în artă, într-o nostalgie, totuși, a luminii interioare face din opera mateină o scriere emblematică pentru implicațiile complexe ale b. literar românesc. Fără
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
îndrăgostiți, care singuri pot oglindi întreaga frumusețe a celei fără seamăn: „Nici într-un fel nu te-apuc,/Că ești chiar ca un năluc,/Și aidoma ca luna/ Ce să schimbă totdeauna”. Imaginile venite din lirica petrarchistă sugerează încercarea de sublimare a iubirii. Poetul pare a prețui pe lângă frumusețe, înțelepciune, duh, ,,isteciune” (daruri care intrau în tiparul clasic al ,,muzei”) și ,,un nu știu ce prea dulce”, trimițând parcă la inefabilul frumuseții romantice. Există și alte elemente care trec dincolo de schemele poeziei galante
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290402_a_291731]
-
-60 0C, făra a modifica structura substratului alimentar. V.1.3.1. Aplicații ale liofilizării în industria alimentară Liofilizarea denumită și criodesicare este un procedeu de conservare prin uscare, constând în eliminarea apei dintr un produs congelat în prealabil, prin sublimare sub vid (apa din produs trece direct din stare solidă în stare de vapori). Utilizarea procesului de liofilizare în industria alimentară comparativ cu alte procedee de păstrare a produselor, prezintă următoarele avantaje: este singurul procedeu prin care se extrage apa
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
cultural, deprecierea de către mediul social, agresiunea mass-media) care barează drumul spre statutul de „educat” sau „cultivat”. Au fost identificate următoarele motivații pozitive importante care favorizează accesul la cultură: promovarea socială, dorința de a înțelege lumea, dorința de a „străluci” social, sublimarea instinctelor creatoare, activitatea ludică, competiția, mentalitatea de „colecționist”. Pentru a stimula motivarea pentru efort, se recomandă utilizarea unei terminologii pozitive, insistându-se pe „lărgirea învățării”, și nu pe eradicarea ignoranței. Metodologia a cunoscut o mare diversitate: de la metodele tradiționale de
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
întreg capitol diversiunii - concept major, întrucât, în perspectiva condiției de ființă muritoare a fiecăruia, el explică, legitimează și justifică la Montaigne, dar și în absolut, poziția și postura hedoniste -, cum să nu ne gândim la elaborarea psihanalitică a conceptului de sublimare? Diversiunea - Pascal își amintește de ea scriind divertisment... - este utilă, scrie Montaigne, pentru evitarea bolilor sufletului. Ne roade în mod dureros o afecțiune? Să ne străduim s-o deturnăm, s-o canalizăm spre alte obiecte ale acestei energii care, în
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sufletului. Ne roade în mod dureros o afecțiune? Să ne străduim s-o deturnăm, s-o canalizăm spre alte obiecte ale acestei energii care, în caz contrar, amenință cu distrugerea dar se poate transforma în forță de construcție. Eseurile ca sublimare, deci ca diversiunea în fața evidenței morții: hedonismul însuși considerat ca diversiune: iată niște piste majore și de o redutabilă modernitate. A se citi și a se reciti Eul și „Asta” în care Freud arată cum poate fi recitită o energie
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
este decât precursorul ei. Nu găsim în Eseuri psihanaliză în germene și desigur nici ca disciplină constituită, așa cum va deveni aceasta odată cu Sigmund Freud. Dar intuițiile mantaigniene asupra psihologiei adâncurilor nu încetează să ne minuneze: inconștientul, pulsiunea morții, idealul eului, sublimarea, catharsis-ul, actele ratate denegarea - oricare ar fi cuvintele pentru a le numi... - îl reprezintă ca pe un filosof, un gânditor dar și ca pe un psiholog, un antropolog desăvârșit. 29. Ființa pentru moarte. Așadar, marea rațiune e trupul. Trupul
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și ea, dar în care, după câte se pare, am fi putut găsi o expunere exhaustivă a acestui fapt și a conținutului înțelepciunii epicuriene. Epicur însuși era autorul unei lucrări Despre boală și moarte - astăzi pierdută și ea... Opera ca sublimare și compensare, gândirea somată să spună care-s mijloacele de a trăi fericit o existență plasată a priori sub semnul durerii, care-s cărțile, învățătura și practica asociate în scopul de a pune la punct o terapie, o medicație, o
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pulsiunea morții, rămășițele lui pământești, și realitatea, și redactarea Eseurilor, și regele, și relativismul, revendicarea sa de către libertini, la Roma, și Seneca, și sexualitatea, și simțurile, și sinuciderea, și Socrate, și sofiștii, și solipsismul, stima de sine, stoic, studiile sale, sublimarea, și sufletul, și tatăl său, temperamentul său, și teismul, și timpul, tinerețea sa, tradus, și tragicul, și trupul, trupul care gândește, și Varro violențe de care s-au făcut vinovați creștinii Valla anticlerical, caracterul său, creștin, și creștinismul hedonist, curajul
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]