2,306 matches
-
Wales și să Înnoade relații care să-l scoată repede În evidență. S-a spus, cu destul dispreț, că uniforma a exercitat o fascinație irezistibilă asupra lui Brummell. Asta ar Însemna să explici ce este un dandy prin prisma unui sublocotenent. Un dandy ce-și lasă amprenta peste tot, care nu există fără o anume distinsă originalitate 2 (Lord Byron) trebuie neapărat să urască uniforma. De altfel - și pentru lucruri mai grave decât această simplă chestiune de ținută -, era În firea
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de a mai Încasa vorbele aruncate de câte un lacheu: — Du-te, omule! Nu dăm la săraci decât lunea. Pentru toți acești nefericiți, viața se rezumă la pâine În covată, iar eleganța, la un cufăr plin cu cârpe. Micul negustor, sublocotenentul, funcționarul mărunt reprezintă figuri mai puțin degradate ale vieții ocupate; Însă și existența lor stă sub semnul aceleiași trivialități. Aceeași muncă, aceiași scripeți: doar că mecanismul este ceva mai complicat, iar inteligența Își face oarecum simțită prezența. Departe de a
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
XI.1925, București), prozator. Student sau poate doar absolvent de liceu, C. este înrolat ca simplu soldat în septembrie 1914, și după câteva luni este trimis la Școala de Ofițeri de Infanterie, unde îl are coleg pe viitorul critic Perpessicius. Sublocotenent în 1916, locotenent un an mai târziu, el participă la luptele de la Turtucaia, Brașov, Topraisar, Argeș, Mărăști, Mărășești și Oituz, apoi, în 1919, la campania din Transilvania și Ungaria, fiind rănit de două ori și decorat cu mai multe ordine
CORNEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286420_a_287749]
-
cu o echipă de actori. S-a crezut, în 1936, că B. a murit și comentarii mișcate au deplâns, în presă, frângerea unui destin poetic promițător. Era, de fapt, un semn de rea vestire. Concentrat la Călărași din 1938, ca sublocotenent în rezervă, va fi trimis pe frontul din Crimeea, în linia întâi. Acolo se îmbolnăvește, având de suportat câteva internări. La Odesa i se pierd mai multe manuscrise. Poate și acest șoc să-i fi grăbit sfârșitul. Încă elev, în
BATOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285672_a_287001]
-
pe Ion Creangă. Între 1886 și 1889 este elev la gimnaziu, iar în august 1869 e înmatriculat la Școala fiilor de militari. Din septembrie 1894, frecventează Școala de ofițeri din București, pe care o termină în vara lui 1896, ca sublocotenent. Urmează apoi la Galați, vreme de șase luni, Școala de aplicație a marinei regale. În 1897 își începe cariera de ofițer de marină, îndeplinind diferite funcții, între care acelea de comisar maritim și de comandant al porturilor Călărași, Sulina, Constanța
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
Viața românească”, comunică o stare de euforie și de „uimire”. Cu deosebire în cel de-al doilea jurnal de bord, impresiile prind să-și croiască un făgaș narativ. În călătoria spre America de Nord (Peste Ocean, 1926), B. nu mai e, desigur, sublocotenentul emotiv de odinioară. După șocul primelor contacte, comandorul, revenindu-și cu greu din năuceală și triindu-și de la o zi la alta prejudecățile, privește cu mai multă înțelegere și chiar cu admirație un mod de viață care știe să prețuiască
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
pubertății fu cerută de mulți de nevastă de la bunicul ei, dintre care unii erau din familii vechi și nobile...”), Pușkin („Cu gura căscată, țăranii admirară de departe pompa nocturnă a nunții sărbătorite în capela privată a moșiei, între Maria și sublocotenentul Mihail, către miezul nopții, în data de 8 iunie 19...”), Pirandello 1, Brancati 2 și Sciascia („Fascinată de frumusețea lui Giovanni, un tânăr de 28 de ani, crescut cu pioșenie după principiile religiei catolice, Renata, mai tânără decât acesta cu
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
În zilele noastre. În primii ani ai regimului comunist, sentimentul apartenenței la o castă selectă este infirmat de un „lucrător”, care vrea să demisioneze și să devină student, motivînd că prietenii lui sînt la facultate, iar el „este doar un sublocotenent de securitate” (p. 319). Un coleg al său, mult mai pragmatic și probabil resemnat, pleacă din orele de program pentru că „ Își ajută nevasta la bucătărie” (p. 319). Primii lideri ai noii structuri represive au „farmecul” lor. Teohari Georgescu agresează sexual
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ca ziarist, colaborând cu comentarii despre actualitatea politică și artistică la „Rampa”, „Lumina” și „Steagul”. Un amplu reportaj în mai multe episoade a fost retipărit în broșura Moartea regelui Carol (1915). După războiul din 1916-1918 (la care a participat ca sublocotenent), I. ajunge la Chișinău, unde se dedică acțiunii de revigorare a conștiinței românești în Basarabia, fie prin intermediul presei - ca redactor la „Sfatul țării” (1918), ca participant la întemeierea revistelor „Renașterea Moldovei” (1920-1921), „Biblioteca copiilor și a tinerimii” (1921) și ca
IOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287611_a_288940]
-
și satelor (Costești și Bărbătești) din regiune, unde existau semnale că partizanii aveau susținere, inclusiv în forma aprovizionării. Se dispunea ca la mănăstirile Stânișoara și Turnu să fie dirijat și instruit informatorul „Nica“, care urma să activeze sub coordonarea unui sublocotenent de la Regionala Vâlcea. Două informatoare aveau să fie reactivate la mănăstirea Bistrița, realizarea instructajului și dirijarea lor revenind Biroului Raional de Securitate Horezu. Urma să fie recrutat un informator și trimis la mănăstirea Horezu. Pentru comunele Bărbătești și Costești, unde
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Urma să fie recrutat un informator și trimis la mănăstirea Horezu. Pentru comunele Bărbătești și Costești, unde erau semnalați fugari, avea să fie folosit informatorul „Trei Stejari“, care intrase deja „în obiectiv“ și avea să lucreze tot sub coordonarea unui sublocotenent de Securitate. 2) În comunele de la poalele munților urma să se creeze o rețea informativă „de calitate“, sarcină de care erau responsabile Raioanele de Securitate Horezu, Vâlcea și Brezoi. Un ofițer de Securitate de la Vâlcea urma să se deplaseze în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Acțiunea a fost încheiată pe la orele 645, mulți bandiți au fost împușcați sau s-au împușcat între ei, iar dintre ai noștri un ostaș [a fost] împușcat în picior și un subofițer de trupe rănit ușor la cap“43. Un sublocotenent din Miliție, participant la operațiunea din Muntele Bistriței, dă mai multe elemente de identificare a acestor partizani. Astfel, acțiunea este plasată în joia Paștelui 1949. Maiorul Filip, probabil comandantul Securității Vâlcea, a trimis în munte un plutonier și un adjutant
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de la Viena, luându-și bacalaureatul în 1943. Debutează în același an la „Revista Fundațiilor Regale”, cu un ciclu de poeme (Vitrina cu păpuși de porțelan ). Între 1943 și 1946 face Școala de Ofițeri, fiind lăsat la vatră cu gradul de sublocotenent. Se înscrie la Facultatea de Litere a Universității din București, dar o abandonează. Lucrează o vreme ca învățător. Între 1946 și 1951 este redactor la ziarul județean din Târgu Mureș. În 1951 și 1952 urmează Școala de Literatură „M. Eminescu
LUCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287861_a_289190]
-
GAZETA BUCUREȘTILOR, cotidian apărut la București de la 12 decembrie 1916 până la 18 iunie 1918, în succesiunea ziarului „Adevărul”, având subtitlul „Ediție de război sub ocupațiunea germană”. Redactor-șef este un anume sublocotenent K. Dammert. Importanța G.B., publicație politică, în evoluția literaturii române a fost mult exagerată. Gazeta poate totuși constitui o sursă de informare de prim ordin pentru istorici, prozatori, politologi. Aici se reproduc textele cuprinzând condițiile păcii de la Buftea, se consemnează
GAZETA BUCURESTILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287185_a_288514]
-
primar, apoi Școala Normală ,,Vasile Lupu”, iar la București Colegiul Național ,,Sf. Sava”, unde își ia bacalaureatul în 1939. Frecventează Facultatea de Drept doi ani (1940-1942), ulterior fiind mobilizat la Școala de Ofițeri de Rezervă din Câmpulung. Obține gradul de sublocotenent într-un regiment din Sibiu, pleacă pe front și își pierde viața în luptele de la Turda. În 1944, postum, îi apare microromanul Ca floarea câmpului.... Sursa de inspirație a scrierii lui S., Ca floarea câmpului..., o constituie propria copilărie și
SADOVEANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289423_a_290752]
-
bacalaureatul în litere și științe. Următorii doi ani îi petrece la București, la Școala de Poduri și Șosele, îndreptându-se apoi către cariera militară: între 1897 și 1899 studiază la Școala Militară de Ofițeri de Artilerie și Geniu și devine sublocotenent, iar în 1906 va absolvi Școala Superioară de Război. În 1913 ia parte la campania din Bulgaria. Ca ofițer de Stat Major, participă intens la organizarea armatei, iar după declanșarea primului război mondial luptă pe front, la Nămoloasa și Mărășești
ROSETTI-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289379_a_290708]
-
Fundațional din Năsăud (1895-1897), Școala Civilă de Băieți din Bistrița (1897-1900), Școala Reală Superioară de Honvezi din Sopron, Ungaria (1900-1903). În 1903 se înscrie la Academia Militară „Ludoviceum” din Budapesta, pe care o va absolvi în 1906 cu gradul de sublocotenent, fiind repartizat la garnizoana din Gyula. Acuzat de nereguli administrative, demisionează din armată, renunță la gradul de ofițer (februarie 1908), revine în ținutul natal, la Prislop, unde familia i se stabilise încă din 1897, și ocupă diverse posturi admnistrative în
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
e frate cu poetul Constantin T. Stoika și cu publicistul Titus T. Stoika. După absolvirea Liceului „B. P. Hasdeu” din Buzău, urmează cursurile Facultății de Drept a Universității din Iași. Voluntar în războiul balcanic din 1913, ia parte apoi, ca sublocotenent de rezervă, la luptele din toamna anului 1916. Rănit, e luat prizonier din Spitalul Militar din București și internat în lagărul Stralsund de pe insula Danhölm. Împreună cu camarazii de prizonierat, D. Nanu, G. Brăescu, Sandu Teleajen, Titus Hotnog, Horia Furtună ș.a.
STOIKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289960_a_291289]
-
vieții” (Reflexii în fața poeziei nouă, „Vieața nouă”, 1922). Din 1913 își începuse și cariera ostășească, urmând cursurile Școlii Militare de Artilerie, Geniu și Marină, apoi fiind concentrat, cu scurte pauze, care i-au îngăduit să termine facultatea. A participat ca sublocotenent la luptele din Transilvania (august-octombrie 1916), murind eroic pe un munte din nordul Văii Oltului. Va fi multiplu decorat post-mortem. Volumul postum Poezii (1928) relevă o operă insuficient închegată, în care trăiri și aspirații, imagini, sugestii, idei din lecturi se
STOIKA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289959_a_291288]
-
din Iași, unde își susține bacalaureatul în 1937. Tot la Iași urmează Facultatea de Drept, absolvită în 1942. Este, de asemenea, elev la Școala de Artilerie pentru Ofițeri în Rezervă din Craiova. Din 1943 ia parte, ca elev-adjutant, apoi ca sublocotenent, la război, luptând în Crimeea. Întors în țară, va lucra până în 1956 în calitate de jurist, fiind, printre altele, consilier juridic la Cooperația de Consum. Ulterior intră ca redactor la „Glasul patriei”, revistă a cărei secție culturală o conduce din 1961. Este
STANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289874_a_291203]
-
clase la Școala Normală din Oradea (1928-1932), apoi trece la Liceul „Emanuil Gojdu” din aceeași localitate, pe care îl va absolvi în 1936. Efectuează stagiul militar la Școala de Ofițeri de Rezervă din Ploiești (1936-1937), de unde iese cu gradul de sublocotenent. Din toamna lui 1937 urmează cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București, obținând licența în 1942, cu teza Aspectul jurnalistic în literatura modernă. După Dictatul de la Viena este ales președinte al Asociației Studenților Refugiați din România. În
SIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289711_a_291040]
-
condiția și vocația martiriului politic, S. pleacă, la douăzeci de ani, voluntar pe frontul antisovietic, în linia întâi, cu Batalionul Vânători de Munte din Sinaia. Luptă la Sevastopol, în euforia ofensivei pentru eliberarea Basarabiei; se remarcă, e avansat, în 1943, sublocotenent, iar în 1944 decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul” și cu „Virtutea Militară”. Rănit, e trimis în țară, dar cere grabnic Marelui Stat Major întoarcerea în luptă, chiar odată cu începutul retragerii din fața contraofensivei rusești. Combate gherilele de partizani din munți, ceea ce
STATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289885_a_291214]
-
, Carol (21.VII.1856, Săbăoani, j. Neamț - 17.I.1913, București), poet. Este fiul Emiliei și al lui Francisc Scrob, medic. În Războiul pentru Independență din 1877, S., absolvent al Liceului Național din Iași (promoția 1875), era sublocotenent de infanterie. A avansat până la gradul de maior. Sentimentalul ofițer scria versuri care apăreau în „Stindardul” (1876) și în „Literatorul” (1880-1884). În 1881 Al. Macedonski îl prezintă publicului ca pe o speranță, alături de Duiliu Zamfirescu, iar în 1883 făcea parte
SCROB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289583_a_290912]
-
trăită în transă de protagonist, tematica fiind complicată cu motivul pseudofolcloric al locului rău. Captivantă ar fi putut să fie, prin sugestiile livrești, Omul care și-a împușcat umbra, unde cazului de alienare i se atribuie o motivație puerilă (un sublocotenent care urma să plece pe front își împușcă, preventiv, umbra). Ș. a scris și câteva piese de teatru scurt, mai toate mediocre. Spre exemplu, Tulburătorul vis (1970), supralicitată tematic în indicațiile de regie (motivul central ar fi „vânarea de himere
SEITAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289607_a_290936]
-
includ compuneri și scrieri literare ale combatanților și rezerviștilor (D. Ailincăi-Almaș, Călugărenii, O minte luminată. Cronicarul Miron Costin, Basarabia, provincie românească, Radu Gyr, Către Iisus, Țara, Dobrogea, Neculai Tăutu, Unirea, Ștefan Voitec, Două comemorări: Regina Maria - Regele Ferdinand, Laurențiu Fulga, Sublocotenentul Teodorescu Victor, Sergentul Bălan Constantin, Calul bolșevic), pagina 7 găzduiește diverse: epigrame de Al. O. Teodoreanu, un serial de benzi desenate (Pățaniile soldatului Neață) și un foileton-ilustrat (Epistoliile fruntașului Neață) de Neagu Rădulescu etc.; ultima pagină conține informații de pe front
SENTINELA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289622_a_290951]